Brândușa de toamnă: proprietăți medicinale și contraindicații

Brândușa de toamnă și-a primit numele frumos, cu o nuanță ușoară de romantism, de la popor tocmai pentru că florile sale apar în perioade neobișnuite pentru înflorire – simplu spus, în afara timpului. Înflorește toamna târziu, când întreaga natură începe să se stingă, de aceea al doilea său nume popular este „crocus de toamnă”. Botaniștii, însă, numesc adesea această plantă perenă colchicum – de la cuvântul Colchida. Se consideră că această regiune istorică de pe coasta de est a Mării Negre a fost patria brândușei de toamnă.

Compoziția chimică

Compoziția brândușei de toamnă a fost studiată suficient de profund de către oamenii de știință, aceștia descoperind peste 20 de alcaloizi în plantă. Printre aceștia se numără colchicina și colhamina, apropiate ca structură și cu acțiune similară, precum și colchicerina și speciozina, care sunt, de asemenea, înrudite și se descompun în colhamină la tratament termic. Colchicina și colhamina sunt, în esență, otrăvuri capabile să inhibe diviziunea nucleului celular și să împiedice multiplicarea celulelor. Planta este complet otrăvitoare, în special frunzele și semințele conținând mulți alcaloizi, iar apariția lor printre alte ierburi face imposibilă utilizarea pășunilor. Astfel, doza letală de alcaloizi se găsește în doar 6 grame de semințe de brândușă de toamnă. Dar tocmai datorită alcaloizilor, planta este utilizată în farmacie.

Pe lângă grupul de substanțe alcaloide, în compoziția plantei se găsesc fitosteroli, capabili să reducă cantitatea de colesterol și să prevină cancerul, precum și flavona apigenină, care are efect antiinflamator, antioxidant și antitumoral. Semințele sunt bogate în lipide, care completează cheltuielile energetice ale organismului și joacă rolul de barieră naturală ce protejează celulele. Componente precum rășinile contribuie la reducerea proceselor inflamatorii, vindecarea rănilor, diminuarea durerii și sporesc forțele imunitare ale organismului. Iar taninurile prezente în brândușa de toamnă eliberează organismul de deșeuri și toxine, inclusiv eliminarea consecințelor iradierii, opresc sângerările și protejează împotriva infecțiilor.

În plus, planta conține un spectru larg de macro- și microelemente în concentrație ridicată: potasiu, fier, calciu, zinc, cupru, magneziu și seleniu.

Cum arată și unde crește

Brândușa este o plantă erbacee perenă cu bulb. În funcție de specie și de locul de creștere, poate avea o înălțime de 20 cm sau poate ajunge la peste jumătate de metru – până la 60 cm. Bulbul este destul de mare, de formă ovală, de obicei atinge 5–6 cm lungime, iar diametrul este mai mic – de la 3 la 4 cm. Bulbul cântărește aproximativ 40 g, iar exemplarele remarcabile pot ajunge la 70–80 g.

La exterior, bulbul este acoperit cu învelișuri dense, pieloase, membranoase, de culoare maro închis, care, ca un trâmbiș, continuă până la tulpina plantei și îi îmbrățișează partea inferioară.

Brândușa are de obicei între patru și șase frunze. Sunt destul de late, oval-alungite, cu vârful rotunjit. Au o lungime de 18–25 cm și lățimi diferite: cele superioare – aproximativ 3,5 cm, cele inferioare – mai mari și mai late – circa 7 cm. Fiecare frunză de un verde închis, lucioasă, este așezată pe o teacă lungă, care poate fi confundată cu tulpina.

Florile mari apar toamna târziu, când copacii și-au pierdut de mult frunzele, iar brândușa însăși nu mai are frunze. Nu sunt rare cazurile când ele cresc de sub prima zăpadă. Floarea se formează în locul unde a crescut cea mai de sus frunză – chiar din axila ei. La plantele în condiții naturale, florile au nuanță roz-liliachiu-violet. În grădinile private se cultivă brândușa cu flori de alte culori – inclusiv albe, galbene, albăstrui.

