Bucvița medicinală: proprietăți terapeutice și contraindicații

Bucvița medicinală (cisteț medicinal) – este o plantă perenă din familia Lamiaceae. Este numită și salvie de câmp. Despre proprietățile benefice ale plantei se știe din timpuri străvechi. În Grecia Antică era folosită pentru curățarea stomacului și a sângelui. Bucvița era considerată cel mai bun laxativ. În ultimul timp, popularitatea sa în medicina populară este în creștere.

Compoziția chimică

Planta are o utilizare largă în medicina populară. Planta posedă un set complet de substanțe benefice:

1. Vitamina C. Unul dintre cele mai importante vitamine pentru corpul uman. Întărește imunitatea, elimină toxinele, întărește vasele de sânge și are un efect calmant asupra sistemului nervos. De asemenea, normalizează procesul de circulație a sângelui.
2. Vitamina K. Îmbunătățește parametrii coagulării sângelui și absorbția calciului de către organism, este o prevenire a osteoporozei, previne acumularea de calciu în jurul vaselor de sânge. Participă la sinteza proteinelor care se asigură că în țesutul muscular nu se acumulează calciu.
3. Calciu. Element de construcție important pentru țesutul osos. Poate normaliza funcționarea inimii și elimina colesterolul din organism.
4. Taninuri. Contribuie la curățarea organismului de toxine, au acțiune antiinflamatoare și antibacteriană. Taninurile sunt utilizate în medicina tradițională, dar se găsesc și într-un număr mare de plante. Ele pot elimina pietrele la rinichi și pot preveni depunerea metalelor grele în organism.
5. Colina. Despre beneficiile colinei pentru sănătate s-a aflat abia la începutul secolului al XX-lea. Ea protejează membranele celulare și reduce nivelul colesterolului din sânge. Are efect sedativ și poate îmbunătăți starea persoanei în caz de depresie. Previne formarea pietrelor în vezica biliară, normalizează metabolismul, ceea ce ajută la pierderea excesului de greutate.
6. Uleiuri esențiale. Sunt adesea utilizate în cosmetologie și sunt o componentă a multor preparate. Se remarcă prin capacitatea de a îmbunătăți starea pielii, de a întări imunitatea și de a elimina toxinele din organism. Contribuie la vindecarea rapidă a rănilor și previn varicele.
7. Antocianine. Au un efect antiinflamator pronunțat. De asemenea, au o influență benefică asupra sistemului nervos și a inimii, ajută la eliminarea excesului de greutate. Pe lângă betonică, se găsesc în aronie, coacăze și zmeură.
8. Alcaloizi. Au efect sedativ, pot reduce tensiunea arterială și, de asemenea, calmează ritmul cardiac.
9. Glicozide flavonice. Pe lângă acțiunea antimicrobiană, sunt renumite pentru proprietatea expectorantă, pot înlătura oboseala fizică. Sunt utilizate pentru efect calmant și laxativ, pot reduce apetitul și îmbunătățesc funcționarea tractului gastrointestinal.

Cum arată și unde crește

Este o plantă erbacee perenă, cu peri aspri, care poate crește până la 80–90 cm înălțime. Rădăcina plantei este scurtă, ramificată. Tulpina este doar una, dreaptă, acoperită cu peri aspri. La bază sunt amplasate două frunze mari, în formă de inimă. În partea de mijloc se află o pereche de frunze mici și subțiri, iar în partea superioară se află florile, care sunt grupate în inflorescențe. Partea superioară a frunzelor este de culoare verde închis și acoperită cu peri mici. Fața inferioară este puțin mai deschisă și are nervuri bine pronunțate.

Betonica se remarcă printr-o aromă neplăcută și pătrunzătoare, care poate ameți. Gustul plantei este amar.

Florile sunt grupate în inflorescențe spiciforme, au dimensiuni mari și o nuanță plăcută roz-purpurie. Florile în sine sunt puțin alungite și au mai multe petale. Perioada de înflorire este în iunie. La începutul toamnei, fructele se coc deja; ele au patru muchii și o formă alungită. În interiorul fructului se află mici nucule brune.

