Ciupercile rândurele: proprietăți benefice și rețete de preparare

Din denumirea ciupercilor nu este greu de ghicit că ele cresc în rânduri. Exemplarele solitare se întâlnesc, dar sunt excepții. Mai des, totuși, ele sunt dispuse în grupuri – atât nu foarte mari, cât și astfel încât un culegător neexperimentat, care le întâlnește pentru prima dată, ar putea fi cuprins de frică, atât de ireală i se va părea imaginea. Se pot vedea nu doar rânduri, ci adevărate așezări – în ele, ciupercile sunt localizate nu într-un singur rând, ci în mai multe. Mai mult, aceste grupuri de ciuperci se extind lejer pe o suprafață destul de mare, formând cercuri întregi, care în popor sunt numite „cercuri ale vrăjitoarelor”.

Cum arată și unde cresc rândurelele

În prezent, în familia Tricholomataceae, al cărei reprezentant tipic este rândureaua, se numără peste 2.500 de specii. Printre acestea se numără comestibile, condiționat comestibile și otrăvitoare.

Rândurelele sunt ciuperci lamelare. Pălăriile tinere au formă de semisferă, iar pe măsură ce cresc, ele se desfac și devin plate, cu un diametru mediu de până la 10 cm. Suprafața pălăriei poate fi atât uscată și fibroasă, cât și catifelată-solzoasă, inclusiv mucilaginoasă. Nuanțele ciupercilor sunt foarte diverse: de la gri deschis la maro închis, de la galben și verde la aproape roșu pur. Pe măsură ce ciuperca crește, culoarea ei se poate modifica.

Sub pălăria rândurelei se află lamelele, care pot avea aspect și dispunere diferite: atât dese, dar subțiri, cât și rare, dar cărnoase. Lamelele sunt de obicei de aceeași culoare ca pălăria. Piciorul ciupercii este robust, dens, situat exact la mijlocul pălăriei, poate fi acoperit cu solzi sau neted. Există rândurele cu „fuste” miniaturale chiar sub pălărie.

Varietatea rândurelelor este atât de mare încât în multe zone climatice cresc propriile specii, caracteristice pentru zona respectivă. În Rusia, ele pot fi găsite peste tot, în special regiunile sudice ale țării sunt bogate în ele. Ele cresc, de asemenea, în Japonia, China, Africa de Nord, Europa Centrală, țările scandinave, America de Nord. Preferă climatul temperat și solurile nisipoase sau calcaroase.

Vecinii tricholomelor sunt, cel mai adesea, coniferele – pinul sau molidul; ceva mai rar, aceste ciuperci se instalează în zone de pădure mixtă, iar teritoriile pur foioase devin mult mai rar un adăpost pentru ele. Ele nu se ascund în desiș, iar locurile obișnuite pentru ele sunt de-a lungul potecilor și în poienile pădurii.

Specii

Până în prezent au fost descrise peste 2.500 de varietăți de tricholomă. Printre ele există specii pe deplin comestibile și comestibile condiționat, dar și destule toxice. Doar aproximativ 80 de specii de tricholomă nu sunt o raritate; celelalte apar izolat și sunt puțin cunoscute. Printre cele comestibile se numără tricholomele: cenușie, de plop (sau de sub plop), de mai, gigantică, galben-brună, pământie, solzoasă, masivă, cu picior liliachiu, galbenă, uriașă, grupată, galben-roșie și matsutake.

Printre culegătorii de ciuperci, tricholomele își primesc adesea numele după culoare. Astfel, cea cu picior liliachiu este numită violetă datorită culorii violete a pălăriei. Cea cenușie are pălăria de un cenușiu palid (uneori cu tentă violet); ea a primit numele popular „cenușica”, la fel ca cea verde, poreclită „verzulica” sau „verdeata”. Tocmai cea cenușie, cea verde și cea cu picior liliachiu sunt cele mai răspândite pe teritoriul fostei URSS.

Cum se deosebește rândureaua comestibilă de cea necomestibilă

Pentru un culegător începător, deosebirea unei tricholome comestibile de una toxică nu este ușoară, dar este posibilă.

