Echinacea: proprietăți medicinale și contraindicații

Echinacea este o plantă originară din America de Nord. Toate speciile înfloresc frumos, motiv pentru care, asemenea altor reprezentanți ai familiei Asteraceae, sunt adesea cultivate în scop decorativ. Totuși, echinacea este un adaptogen natural și posedă numeroase proprietăți benefice, utilizate atât în industria farmaceutică, cât și în medicina populară.

Compoziția chimică

Atât partea aeriană a plantei, cât și rădăcina echinaceei conțin multe substanțe benefice, care determină proprietățile sale.

Compoziția chimică a părții aeriene (tulpină, frunze, flori) și a rizomului trebuie analizată separat. Iarba echinaceei purpurii conține:

1. Flavonoidele sunt substanțe care au proprietăți antiinflamatoare și joacă un rol important în tratamentul și prevenirea diferitelor afecțiuni, inclusiv a celor oncologice. În compoziția echinaceei intră rutinul și quercetina, substanțe indispensabile pentru normalizarea activității cardiace și ameliorarea stării vaselor de sânge.
2. Polizaharidele. Acestea nu numai că reprezintă o sursă principală de energie, dar îndeplinesc și o funcție protectoare – protejează pereții organelor de deteriorări mecanice și împiedică pătrunderea virusurilor în celule.
3. Saponinele. În farmacologie, ele sunt utilizate ca bază pentru fabricarea hormonilor sintetici. De asemenea, posedă proprietăți antioxidante și o activitate fungicidă slabă.
4. Acizi hidroxicinamici – de exemplu, acidul cafeic, care, printre altele, are și acțiune antivirală.
5. Fitosterolii. Sunt substanțe asemănătoare hormonilor, care în organism joacă același rol ca hormonii sexuali ai omului.

În compoziția frunzelor intră anumiți antioxidanți și glicozide specifice, care se găsesc doar în echinacee – de exemplu, echinacinul, echinolognul, echinacozidul (se consideră că acesta din urmă posedă și activitate antibacteriană, însă acest aspect necesită cercetări suplimentare). De asemenea, iarba și tulpinile plantei conțin diverși acizi organici, necesari pentru procesele metabolice, taninuri și rășini.

Rădăcina echinaceei este, de asemenea, utilizată ca materie primă medicinală. Ea conține:

1. Inulină. Această substanță nu este digerată de om, dar joacă un rol foarte important – de fapt, este o fibră alimentară care acționează ca un prebiotic. Permite normalizarea microflorei intestinale. În plus, inulina ajută la reglarea metabolismului glucidic și lipidic, motiv pentru care este importantă pentru persoanele care suferă de diabet zaharat. În rădăcină, conținutul său ajunge până la 6%.
2. Glucoza – este o glucidă, de asemenea necesară organismului. În rădăcina de echinaceea, conținutul său ajunge până la 7%.
3. Uleiurile esențiale, care conferă plantei un parfum specific.
4. Acizii grași, necesari proceselor metabolice.
5. Acizii fenolcarboxilici. Ca importanță, nu sunt inferiori flavonoidelor. În special, au și proprietăți antiinflamatoare, dar au și efect antipiretic și dezinfectant. Unii dintre ei sunt utilizați ca remediu antireumatic și pot, de asemenea, elimina durerea în nevralgii.
6. Betaîna. Este un hepatoprotector, adică protejează celulele hepatice de diverse acțiuni agresive. În cosmetică, se utilizează proprietățile sale hidratante.

Atât în frunzele de echinaceea, cât și în rădăcini se găsesc multe enzime benefice, precum și o serie de macro- și microelemente, inclusiv potasiu, zinc, calciu, seleniu etc. Există mulți aminoacizi, printre care se numără și esențiali.

Astfel, principalele substanțe active sunt compușii fenolici (acizii cafeic și clorogenic, precum și echinacoziul menționat mai sus, care, conform unor date, are activitate antibacteriană, deși slabă).

Cum arată și unde crește

Deși patria echinaceei este America de Nord, astăzi este cultivată pe întreg teritoriul Eurasiei. Există mai multe specii, dar fiecare este o plantă erbacee perenă. Înălțimea medie a tulpinii drepte este de 50–100 cm, deși există varietăți cu înălțimea de până la 150 cm. Rizomul plantei este pivotant, scurt, dar robust, cu numeroase rădăcini laterale, destul de cărnoase.

