Droc tinctorial: proprietăți terapeutice și contraindicații

Drocul tinctorial – un reprezentant al familiei Leguminoase, răspândit pe continentul eurasiatic. Este o buruiană renumită, foarte solicitată în agricultură. El este consumat de capre, vaci, păsări de curte. Se înmulțește foarte bine prin autosemănare, așa că, dacă a apărut într-un lot de grădină, va fi destul de dificil să scapi de el. Dar nici nu este necesar, deoarece planta are un potențial terapeutic și poate fi folosită în terapia celor mai diverse afecțiuni.

Compoziția chimică

Știința s-a interesat relativ recent de această plantă, deoarece au fost raportate cazuri de eficacitate terapeutică a extractelor în tratamentul afecțiunilor glandei tiroide. Au început cercetări extinse, iar în urma analizei chimice a diferitelor părți ale plantei, oamenii de știință au reușit să determine ce substanțe sunt incluse în componența sa.

1. Uleiuri esențiale de la 0,02% până la 0,05%. Cea mai mare concentrație a fost găsită în inflorescențele uscate.
2. Alcaloizi: ormozanin, citizin, anataabin, nufaridin, spartein. Planta conține, de asemenea, substanțe necunoscute științei din acest grup, din acest motiv este considerată otrăvitoare. Cea mai mare concentrație de alcaloizi toxici cu structură nestudiată se găsește în semințe.
3. Substanțe rășinoase, inclusiv acizi rășinoși (acidul succinic, cunoscut pentru acțiunea sa antioxidantă, acidul pimaric și acidul abietic).
4. Saponine triterpenice și steroidice, care normalizează fondul hormonal, influențează funcționarea sistemului endocrin, stimulează producerea insulinei în organism.
5. Săruri minerale de peste 10 tipuri, necesare pentru funcționarea normală a sistemului cardiovascular și a rinichilor, menținerea echilibrului hidro-salin și activitatea creierului.
6. Acizi organici de cel puțin 8 tipuri, care influențează diferite funcții ale organismului.
7. Glicozide, care participă la procesele metabolice, îmbunătățesc capacitățile de transport ale celulelor sanguine, cresc nivelul de energie vitală.
8. Taninuri, care au proprietăți antibacteriene și cicatrizante.
9. Amărăciunile – componente naturale care stimulează secreția de bilă și producerea de enzime digestive. Ele sunt, de asemenea, importante pentru un metabolism sănătos și menținerea unui nivel normal de zahăr în sânge.
10. Antioxidanții sunt substanțe care neutralizează acțiunea radicalilor liberi, încetinesc procesul de îmbătrânire, refac celulele și protejează împotriva cancerului.
11. Compuși de potasiu, siliciu, fosfor, calciu, bariu, fier și mangan.

Pe lângă aceasta, în inflorescențele plantei există două tipuri de pigmenți organici – genisteina și luteolina. În plus, în flori și în rădăcini sunt prezente substanțe slab studiate. Influența lor asupra organismului este necunoscută, de aceea tratamentul cu drobușor trebuie efectuat cu prudență, fără a depăși doza recomandată.

Cum arată și unde crește

Drobușorul este o plantă foarte răspândită, care se întâlnește frecvent în condiții de sălbăticie pe teritoriul Siberiei de Vest, în partea europeană a Rusiei, în Ucraina, Belarus, Polonia, Bulgaria și în multe țări asiatice. Planta preferă soluri bine drenate, cu reacție alcalină. Nu rareori se întâlnește pe pajiști, pe versanții dealurilor, în păduri și în tufișuri.

Pentru a putea deosebi drobușorul de alte plante, este necesar să știți cum arată. Iată principalele caracteristici botanice:

1. Înălțimea minimă este de 40–50 cm, iar cea maximă ajunge până la 1,5 m.
2. Tulpinile sunt ramificate și nu sunt acoperite de frunze.
3. Frunzele sunt mici, lanceolate sau lineare, de un verde intens, care își păstrează strălucirea chiar și după uscare.
4. Inflorescențele au formă de ciorchine și sunt alcătuite din numeroase flori mici, de culoare galben-intens.
5. Fructele sunt păstăi curbate cu boabe și semințe rotunjite, de nuanță brună, de formă ovală sau eliptică.

Este important să reușiți să culegeți inflorescențele înainte de momentul în care semințele încep să se formeze și să se coacă. Problema este că în ele sunt concentrate substanțe toxice, care pot influența negativ sănătatea.