1. În primul rând – pălăriile. La cele comestibile, acestea sunt sferice sau în formă de „căsuță”, iar la cele toxice sunt fie complet plate, fie au o proeminență evidentă în centru. În plus, pălăriile celor toxice arată perfect – frumoase, fără nicio imperfecțiune; nici măcar insectele sau limacșii nu le deteriorează.
2. Al doilea – lamelele de pe partea inferioară a pălăriei. La cele toxice, acestea sunt subțiri, fragile, adesea semitransparente și de culoare cenușie. La cele comestibile, sunt mai cărnoase, mai groase, iar nuanța lor este identică cu culoarea principală a pălăriei.
3. Al treilea – picioarele. La ciupercile bune, acestea sunt solide, cărnoase, elastice, iar la cele toxice – mai subțiri.
4. Al patrulea – mirosul. Nu tuturor le place cum miros tricholomele comestibile. Însă mirosul lor nu este foarte puternic, este estompat. În schimb, cele toxice se remarcă printr-un miros atât de neplăcut și de pătrunzător, încât, după ce îl adulmecă, oamenii chiar se strâmbă și întorc capul.

Compoziția și conținutul caloric

Ciupercile tricholoma au un conținut caloric minim – 22 kcal la 100 g de produs. Totodată, compoziția chimică este complexă și bogată. Cea mai mare parte din volum – aproximativ 90%, ca la majoritatea ciupercilor – este apa. Carbohidrați – 3,26%, proteine – 3,9%. Restul de 2% reprezintă fibrele.

Foarte multe substanțe minerale și vitamine necesare organismului uman sunt componente ale tricholomei. Ea conține în special multe proteine, vitamine din grupul B, potasiu, cupru, mangan și zinc. În plus, conține 18 tipuri de aminoacizi, glucoză, flavonoide, vitaminele A, C, K, PP, D2 și D7, betaină. Dintre minerale, mai conține magneziu, sodiu, fosfor, calciu, fier și seleniu, precum și antibioticele naturale clitocină și fomecină.

Proprietățile benefice ale ciupercii rândurele

Un set bogat de substanțe necesare are cel mai benefic efect asupra organismului uman, reglează funcționarea tuturor sistemelor în modul corect, stimulează procesele metabolice. Datorită conținutului scăzut de calorii, tricholomele sunt excelente pentru alimentația dietetică, inclusiv pentru vegetarieni.

Pentru femei

Fără componente precum fosforul și potasiul din tricholome, nu se pot obține unghii puternice și rezistente. Vitaminele din grupul B, conținute în cantități mari în tricholome, sunt responsabile pentru sănătatea și frumusețea dinților, pielii și părului. Prin urmare, pentru femeile care se examinează critic în oglindă, tricholoma va fi un ajutor bun în îngrijirea personală. Ajutor pentru ele – o loțiune facială creată pe bază de pudră din tricholome uscate, care este utilizată în cosmetologie pentru acnee și exces de sebum. Iar acidul nicotinic din compoziția tricholomei previne dezvoltarea varicelor, deoarece este un mijloc de întărire a pereților vaselor de sânge.

Pentru bărbați

Una dintre componentele tricholomei este zincul. Acesta nu numai că dă ciupercilor capacitatea de a regla funcționarea sistemelor endocrin și respirator și de a îmbunătăți procesele de hematopoieză, dar participă și la sinteza mai multor enzime. În special, poate stimula producția de testosteron – un hormon care, de fapt, influențează formarea masculină. La urma urmei, nivelul testosteronului determină în mare măsură nu numai cum va fi corpul unui bărbat – puternic și musculos sau flasc și lăsat, ci și activitatea comportamentului sexual, deoarece fără acest hormon nu este posibilă formarea spermatozoizilor. Prin urmare, pentru a crește potența, bărbații nu ar trebui să ignore tricholoma. Iar seleniul conținut în ea poate fi un bun mijloc de prevenire a cancerului de prostată.

În timpul sarcinii

Majoritatea ginecologilor consideră că în timpul sarcinii este mai bine să nu riscați și să renunțați la consumul de ciuperci în general, și la tricholome în special, în ciuda conținutului nutritiv și a mulțimii de componente benefice conținute.