Din fiecare bulb pot apărea de la una până la patru flori, în formă de clopot și pâlnie în același timp. Marginea superioară a «pâlniei» este împărțită în petale divergente, lungimea lor este de 5 până la 6,5 cm, lățimea – de la 1,5 la 2,5 cm. În interiorul corolei se află șase stamine cu antere mari, deasupra cărora se înalță un pistil destul de gros. Deși este toamnă, planta reușește să fie polenizată. Când brândușa înflorește, corola florii cu ovarele formate se apleacă și iernează liniștită, acoperită de un strat de frunze moarte și zăpadă. Temperatura este destul de confortabilă pentru ca ovarele să se formeze și să se coacă încet. Iar la sfârșitul primăverii – începutul verii, semințele rotunde de culoare maro, cu diametrul de 2–3 mm, sunt gata să dea viață unei noi plante.

Brândușa este o plantă iubitoare de lumină a subtropicalelor. Crește în locuri deschise, preferând solurile umede, bogate ale pajiștilor și pădurilor de foioase din latitudinile sudice ale Europei. De asemenea, se simte confortabil în Asia, Africa de Nord, Marea Mediterană, precum și în Munții Caucaz, în regiunea Krasnodar, în vestul Belarusului, Lituaniei și Ucrainei.

Grădinarii și florarii au învățat să cultive brândușa și în zona temperată, în multe regiuni ele cresc chiar și fără adăpost suplimentar pentru iarnă, ca lalelele.

Specii

Brândușa este un gen mare de plante erbacee, care include peste 100 de specii. Multe dintre ele au devenit favoritele grădinarilor și florarilor și, în ciuda toxicității, populează activ straturile de flori ale proprietăților private.

În Rusia, în natură sălbatică cresc două specii – brândușa de toamnă și brândușa splendidă. Ele cresc în Ținutul Krasnodar, în teritoriile sale de sud-vest, de la poalele Caucazului urcă pe versanții lanțului caucazian până la zona subalpină.

Brândușa de toamnă
Se poate spune că este cea mai obișnuită brândușă, care corespunde tuturor descrierilor clasice. Deși se întâlnește și în Rusia, preferă Europa – pajiștile și poienile sale umede, moderat de calde, din pădurile de castan și carpen. Crește până la 40 cm în înălțime.

Brândușa veselă
Este fratele mai mic al brândușei de toamnă. Crește pe teritorii restrânse – doar în zonele joase ale Munților Caucaz și în cursul inferior al Donului și al Volgii. Stepele și pajiștile locale – acesta este locul său preferat de creștere. Această plantă este puțin mai mică decât strămoșul său – brândușa de toamnă; în consecință, bulbul său nu va depăși 3 cm. În schimb, este precoce: după înflorirea de toamnă, ca toate rudele sale, deja în aprilie anului următor dă roade.

Brândușa splendidă
De asemenea, este o plantă endemică, întâlnită pe un teritoriu restrâns. Locul său de trai – Munții Caucaz și Transcaucazia. Urcă pe versanți până la o altitudine de 3000 m. Deoarece suportă semiumbra, crește atât pe pajiști, cât și în păduri de fag, carpen și castan.

A fost inclus în Cartea Roșie a URSS încă în 1988, iar până în prezent este interzis să fie cules.

Această specie a fost numită splendidă pentru frumusețea sa regală. Are frunze lungi și spectaculoase, de un verde aprins, cu margini ondulate. Florile uimesc chiar și în stadiul de boboc – atât de frumoase sunt datorită coloritului lor roz aprins. Când se deschid, arată partea interioară a cupei florale, de un roz mai palid sau de culoare albă.

Brândușa ciliciană
Se întâlnește și în Rusia, dar preferă coasta mediteraneană a Turciei. Acolo se află principalele sale locații. În înălțime poate crește până la 60 cm, iar bulbul său este de asemenea mare – 5 cm în diametru. Acesta produce un număr enorm de flori în comparație cu celelalte brândușe – până la 25 de bucăți.