Frunzele inferioare rigide ale plantei se adună într-o rozetă la rădăcină. Au formă alungită și suprafața aspră. Frunzele tulpinii sunt, de asemenea, destul de înguste și alungite, cu vârfuri ascuțite, margini dințate, dar ușor păroase. Florile sunt grupate în inflorescențe terminale de tip capitul, cu diametrul de 10–15 cm. Florile în sine sunt mici, ligulate. Culoarea lor depinde direct de varietatea specifică. De exemplu, la echinaceea purpurie sunt roșu-închis și mov. Dar există și varietăți cu flori roz, chiar și galbene (probabil de aceea acestea din urmă sunt adesea numite rudbeckia).

Echinaceea înflorește de la mijlocul verii până toamna. Apoi apar fructe (în august-septembrie), care sunt achene tetragonale de culoare cenușiu-maronie.

Specii

În sălbăticie, după diverse estimări, există nouă sau zece specii de echinaceea. În grădină se cultivă doar câteva dintre ele:

1. Echinacea cu frunze înguste. Aceasta este o plantă frumoasă cu o tulpină de până la 100 cm înălțime. În același timp, există soiuri atât cu tulpini erecte, cât și cu tulpini ramificate. Frunzele bazale, destul de lungi și alungite, se caracterizează prin prezența a cinci nervuri reliefate bine vizibile pe partea inferioară. Frunzele cauline sunt mai lungi aproape de rădăcini și devin mai scurte la vârf. Și ele au nervuri reliefate pe partea inferioară, dar numai trei. În scopuri medicinale se folosesc rădăcinile acestei varietăți de echinacee (se sapă toamna), precum și mugurii, care se culeg la mijlocul verii.
2. Echinacea purpurie – este o plantă perenă care crește până la 1 m înălțime. Rădăcinile sale sunt scurte și mai subțiri în comparație cu alte varietăți. Tulpinile au o nuanță roșiatică. La majoritatea soiurilor, sunt glabre, dar se întâlnesc și tulpini cu pubescență aspră. Frunzele, în general, sunt asemănătoare cu cele ale altor varietăți, dar par mai rigide și mai aspre, în plus sunt mai mari – până la 20 cm lungime. Capitolele ating 12 cm lungime. Discurile lor sunt foarte închise la culoare, iar florile ligulate lungi au o nuanță purpurie. Această varietate înflorește în septembrie. În medicină se folosesc atât inflorescențele, cât și rădăcinile și planta întreagă.
3. Echinacea palidă în sălbăticie se întâlnește doar în America. În condițiile rusești, este cultivată și în grădini, de exemplu, pe grădini alpine și în rockery, deoarece preferă solurile pietroase. Este o varietate mai înaltă, atingând 120 cm înălțime, tulpinile sunt drepte, deși se întâlnesc și tulpini slab ramificate. Denumirea în sine indică faptul că florile sale nu sunt la fel de strălucitoare ca la celelalte specii. Ele se remarcă printr-o frumoasă nuanță roz, datorită căreia echinacea palidă este cultivată nu numai ca plantă medicinală, ci și ca plantă ornamentală, cu atât mai mult cu cât arată foarte bine în buchete și rezistă mult timp tăiată.
4. Echinacea paradoxală este foarte asemănătoare ca aspect cu rudbeckia, deoarece se diferențiază de celelalte varietăți prin culoarea galbenă a petalelor și receptaculul maro închis. În același timp, ligulele florilor par a fi curbate în jos, ceea ce face capitulele vizual mai mici, deși diametrul lor este la fel de mare ca la celelalte specii. Numai la echinacea paradoxală se observă această formă și nuanță a florilor, ceea ce o face unică.
5. Echinacea din Tennessee. Este o varietate relativ scundă, care rareori crește mai mult de 75 cm înălțime. Se caracterizează prin frunze de culoare verde închis, de formă lanceolată. În plus, în comparație cu alte varietăți, are un număr relativ mic de flori în capitul. În același timp, toate sunt situate practic la aceeași distanță una de alta, din cauza căreia, de departe, planta înflorită amintește de un soare întunecat cu raze lungi roz.