Dar, deoarece în perioada de așteptare a bebelușului, viitoarele mame au adesea o poftă aproape irezistibilă de a mânca ceva deosebit, acest ceva deosebit poate fi foarte bine tricholomele. În acest caz, este mai bine să cedați dorinței acute decât să vă stresați și să suferiți.

Dar trebuie să abordați prepararea ciupercilor cu o atenție deosebită. În primul rând, după o curățare minuțioasă, spălați tricholoma, înmuiați-o cel puțin o oră în apă rece și spălați din nou. Apoi fierbeți-o; după ce apa dă în clocot, fierbeți 5–10 minute și turnați această zeamă. Spălați ciupercile din nou, turnați din nou apă și fierbeți din nou – dar acum aproximativ o jumătate de oră. Și numai după o astfel de pregătire puteți prăji tricholomele, face supă din ele sau le puteți înăbuși cu cartofi.

Despre tricholomele sărate sau murate este mai bine să uitați, deoarece mâncărurile condimentate și sărate nu sunt recomandate în timpul sarcinii, din cauza riscului de creștere a tensiunii arteriale, apariției edemelor și complicațiilor renale. Și dacă viitoarea mamă decide să își permită o porție de tricholome înăbușite, este mai bine să le consume în timpul zilei, nu noaptea.

În timpul alăptării

Femeile care alăptează trebuie să înțeleagă că tricholomele, la fel ca și alte ciuperci de pădure, sunt foarte periculoase datorită toxicității lor, deoarece extrag din sol săruri de metale grele. După ce mănâncă o supă delicioasă de ciuperci, mama transmite prin lapte substanțe periculoase bebelușului. Aceasta este o încercare grea pentru sistemul său digestiv încă fragil, mai ales în primele luni de viață. Colicile intestinale reprezintă cea mai mică neplăcere care amenință sugarul. Sunt posibile atât alergia, cât și intoxicația severă – mai ales dacă ciupercile au fost cumpărate de la piață, iar locul de creștere este necunoscut.

Mama care alăptează trebuie să aibă răbdare și să nu încerce să pună în gură o ciupercuță gustoasă până când copilul nu împlinește cel puțin șase luni, iar ideal – nu mai devreme de 10–12 luni. Dar totuși trebuie respectate cu strictețe regulile de preparare a tricholomei și introdus produsul în meniu treptat: prima dată să încerce doar cinci-șase bucăți și să observe cum reacționează organismul copilului. Dacă se observă tulburări digestive – scaune lichide, flatulență – copilul trebuie dus de urgență la medic. Dacă burtica copilului a reacționat normal – ocazional se poate permite să se răsfețe cu tricholome, dar nu mai des de o dată la două săptămâni.

Pentru copii

Pediatrii protestează în unanimitate împotriva consumului de ciuperci de pădure de către copiii de vârsta creșei și a grădiniței. Tricholomele pot fi oferite spre degustare nu mai devreme de 7 ani, iar mulți medici precauți susțin că nu ar trebui să-i răsfățe cu aceste daruri ale pădurii până la 10 ani — mai ales dacă copilul are probleme de sănătate. Deoarece chitina, conținută în tricholome, ca și în toate ciupercile, nu este asimilată nici de organismul adult, iar pentru cel al copilului este cu atât mai periculoasă și poate avea efect toxic.

Atunci când copilul va crește și se va întări, i se pot da treptat, în porții mici, tricholome să le încerce. Mai mult, medicii sfătuiesc să se pregătească pentru copii doar pălăriile.

Ciupercile sărate și marinate trebuie interzise pentru copil. Nu are rost să supraîncărcăm organismul în creștere, neformat încă, cu sare și oțet.

Pentru slăbit

Pentru cei care suferă de exces de greutate și doresc să slăbească, tricholomele sunt un produs ideal. Datorită conținutului caloric scăzut, ele sunt incluse în programele de slăbire. Dar trebuie reținut că aceste ciuperci au un conținut caloric scăzut doar atunci când sunt fierte. În timpul prăjirii, ele absorb toate grăsimile mai bine decât un burete, iar în final, în preparatul gătit, conținutul caloric crește de multe ori.

