Cupena: proprietăți terapeutice și contraindicații

Cupena este o plantă medicinală perenă, răspândită pe teritoriul Siberiei și al țărilor din CSI. Mulți cunosc cupena sub alte denumiri populare – merele lupului, corbul, sigiliul lui Solomon și iarba surdă. Numeroasele soiuri ale acestei plante au nu doar valoare decorativă, ci și terapeutică. Cupena se bucura de o popularitate deosebită printre vindecătorii populari din antichitate. Datorită acesteia, se tratau multe boli comune, precum bronșita, reumatismul, hemoroizii și alte afecțiuni.

Compoziția chimică

Fiecare parte a cupenei medicinale este bogată în substanțe benefice pentru organismul uman:

1. Rizomul conține amidon, substanțe mucilaginoase, alcaloizi, fructoză și arabinoză.
2. Frunzele conțin vitamina C și flavonoide.
3. În fructe se acumulează glicozide.

Toate aceste componente stau la baza compoziției chimice unice a popularei plante medicinale. Flavonoidele întăresc capilarele și contribuie la eliminarea substanțelor radioactive din organism. Glicozidele și compușii lor au un efect benefic asupra sistemului circulator și susțin activitatea cardiacă. Vitamina C întărește imunitatea și participă la procesul de vindecare. Alcaloizii sunt considerați antispastice. De asemenea, se observă un efect colagog și analgezic.

La tratamentul cu cupenă, este important să cunoașteți dozajul preparatului. O cantitate mare a acestei plante medicinale este toxică pentru om și poate duce la consecințe ireversibile.

Cum arată și unde crește

În total, există peste 60 de specii de cupenă. În zona noastră sunt răspândite cupena parfumată, roz și multifloră.

Planta are un rizom lat și ramificat și tulpini flexuoase, ajungând până la 2 metri înălțime. Frunzele sunt orientate într-o singură direcție, au formă alungită, nuanță verde și verde-albăstrui. Florile de nuanță albă și purpuriu deschis nu au aromă, forma de clopoțel amintește de lăcrămioarele cunoscute. La unele soiuri ornamentale se întâlnesc nuanțe vii de portocaliu și roșu. Fructul – o boabă otrăvitoare, sferică, de culoare albastru-negricios. Tocmai din cauza aspectului boabelor, planta este numită popular «ochiul corbului».

Kupena înflorește în perioada de la mijlocul lunii aprilie până în iunie, în funcție de specie. Boabele se coc în august.

Planta este răspândită în întreaga emisferă nordică. Kupena crește pe pajiști și versanți, integrându-se armonios și în peisajul montan și forestier. Iarba nepretențioasă conviețuiește cu diverse plante și conifere. Orice specie de Kupena este rezistentă la diferite condiții meteorologice nefavorabile.

Specii

Kupena este cunoscută de mulți nu numai ca plantă medicinală. Datorită bogatei diversități de specii, este răspândită în întreaga emisferă nordică ca plantă ornamentală nepretențioasă.