Această plantă a apărut în Asia Mică. În prezent, betonica este răspândită aproape pe întreg teritoriul Europei, în Asia Centrală și chiar în unele regiuni ale Siberiei. Se întâlnește de asemenea în Ural și în Caucaz. Cel mai des crește în păduri de conifere și mixte. Betonica poate fi găsită pe versanții munților și ai dealurilor, precum și de-a lungul drumurilor.

Specii

Genul Cinsteț cuprinde peste 300 de specii de plante. Ele pot fi întâlnite aproape pe toată planeta. Nu cresc doar pe teritoriul Noii Zeelande și al Australiei. Se disting câteva varietăți principale.

1. Cinsteț lânos. Este una dintre cele mai populare plante din acest gen printre grădinari. Patria sa este considerată Iranul și Turcia. Se întâlnește în sudul părții europene a Rusiei și în Caucaz. Înălțimea depinde de condiții și variază între 20 și 60 cm. Lujerii sunt cu patru muchii, drepți, cu puține frunze. Frunzele în sine sunt alungite, se îngustează spre bază. Pe suprafața lor se află mulți peri albi. Florile sunt grupate în inflorescențe spiciforme, au culoare violet sau roz. Datorită pufului alb al frunzelor, din exterior arată ca niște covorașe argintii.
2. Stachis anual. În natură sălbatică se întâlnește pe teritoriul Asiei, Europei și în Siberia de Vest. Spre deosebire de alte plante, are o tulpină ramificată. Înălțimea sa nu depășește 30–35 cm. În partea inferioară, tulpinile sunt goale, puțin mai sus apare o pufozitate. În partea de jos a plantei se află frunze alungite, iar frunzele superioare sunt lanceolate. Florile sunt, de asemenea, adunate în inflorescențe și colorate în galben-alb. Fructul plantei este o nucușoară mică. Floarea este considerată o bună plantă meliferă.
3. Stachis de pădure. Este răspândit pe scară largă în Asia, Europa și Caucaz. Arbustul poate atinge o înălțime de până la 120 cm. Lăstarii sunt moi, drepți, pufoși. Frunzele sunt cordiforme și ovale. Frunzele superioare sunt subțiri și alungite. Florile sunt lungi, violete, adunate în inflorescențe.
4. Stachis de mlaștină. Crește pe teritoriul Turciei, Europei, și se întâlnește și în regiunile asiatice cu climat temperat. Atinge o înălțime de 110–120 cm. Tulpinile plantei sunt acoperite cu peri moi. Frunzele inferioare sunt ascuțite, alungite, cu dinți pe toată lungimea. Frunzele superioare sunt lanceolate. Culoarea este purpurie, adunate în inflorescențe formate din 8–10 flori.
5. Stachis cu flori mari. Se întâlnește doar pe teritoriul Asiei Mici și în Caucaz. Înălțimea ierbii nu depășește 30 cm. Frunzele sunt rotunde, cordiforme, ascuțite la vârf. Florile sunt dispuse pe o tulpină separată, care poate atinge o înălțime de până la 50 cm. Florile sunt mari, colorate în liliachiu.

Recoltare și păstrare

Colectarea materiei prime se face din iunie, când începe înflorirea activă a betonicii. De obicei, planta poate fi colectată pe tot parcursul verii. Pentru materia primă medicinală, trebuie să plecați devreme dimineața, pe vreme însorită și uscată. Perioada cea mai bună pentru cules este considerată atunci când soarele nu a răsărit încă sus, dar roua s-a uscat deja.

Tulpinile trebuie tăiate, lăsând o mică distanță de rădăcini. Se poate face acest lucru cu ajutorul foarfecelor de birou sau al unui cuțit ascuțit. Locuitorii satelor pot folosi, de asemenea, o seceră. Este foarte important să ascuțiți bine unealta, altfel puteți provoca ușoare deteriorări ale plantei, care vor duce la putrezire. Trebuie tăiate doar tulpinile sănătoase, fără urme de atac al insectelor și fără frunze uscate. De asemenea, este important să examinați cu atenție frunzele, deoarece pot avea găuri făcute de unele insecte. Dacă doar o mică parte a plantei este deteriorată, aceasta poate fi îndepărtată, păstrând restul. Betonica crește în poienițe, iar la cules este important să lăsați neatins 20–30% din suprafață, pentru ca planta să se poată înmulți în continuare.