Dacă totuși se prepară corect tricholomele și se combină cu produse potrivite, ciupercile pot ocupa un loc de cinste pe masă. Sunt foarte nutritive, calmează foamea excelent și pentru mult timp, iar datorită prezenței zincului reduc dorința de a mânca ceva dulce.

Pentru cei care trăiesc după principiul „Mănâncă și slăbește”, tricholoma este mai bine să nu se prăjească, ci să se înăbușe sau să se facă supe din ea. Ca parteneri corecți și armonioși, trebuie aleși hrișca, pastele din grâu dur, legumele (dar nu cartofii), orezul. Celor care slăbesc le este, de asemenea, benefic să condimenteze preparatele din tricholoma cu piper negru, cuișoare, foi de dafin, coriandru.

Utilizare în medicină

Datorită cantității imense de substanțe minerale, vitamine și aminoacizi, lista proprietăților benefice ale rândunicii utilizate în medicină este vastă. Astfel, componentele rândunicii intră în compoziția preparatelor împotriva diabetului, devin substanță derivată în fabricarea antibioticelor, în special a celor care combat bacilul tuberculozei. Rândunica violetă este utilizată ca materie primă în fabricarea medicamentelor folosite în bolile ficatului, ale sistemului excretor și genital, reumatism. Miceliul ciupercii este substanța de bază pentru fabricarea unui extract utilizat ca adjuvant în tratamentul cancerului de sân, de col uterin și al sarcomului.

Enzimele participă la normalizarea activității sistemului digestiv, a creierului, cresc rezistența la oboseala cronică, boli infecțioase, întăresc pereții vaselor de sânge. Vitaminele din grupele B, PP, C, A sunt de neînlocuit în caz de oboseală intelectuală.

Tratamentul bolilor de rinichi și ficat este ușurat de extractele de rândunică. Acestea participă la procesul de regenerare a celulelor hepatice, curăță organismul, stimulând procesele de eliminare a toxinelor și neutralizare a radicalilor liberi.

Pentru a reduce colesterolul, medicii recomandă pulberi sau extracte calde din rândunică, prescriu această ciupercă în caz de hipertensiune, diabet zaharat, dezechilibru al sistemului nervos. Iar medicina populară folosește activ rândunica pentru prepararea de comprese și unguente pentru a trata afecțiunile pielii.

Riscuri și contraindicații

Unui adult sănătos nu i se face niciun rău de la rândunică, cu condiția ca ciupercile să nu fie vechi și culegătorul să nu le fi confundat cu unele otrăvitoare sau să nu le fi cules lângă drum sau în oraș, unde absorb din sol și aer substanțe periculoase și toxice, furnizate din plin de gazele de eșapament ale mașinilor.

Cele otrăvitoare sunt atât de perfide, încât o serie de specialiști le consideră mai periculoase decât muscărițele: ele provoacă inevitabil o intoxicație teribilă a organismului. În final, persoana devine palidă rapid, pierde brusc puterile, inima începe să-i bată cu putere, capul îl doare și amețește, greața și vărsăturile îl cuprind în valuri, precum și tulburări intestinale.

Dar chiar și rândunicile comestibile normale pot cauza neplăceri dacă se mănâncă în exces, până la sațietate. Sunt garantate greutate în stomac și chiar dureri, uneori foarte puternice, meteorism.

Iar cei care suferă de boli ale sistemului digestiv ar trebui să se gândească de o sută de ori înainte de a se năpusti asupra rândunicilor. Dacă o persoană are gastrită, inflamație sau disfuncție a vezicii biliare, pancreatită etc., poate mânca rândunici doar în cantități limitate.

Când se culeg și cum se păstrează rândurelele

Tricholomele sunt ciuperci de toamnă, care încântă culegătorii de ciuperci ultimele din sezon. Ele încep să apară la sfârșitul lunii august (dacă vara nu este călduroasă) și continuă să crească în septembrie, octombrie și chiar în noiembrie, atât cât permite vremea – până la înghețuri. Pasionații de vânătoare de ciuperci aduc chiar și după primele înghețuri ciuperci acasă – atât de înghețate încât se pot lovi una de alta. Cu toate acestea, perioada cea mai favorabilă pentru ele este octombrie, când temperatura aerului în timpul zilei scade sub +15 grade. În unele regiuni, de exemplu în Crimeea, tricholomele pot fi culese tot anul, dar cele mai robuste sunt totuși cele de toamnă.