Recoltare și păstrare

Drobușorul nu este inclus în farmacopee, de aceea nu poate fi cumpărat din rețelele obișnuite de farmacii. Este mai bine să vă ocupați singuri de culegerea și pregătirea materiei prime, cu atât mai mult cu cât acest lucru nu este deloc complicat. Drobușorul crește practic pe orice teren viran și pe orice câmp; este suficient să ieșiți din oraș și să găsiți un loc mai mult sau mai puțin sigur din punct de vedere ecologic, unde puteți culege materia primă vegetală fără nicio grijă. În apropiere nu trebuie să se afle fabrici și uzine, ferme de diferite tipuri, instalații de epurare și drumuri auto. De asemenea, zona trebuie să aibă un fond de radiații normal.

Practic toate părțile plantei sunt potrivite pentru a fi folosite ca materie primă medicinală. Dar există particularități privind culegerea și pregătirea fiecăreia dintre ele.

1. Perioada de vârf a înfloririi drobușorului este a doua jumătate a lunii iunie și luna iulie; în acest timp trebuie să reușiți să tăiați inflorescențele și să le uscați. Se păstrează în recipiente de carton, de sticlă sau de metal.
2. În același timp pot fi culese și frunzele – întreaga parte aeriană a drobușorului este folosită în medicina neconvențională. Acestea trebuie uscate la umbră, apoi ambalate în recipiente care se închid ermetic.
3. Dacă trebuie să pregătiți rizomul pentru decocturi și tincturi, trebuie să mergeți să-l culegeți în a doua jumătate a lunii septembrie. Partea subterană a plantei se sapă, se scutură de pământ și se usucă în cuptor (sau în uscător) la o temperatură de 45–50 de grade. Materia primă gata, complet uscată, se ambalează în pungi de pânză sau cutii de carton.

Toată materia primă pregătită poate fi păstrată cel mult 1 an, adică în fiecare sezon trebuie să se culeagă o nouă recoltă de plantă medicinală. Această perioadă de păstrare este valabilă doar cu respectarea regulilor. Trebuie menținută în încăperea în care se păstrează plantele o umiditate optimă a aerului. Temperatura este o chestiune secundară, dar este important să nu existe fluctuații bruște. Dacă materia primă s-a acoperit cu mucegai, înseamnă că a fost uscată prost sau cauza este condițiile necorespunzătoare de păstrare. Este strict interzisă utilizarea acesteia.

Proprietățile benefice ale drocului tinctorial

Datorită potențialului terapeutic, planta poate aduce beneficii sănătății. Compoziția sa asigură următoarele proprietăți farmacologice:

• efect antibacterian;
• antiviral;
• hemostatic;
• efect diuretic;
• efect antiinflamator;
• cicatrizant;
• laxativ;
• analgezic și antispasmodic;
• vasodilatator;
• antitusiv.

Compoziția bogată a acestei plante permite utilizarea ei ca remediu terapeutic. Medicina tradițională nu a recunoscut încă drocul de vopsit, dar acest lucru nu a împiedicat multe generații să-i folosească puterea pentru tratarea următoarelor afecțiuni:

• cistite, nefrite și infecții urologice;
• migrene, dureri de cap, hipotensiune;
• prostatită, uretrită, infecții urogenitale;
• ulcere purulente, furuncule;
• acnee, seboree;
• sindromul dureros de orice localizare;
• reumatism, artrită, artroză;
• colecistită, stadiu incipient al litiazei biliare;
• litiaza renală;
• inflamația nervului sciatic;
• litiaza renală;
• ORVI (infecții virale respiratorii acute), gripă, infecții ale căilor respiratorii;
• otită purulentă, colesteatom.

Posibilitatea utilizării extractelor de drobiță pentru o anumită boală trebuie discutată, în primul rând, cu medicul curant. Varianta ideală este să găsiți un specialist în fitoterapie și să solicitați elaborarea unui curs optim și a unei doze. Acest lucru este foarte important în cazul utilizării plantei în cauză dintr-un singur motiv – este toxică. Trebuie să cântăriți cu obiectivitate raportul dintre beneficiul potențial și riscuri.

Drocul tinctorial în medicina populară

Planta este folosită de destul de mult timp, astfel că în medicina neconvențională s-au format reguli clare de utilizare a drobiței, rețete, combinații cu alte plante. Mai jos sunt descrise metodele de tratare a diferitelor boli cu ajutorul acestei plante.