Brândușa lui Agrippa
Al doilea său nume este „pestriță”. Probabil provine de la colorația florilor. Acestea sunt vii, roz-purpurii, cu pete întunecate, ca o tablă de șah. Staminele nu sunt galbene, ca la celelalte plante, ci portocalii. Le puteți admira doar în țările Asiei Mici.

Brândușa de Ankara, sau trifoliată
Deși se numește de Ankara, nu are nicio legătură cu Ankara. În Turcia are desișuri, dar nu în centrul țării, unde se află orașul, ci în vest, de-a lungul coastei maritime. În partea europeană crește în munții Moldovei, în stepele din sud-vestul Ucrainei, nu rareori se întâlnește în Grecia și Bulgaria, înconjurând astfel Marea Neagră și Marea Egee. Crește pe soluri argiloase nu foarte prielnice. Înălțimea sa nu depășește 15 cm.

Această brândușă se numără printre speciile care înfloresc primăvara, nu toamna. Iar frunze are doar trei, nu mai multe, ceea ce s-a reflectat în al doilea nume al său.

Brândușa purpurie-închisă
Plantă mică – cu înălțimea de la 10 la 15 cm. În septembrie începe să împodobească natura cu florile sale. Când tocmai s-au deschis, au o culoare purpurie-deschisă, iar după câteva zile capătă o nuanță plină și se transformă în roșu-fucsia. Această specie de plantă este cea mai apropiată rudă a brândușei din Ankara.

Brândușa lui Bornmüller
Poartă numele botanistului german Josef Bornmüller, care în anii 20–30 ai secolului trecut a efectuat mai multe expediții în Balcani și Grecia și a descris multe specii de plante, inclusiv brândușe.

Această specie este originară din Iran și din munții Asiei Mici. Frunzele sale ating 30 cm lungime, iar florile roz-liliachii se disting printr-o pată mare albă în interiorul caliciului.

Brândușa bizantină
Botaniștii bănuiesc că această specie este cea mai apropiată rudă a brândușei ciliciene, din care posibil a apărut. Florile sale sunt mai mari decât cele ale brândușei de toamnă, iar bulbul este poate cel mai mare, atingând 7 cm în diametru. Are o formă neregulată, ceea ce nu o împiedică să producă aproximativ 12 flori la o singură înflorire. Frunzele plantei sunt și ele speciale – late, uneori ating 15 cm, și plisate.

Brândușa fasciculată
Această specie se remarcă prin flori aproape albe și imaculate, care în natură sunt rare. În mod obișnuit, hibridizatorii le obțin pentru design peisagistic. Sunt adunate în mănunchiuri întregi – peste 20 în fiecare, de aici provine numele. Înflorirea începe neobișnuit – la începutul primăverii.

Planta în sine este mică – de la 10 la 20 cm, frunzele sale se dezvoltă simultan cu florile.

Brândușa lui Fomin
Se întâlnește doar în Ucraina, în regiunea Odesa. Ca specie pe cale de dispariție, a fost inclusă în Cartea Roșie a URSS și se află în continuare în Cartea Roșie a Ucrainei. Este o plantă modestă, cu înălțimea de 6 până la 15 cm. Fiecare bulb produce de obicei câte o floare, 2 sau 3 fiind considerate o raritate. Se deosebește de celelalte brândușe de toamnă prin aceea că înflorește chiar și pe vreme secetoasă.

Brândușa iubitoare de apă
Un alt locuitor mediteranean turcesc. Plantă mică – până la 20 cm. Se distinge prin bulbul său mic și rotund – de aproximativ 2,5 cm. Face parte din cele care înfloresc primăvara – florile apar de îndată ce se topește zăpada. Pe fiecare bulb se formează până la 8 flori roz-pal.

Brândușa galbenă
Cea mai misterioasă și inaccesibilă specie de plantă. Se instalează foarte sus în munți, lângă ghețari, înflorește simultan cu topirea zăpezii. Și deși planta este scundă, de numai 15 cm, iar pe fiecare dintre ele se formează doar 1 până la 3 flori, în acest loc sălbatic, aproape neînsuflețit, ele arată uluitor. A le vedea este un adevărat dar pentru alpiniștii care se urcă pe Pamir sau Tian-Șan, precum și pentru cei care cuceresc munții din India, Afganistan sau Pakistan.