Tricholomele proaspăt culese nu se strică în frigider timp de 2–3 zile. Pentru a le păstra mai mult timp, a le rezerva pentru mai târziu, se pot congela ciupercile, se pot săra, marina sau usca. Cele congelate sau sărate își păstrează calitățile gustative timp de șase luni, cele marinate sau uscate – un an.

Se pot congela?

La întrebarea «Se poate congela tricholoma?» răspunsul este univoc – da! Ea nu își va pierde calitățile benefice și nu va pierde din calitate. Singura condiție: ciupercile trebuie să fie tinere, robuste, sănătoase.

Pentru a congela tricholomele pentru mai târziu, trebuie să curățați cu grijă pălăriile de frunzulițe lipite, ace și alte resturi din pădure și să tăiați picioarele pe jumătate. Turnați apă rece peste ciuperci și lăsați-le să stea cel puțin o oră, pentru ca restul de murdărie să se desprindă. Clătiți, puneți într-o oală încăpătoare cu apă clocotită sărată. Fierbeți o jumătate de oră din momentul în care dă în clocot, apoi scurgeți apa, turnând într-o strecurătoare. Când apa rămasă s-a scurs, puteți împărți ciupercile în recipiente sau pungi de plastic și le puteți pune în congelator.

Când va veni momentul să fierbeți o supă sau să preparați un alt fel de mâncare, trebuie doar să puneți ciupercile într-o oală sau într-o tigaie.

Se poate usca?

În privința uscării tricholomei există două opinii. Unii culegători de ciuperci susțin că se poate usca, alții demonstrează cu convingere că tricholoma uscată nu are nimic de oferit. Și unii, și alții au dreptate. Totul depinde de specia de ciupercă.

De exemplu, tricholoma cu picior liliachiu este destul de potrivită pentru uscare. Dar specii precum tricholoma de plop, cea cenușie (sau cenușărea) și cea verde (sau verzuie) nu sunt foarte potrivite pentru uscare – devin prea uscate și tari. Poate că natura înțeleaptă a hotărât astfel: deoarece tricholoma cu picior liliachiu crește mai ales în stepe fără păduri, unde nu există o mare diversitate, lăsați locuitorii acestor locuri să aibă posibilitatea nu doar să sare, să marineze și să înghețe, ci și să usuce. Iar cei care trăiesc în regiuni împădurite vor găsi întotdeauna o mulțime de alte ciuperci de uscat pentru iarnă.

Înainte de uscare, pălămida nu se spală, doar se curăță cu grijă de toată murdăria lipită: nisip, pământ, ace de conifere, resturi de mușchi. Se poate folosi o periuță de dinți pentru aceasta. Apoi, la fel de atent, se șterge cu un burete de porolon ușor umezit în ulei vegetal, iar la final – cu o cârpă umedă.

Puteți usca tricholoma atât într-un uscător electric special, cât și în cuptor – important este să nu închideți complet ușa cuptorului în timpul procesului. Și pentru ca ciupercile să nu se usuce prea mult și să devină prea fragile, pe la sfârșitul uscării trebuie să le simțiți periodic și să le scoateți din cuptor pe cele care sunt deja gata. Ciupercile uscate corect se pot îndoi cu un mic efort, iar cu un efort mai mare se pot rupe.

Cum se curăță ciupercile rândurele

Curățarea tricholomelor nu este dificilă. În primul rând, trebuie să îndepărtați acele de pin lipite, frunzele, să curățați nisipul sau pământul lipit. Dacă între lamelele pălăriei a intrat murdărie, un melc sau o insectă, tot acesta trebuie eliminat. Apoi tăiați tulpina pe jumătate, îndepărtați părțile întunecate, putrede sau mâncate de locuitorii pădurii de pe pălărie.