În medicină se utilizează doar trei specii de echinacea – cu frunze înguste, palidă și purpurie, ultima fiind cea mai frecventă. În schimb, în rizomul echinaceei palide și al celei cu frunze înguste se află o componentă unică – fitomelanina, care este un antioxidant și are proprietăți de citoprotector (adică protejează celulele organismului de acțiuni agresive). În continuare, dacă nu se va specifica altfel, va fi vorba despre echinacea purpurie.

Recoltare și păstrare

În Rusia și Ucraina, echinacea purpurie nu este o plantă farmacopeică. Prin urmare, nu se impun standarde stricte privind calitatea materiei prime medicinale, cu excepția purității sale ecologice. O puteți colecta și pe cont propriu, dacă cultivați echinacea pe terenul dumneavoastră.

Colectarea calatidiilor florale în scopuri farmaceutice se realizează în perioada de înflorire, adică începând de la mijlocul lunii iulie. Rizomii pot fi scoși din pământ doar începând cu luna octombrie.

Tulpinile trebuie tăiate la o înălțime de 25–35 cm. Atât frunzele, cât și tulpinile și florile se recomandă a fi colectate dimineața devreme. Apoi, materia primă trebuie sortată, tăiată și uscată – cel mai bine într-o încăpere întunecoasă și ventilată, dar se poate și sub un șopron. Important este ca razele soarelui să nu ajungă la ea, deoarece sub acțiunea lor substanțele utile se distrug. Rizomii se spală, se usucă, se sortează încă o dată, apoi se taie și se usucă la soare. Se pot folosi și uscătoare pentru legume, dar numai în regim blând, la o temperatură de 40–60 de grade.

Ca și alte materii prime vegetale, iarba, florile și rădăcinile trebuie păstrate în săculeți de pânză sau în pungi de hârtie, doar într-un loc uscat și bine ferit de razele soarelui.

Uneori, din iarba proaspătă și din flori se face suc, amestecându-l cu o bază alcoolică și păstrându-l la frigider cel mult două luni. Un astfel de suc are o concentrație ridicată de substanțe active și este folosit în principal pentru vindecarea accelerată a rănilor.

Proprietățile medicinale ale echinaceei

În prezent, oamenii de știință continuă să cerceteze proprietățile echinaceei, deoarece este considerată o plantă foarte promițătoare. În special, aceasta are următoarele proprietăți:

1. Contribuie la creșterea imunității naturale, deoarece activează fagocitele (așa se numesc celulele de apărare ale sistemului imunitar însuși).
2. Are un efect antiinflamator și antioxidant.
3. Contribuie la vindecarea rapidă a arsurilor, ulcerelor și a diferitelor răni.
4. Are un efect antiviral și antibacterian slab, ceea ce permite utilizarea ei în terapia complexă a bolilor infecțioase, în furunculoză, pentru tratamentul carbunculului, al abceselor etc.
5. Are un efect membranostabilizator.
6. Este eficientă în tratamentul afecțiunilor cu caracter autoimun (de exemplu, artrita reumatoidă, unele tipuri de hepatită).

În plus, în compoziția echinaceei intră o componentă precum cis-1,8-pentadecadienă. Se consideră că aceasta are proprietăți antitumorale, însă acestea nu au fost încă studiate pe deplin. În perspectivă, echinacea poate fi utilizată și pentru tratamentul bolilor oncologice.

Pentru femei

Partea aeriană a echinaceei conține fitosteroli, care ajută la normalizarea echilibrului hormonal, restabilirea ciclului menstrual, eliminarea sindromului premenstrual dureros și ameliorarea semnificativă a stării în timpul menopauzei. Fitosterolii acționează similar hormonilor naturali, fără efectele secundare caracteristice medicamentelor sintetice din această categorie.

În plus, preparatele pe bază de echinacee s-au dovedit eficiente în tratamentul afecțiunilor ginecologice de natură inflamatorie.

Pentru bărbați

Pentru reprezentanții sexului puternic, preparatele pe bază de echinacee prezintă interes din două motive. În primul rând, efectul benefic al substanțelor active ale plantei asupra sistemului cardiovascular. Într-adevăr, bărbații suferă cel mai adesea de tulburări circulatorii și patologii ale activității cardiace. În al doilea rând, proprietățile antiinflamatorii care permit utilizarea echinaceei în tratamentul prostatitei.

În timpul sarcinii

Componentele enumerate mai sus fac din echinacee un tonic. De aceea, viitoarele mame au contraindicații la preparatele pe bază de această plantă, pentru a nu provoca un avort spontan sau o naștere prematură.