Pentru tratarea articulațiilor

Dacă articulațiile se inflamează, mobilitatea lor se înrăutățește, apar senzații dureroase, poate ajuta o tinctură sau un unguent din droc de vopsit. Tinctura trebuie preparată după rețeta clasică – din flori sau rădăcină, utilizată pentru frecare zilnică – de 2 ori pe zi în timpul exacerbării. De asemenea, se pot face comprese – noaptea se leagă articulațiile dureroase cu o cârpă îmbibată în tinctură și se acoperă deasupra cu folie alimentară.

Unguentul se utilizează extern pentru frecții în caz de dureri și inflamații. Trebuie să luați grăsime de porc (200 g), să o topiți pe baie de aburi și să adăugați 3 linguri de inflorescențe uscate de droc tinctorial. Fierbeți timp de 30 de minute, strecurați și turnați într-un borcan curat. Aplicați pe zonele dureroase de 2–3 ori pe zi sau folosiți sub compresă peste noapte.

Pentru cistită

Infecțiile urologice pot provoca disconfort. Nevoile frecvente și neproductive de urinare, dureri și arsuri în abdomenul inferior, temperatura crescută – sunt semne tipice ale cistitei. Nu trebuie să sperați că totul va trece de la sine, deoarece infecția se poate răspândi la organele învecinate sau poate afecta rinichii.

Dacă nu doriți să utilizați un antibiotic, îl puteți înlocui cu un remediu natural sigur, care se prepară folosind planta în cauză. Pentru a crea un medicament multicomponent, trebuie să luați părți egale din următoarele plante:

• droc medicinal;
• conuri de hamei;
• oregano;
• coada-șoricelului.

1 lingură se infuzează cu un pahar de apă clocotită, se lasă 1 oră. Se bea câte 1 lingură de 4–5 ori pe zi, se bea cu o ceașcă de apă fiartă caldă. Suplimentar, pentru calmarea durerii și eliminarea inflamației, puteți face băițe din decoct de droc tinctorial.

În prostatită

Prostatita poate fi dificil de tratat dacă se utilizează numai remedii de origine vegetală. Nu trebuie să renunțați la medicamentele tradiționale, fitoterapia va spori doar eficacitatea acestora. În inflamația prostatei, cauza principală este de obicei o infecție urologică. Dacă nu se tratează afecțiunile sistemului urinar, acestea pot deveni cronice. În consecință, la răcire sau după un stres suferit, prostata va fi atacată de microorganisme patogene. Atunci această rețetă vă va veni în ajutor:

• 10 g de inflorescențe de droc tinctorial;
• 5 g de coada-calului;
• 5 g de ursulie;
• 600 ml de apă.

Trebuie să infuzați amestecul de plante într-un termos cu apă clocotită, apoi să îl lăsați timp de 4–5 ore. Strecurați medicamentul, luați câte 50 ml dimineața și seara. Este important să faceți acest lucru înainte de masă, deoarece suplimentar, remediul pe bază de plante stimulează producția de enzime digestive, putând provoca senzație de foame și disconfort gastric.

Analgezic universal

Pentru dureri de diferite localizări, puteți folosi puterea vindecătoare a drocului tinctorial. Este o tinctură alcoolică, preparată din 3 linguri de plantă și 100 ml de alcool. Trebuie să țineți medicamentul într-un loc cald și întunecat timp de 2 săptămâni, apoi să îl turnați într-un flacon curat. Luați ca analgezic câte 20 de picături pe un cub de zahăr sau diluați într-un pahar de apă fiartă rece.

La otite

Otitele purulente sunt periculoase prin complicații, de aceea trebuie tratate imediat, fără a aștepta ca procesul inflamator să se extindă la țesuturile osiculelor auditive și la timpan. Pentru tratament și calmarea durerii, se poate aplica tinctura alcoolică de droc medicinal. În doar 2–3 zile, microflora patogenă este distrusă, procesul inflamator este blocat. Trebuie să infuzați în alcool medical (100 ml) 2 linguri de flori timp de 2 săptămâni. Dacă aveți tendința la otite, merită să pregătiți tinctura din timp.