Florile trebuie culese departe de drumuri, cimitire, întreprinderi și toalete, cel mai bine – în păduri.

Trebuie să luați cu dumneavoastră o pungă mică, în care să puneți iarba tăiată. Este important să evitați rănirea plantelor, așa că nu este necesar să le presați strâns, ele trebuie să stea într-o masă afânată. Acasă, verificați din nou materialul, îndepărtați iarba accidentală a altor specii. De asemenea, este necesar să curățați tulpinile de murdărie, dacă există.

Uleiurile esențiale conținute în plantă sunt foarte volatile, de aceea planta trebuie păstrată la mansardă sau afară, sub un șopron. Pentru aceasta, trebuie să o întindeți pe o bucată densă de țesătură. Puteți folosi și uscătoare speciale. Întindeți planta într-un strat subțire și uscați-o până este gata, la o temperatură de cel mult 50 de grade.

De îndată ce planta este gata, trebuie transferită în săculeți din țesătură. Dacă sunt respectate toate condițiile, termenul de păstrare a materiei prime poate fi de 2–3 ani.

Proprietățile curative ale bucviței

În Grecia Antică se foloseau în principal rădăcinile acestei plante, iar acum se folosesc mai des părțile ei aeriene. Planta are efect diuretic, antiinflamator și sedativ. Infuziile și decocturile se administrează pentru scăderea tensiunii arteriale. Betonica este cunoscută și pentru proprietatea sa analgezică.

De asemenea, are efect expectorant și laxativ. Betonica poate elimina bila și vindeca rapid rănile. A fost folosită ca agent antiseptic.

Este, de asemenea, o plantă imunostimulatoare. Betonica se folosește în diferite boli virale, inclusiv amigdalită și bronșită. Aceasta ajută la ameliorarea evoluției bolii și la accelerarea recuperării.

Tincturile și decocturile se beau pentru a îmbunătăți digestia. Această plantă va deveni un ajutor de neînlocuit în procesele inflamatorii ale vezicii urinare și în bolile sistemului cardiovascular. Vindecătorii populari recomandă consumul de betonică în problemele ginecologice și în patologiile articulațiilor.

Bucvița medicinală în medicina populară

Betonica și-a ocupat de mult locul în medicina populară. Din ea se prepară decocturi și infuzii, care vizează anumite boli. În plus, toate au un efect tonic.

Remediu diuretic și colagog

În acest scop, se prepară o infuzie din rădăcinile și frunzele plantei. Trebuie să le luați în proporție de 1:1, să le mărunțiți bine, să le amestecați și să turnați peste ele un pahar de apă clocotită. Acoperiți cu un capac, înveliți într-un prosop și lăsați la infuzat timp de 2 ore. Remediul obținut se strecoară și se administrează câte 1 lingură, nu mai mult de 4 ori pe zi.

Pentru tulburări ale sistemului circulator

Se prepară un decoct cu adaos de vin de Porto. De asemenea, acest remediu va fi util în caz de sângerare abundentă.

Pentru prepararea decoctului se folosește doar partea aeriană a plantei. Trebuie să luați 2–3 linguri de materie primă, să o mărunțiți bine, apoi să turnați peste ea apă fierbinte și să puneți pe foc mic. Fierbeți remediul încă 10–15 minute, după care lăsați la infuzat timp de 1,5–2 ore. Strecurați decoctul și adăugați 2 linguri de vin de Porto. Luați medicamentul câte 1 lingură de 3–4 ori pe zi.

În afecțiunile gastrointestinale

Se folosește un decoct din rădăcinile plantei. Este un remediu bun împotriva diareei și, de asemenea, îmbunătățește starea intestinelor.

Va fi nevoie de 1 lingură de rădăcină mărunțită și 0,5 l de apă. Turnați apă caldă peste rădăcină, apoi puneți pe foc mic și fierbeți timp de 10 minute. Apoi luați de pe foc, răciți și strecurați. Beți câte 150 ml de trei ori pe zi, cu câteva minute înainte de masă.