În timpul alăptării

În perioada de lactație, în primele două luni, mamele tinere nu trebuie să ia niciun preparat vegetal, pentru a nu provoca alergii. Ulterior, echinaceea poate fi administrată doar la recomandarea medicului, deoarece va avea un efect excitant asupra copilului.

Pentru copii

Se consideră că echinaceea este, în general, contraindicată copiilor cu vârsta sub doi ani, deoarece riscul de dezvoltare a reacțiilor alergice este foarte ridicat. Cu toate acestea, ulterior, preșcolarilor și elevilor din clasele primare li se administrează echinacee ca adaptogen, la fel ca eleuterococul. Totuși, la început trebuie să vă asigurați că copilul nu are o reacție alergică la aceasta, așadar administrați o cantitate mică și urmăriți dacă apare vreo erupție.

Ceaiul cu echinacee sau o cantitate mică de infuzie îi va ajuta pe școlari să se concentreze mai bine. De asemenea, contribuie la întărirea imunității, oferă energie și chiar îmbunătățește memoria.

Pentru slăbit

Substanțele din compoziția echinaceei contribuie la îmbunătățirea metabolismului glucidic și lipidic – acestea sunt inulina, acidul cafeic și alte componente. Echinaceea în sine nu va ajuta la pierderea kilogramelor în plus, dar va amplifica eficacitatea altor măsuri – dieta de bază și practicarea sportului. Ceaiul pe bază de echinacee va îmbunătăți metabolismul și va elimina substanțele nocive. În plus, iarba și frunzele proaspete de echinacee pot fi folosite ca supliment alimentar bioactiv. De exemplu, se prepară salate de legume cu ele, amestecându-le cu alte componente benefice precum cicoarea.

Echinacea în medicina populară

În medicina populară se folosesc pe scară largă atât infuzia apoasă, cât și cea alcoolică din această plantă, precum și tinctura uleioasă, unguentul, ceaiul, diverse amestecuri etc. Fiecare dintre aceste remedii are domeniul său de aplicare, dar cel mai des se tratează chiar cu tinctura alcoolică. Aceasta are cel mai larg spectru de acțiune, inclusiv împotriva gastritei și a altor patologii inflamatorii ale organelor tractului gastrointestinal, constipației, inflamațiilor organelor pelvine. Este eficientă și în bronșită, angină, herpes, fiind utilizată chiar și în tratamentul complex al pneumoniei (dar numai împreună cu antibiotice și alte mijloace ale medicinei oficiale, inclusiv cu medicamentele prescrise pentru dilatarea bronhiilor).

Infuzia apoasă sau cea uleioasă sunt considerate remedii bune împotriva bolilor autoimune, reumatismului, artritei, patologiilor articulare. Ele acționează mai bine în caz de răceli, indiferent dacă acestea au fost provocate de infecții bacteriene sau virale. Infuzia apoasă poate fi utilizată și timp îndelungat pentru întărirea imunității.

Tinctura alcoolică preparată din rădăcină se utilizează pentru tratarea bolilor renale, inclusiv pentru eliminarea pietrelor. De asemenea, ajută în caz de spasm vascular. Iar unii specialiști o consideră un remediu bun pentru astm.

În formă crudă, planta este utilizată pentru tratarea arsurilor și rănilor. De asemenea, în acest caz sunt eficiente decocturile, cu care se fac loțiuni și comprese.

În cazul diabetului zaharat

În ceea ce privește utilizarea plantei echinacea în tratamentul diabetului zaharat, nu există o opinie unanimă. Unii fitoterapeuți consideră că remediile pe bază de această plantă sunt în general contraindicate în diabet. Alții sunt de părere că tinctura de echinacea în această boală va aduce beneficii, însă ea trebuie consumată cu prudență. Cel mai bine este ca în acest scop să se folosească tinctura de rădăcină în alcool – câte 60 de picături pe zi, împărțite în 3 prize. Mierea cu echinacea nu se consumă în această boală.