Floricultorii au dezvoltat numeroase soiuri și hibrizi pe baza brândușei de toamnă. Accentul principal a fost pus pe culoare. De aceea, acum în grădini sunt atât de multe brândușe albe, rare în natură sălbatică. Sunt atât cele albe cu mijloc galben, cât și cele duble, foarte frumoase, ale căror flori pot avea până la 50 de petale.

Recoltare și păstrare

Pentru recoltarea ca materie primă medicinală, în primul rând sunt potrivite bulbii de brândușă. Trebuie să-i scoateți cu grijă împreună cu rădăcinile, având grijă să nu-i tăiați sau zgâriați, deoarece din cauza deteriorărilor se acoperă foarte repede cu mucegai și putrezesc. Nici rădăcinile nu trebuie smulse, ele vor cădea singure când se usucă.

De pe bulbii scoși, scuturați cu grijă pământul, dar nu le spălați niciodată – din cauza apei, materia primă se strică și se deteriorează foarte repede. Apoi, întindeți-i la soare într-un strat de cel mult 8–10 cm, pentru a se usca bine. După aceea, puneți-i într-o încăpere uscată și răcoroasă, bine ventilată. Materia primă poate fi păstrată cel mult 3 luni în recipiente de sticlă cu dopuri bine ajustate, deoarece mirosul materiei prime finite nu este foarte plăcut, deși nu este puternic.

Cel mai bun moment pentru recoltare este perioada de înflorire a brândușei, de la sfârșitul lunii august până la sfârșitul lunii octombrie. Trebuie să lucrați obligatoriu cu mănuși și mască, deoarece toate părțile plantei sunt extrem de toxice. Nu trebuie să luați bulbi mai mici de 4 cm lungime, aceștia nu sunt foarte bogați în substanțe utile. Trebuie să rețineți că multe specii de brândușă sunt considerate plante rare și pe cale de dispariție și, prin urmare, sunt înscrise în Cartea Roșie. Așa că este mai bine să recoltați materia primă în gospodăriile private.

Dar semințele pot fi colectate cu ușurință: deoarece planta în sine rămâne să crească și să încânte cei din jur. Cele mai potrivite semințe sunt cele deja formate, coapte, de culoare maro. La începutul verii, când capsulele de semințe ating condiția necesară, acestea trebuie tăiate și puse la uscat la umbră, într-un loc bine ventilat. Apoi, se scot semințele, care se păstrează în pungi de hârtie într-un loc uscat.

Proprietățile medicinale ale brândușei de toamnă

Medicina oficială utilizează preparate pe bază de brândușă în oncologie datorită conținutului de alcaloid colhamină. Acesta împiedică multiplicarea celulelor canceroase și stimulează procesul de dizolvare a acestora. Aceste substanțe sunt deosebit de eficiente în cazul patologiilor oncologice ale glandei timus, prostatei și pancreasului, creierului, ficatului, splinei, glandelor suprarenale.

În plus, colhamina își manifestă proprietățile anestezice. Alcaloidul este eliminat lent din organism și, datorită acestui efect cumulativ, acțiunea sa terapeutică durează o perioadă lungă de timp.

Anterior, medicina științifică mai utiliza și colchicina pentru tratamentul patologiilor oncologice, dar în prezent medicii au renunțat la ea, deoarece este de aproximativ 7–8 ori mai toxică decât colhamina.

Colhamin sub formă de tablete se prescrie, de regulă, în combinație cu alte preparate antitumorale și se utilizează sub formă de unguente în diverse forme de cancer de piele. Pe lângă capacitatea de a combate celulele canceroase și de a calma durerea, el contribuie la scăderea tensiunii arteriale și reduce durata tratamentului proceselor inflamatorii. Preparatele farmaceutice pe bază de colhamin se prescriu pentru tratament doar în spital, sub supravegherea permanentă a medicului.