După aceasta, puteți îndepărta coaja de pe pălărie. Acest proces nu este rapid, nu se îndepărtează la fel de ușor ca, de exemplu, la ciupercile unt. Există părerea că astfel tricholoma devine mai puțin amară. Dar dacă, după curățarea de murdărie, înmuiați ciupercile timp de 1–2 zile în apă rece sărată, schimbând apa din când în când, atunci amărăciunea va dispărea de la sine și nu va mai fi nevoie să vă ocupați de munca minuțioasă de îndepărtare a pielii.

După înmuiere, tricholoma se spală sub apă curentă.

Cum se prepară ciupercile rândurele

Tricholoma este o ciupercă universală. Poate fi fiartă, prăjită, înăbușită, sărată, marinată. Dar, indiferent de felul de mâncare care va fi pregătit în final, fierberea tricholomelor este obligatorie! Aceasta este prima etapă indispensabilă a prelucrării culinare. Tricholomele fierte capătă o frumoasă culoare gri deschis. Apoi pot fi adăugate în supe, prăjite cu cartofi, înăbușite cu carne, orez, cereale, legume, se pot pregăti salate: cu tricholoma se potrivesc de minune ouăle, ardeiul gras, usturoiul, ceapa (atât crudă, cât și prăjită), maioneza.

Cum se fierbe

Pentru a fierbe tricholomele, trebuie să aduceți la fierbere pe aragaz o oală mare cu apă rece, să turnați ciupercile și să le fierbeți la foc mic. După aproximativ 5–10 minute, scurgeți apa, iar ciupercile se fierb a doua oară – în apă nouă, adăugând sare. Proporția este: la 1 kg de ciuperci proaspete se ia 1 litru de apă și 1 lingură de sare. La 10–15 minute după fierbere, adăugați condimente: piper negru aromat, foi de dafin, cuișoare.

Cu ajutorul unei strecurători, scurgeți apa din ciuperci și folosiți-le pentru gătirea ulterioară.

Cum se prăjește

Tăiați o ceapă de mărime medie în sferturi de inele. Prăjiți-o într-o tigaie cu ulei de floarea-soarelui, adăugați tricholomele și continuați să prăjiți timp de 10–15 minute, amestecând la fiecare câteva minute. Mențineți focul mediu sub tigaie. Sărați ciupercile aproape de sfârșitul prăjirii, aceasta este regula generală, și piperați. Dacă doriți, adăugați câteva linguri de smântână. Mai țineți puțin pe foc – și gata, ciupercile sunt pregătite! Le puteți mânca cu garnitură (legume sau cereale) sau le puteți adăuga cartofi prăjiți, mai țineți tigaia pe foc încă un minut sau două, pentru ca produsele să se îmbibe reciproc cu aromele și sucurile lor, și invitați membrii familiei la masă!

Puteți prăji riadvki într-o tigaie cu ulei vegetal, adăugând nuci zdrobite în mojar. În acest caz, timpul de pregătire va fi puțin mai mare – aproximativ 25 de minute. Aceste ciuperci pot fi răcite, puse în borcane de jumătate de litru și păstrate la frigider. Se servesc reci, cu cartofi.

Cum se marinează

Există foarte multe rețete de marinare a riadvki. Fiecare gospodină are propria sa metodă dovedită, moștenită de la bunica, mama, mătușa. Există rețete foarte simple sau clasice, unde ingredientele principale ale marinatei, pe lângă apă, sunt sarea, zahărul, oțetul și condimentele, și altele speciale.

Prin metode simple sau clasice se marinează cele mai comune riadvki – serușki, zelenușki și podtopolniki. Iar adăugarea nucșoarei în marinată va evidenția perfect gustul riadvki violete. Principalul – să nu uitați că marinarea riadvki este permisă numai după o fierbere prealabilă!