Pentru pancreatită

În pancreatita acută nu este permis tratamentul cu remedii casnice; este necesar să vă adresați imediat pentru asistență medicală calificată. Dar în forma cronică a bolii, tinctura alcoolică de echinacea va ajuta la reducerea inflamației pancreasului. Pentru aceasta, în prima zi se beau imediat 40 de picături de tinctură, diluată cu puțină apă, apoi doza se reduce la 20 de picături – de trei ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă. Cursul tratamentului – nu mai mult de 10 zile, deoarece în caz contrar tensiunea arterială poate crește puternic.

Pentru gastrită

Această boală presupune prezența unui proces inflamator la nivelul mucoasei stomacului. În perioada de acutizare, echinacea nu se utilizează. În perioada de remisiune, pacienților li se administrează tinctură alcoolică din florile și frunzele plantei, preparată după rețeta de mai jos. Totuși, unii fitoterapeuți consideră că extractul uleios în astfel de cazuri va fi chiar mai eficient.

Se administrează nu mai mult de 20 de picături de 3 ori pe zi. În aceeași doză, remediul se utilizează pentru afecțiuni precum ulcer gastric și intestinal, colită etc. Pe parcursul unui an, curele pot fi repetate de mai multe ori, dar numai după consultarea medicului și în absența unor boli precum hipertensiunea.

Pentru ficat

În general, pentru îmbunătățirea sănătății ficatului, fie se bea ceai (1 ceașcă pe zi, împărțită în trei prize), fie se ia tinctură de Echinaceea nu pe alcool, ci pe ulei vegetal. Se prepară în proporție de 1 parte materie primă vegetală la 5 părți de ulei de floarea-soarelui nerafinat sau ulei de măsline. Tinctura se ia câte 10 ml de trei ori pe zi, la 2 ore după mesele principale.

În cistită

Acest proces inflamator este de obicei cauzat de o infecție bacteriană. Pentru a o elimina, se utilizează antibiotice. Echinaceea, în schimb, se aplică ca remediu auxiliar datorită proprietăților sale antiinflamatoare. În acest scop, se prepară o infuzie apoasă din florile sale. Se procedează astfel: se ia un pumn de materie primă uscată și se toarnă 1 litru de apă clocotită. Cel mai bine este să se infuzeze acest remediu într-un termos – acesta va menține temperatura timp de 8 ore. Înainte de utilizare, remediul se strecoară. Se administrează pe parcursul zilei în porții mici, maximum 100 ml. Cura durează 4–5 zile, după care inflamația de obicei dispare, dar, dacă este necesar, se poate repeta după un timp.

În prostatită

Pentru această boală se utilizează tinctură alcoolică din rădăcina de Echinaceea, cel mai adesea gata preparată – 20–30 de picături de trei ori pe zi înainte de mese. Cura durează 10 zile, apoi se face o pauză. De asemenea, unii medici prescriu tablete gata preparate care conțin Echinaceea.

Pentru tuse

În medicina populară, pentru tratarea tusei, un remediu bun este frecția cu tinctură alcoolică în zona plămânilor.

Pentru răceală

Pentru răceală și infecții virale respiratorii acute, un remediu eficient este infuzia de Echinaceea. Se administrează câte jumătate de pahar de trei ori pe zi, cu jumătate de oră înainte de mesele principale. Se bea remediul într-o cură de minim 10 zile.

În caz de febră

Echinaceea în sine nu are un puternic efect antipiretic. Se utilizează în terapia complexă a bolilor infecțioase care sunt însoțite de febră ridicată. În acest scop, se administrează infuzia așa cum a fost descris mai sus pentru răceală.

În bronșită

Aplicarea va fi aceeași ca pentru orice afecțiuni însoțite de tuse – frecția cu tinctură alcoolică.

Pentru imunitate

În acest scop, se bea fie ceai preparat conform rețetei descrise mai jos (1 ceașcă pe zi), fie tinctură alcoolică (câte 20 de picături de trei ori pe zi).

În oncologie

Eficacitatea echinaceei în bolile oncologice nu este dovedită. Dar unii fitoterapeuți recomandă administrarea tincturii alcoolice din rădăcina sa – câte 20 de picături de trei ori pe zi, diluate cu o cantitate mică de apă.

Împotriva papiloamelor

Echinacea nu vă va ajuta să eliminați papilomul – acest lucru se poate face doar cu ajutorul sucului de celandină (și mai bine ar fi să consultați un dermatolog pentru a îndepărta excrescența în condiții de clinică). Dar echinacea ajută să combată cauza apariției papiloamelor, adică virusul HPV. Faptul este că acesta trăiește adesea mulți ani în organism fără să se manifeste, dar se activează la scăderea imunității, în timp ce echinacea permite întărirea sistemului imunitar.