Înainte de aplicare, trebuie să curățați bine urechile folosind bețișoare de vată umezite cu peroxid de hidrogen. Puneți câte 1 picătură de tinctură în fiecare ureche, chiar dacă doar una este inflamată. Acest pas va ajuta la prevenirea răspândirii infecției. Repetați procedura de 3–4 ori pe zi. Înainte de culcare, puteți umezi un tampon de vată cu tinctură și să-l introduceți în urechea bolnavă pentru ca aceasta să nu doară.

Pentru tratarea pielii

Pentru ulcerații și furuncule, erupții alergice, procese inflamatorii și arsuri, se poate folosi o infuzie apoasă a plantei. Aplicarea este doar externă, nu are sens să o beți, deoarece efectul local este important. Infuzia pentru bolile de piele se prepară după o rețetă specială:

• 1 cană de plantă;
• 1 l de apă.

Trebuie să se infuzeze într-un termos și să se învelească recipientul cu un prosop cald pentru a păstra preparatul cât mai fierbinte cât mai mult timp. După aceea, se strecoară infuzia și se folosește pentru comprese și ștergerea zonelor afectate.

Medicament împotriva obezității

O problemă destul de frecventă este creșterea în greutate din cauza modificărilor hormonale cauzate de tulburări endocrine. Pe termen lung, aceasta poate duce la complicații grave și chiar la scurtarea duratei de viață. Metodele standard – dietele, efortul fizic – nu ajută. Problema este că ele elimină doar pe termen scurt efectele problemei, iar cauza rămâne, iar greutatea revine cu forță dublată.

Drocul (Genista tinctoria) ajută la normalizarea funcționării sistemului endocrin, la restabilirea echilibrului hormonal, ceea ce elimină și problema obezității. Pentru tratament se folosește o infuzie apoasă. Se prepară 1 linguriță de plantă la un pahar de apă și se împarte în 2 prize – se bea dimineața și seara. Trebuie să vă pregătiți pentru un tratament de lungă durată dacă indicele de masă corporală depășește 30. Medicamentul vegetal nu trebuie administrat mai mult de o lună, apoi se face o pauză de câteva săptămâni și se repetă până când fondul hormonal se normalizează. De asemenea, este bine să combinați tratamentul cu o dietă hipocalorică și sport.

Pentru sănătatea feminină

Procesele inflamatorii din organele sistemului reproducător pot avea consecințe grave. În stadiile incipiente, bolile organelor genitale pot fi tratate fără antibiotice și medicamente farmaceutice. Drocul (Genista tinctoria) este unul dintre cele mai eficiente medicamente utilizate în practica ginecologică. Planta poate fi utilizată în terapia complexă pentru următoarele diagnostice:

• inflamația glandei Bartholin, supurații și chisturi;
• vaginite și vaginoze de etiologie bacteriană;
• candidoze.

Se folosește infuzia de inflorescențe preparată după rețeta tradițională pentru dușuri vaginale, comprese și spălarea zonei. De asemenea, este posibilă administrarea orală în faza acută, câte 1 lingură de decoct din rădăcini.

În cazul diabetului zaharat

Glicozidele și unii alcaloizi care intră în compoziție au capacitatea de a reduce zahărul din sânge. De aceea, planta poate fi utilizată ca mijloc de stabilizare a nivelului de glucoză în diabetul zaharat, fiind eficientă atât în diabetul de tip 1, cât și în cel de tip 2.

Trebuie să vă consultați cu un endocrinolog și să respectați recomandările medicului. Medicamentul se prepară în fiecare zi, deoarece este important să luați o infuzie proaspătă. Când stă, concentrația glicozidelor valoroase scade semnificativ. La 1 lingură de inflorescențe, luați 300 ml de apă, fierbeți 5 minute și lăsați la infuzat 1 oră. Beți câte 100 ml de 3 ori pe zi.

Tipuri de preparate medicinale

În prepararea independentă a medicamentelor naturale, este important să cunoașteți proporțiile și tehnologiile. Nu este nimic complicat în acest sens, nu veți avea nevoie de echipament specializat sau cunoștințe farmaceutice. Dar dacă nu respectați rețeta, medicamentul poate deveni inutil sau prea concentrat și toxic.

Infuzie

La fiecare diagnostic în parte, rețetele de preparare a medicamentelor diferă. Dar există tehnologii de bază pentru crearea unui leac universal. Rețeta tradițională de infuzie este următoarea:

• luați 2 linguri de amestec de plantă și inflorescențe;
• turnați 300 ml de apă clocotită;
• lăsați la infuzat 2 ore;
• strecurați.