Pentru răni supurate

În astfel de cazuri, un amestec de plante pe bază de vetonică acționează bine. Acesta accelerează vindecarea rănilor și poate fi utilizat și pentru articulațiile dureroase.

Pentru preparare, se ia 1 lingură de frunze și flori de buhviță, aceeași cantitate de frunze de urzică, 1 linguriță de suc de aloe, 20 g de ceară de albine, alaun ars – pe vârful lingurii. Se aduce grăsimea de pui la fierbere, apoi se adaugă plantele și celelalte ingrediente în aceeași ordine. Se fierbe la foc mic timp de 60–80 de minute, amestecând constant. Medicamentul preparat se strecoară prin tifon, apoi se răcește. Unguentul se aplică în strat subțire pe orice material și se leagă de rană.

Pentru tuse

Medicina populară chineză folosește, de asemenea, această plantă. Și-a găsit locul în tratarea multor afecțiuni, inclusiv a tusei. Această infuzie are un efect tonic, fluidizează eficient mucusul și favorizează eliminarea acestuia. Dar trebuie reținut că vetonica, la fel ca și alte remedii populare, nu are un efect instantaneu. De aceea, trebuie să aveți răbdare.

Pentru prepararea medicamentului, se ia 1 lingură din vârful mărunțit al plantei și 200 ml de apă. Se toarnă apă clocotită peste plantă, se învelește bine și se lasă 1–1,5 ore. Apoi se răcește la temperatura camerei, se strecoară. Se bea câte 1 lingură de 2–3 ori pe zi înainte de mese. Se poate adăuga, de asemenea, puțin suc de lămâie sau miere. Atunci infuzia va fi un remediu eficient împotriva răcelii.

Pentru sinuzită

Datorită efectului antiinflamator, buhvița se remarcă printr-o eficiență ridicată în tratarea sinuzitei. Este o afecțiune extrem de neplăcută care poate duce la complicații grave dacă nu este tratată. Decoctul din această plantă poate fluidiza conținutul sinusurilor și îl poate elimina fără durere.

Pentru prepararea decoctului, se va folosi întreaga parte aeriană a plantei – 2 linguri și 200 ml de apă clocotită. Materia primă se mărunțește bine, apoi se toarnă apă clocotită și se pune pe foc mic încă 5–10 minute. Apoi se lasă la infuzat timp de 30 de minute. Medicamentul se răcește, se strecoară. Se instilează în nas de cel puțin 5 ori pe zi. Tratamentul durează până la vindecarea completă. Se păstrează decoctul la frigider, iar înainte de utilizare se încălzește ușor. Se poate turna apă fierbinte într-un bol, apoi se toarnă puțin decoct într-un păhărel și se plasează păhărelul în bol.

Pentru întărirea imunității

Acest decoct nu numai că întărește imunitatea în perioada gripei și a altor boli, dar scade eficient și tensiunea arterială. De asemenea, decoctul normalizează procesul metabolic. Are efect antiinflamator și diuretic, de aceea va fi util în afecțiunile sistemului urinar.

Pentru preparare, sunt necesare 1 lingură de plantă mărunțită și 200 ml de apă. Se toarnă apa peste plantă, apoi se pune pe foc mic, se aduce la fierbere și se fierbe timp de 15–20 de minute. Se dă deoparte, se acoperă cu un capac și se lasă la infuzat până la răcirea completă, apoi se strecoară și se adaugă 1 linguriță de miere, amestecând bine. Se bea conținutul câte 50 ml de trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă.

Pentru afecțiuni ale pielii

În multe țări, decocturile și infuziile de bucheață sunt administrate pentru tratarea bolilor de piele. Planta accelerează vindecarea rănilor, le dezinfectează, reduce procesele inflamatorii și ajută la eliminarea coșurilor purulente.

Pentru prepararea remediului, veți avea nevoie de 2–3 linguri de plantă și 1 litru de apă clocotită. Mărunțiți planta, apoi turnați apă clocotită. Lăsați la infuzat timp de o oră. În acest timp, infuzia ar trebui să se răcească suficient; dacă nu, o puteți lăsa încă puțin. Acum strecurați remediul și turnați conținutul în cadă. De asemenea, puteți adăuga în infuzie suc de citrice, miere sau adaosuri speciale cu uleiuri esențiale. Astfel, eficiența tratamentului va fi și mai mare. Acest remediu este o prevenție eficientă a varicelor.