Pentru aceasta, luați câte 15–20 de picături de tinctură de echinacea de trei ori pe zi. Cursul tratamentului este de 10 zile, apoi faceți o pauză de 5 zile și reluați administrarea.

Pentru herpes

Această boală are o natură virală, de aceea în tratamentul său echinacea este utilizată în principal ca remediu auxiliar, care contribuie la vindecarea rănilor și fisurilor. În astfel de cazuri, varianta optimă este considerată tinctura alcoolică de rădăcină de echinacea. Aceasta dezinfectează rănile și fisurile, calmează durerea și elimină simptomele inflamației.

Acasă, preparați tinctura astfel – luați rădăcini proaspete de plantă (200 g) și turnați peste ele 1 l de votcă sau soluție alcoolică de 40%. Lăsați acest remediu la infuzat timp de 14 zile, într-un loc întunecat și uscat. Agitați periodic recipientul. Înainte de utilizare, strecurați tinctura și, pentru tratamentul herpesului, diluați-o în proporție de 1:3. Aplicați-o ca remediu extern – faceți comprese pe zonele afectate ale pielii.

Pentru angină

În tratamentul amigdalitei, sunt utilizate proprietățile antiinflamatoare ale echinaceei. În acest caz, se folosește atât decoctul de echinacea, cât și tinctura sa. Luați tinctura la fel ca în orice altă boală inflamatorie – 40 de picături la prima administrare, apoi reduceți doza la 20–25 de picături (în perioada de acutizare luați la fiecare două ore, apoi reduceți numărul administrărilor).

În ceea ce privește decoctul, pentru administrare orală, preparați-l astfel – 1 lingură de materie primă uscată măcinată la 0,5 l de apă clocotită. Puneți acest remediu pe baie de apă timp de 20–30 de minute. Apoi răciți decoctul, strecurați-l și beți câte puțin pe parcursul zilei.

Îl puteți utiliza și pentru gargară în caz de gât inflamat. Repetați procedura la fiecare două ore. Decoctul se prepară după modul descris mai sus: luați 1 lingură, diluați cu aceeași cantitate de apă călduță și faceți gargară. La farmacie puteți cumpăra echinacea uscată în pliculețe. În acest caz, preparați pentru gargară ca un ceai – un pliculeț la un pahar de apă clocotită.

Pentru hipertensiune

Echinacea purpurea se folosește cel mai des în cazul tensiunii arteriale scăzute, deoarece ajută la normalizarea acesteia. Din acest motiv, la hipertensiune, remediile pe bază de rădăcini, frunze și tulpini ale acestei plante sunt contraindicate.

Cu toate acestea, în medicina populară, florile de echinacea se folosesc și în cazul tensiunii arteriale crescute. Pentru aceasta, luați 100 g de flori uscate, măcinați-le până la starea de pulbere și amestecați cu 300 g de miere. Acest remediu se utilizează la hipertensiune literalmente câte 1 linguriță pe zi, adăugându-l în ceaiul de plante.

În candidoză

Această boală are un caracter fungic. Cauza apariției ei este scăderea imunității, din cauza căreia microflora condiționat patogenă (ciupercile Candida) începe să se înmulțească activ. Tinctura de echinacea, desigur, nu are proprietăți antifungice, ci este folosită ca remediu auxiliar în terapia complexă.

În primul rând, aceasta ajută la eliminarea proceselor inflamatorii. În acest scop, la prima administrare se beau 40 de picături de tinctură alcoolică (gata preparată sau preparată în casă, după rețeta de mai jos), apoi câte 20 de picături de trei ori pe zi. Cursul de tratament este de 10 zile. După aceea se face o pauză de o săptămână. Dacă este necesar, cursul poate fi repetat. Tinctura se diluează cu o cantitate mică de apă.

Un alt mod de administrare este sub formă de soluție, cu care se îmbibă tampoanele vaginale (nu mai mult de 20 de picături). Soluția apoasă de tinctură se folosește și pentru băi vaginale ginecologice.