1. Kupena cu frunze late. Specie medicinală a plantei. Trăsătură distinctivă – o contură fină albă pe marginea frunzei de un verde intens. Înălțimea ierbii în perioada de înflorire atinge jumătate de metru. Tulpina are o formă arcuită. Florile kupenei cu frunze late sunt deschise, cresc în perechi. După înflorire, planta se acoperă cu boabe de un albastru închis intens.
2. Kupena cu frunze înguste. Iarba atinge o înălțime de până la 1 m. Tulpina rotundă cu vârful pufos. Frunzele ascuțite, de un verde intens, cresc uniform pe tulpină. Culoarea bobocilor este preponderent deschisă. După perioada de înflorire, se leagă boabe de o nuanță profund albastru-închis și de formă rotundă regulată. Soiul este rezistent la secetă și la alte condiții nefavorabile. Pentru o creștere activă sunt necesare soluri dense și partea umbrită a terenului.
3. Kupena siberiană. Plantă robustă cu o rădăcină impresionantă, tulpină puternică și densă. Înălțimea poate ajunge la 70 cm. Frunzele sunt preponderent de culoare verde-închis, au formă alungită. Florile de nuanțe deschise. Această specie se remarcă prin culoarea neobișnuită liliachie-roșie a boabelor.
4. Kupena caucaziană. Tulpina puternică, cu muchii, a plantei nu depășește înălțimea de 40 cm. Frunzele ovale se disting prin dimensiunea mare, în comparație cu alte specii. Înflorire timpurie – de la mijlocul lunii aprilie până la începutul lunii mai. Florile sunt, în principal, deschise. Boabele de un albastru-închis intens au formă rotundă regulată.
5. Kupena goală. Specie cu un sistem radicular întins, tulpină densă și puternică, atingând aproximativ 1 m înălțime. Partea inferioară a tulpinii se caracterizează printr-o nuanță roșiatică. Pe tulpină sunt dispuse uniform frunze de formă alungită.
6. Cupenă cu multe flori. Specie medicinală iubitoare de umbră, care crește pe versanții munților. Înălțimea plantei nu depășește 1 m. Pe tulpină sunt dispuse frunze ascuțite. Partea superioară a frunzei este de un verde intens, iar cea inferioară – de un verde-gri. Înflorirea este timpurie – până la începutul lunii mai. Florile sunt deschise la culoare. Trăsătura distinctivă a acestui soi este suprafața plăcută catifelată a petalelor.
7. Cupenă scundă. Plantă cu tulpini goale, erecte și elastice, care ating o înălțime de 40 cm. Frunzele au o formă ovală alungită și o nuanță verde intens și strălucitor. Soiul se remarcă printr-o înflorire îndelungată, timp de 2 săptămâni. Mugurii cresc solitari. Florile sunt deschise. Boabele de formă rotundă au o culoare albastră intensă și strălucitoare.
8. Cupenă parfumată. Cea mai populară varietate farmaceutică. Tulpinile plantei nu depășesc 60 cm în înălțime. Frunzele de un verde proaspăt au o margine albă. Mugurii sunt albi. Boabele sunt de un albastru-negru intens.
9. Cupenă verticilată. Iarbă cu o tulpină subțire și elegantă, de aproximativ 50 cm înălțime. Frunzele sunt dispuse la baza tulpinii și la vârf. Frunzele de un verde deschis, de formă alungită, se caracterizează printr-o margine ascuțită. Florile sunt deschise. Boabele sunt de un albastru închis intens.
10. Cupenă roz. Specie siberiană. Tulpină dreaptă cu pete roșiatice. Pe tulpină, frunzele sunt dispuse în grupuri. Mugurii sunt deschiși cu o nuanță roz. Fructele sub formă de boabe sunt de un roșu intens, necaracteristic.

Recoltare și păstrare

Frunzele și florile de cupenă se recoltează în perioada de înflorire. Se recomandă să se rupă cel mult o treime din toate frunzele, pentru a păstra planta. Rizomul se sapă la sfârșitul sezonului – de la mijlocul lunii octombrie până la începutul lunii noiembrie.

Ca toate celelalte plante utile, cupena se recoltează în locuri curate, departe de oraș și de drumuri auto. Locul ideal de recoltare este cea mai apropiată pădure.

Florile și frunzele culese se usucă natural într-o încăpere curată și bine ventilată. Florile și frunzele se așează într-un singur strat pe o suprafață plană și se lasă până la uscarea completă. Materia primă, lipsită de umiditate, își pierde culoarea și aroma intensă inițială.

Rădăcinile săpate se spală bine de pământ, se îndepărtează părțile deteriorate și moarte ale sistemului radicular. Uscarea se face într-o încăpere curată cu temperatură ridicată sau într-un uscător special.

Boabele coapte se recoltează pe vreme caldă și uscată, pentru a evita deteriorarea materiei prime. Boabele se împrăștie liber într-o încăpere caldă și permanent ventilată și se lasă până la uscarea completă.

După uscarea completă, preparatele se păstrează în pungi de bumbac sau in, într-un loc uscat și întunecat, și se utilizează timp de 2 ani.

Proprietățile terapeutice ale cupenei

Cupena este utilizată pe scară largă în medicină, datorită proprietăților sale valoroase:

Acțiune expectorantă

Cupena ușurează evoluția răcelilor. Planta fluidifică flegma și ajută la reducerea inflamației.