Dar farmaciștii produc preparate pe bază de brândușă-de-toamnă nu numai pentru oncologie. Planta tămăduitoare ajută la combaterea reumatismului și a bolilor articulare, accelerează vindecarea rănilor, motiv pentru care este folosită de stomatologi.

Compozițiile lichide – tincturi și infuzii – au efect diuretic, ceea ce este utilizat și de medicina oficială. În doar câteva administrări, astfel de remedii pot elimina nisipul și pietrele din rinichi și pot reduce edemele.

Brândușa de toamnă în medicina populară

Vindecătorii populari consideră că planta are atât de multe calități terapeutice încât nu trebuie neglijate; principalul lucru este să respectați cât mai exact doza. Planta este utilizată ca laxativ și diuretic, colagog și sudorific, analgezic și emetic.

1. Medicii, încă din antichitate, făceau față crizelor severe de gută cu ajutorul brândușei-de-toamnă, iar astăzi medicina populară continuă această practică.
2. Infuzia apoasă foarte diluată, în doze mici, este folosită pentru vindecarea tusei convulsive, a hidropiziei, reumatismului și icterului. Este recomandată pentru a scăpa de durerile din oase în timpul răcelii, pentru tratarea slăbiciunii cardiace și a nevralgiilor de diferite naturi.
3. Tinctura alcoolică, preparată atât din bulbi, cât și din semințe, este de asemenea un remediu bun împotriva gutei, nevralgiilor, reumatismului și altor probleme articulare.

Tinctură împotriva reumatismului și gutei

Pentru fricțiuni pe articulațiile bolnave se prepară o tinctură din bulbi. Proporția este următoarea: la 1 parte de materie primă sunt necesare 5 părți de alcool de 50%. Bulbii uscați se mărunțesc, se pun într-un vas de sticlă cu alcool, se închid ermetic și se lasă într-o încăpere întunecoasă timp de trei săptămâni. Se agită periodic preparatul, iar după expirarea termenului indicat se strecoară. Se utilizează pentru fricțiuni în gută și reumatism.

Infuzie împotriva artritei și gutei

Acest remediu se prepară pe bază de apă; veți avea nevoie de 500 ml de apă clocotită, cu care trebuie să turnați într-un vas de lut sau de porțelan o jumătate de linguriță de bulb uscat și mărunțit. Se lasă la infuzat timp de 2 ore, se strecoară și se stoarce bine reziduul. Începeți să administrați picătură cu picătură, crescând treptat doza; administrarea zilnică – de 6 ori. O singură dată se pot bea cel mult 8 ml de infuzie apoasă. Se bea remediul cu apă caldă; este obligatoriu să beți cel puțin un pahar de lichid. Infuzia este recomandată pentru tratamentul gutei, artritei, reumatismului și radiculitei. Puteți combina administrarea internă cu aplicarea externă sub formă de comprese.

Tinctură cu oțet pentru radiculită

Din brândușă puteți prepara o tinctură pe bază de oțet, pe care o puteți folosi cu succes pentru calmarea durerii în caz de sciatică și osteocondroză, reumatism și artrită. La 1 parte de bulbi uscați mărunțiți ai plantei, adăugați 12 părți de oțet. Planta medicinală se pune într-o sticlă, se toarnă oțet, se lasă la macerat timp de 2 săptămâni, apoi se strecoară. Pentru frecarea zonei dureroase, este suficientă o linguriță din compoziția vindecătoare.

Tinctură din semințe pentru articulații

Tinctura din semințe de brândușă poate fi folosită atât ca remediu extern, cât și administrată pe cale orală în doze mici. Efectul va fi același – durerea surdă articulară și musculară se va atenua. Pentru preparare, la 1 parte de semințe luați 10 părți de alcool 70%. Amestecați-le într-o sticlă și lăsați la macerat într-un dulap întunecat timp de 3 săptămâni. Agitați sticla din când în când. Strecurați și luați câte 15–20 de picături de trei ori pe zi, indiferent de mese. Cura maximă de tratament – 2–3 săptămâni. Dacă decideți să utilizați remediul extern, frecați zona dureroasă nu mai mult de 3 ori pe zi.