Pentru tulburări ale sistemului nervos

Tinctura din florile de bucheață are efect sedativ. De asemenea, se remarcă prin efect antiinflamator și poate fi lăudată pentru capacitatea de a întări imunitatea.

Pentru prepararea tincturii, mai întâi trebuie să alegeți recipientul. Cantitatea ingredientelor va depinde de acesta. De exemplu, umpleți un borcan de un litru pe jumătate cu flori, fără a le compacta, apoi turnați deasupra 1 litru de votcă. Închideți ermetic recipientul și puneți-l într-un loc întunecat timp de 14 zile. Remediul trebuie să se infuzeze la temperatura camerei. O dată la 5 zile, agitați ușor borcanul. După 2 săptămâni, strecurați cu atenție remediul pentru a îndepărta cele mai mici particule de plantă. Acest lucru se poate face cu ajutorul unei țesături dense. Se recomandă repetarea procedurii de câteva ori. Luați remediul o dată pe zi, câte 30 de picături, diluându-le în prealabil cu apă.

Pentru boli ale rinichilor sau ficatului

În acest scop se folosește un decoct din rădăcini în lapte. Acesta este, de asemenea, util în gută, colită și alte boli ale tractului gastro-intestinal. În unele cazuri, poate fi util și în gastrită, dar mai întâi trebuie să consultați obligatoriu un medic. Un astfel de decoct poate ajuta și în cazul hemoroizilor, datorită capacității de a fluidiza masele fecale și de a le elimina fără durere.

Pentru preparare veți avea nevoie doar de 15 g de plantă mărunțită și 0,5 l de lapte. Turnați laptele peste bucheață, apoi puneți pe foc mic, aduceți la fierbere și fierbeți încă o jumătate de oră. Apoi lăsați la infuzat timp de 1,5–2 ore, după care strecurați remediul. Beți câte 50 ml de cel mult 3 ori pe zi. Cursul tratamentului nu trebuie să depășească 3 săptămâni. După o pauză, acesta poate fi reluat. În caz de hepatită, beți câte 150 ml o dată pe zi timp de 21 de zile.

Tipuri de preparate medicinale

Inițial, în scopuri terapeutice se utilizau doar decocturile din rădăcini ca laxativ. Acum se folosește mai des partea aeriană a plantei, inclusiv florile, pentru prepararea diverselor infuzii și tincturi. Din bucheață se face și ceai, care are efect tonic.

Infuzie

Infuzia din frunze va fi utilă în procesele inflamatorii din organism, problemele tractului gastro-intestinal, infecțiile respiratorii virale acute și tensiunea arterială crescută. Se utilizează pentru tratarea organelor respiratorii și în tulburările sistemului nervos.

Pentru preparare, sunt necesari 200 ml de apă clocotită și 1 lingură de frunze. Se mărunțește bine materia primă, se toarnă apă, apoi se acoperă cu capac și se lasă 2 ore, după care se strecoară.

În cazul bolilor de stomac sau intestin, nu se bea mai mult de 1 lingură de 4 ori pe zi înainte de masă. La hipertensiune și tuse, se ia câte 1 lingură de 4–5 ori pe zi, indiferent de mese, la sinuzită se picură în nas de cel puțin 5 ori pe zi. La angină și alte procese inflamatorii în cavitatea bucală, se face gargară regulat.

Tinctură

Este recomandată pentru tulburările sistemului nervos și depresie. De asemenea, ajută la hipertensiune.

Pentru preparare sunt necesare 200–250 g de flori ale plantei și 0,5 l de vodcă. Se mărunțește bine materia primă, apoi se pune într-un borcan de sticlă de 0,5 l. Este important ca florile să ocupe aproximativ o treime din spațiu. La nevoie, se mai adaugă sau se scoate. Apoi florile se toarnă cu vodcă până la margine, se astupă bine și se mută într-un loc întunecat. Pentru ca medicamentul să fie gata, este nevoie de 14 zile. Înainte de utilizare, tinctura se strecoară obligatoriu.