Așadar, care marinată este numită cea mai simplă? La 1 l de apă se iau 2 linguri de sare, 1 lingură de zahăr, 3 linguri de oțet 9%, 3 foi de dafin, 6–7 cuișoare, 3–5 boabe de piper negru. Aceasta este norma pentru 1 kg de riadvki. Se amestecă apa cu sare și zahăr într-o cratiță, se încălzește până la fierbere, se adaugă ciupercile pregătite, se fierb aproximativ 10 minute, se pun condimentele, cu care se continuă fierberea încă 15 minute, apoi vine rândul oțetului. Cu oțetul, marinata trebuie să fiarbă încă aproximativ 10–15 minute. Apoi se pun ciupercile în borcane fierbinți sterilizate, se închid cu capace, se întorc borcanele cu fundul în sus, se înfășoară într-o pătură sub care conservele se răcesc.

În marinata preparată după rețeta clasică, pe lângă condimentele deja menționate, se mai adaugă usturoi și mărar (umbrele).

Când în pivniță sunt borcane cu riadvki marinate cu nucșoară, gazdele nu vor fi luate prin surprindere de o vizită neașteptată a unor musafiri nepoftiți: întotdeauna vor avea cu ce să îi servească și să îi uimească. Pentru a prepara o astfel de marinată neobișnuită, pentru 2 kg de ciuperci vor fi necesare 1 l de apă, 3–5 g de nucșoară măcinată, 40 g de sare grunjoasă de piatră, aceeași cantitate de zahăr, 5 căței de usturoi, 5–7 boabe de piper negru, 3–5 foi de dafin, 70 ml de acid acetic.

Puneți ciupercile fierte în apa în care s-au adăugat deja sarea și zahărul. Puneți pe foc și fierbeți din momentul clocotului 15 minute. Adăugați celelalte ingrediente, cu excepția usturoiului, amestecați și fierbeți la foc mic încă aproximativ 15 minute. Usturoiul, tăiat în felii subțiri, puneți-l pe fundul borcanelor fierbinți sterilizate.

Turnați ciupercile cu marinată în borcane, apoi sigilați-le cu capace, întoarceți-le cu fundul în sus, înfășurați-le într-o pătură și lăsați-le până se răcesc complet, adică aproximativ 24 de ore.

Cum să le sărați

Riadvki se pot săra atât prin metoda rece, cât și prin cea caldă.

Sărare la rece
Pentru ca rândunicile să fie crocante, precum cornișonii, trebuie să depuneți efort, să petreceți timp și să aveți răbdare, așteptând ca ele să fie gata. Pentru aceasta, la 2 kg de rândunici se iau 6 căței de usturoi, tot atâtea frunze de hrean, 20–25 de boabe de piper negru, inflorescențe de mărar, 100 g de sare grunjoasă.

Pe fundul borcanelor sterilizate de trei sau cinci litri se pun frunze de hrean, apoi rândunicile fierte, presărându-le în straturi cu sare și adăugând usturoi tăiat în felii. Ultimul strat – inflorescențele de mărar. Se închid cu capace de plastic sau sticlă și se pun în frigider sau pivniță pentru o lună și jumătate. Înainte de acest timp, nu merită să le consumați – ciupercile nu au apucat să fermenteze. Dar apoi devine o gustare excelentă care își păstrează calitățile gustative timp de un an.

Sărare la cald
Rândunicile acoperite cu saramură fierbinte sunt gata de consum mult mai repede – doar într-o săptămână. La 2 kg de ciuperci se iau 3 l de apă de fântână, 150 g de sare grunjoasă, 6 foi de dafin, 10 bucăți de piper de Jamaica și tot atâtea inflorescențe de cuișoare, 20 de boabe de piper negru.

Ciupercile fierte se pun într-o cratiță cu apă, sare și condimente. Se încălzesc până la fierbere, se reduce focul, se acoperă cu capac și se fierb timp de 45 de minute.

Borcanele se spală bine și se usucă în cuptor (sau se sterilizează prin metoda obișnuită și comodă), se toarnă ciupercile cu saramură în ele, se închid cu capace de plastic și, după răcire, se duc la rece. Produsul este gata într-o săptămână, dar dacă așteptați aceleași 45 de zile, ca în rețeta anterioară, ciupercile, cum se spune, vor ajunge la condiția dorită și vă vor impresiona cu un gust bogat și intens.