Tinctura de echinacea ajută, de asemenea, la creșterea imunității, eliminând cauza însăși a candidozei. Pentru prevenirea candidozei, se administrează câte 15 picături de două ori pe zi, adăugându-le în ceai verde sau ceai din plante. Cursul este, ca și în cazul tratării bolii acute, de 10 zile, apoi o pauză. De asemenea, pentru prevenire se poate bea ceai de echinacea.

Tipuri de preparate medicinale

Pe bază de echinacea se prepară infuzie, decoct, tinctură alcoolică, ceai și diverse remedii pentru uz extern. Fiecare dintre ele are particularitățile sale de preparare și de utilizare.

Infuzie

Se consideră că infuzia apoasă de echinacea contribuie la îmbunătățirea compoziției sângelui și accelerează procesele regenerative – de exemplu, vindecarea rănilor și refacerea țesuturilor după contuzii și fracturi. Infuzia poate fi folosită și ca remediu pentru uz extern – se aplică sub formă de comprese sau cataplasme împotriva eczemei, psoriazisului și chiar a furunculilor. Ea contribuie la refacerea țesuturilor și după arsuri.

Se prepară astfel. Se ia 1 lingură de plantă uscată de echinacea mărunțită (ca materie primă se pot folosi, pe lângă frunze și tulpini, și florile plantei) și se toarnă peste ea 2 pahare de apă clocotită, apoi se lasă peste noapte într-un termos sau într-un vas emailat, învelit deasupra cu un prosop, pentru ca remediul să se răcească mai încet. Înainte de consum, se strecoară.

Tinctură

Tinctura alcoolică de echinacea se administrează ca remediu împotriva stresului. De asemenea, aceasta contribuie la îmbunătățirea funcției cognitive. Echinacea ajută la o mai bună concentrare și, totodată, crește capacitatea de muncă.

Tincturile sunt de două tipuri – pe bază de partea aeriană a plantei sau de rădăcină. După cum s-a arătat mai sus, aceste materii prime diferă prin compoziția chimică. În condiții casnice, cel mai des se prepară tinctură din frunze și plantă. Se ia fie 200 g de materie primă proaspătă mărunțită, fie 50 g de materie primă uscată la 1 l de vodcă. Remediul se macerează la loc întunecos, scuturându-l din când în când, timp de trei săptămâni. Înainte de consum, se strecoară. Tinctura pe bază de rădăcină se prepară mai des în condiții industriale.

Decoct

Această formă medicamentoasă este cel mai des utilizată pentru a crește imunitatea. De asemenea, se administrează ca tonic. Reduce stresul și favorizează concentrarea. Se prepară astfel: se macină frunzele uscate, iarba și florile de echinacee, se ia 1 linguriță de material și se toarnă cu un pahar de apă clocotită, apoi se încălzește încet pe baie de apă timp de 15–20 de minute. După aceea, se lasă la infuzat încă o jumătate de oră. Se bea nu mai mult de 1/3 de pahar de 3 ori pe zi, înaintea meselor principale.

Ceai

Se consideră că acest remediu ajută la evitarea răcelilor și poate fi utilizat în terapia complexă a eczemei. Se prepară astfel: se iau 2 lingurițe de rădăcină uscată măcinată sau aceeași cantitate de iarbă de echinacee și se toarnă cu 2 pahare de apă clocotită, apoi se lasă la infuzat timp de 40 de minute. Înainte de consum, se strecoară.

Unii fitoterapeuți folosesc în acest scop florile – 3 flori uscate pentru aceeași cantitate de apă clocotită.

În scopuri preventive, se bea câte o ceașcă de astfel de ceai pe zi. Pentru a îmbunătăți gustul, se adaugă miere în băutură. Durata curei de tratament este de cel puțin o lună. Dacă persoana simte că se îmbolnăvește, se pot lua 3 cești de ceai pe zi la începutul răcelii, pentru ca aceasta să aibă o formă mai ușoară.

Unguent

Pentru vindecarea arsurilor și rănilor, se face o unguent de casă folosind orice bază grasă, amestecată cu flori și frunze proaspete de echinacee, măcinate până la omogenizare. De asemenea, se poate adăuga în cantitate mică tinctura gata preparată a plantei în creme și unguente curative cumpărate.

Ulei

Acest remediu este folosit în principal în cosmetică, dar uneori și în tratamentul ulcerului peptic. Este, de fapt, o tinctură uleioasă de echinacee. Pentru preparare, se iau 2 părți de flori proaspete și se pun într-un recipient de sticlă, apoi se toarnă ulei vegetal nerafinat (5 părți). Se ține timp de 3 săptămâni într-un loc întunecat. Tinctura gata se filtrează.