Efect analgezic

Tinctura ameliorează durerile reumatice. În popor este cunoscut și un decoct pentru migrene. Cupena nu acționează asupra sursei durerii, ci doar ameliorează simptomul sever.

Remediu împotriva edemelor

Edemele cauzate de hidropizie și diabet dispar rapid dacă la tratamentul recomandat de medic se adaugă remedii populare cu cupenă.

Acțiune reparatoare

Planta medicinală este utilizată pe scară largă și în cosmetologie pentru tratarea pielii problematice și iluminarea pigmentării nedorite. Acțiunea de iluminare are un efect de scurtă durată în combaterea pistruilor și a petelor pigmentare. Produsele pe bază de cupenă ajută la eliminarea petelor post-acnee, care pot rămâne pe piele ani de zile după tratamentul acneei. Pentru a evita arsurile și reacțiile alergice la utilizarea cupenei, este important să respectați recomandările specialiștilor.

Proprietate hemostatică

Componenta amidonoasă a plantei este aplicabilă în tratamentul bolilor tractului gastrointestinal în ulcerul peptic. Compoziția învăluitoare previne sângerările în timpul trecerii alimentelor. Efectul antiinflamator favorizează o evoluție mai rapidă și mai ușoară a bolii.

În ciuda cantității semnificative de componente benefice din compoziție, planta nu are o utilizare răspândită în medicina științifică. Acest lucru se datorează efectului toxic pronunțat și efectului terapeutic ușor, în comparație cu alte surse vegetale de substanțe vindecătoare.

Cupena medicinală în medicina populară

Toate părțile cupenei sunt utilizate pe scară largă pentru tratamentul prin metode populare. Din rizom, tulpini, frunze, flori și chiar fructe de pădure otrăvitoare se prepară remedii eficiente pentru diverse afecțiuni comune.

Infuzie

Infuziile se prepară din părțile flexibile ale plantei: tulpini, flori și frunze.

Infuzia de frunze uscate
Se utilizează pentru ameliorarea evoluției litiazei biliare, artrite. Proprietățile analgezice și antiinflamatoare ajută organismul să depășească aceste boli. De asemenea, se folosește ca diuretic și antipiretic.

1 lingură de frunze se toarnă cu un pahar de apă clocotită, se ține la foc mic timp de 15 minute. Remediul obținut se lasă la infuzat timp de o oră. Infuzia strecurată este gata de utilizare. Se ia câte 1 lingură de două ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă.

Tinctură

Tincturile alcoolice din plante medicinale sunt potrivite pentru depozitarea pe termen lung – de la câteva luni până la 3 ani. Un astfel de remediu este mai bine să fie păstrat într-un loc întunecos și răcoros pentru a-și păstra proprietățile vindecătoare pentru o perioadă îndelungată.

Utilizarea tincturii este atât de largă încât există diferite metode de preparare, dozare și frecvență de administrare, în funcție de boala specifică.

Tinctura alcoolică are 2 metode comune de preparare:

1. 10 linguri de rizom uscat măcinat se toarnă cu 1 l de votcă și se lasă la macerat timp de 1 lună.
2. 50 g de rădăcini măcinate se toarnă cu 0,5 l de alcool de 70% și se păstrează într-un loc întunecos și răcoros timp de 20 de zile.

Administrarea și dozarea tincturii depind de gradul de severitate al bolii, de aceea este necesară consultarea medicului curant.

Decoct

Decocturile se prepară cel mai adesea din partea solidă a plantei – rizomul. Termenul de păstrare al oricărui decoct nu depășește o zi, de aceea pentru un tratament corect este necesar să se prepare zilnic un remediu proaspăt.

Decoct din lăstari
S-a observat un efect favorabil al decoctului din lăstari de cumpănă asupra mucoasei tractului gastrointestinal în caz de gastrită. Proprietățile învelitoare ale amidonului contribuie la refacerea mucoasei. Efectul antiinflamator va ajuta la accelerarea vindecării.