Ce se poate prepara din rândurele: rețete

Caviar de rândureaua violetă

La 1 kg de ciuperci se iau 300 g de ceapă, 3 linguri de ulei vegetal, 3 căței de usturoi, sare – după gust.

Într-o tigaie se călește ceapa tăiată, apoi se adaugă rândunicile și se călesc timp de cel puțin o jumătate de oră sub capac. Înainte de sfârșitul preparării, se adaugă usturoi și sare, după care masa se mixează cu un blender. Dacă se preconizează că caviarul va fi păstrat mult timp, se prăjește din nou, se repartizează fierbinte în borcane sterilizate, se înfiletează capacele, se întorc cu fundul în sus și se învelesc cu o pătură.

Caviar de rândurele de plop

Se iau 1 kg 200 g de rândunici de plop fierte și se fierb în apă nouă timp de aproximativ 1,5–2 ore, apoi apa se scurge. Ciupercile se toacă mărunt cu un cuțit ascuțit, se pun într-o cratiță și se înăbușă la foc mic pentru a evapora apa. Se toacă mărunt 200 g de ceapă și se rade pe răzătoarea medie 150 g de morcovi, care apoi se călesc într-o tigaie cu ulei vegetal aproape până la completa gătire și se adaugă această masă la ciuperci. Se mai adaugă puțin ulei, se pun pătrunjelul tăiat, 15–20 g de sare grunjoasă, 15 g de zahăr și se presară piper măcinat. Se înăbușă încă 20 de minute, se toarnă 2/3 linguriță de esență de oțet, se amestecă, se repartizează în borcane fierbinți sterilizate, se sigilează, se întorc și se învelesc. Se păstrează într-un loc răcoros.

Supă cu pui și rândurele

La o jumătate de kilogram de ciuperci se ia un piept de pui. Carnea se taie în bucăți mici și se pune într-o oală împreună cu ciupercile deja fierte și 3-4 cartofi tăiați cuburi. Se pune la fiert. Într-o tigaie se face un călit: 1 morcov, 2 cepe mijlocii și jumătate de ardei gras, tăiate julien, se călesc în ulei vegetal timp de 5-7 minute. După 20 de minute de la începutul fierberii cărnii de pui cu ciupercile, se adaugă în supă călitul, se mai fierbe încă 5-7 minute. La servire, se presară generos supa cu verdețuri tocate. Se poate adăuga smântână.

Supă cu tăieței

Tricholomele fierte (0,5 kg), tăiate bucățele, se pun într-o tigaie cu unt topit și se prăjesc până se rumenesc frumos. 3-4 cartofi de mărime medie, morcovul și o rădăcină de pătrunjel se taie cuburi și se adaugă în bulionul de pui clocotit, se fierb 10 minute, apoi se adaugă tricholomele prăjite în tigaie. În timp ce supa continuă să fiarbă, în aceeași tigaie în care s-au prăjit ciupercile, se călește ceapa, de asemenea tăiată cuburi. De îndată ce capătă o nuanță aurie, se adaugă în supă, se mai fierbe 5 minute, se sărează, se pun tăițeii în oală și se lasă până se înmoaie. În ultimul minut se adaugă pătrunjelul și se acoperă cu capac. După 10 minute, supa poate fi servită.

Fapte interesante

1. Ridovka uscată conține peste 30% proteină – mai mult decât carnea.
2. În China, Japonia și într-o serie de alte țări crește ridovka matsutake. În Japonia, pentru ea sunt dispuși să plătească sume uriașe – până la 100 de dolari pe bucată. Același preț îl are și truful în țările europene.
3. Amatorii experimentați ai vânătorii liniștite susțin că fiecare specie de ridovka are un gust aparte, unic, și chiar îndeamnă să nu fiți leneși și să încercați să gătiți supe, icre și alte preparate din toate soiurile, pe rând, pentru a aprecia calitățile fiecăreia.
4. Dacă doriți, puteți cultiva ridovka chiar în casa dumneavoastră. Tehnologia este similară cu cea folosită pentru cultivarea șampinioanelor.
5. În țările din Europa, Japonia și Africa de Nord crește tricholoma gigantică. Diametrul pălăriei sale atinge adesea 20 cm.

Foto ciuperci ridovki