Medicamentul devine destul de concentrat, deci doza unică maximă este de 1 lingură. Luați infuzia de cel mult 3 ori pe zi și nu mai mult de 2 săptămâni.

Tinctură

Tinctura alcoolică din drocul de vopsit poate fi purtată cu dumneavoastră în loc de pastile analgezice, în cazul în care vă doare capul, articulațiile, dinții sau alte părți ale corpului. De asemenea, poate fi utilizată pentru un tratament de cură. Cel mai adesea, la prepararea extractului alcoolic se folosește rizomul plantei, dar se pot lua și inflorescențe, eficiența nu este mai mică, doar proporțiile diferă.

Ingrediente pentru prepararea medicamentului:

• 500 ml de vodcă;
• 2 linguri de rădăcini măcinate sau ½ cană de inflorescențe uscate.

Trebuie să luați un recipient curat și uscat, să puneți pe fund materia vegetală pregătită. Turnați vodcă până sus, închideți etanș cu capacul. Lăsați remediul la căldură, ferit de lumina soarelui. După 3–4 zile, agitați, apoi încă o dată peste o săptămână. În a 10–14-a zi, puteți strecura și filtra tinctura gata. Păstrați 1 an. Doza unică – 1 linguriță.

Decoct

Decoctul se poate prepara în mod obișnuit – prin fierberea materiei prime într-o cratiță cu apă, apoi lăsând la infuzat. Dar se poate fierbe medicamentul într-o baie de aburi. Această metodă este mai potrivită pentru prepararea decoctului din inflorescențe. Trebuie să luați 1 lingură de materie primă, să turnați 0,6 l de apă clocotită, să fierbeți în baia de aburi timp de 20–30 de minute, până când se evaporă la un volum de 0,5 l. Lăsați remediul pregătit sub capac închis aproximativ 40–50 de minute, strecurați și turnați într-un borcan pentru păstrare. Doza unică – 30–50 ml, nu mai mult.

Din rizomul plantei se poate prepara un decoct pe foc. Trebuie să turnați materie primă cu apă rece: la 2 linguri de rădăcină mărunțită – 500 ml de lichid. Fierbeți 15 minute, acoperiți cu capac și lăsați până la răcirea completă. După aceea, turnați lichidul într-un recipient curat printr-o sită, închideți capacul și puneți-l pe raftul de jos al frigiderului. Beți câte 1 lingură de 2–3 ori pe zi.

Contraindicații la utilizare

Nu puteți utiliza puterea vindecătoare a drocului colorant dacă organismul dumneavoastră nu acceptă această plantă medicinală. Principala contraindicație este reacția alergică, hipersensibilitatea individuală. Însă acesta nu este singurul motiv pentru a renunța la tratamentul cu planta. De asemenea, utilizarea plantei este interzisă în cazul următoarelor probleme și stări fiziologice:

• sarcina;
• alăptare;
• copii sub 12 ani;
• hepatită acută;
• hipertensiune;
• insuficiență cardiacă.

De asemenea, trebuie să utilizați cu prudență medicamentele din această plantă în caz de hipertiroidism. Trebuie să vă consultați cu medicul și, pe baza rezultatelor investigațiilor de laborator, să luați o decizie cu privire la oportunitatea utilizării plantei, precum și să alegeți dozajul optim și durata tratamentului.

Este important de înțeles – la depășirea dozajului, extractele de droc colorant din medicamentul benefic se transformă în otravă, care poate dăuna ficatului, rinichilor și sistemului nervos. Trebuie să știți să recunoașteți la timp simptomele supradozajului:

• amețeală;
• greață;
• tremor al membrelor;
• vărsături;
• dureri de cap;
• creșterea tensiunii arteriale;
• transpirație rece;
• cianoză (învinețirea extremităților, a buzelor);
• aritmie.

În cazul în care observați la dumneavoastră sau la cei apropiați astfel de simptome în timpul tratamentului, este necesar să luați imediat un sorbent și să chemați o ambulanță. Dacă persoana otrăvită cu toxinele drocului nu este spitalizată, pot apărea complicații grave.

Drobușorul – un remediu natural unic pentru multe boli. Acesta poate crește tensiunea arterială, ajută să facă față proceselor inflamatorii și să blocheze răspândirea infecțiilor. Dar este și o sursă de toxine. Respectând regulile de utilizare, puteți folosi această plantă în beneficiul organismului!

Fotografie cu droc colorant