Câțiva lăstari uscați se toarnă cu 2 pahare de apă clocotită și se lasă la infuzat timp de 30-40 de minute. Decoctul strecurat este gata de consum. Un pahar din compoziția terapeutică de pecetea-lui-Solomon se bea cu 20 de minute înainte de masă. Doza maximă zilnică este de 3 pahare de soluție terapeutică.

Decoct din rizomi proaspeți
Spălarea și compresele cu decoct elimină umflarea zonei afectate a pielii, contribuie la vindecarea vânătăilor, escoriațiilor, pustulelor. Proprietățile antibacteriene previn posibilele complicații din cauza infectării. De asemenea, decoctul se folosește extern pentru a ameliora evoluția reumatismului, durerilor cronice de spate, gutei și hemoroizilor.

1 lingură de rădăcini proaspete se opărește cu 0,5 l de apă clocotită, după 5 minute se pune pe foc, se aduce la fierbere și se ia de pe foc. Decoctul se lasă la infuzat 2-3 ore, după ce în prealabil s-a înfășurat vasul cu remediul tămăduitor într-un prosop. Pentru administrare internă sunt suficiente 1-2 linguri cu 30 de minute înainte de masă.

Decoct din rizomi uscați
Se folosește ca compresă pentru ameliorarea durerilor articulare, de asemenea se administrează intern în tratamentul bronșitei și pneumoniei. Decoctul elimină sputa și contribuie la o vindecare mai rapidă chiar și în caz de tuse puternică.

1 linguriță de rădăcini uscate măcinate se toarnă cu 1 pahar de apă clocotită, se lasă la infuzat pe baie de apă sub capac timp de 30 de minute. Decoctul trebuie să se răcească natural până la o temperatură confortabilă. Remedul strecurat este gata de consum. Se administrează intern câte 1 lingură de 3 ori pe zi cu 30 de minute înainte de masă.

Decoct cu lapte din rizomi
Decoctul terapeutic transbaical pe lapte se administrează intern în caz de hernii și ulcere. Acțiunea învelitoare ușurează evoluția bolii ulceroase. Proprietățile antiinflamatoare contribuie la o vindecare rapidă. Efectul analgezic va ajuta la ameliorarea senzațiilor dureroase.

Remediul se prepară într-o oală de lut. 1 l de lapte se toarnă în oală, se adaugă 20 g de rizomi uscați. Decoctul se evaporă la foc mic până când se evaporă 2/3 din volumul total. Remediul terapeutic obținut se strecoară și se administrează câte 1 lingură de 3 ori pe zi.

Decoct din rădăcină măcinată
Se administrează pentru ameliorarea tusei în caz de răceli. Decoctul elimină sputa și accelerează procesul de vindecare. De asemenea, remediul elimină din organism viermii și alți paraziți.

Pentru preparare va fi nevoie de 1 pahar de apă și 1 lingură de rizom măcinat. Decoctul se prepară pe baie de apă timp de 40 de minute. Se administrează câte 1 lingură de 3 ori pe zi.

Decoct din rădăcina de pecetea lui Solomon
Un preparat antiinflamator special pentru tratarea rănilor, tăieturilor, arsurilor și a altor leziuni ale pielii.

La 0,5 l de apă se adaugă 50 g de rădăcină de pecetea lui Solomon, se fierbe timp de 10 minute la foc mic. Decoctul trebuie să se răcească natural și să se infuzeze timp de câteva ore. La soluție se adaugă 2 pahare de apă curată la temperatura camerei. În decoct se umezește un bandaj și se aplică pe zona afectată a pielii timp de 10 minute. După procedură, decoctul se clătește cu apă rece.

Marea diversitate de microelemente benefice conferă tuturor părților pecetii lui Solomon proprietăți vindecătoare, capabile să facă față multor boli comune. Cu toate acestea, utilizarea în scopuri medicinale necesită o precauție deosebită. Depășirea dozei poate afecta negativ starea unei persoane, poate duce la o intoxicație severă, așadar, înainte de a utiliza remedii pe bază de pecetea lui Solomon, este necesar să vă consultați cu un specialist corespunzător sau cu medicul curant.