Tinctură din bulbi proaspeți pentru cistite

Celor care suferă de cistită, litiază renală, edeme matinale, li se poate recomanda tinctura din bulbii plantei medicinale. Luați 2 bulbi proaspeți, abia scoși din pământ. Purtați mănuși și radeți cu grijă bulbii, turnați peste ei votcă de bună calitate (200 ml). Lăsați la macerat timp de 3 săptămâni într-un loc întunecos, agitând periodic. Administrați de 3 ori pe zi, nu mai mult de 2 picături per doză, bând după aceea un pahar cu apă fiartă călduță. Pentru a verifica cum reacționează organismul dumneavoastră la brândușă, prima dată este mai bine să reduceți doza și să luați doar o picătură, observând cel puțin o jumătate de zi dacă apar semne de intoxicație sau alergie.

Unguent împotriva reumatismului

Pentru prepararea unguentului, toate părțile plantei sunt potrivite. Frunzele, bulbii și semințele se iau în volume egale. Amestecați și turnați 200 ml de apă clocotită peste 3 linguri de amestec din planta medicinală. Fierbeți infuzia obținută într-o crăticioară la foc mic până se obține o masă vâscoasă cenușie. Amestecați masa fierbinte cu ulei vegetal în proporție 1:1. După ce se răcește, puteți începe să-l aplicați pentru ungerea articulațiilor dureroase înainte de culcare. Pentru o singură procedură este suficientă o treime de linguriță de unguent. Nu trebuie să măriți doza. Remediul calmează durerea articulară în caz de reumatism, artroză, osteocondroză.

Infuzie împotriva constipației

Mărunțiți semințele de brândușă, luați o jumătate de linguriță de materie primă și turnați peste ea o jumătate de litru de apă clocotită. Înfășurați bine și lăsați la infuzat timp de 3 ore. După strecurare, administrați o porție – jumătate de linguriță, băutând după aceea un pahar de apă fiartă. Norma zilnică – 4 administrări. Remediul reglează activitatea intestinală în caz de constipație. Utilizați în cazuri rare, compoziția nu poate fi folosită ca remediu de uz zilnic.

Tinctură pentru boli oncologice

Pentru ameliorarea durerii în afecțiunile canceroase, luați 10 g de semințe de plantă medicinală și turnați peste ele 120 ml de alcool medicinal. Se lasă la macerat 3 săptămâni. După strecurare, se administrează câte o picătură dimineața, la prânz și seara. Dacă durerea este insuportabilă, se pot administra câte 2 picături. Tinctura se bea cu apă caldă.

Tipuri de preparate medicinale

Medicina populară folosește remedii pe bază de brândușă de toamnă ca diuretice, laxative, analgezice și emetice. Planta este foarte toxică, așa că prepararea soluțiilor vindecătoare acasă se poate face doar cu mănuși, respectând măsurile de precauție. În acest timp, este mai bine să-i duceți pe copii la plimbare, ca să nu apuce din neatenție resturi sau fragmente din plantă.

Infuzie

Infuzia de brândușă de toamnă se prepară în apă simplă și se folosește apoi pentru reducerea edemelor în hidropizie, tratarea tusei convulsive și a icterului; de asemenea, se folosesc proprietățile sale analgezice atunci când oasele dor în răceală și gripă, artrită și reumatism. Remediul îmbunătățește starea pacientului în durerile de natură nevralgică, radiculită, precum și în slăbiciunea cardiacă.

Pentru a prepara infuzia din planta vindecătoare, trebuie să luați o jumătate de linguriță de bulb uscat mărunțit și, turnând peste el 500 ml de apă clocotită, să îl lăsați la infuzat timp de 2 ore. După strecurare, folosiți compoziția pentru administrare internă.