Se bea tinctura de cel mult 3 ori pe zi, câte 15–25 de picături, diluate în prealabil în apă. Cursul de tratament trebuie să fie de 3 săptămâni, după care se face o pauză.

Decoct

Decoctul are efect diuretic, se utilizează la sângerări puternice și tulburări ale sistemului circulator.

Pentru preparare este necesară partea superioară a plantei (împreună cu tulpina) și un pahar de apă. Se taie mărunt materia primă, apoi se toarnă apă clocotită. Apoi se pune la foc mic și se fierbe timp de 5–10 minute. După aceea, se dă deoparte, se acoperă cu capac și se lasă la infuzat timp de 2–2,5 ore. Medicația gata se strecoară.

La sângerări, se recomandă să se bea câte 1–2 linguri de cel mult 4 ori pe zi. Pentru prevenirea bolilor sistemului circulator, se bea de cel mult 3 ori pe zi câte 1 lingură.

Ceai

Se recomandă ca diuretic, precum și pentru probleme cu bronhiile, tuse puternică și răceală. Ceaiul este interzis copiilor sub 3 ani.

Prepararea este simplă. Se iau 2–3 g de materie primă și se toarnă un pahar de apă clocotită. Se lasă la infuzat 20–30 de minute, apoi se strecoară. Se recomandă să se bea cel mult 3 căni de medicament pe zi. Se poate adăuga miere, zahăr sau lămâie. De asemenea, dacă se adaugă mentă sau melisă, se poate bea ca sedativ înainte de culcare.

Cultivarea bucviței

Nu întotdeauna există posibilitatea de a pleca după materie primă medicinală din cauza inaccesibilității sale. Dar nu este o problemă, deoarece betonica poate fi cultivată chiar și în grădină. Este o plantă nepretențioasă, care nu necesită condiții speciale. Principalul avantaj al betonicii este rezistența sa la temperaturi scăzute.

Betonia poate crește în orice sol, dar cel mai bine este să i se asigure condiții ca în natură. Pentru aceasta, este necesar să se aloce separat un strat cu sol luto-argilos.

Locul pentru plantare poate fi ales oriunde. Iarba crește la fel de bine atât la umbră, cât și la soare. Optim este să alegeți un teren care este luminat de soare jumătate din zi, iar cealaltă jumătate se află la umbră. Un astfel de echilibru nu va permite betonicii să se întindă prea mult în înălțime.

Planta trebuie udată nu mai des de o dată pe săptămână. Nu este necesară fertilizarea, dar nu este interzisă. Pe parcursul întregului sezon, se poate aplica fertilizare de cel mult 3 ori.

De obicei, betonica se reproduce prin semințe, dar poate și pe cale vegetativă, care implică divizarea plantei. Acest lucru se face primăvara, altfel iarba s-ar putea să nu prindă rădăcini. Pot fi înmulțite astfel plantele care înfloresc de mai mulți ani. Trebuie alese lăstarii a căror lungime depășește 12 cm.

Contraindicații la utilizare

Principala privește persoanele hipotensive. Planta are proprietatea de a scădea tensiunea arterială, de aceea este periculoasă pentru persoanele cu hipotensiune. De asemenea, iarba se remarcă prin capacitatea de a îmbunătăți coagularea sângelui. Din această cauză, este periculoasă pentru persoanele predispuse la apariția cheagurilor de sânge.

De asemenea, nu este recomandat să luați acest remediu femeilor însărcinate, mamelor care alăptează și persoanelor în vârstă. Betonica se caracterizează prin hipersensibilitate, de aceea este periculoasă pentru persoanele alergice.

Cu prudență trebuie administrate infuziile și decocturile în caz de gastrită cu aciditate scăzută și boli grave de inimă.

Este o plantă incredibil de utilă, care a trecut testul timpului. Până în prezent, este folosită eficient în medicina populară. Poate fi cultivată pe propriul teren, ceea ce vă va permite să vă asigurați în fiecare an cu materie primă medicinală de calitate.

Fotografie cu betonică medicinală