Utilizare în cosmetică

Pecetea lui Solomon medicinală, datorită compoziției sale benefice variate, se regăsește printre ingredientele multor produse cosmetice: creme, măști, loțiuni. De asemenea, există ulei esențial de pecetea lui Solomon, care este eficient în combaterea pistruilor și a petelor pigmentare. Cu decoctul se curăță pielea problematică cu roșeață pronunțată, erupții cutanate și elemente inflamatorii.

Împotriva petelor roșii de la rujeolă, variolă și acnee

1 lingură de frunze uscate măcinate de pecetea lui Solomon se toarnă cu 1 pahar de apă rece, se aduce la fierbere. Se menține soluția la foc mic sub capac timp de 15 minute. Decoctul se răcește la temperatura camerei și se strecoară. Acest remediu se utilizează ca loțiune după curățarea feței de impurități și îndepărtarea machiajului.

Pentru estomparea pistruilor și a petelor pigmentare

Rizomii proaspeți de pecetea lui Solomon se spală de pământ cu apă rece curentă, se curăță și se mărunțesc pentru a obține câteva picături de suc. Lichidul obținut se diluează cu o cantitate mare de apă. Mai întâi, remediul se testează pe o porțiune curată de piele. În absența reacțiilor negative, sucul diluat se aplică punctiform pe pistrui și pete pigmentare timp de câteva minute. Apoi, remediul se clătește obligatoriu. Pentru a obține un efect evident, concentrația substanței active se crește treptat. Este important să acționați cu mare prudență – sucul proaspăt de pecetea lui Solomon poate provoca arsuri pe piele.

Împotriva pigmentării și înroșirilor

Uleiul esențial de pecetea lui Solomon din farmacie se utilizează, de asemenea, pentru albirea pistruilor, a petelor pigmentare și a roșeții după acnee. Uleiul se diluează cu apă pentru a evita arderea pielii. Soluția obținută se aplică punctiform pe zonele problematice ale pielii. După câteva minute, uleiul se clătește. Pentru a evita consecințele negative, înainte de utilizare se recomandă să vă consultați cu un cosmetolog sau dermatolog.

Utilizarea cupenei în gospodărie

Mulți crescători de animale folosesc tinctura alcoolică de cupenă pentru tratarea bovinelor. Câteva picături de preparat se adaugă în furaj pentru a spori apetitul animalului și a scăpa vitele de paraziți.

Diversitatea speciilor de cupenă este folosită pentru amenajarea peisagistică în zona umbroasă a terenului, unde alte plante nu se simt confortabil. Planta nepretențioasă, în perioada de înflorire, amintește de lăcrimioare. După înflorire, pe tufe apar fructe de un albastru închis, care atrag atenția. Verdeața vibrantă va fi un fundal excelent pentru flori. Înălțimea variată a soiurilor permite realizarea unor compoziții originale pe mai multe niveluri.

În Caucaz, lăstarii tineri se adaugă în cantități mici în salate pentru a conferi beneficiu, savoare și picant preparatului.

În țările orientale, cupena se regăsește în compoziția amestecurilor populare de condimente.

Cum să cultivați cupena

Cupena îl va ajuta pe grădinar să umple cu verdeață vibrantă spațiul gol de sub copaci, printre arbuști, chiar și pe partea umbroasă a terenului. Gama largă de specii a acestei plante va impresiona prin forma, înălțimea, aspectul și culoarea diversă a frunzelor, precum și prin culoarea fructelor.

Cea mai mare cupenă poate atinge o înălțime de până la 130 cm. Soiurile rezistente au o margine albă pe marginile frunzelor. Speciile decorative vor încânta prin culoarea vibrantă și forma neobișnuită a frunzei. Plantele pitice, prin flori și dimensiuni, seamănă cu lăcrimioarele.

Cultura iubește umbra, împiedică creșterea buruienilor, crește bine în combinație cu conifere, ferigi și diverse flori.

Cupena este o adevărată descoperire pentru grădinarul leneș. Este nepretențioasă în îngrijire, nu necesită acoperire pentru perioada de iarnă și crește fără replantare timp de mai mulți ani.