Tinctură

Dacă pentru prepararea tincturii se folosește alcool sau vodcă, regulile de macerare sunt aceleași pentru utilizarea în diferite scopuri terapeutice: turnați lichidul peste materia primă medicinală într-un vas de sticlă sau de porțelan. Este mai comod, desigur, într-o sticlă din sticlă de culoare închisă, deoarece în timpul macerării compoziția trebuie agitată zilnic. Procesul de macerare trebuie să se desfășoare la temperatura camerei, într-o încăpere în care razele de lumină să nu ajungă la remediul medicinal; puteți pur și simplu să îl puneți într-un dulap întunecos. Lichidul gata preparat se păstrează în frigider. Este important să nu uitați ca, la administrarea internă, să beți tinctura cu un pahar de apă caldă fiartă.

Pentru administrare internă din bulb proaspăt
Nu este obligatoriu să așteptați toamna pentru a pregăti bulbii și a face din ei remedii vindecătoare; în caz de nevoie urgentă, îi puteți săpa și vara. Bulbul proaspăt se rade sau se taie foarte mărunt, se toarnă peste el 100 ml de vodcă de calitate și se lasă la macerat 3 săptămâni într-un recipient de sticlă, într-o încăpere întunecoasă, agitându-l regulat. Se filtrează și se administrează în gută, nevralgie, dureri articulare, câte o picătură pe zi. Remediul nu trebuie administrat mai mult de 2 săptămâni fără supraveghere medicală.

Pentru ameliorarea durerii
Bulbii uscați și mărunțiți de brândușă de toamnă se acoperă cu alcool medicinal. Lichidul trebuie luat, ca volum, de 5 ori mai mult decât materia primă medicinală. Se lasă la macerat 15 zile și se folosește în două moduri pentru ameliorarea suferinței în durerile de natură reumatică. Se pot administra intern 1–2 picături înainte de culcare sau se pot frecționa locurile dureroase.

Remediu diuretic
Bulbii uscați nu trebuie mărunțiți, ci doar zdrobiți și turnați peste ei 200 ml de votcă de calitate. Se macerează timp de 2 săptămâni, se strecoară și se bea dimineața, la prânz și seara câte 2 picături în caz de edeme, cistite, pietre sau nisip la rinichi.

Tinctură din semințe pentru calmarea durerii
Această tinctură este eficientă atât pentru administrare internă, cât și pentru uz extern. Pentru prepararea ei, trebuie să luați 100 g de semințe și jumătate de pahar de alcool medicinal. Semințele se zdrobesc puțin, se toarnă într-un recipient cu alcool și se agită, pentru a se amesteca mai bine. Se macerează timp de 3 săptămâni, se strecoară și se administrează câte o picătură pe zi. Puteți frecționa cu compoziția vindecătoare coatele, genunchii, zona lombară, dacă articulațiile dor. Este important să nu depășiți dozele; este suficientă jumătate de lingură pentru o frecție.

Unguent

Pentru a prepara acasă un unguent, trebuie să mărunțiți 3 bulbi de brândușă de toamnă (300 g); o parte poate fi înlocuită cu frunze tăiate mărunt. Materia primă medicinală se acoperă cu apă (2 pahare) și se pune la baie de apă. Se fierbe compoziția la evaporare cel puțin 30 de minute, se ia de pe foc, iar după răcire se strecoară și se amestecă cu vaselină.

Dacă nu aveți vaselină, este potrivit și untul, până la o consistență de cremă. Unguentul preparat acasă trebuie păstrat la frigider, închis cu un capac sigur și etanș. Compoziția se folosește pentru ameliorarea durerii în caz de agravare a artritei, reumatismului, radiculitei sau gutei. Unguentul se aplică pe zona dureroasă o dată pe zi; pentru o procedură se recomandă să nu se folosească mai mult de o treime de linguriță din remediul vindecător.

Contraindicații la utilizare

Având în vedere că brândușa de toamnă este toxică, administrarea ei trebuie tratată cu seriozitate de către toată lumea, fără excepție, iar înainte de a folosi compoziții pe bază de această plantă vindecătoare este obligatoriu să vă consultați cu medicul curant și să respectați întocmai toate recomandările acestuia. Dacă, în legătură cu decizia de a vă trata cu brândușă de toamnă, sunt necesare investigații suplimentare înainte de sau în timpul cursului de administrare, trebuie neapărat să le efectuați pe toate și să faceți analizele necesare. Motivul este că substanța activă colchamină, în doze excesive, poate provoca leucopenie – adică o tulburare a mecanismului de formare a sângelui – și poate determina și o serie de alte efecte secundare. De aceea, remediile din brândușă de toamnă sunt categoric contraindicate femeilor însărcinate, persoanelor care suferă de insuficiență renală sau hepatică, de probleme cu măduva osoasă sau de boli purulente.

Din același motiv, unguentul din această plantă medicinală nu trebuie aplicat aproape de organele acoperite cu mucoase – pleoape, gură, rect. Mucoasele absorb colchamina mult mai repede decât pielea.

Brândușa de toamnă este contraindicată în caz de diaree, deoarece ea însăși provoacă diaree, precum și în cazul afecțiunii numite diabet insipid, întrucât este diuretică.

Nu se prescriu compoziții din această plantă medicinală pacienților care au dobândit, în urma unei anumite boli, o complicație atât de gravă precum neutropenia, în care numărul de neutrofile din organism scade rapid; acestea joacă un rol important în distrugerea microorganismelor patologice.

Dacă există cea mai mică suspiciune de hemoragie internă – scaun negru, lipicios sau sânge în vărsături – brândușa este, de asemenea, interzisă.

Primul ajutor în caz de otrăvire cu brândușă de toamnă

În caz de supradozaj și otrăvire cu brândușă, la început apare o senzație de arsură în gât, apoi greață și vărsături, acestea fiind puternice, cu conținut de bilă, mucus gastric și chiar sânge. Durerea puternică apare în abdomen și în cavitatea bucală. Scaunul se lichefiază puternic și capătă un miros neplăcut, înțepător. Persoana resimte o sete constantă, fața i se face palidă, iar buzele – albastre. Pe piele poate apărea mucus.

Pulsul devine foarte neregulat – uneori accelerat, alteori încetinit. Tahicardia, pe măsură ce tensiunea arterială scade, este înlocuită de bradicardie. Tabloul tulburărilor de activitate cardiacă este însoțit de durere retrosternală. Dacă nu se iau măsuri urgente, situația se poate solda cu convulsii, paralizii și spasm al căilor respiratorii.

Astfel de simptome sunt caracteristice atât pentru otrăvirea în timpul tratamentului, dacă doza recomandată de medicament a fost depășită, cât și în cazul nerespectării regulilor de siguranță la îngrijirea plantei sau la recoltarea materiilor prime medicinale. În cel de-al doilea caz, desigur, tabloul clinic nu va fi atât de pregnant. Dar ajutorul medicului este necesar în orice caz, fără întârziere. A doua–a treia zi de la momentul otrăvirii sunt considerate cele mai periculoase. Dacă pacientul rămâne fără asistență medicală, organele interne pot începe să cedeze.

Până când sosește ambulanța, puteți lua o capsulă de preparat Sorbex sau câteva tablete de cărbune activat (calcul: o tabletă la kilogram de greutate corporală a persoanei otrăvite) și apoi spălați stomacul cu o soluție slab-roz de permanganat de potasiu. De asemenea, până la sosirea medicului, trebuie să beți multă apă fiartă simplă sau lapte.

Tabloul otrăvirii se dezvoltă lent, se întinde pe mai multe zile, de aceea este important să nu lăsați situația să-și urmeze cursul. Medicii vor lua toate măsurile pentru salvarea pacientului și vor prescrie tratament, vor administra soluții de clorură de sodiu (soluție salină) și glucoză. Dacă se observă tulburări respiratorii – se va administra oxigen.

Dar trebuie să rețineți că nu există un antidot pentru otrăvurile brândușei. Tratamentul va viza ameliorarea simptomelor otrăvirii. Mai mult, dacă otrăvirea a fost puternică, iar pacientul a rămas mult timp fără asistență medicală, în timpul recuperării poate apărea un alt semn – căderea părului.

Fotografie cu brândușă