Plantarea

Planta nu este deosebit de pretențioasă față de calitatea solului, astfel încât plantarea poate fi efectuată pe orice pământ. Pe măsură ce cupena crește, trebuie să i se asigure udare regulată, fără stagnarea umezelii. Locul ideal pentru creșterea activă și înflorirea cupei este umbra copacilor și a arbuștilor înalți. În astfel de condiții, planta se extinde larg, fără a permite supraviețuirea niciunei buruieni.

Cel mai adesea, cupena se înmulțește prin divizarea sistemului radicular. Această metodă prezintă cel mai mare procent de germinare. De asemenea, este răspândită înmulțirea prin semințe. Plantarea se efectuează la începutul primăverii sau la sfârșitul sezonului de grădină – toamna. La semănat, distanța trebuie să fie de cel puțin 20 cm. Într-o adâncitură mică a solului se pune drenaj, se așază rădăcina, se acoperă cu pământ și se udă. Primele 2 săptămâni, udarea trebuie să fie zilnică, cu excepția zilelor ploioase.

Îngrijire

Cupena este o plantă complet nepretențioasă. Udarea este necesară doar în perioadele de secetă prelungită, în rest fiind suficientă umezeala naturală a solului și ploaia. Planta nici măcar nu trebuie răsfățată cu afânarea solului. Rizomul subțire și fragil se află aproape de suprafața pământului, așadar încercările de a afâna pământul pot dăuna sistemului radicular și se pot sfârși lamentabil.

În primii 2 ani, lângă cupenă, este necesar să răriți buruienile, apoi planta se dezvoltă, nepermițându-le nicio șansă de supraviețuire. Cupena este rezistentă la îngheț, deci nu necesită eforturi suplimentare sau pregătire pentru iarnă. Partea aeriană moare complet odată cu venirea frigului, iar primăvara sunt deja vizibili primii lăstari. Cu toate acestea, într-un climat cu diferențe mari de temperatură și ierni geroase severe, este mai bine să aveți grijă de plantă. Puteți acoperi cupena cu rumeguș sau crengi de conifere.

Îngrășământ și fertilizare

Ca orice alte plante, cupena extrage din sol o mulțime de substanțe nutritive, epuizându-l. La fel ca întreaga suprafață de teren, o dată pe an solul are nevoie de o fertilizare suplimentară. În fiecare primăvară, este necesar să îmbogățiți solul cu îngrășăminte organice: gunoi de grajd sau compost. De asemenea, pentru hrănire suplimentară, sunt potrivite îngrășămintele minerale. Aceste proceduri sunt suficient de eficiente pentru creșterea activă și înflorirea abundentă a cupenei.

Varietatea formelor și speciilor de cupena încântă iubitorii de design peisagistic. Speciile înalte gigantice pot fi utilizate ca gard viu. Plantele medii de diferite forme se vor integra în orice compoziție. Speciile pitice vor deveni un ornament unic al grădinii. Cupena cu frunze pestrițe arată deosebit de spectaculos.

Particularități

În rădăcinile, tulpinile și frunzele peceții lui Solomon sunt prezente substanțe toxice, prin urmare, la replantare, este necesar să purtați mănuși groase. Sucul acestei plante poate provoca arsuri pe piele, de aceea, la îngrijire, este important să manifestați prudență.

Contraindicații la utilizare

Utilizarea cupenei în compoziția unui remediu medicinal necesită prudență. În ciuda numeroaselor proprietăți benefice, planta, în toate părțile sale, conține și otrăvuri periculoase pentru om. Este important să respectați doza, timpul de acțiune a preparatului și durata de utilizare. Doar un preparat corect selectat va aduce beneficii.

Compozițiile medicinale care utilizează pecetea lui Solomon sunt categoric contraindicate:

• copiilor sub 16 ani;
• femeilor însărcinate și care alăptează;
• persoanelor predispuse la reacții alergice.

Înainte de a utiliza remedii populare cu cupena, este mai bine să consultați un specialist care vă va ajuta să alegeți rețeta corectă, doza necesară și durata tratamentului. De asemenea, vă va consilia cu privire la posibilele consecințe negative în cazul preparării și utilizării incorecte a remediului medicinal.

Fotografie a cupenei