Utilizare în cosmetică

Echinacea purpurie se utilizează pe scară largă în cosmetică pentru îngrijirea pielii mâinilor și a feței. Există câteva rețete populare.

Loțiune pe bază de echinacea

Ea calmează iritația, are efect calmant, în plus, accelerează procesele metabolice. Se prepară astfel: 25 g de materie primă uscată (rădăcini și frunze de echinacee) se macină și se amestecă cu iarbă uscată de cuscuta și flori de mușețel farmaceutic – din aceste componente se iau câte 20 g fiecare. Toate acestea se toarnă cu 250 ml de soluție alcoolică sau votcă. Loțiunea se ține într-un loc întunecat și uscat timp de două săptămâni, apoi se strecoară. Se recomandă ștergerea feței cu acest remediu după spălare. Alcoolul usucă ușor, deci remediul este excelent pentru pielea grasă.

Mască pentru pielea problematică

1 linguriță de miere florală se amestecă cu aceeași cantitate de tinctură alcoolică din rădăcină de echinacee și se adaugă 1 lingură de făină de secară. Amestecul obținut se aplică pe pielea curată a feței timp de 10 minute, apoi se clătește cu apă rece și se șterge cu loțiunea.

Baie

Acest remediu ajută la îmbunătățirea stării pielii corpului, are proprietăți antibacteriene, calmează iritațiile etc. Se prepară astfel: 5–6 lingurițe de flori și frunze uscate măcinate se toarnă cu 1 litru de apă clocotită și se lasă la infuzat timp de o oră. Apoi se strecoară și se adaugă în baie. Durata procedurii – nu mai mult de 15 minute.

Baie pentru pielea mâinilor

Se iau 2 linguri de frunze de echinacee, se toarnă cu 1 litru de apă clocotită și se lasă la infuzat timp de 1 oră. Apoi, remediul obținut se diluează cu apă până la 2,5 litri, se adaugă în infuzie 100 g de sare marină și se introduc mâinile în baia obținută timp de 20 de minute.

Pentru pielea uscată

Uleiul pe bază de echinacee descris mai sus se folosește pentru îngrijirea pielii uscate. Se ia tinctura obținută și se aplică în cantitate mică pe față, cu mișcări circulare ușoare. Se lasă uleiul timp de 3 minute, apoi resturile neabsorbite se îndepărtează cu ajutorul unui șervețel.

Pentru păr

Echinaceea se folosește și pentru îngrijirea părului. De exemplu, infuzia acestei plante, amestecată cu suc de lămâie, se utilizează pentru clătire. Ea face părul mai neted și mai strălucitor.

Pentru mătreață

Pentru combaterea seboreei se folosește următorul remediu – frunzele și florile proaspete se mărunțesc până obțin o pastă omogenă, se amestecă cu un gălbenuș de ou crud, se amestecă bine și se aplică pe pielea capului. Se ține masca timp de o jumătate de oră, apoi se clătește.

Care sunt beneficiile mierii de echinacee

Este foarte greu să găsești miere de echinacee pe piață. Motivul este că ea se cultivă în cantități relativ mici. Dar planta înflorește la sfârșitul verii, când albinele se confruntă cu o lipsă de hrană, așa că mulți oameni de știință și apicultori practicieni consideră că ar trebui cultivată în mod intenționat. Mierea de echinacee posedă toate proprietățile benefice ale acestei plante:

• contribuie la îmbunătățirea compoziției sângelui;
• normalizează funcția ficatului;
• combate bolile sistemului respirator;
• ajută la eliminarea toxinelor din organism.

La începutul anilor 2000 s-au efectuat studii care au arătat că consumul unei astfel de miere a avut un efect pozitiv asupra stării de sănătate a lichidatorilor accidentului de la Cernobâl.

În condițiile deficitului de miere adevărată de echinacee, se poate folosi înlocuitorul său natural. Se prepară acasă astfel – se amestecă miere naturală de flori cu frunze și flori uscate de echinacee măcinate într-o râșniță de cafea până la consistența făinii (în proporție de 1 linguriță de materie vegetală la 3 lingurițe de miere). Acest remediu posedă, de asemenea, toate proprietățile benefice ale mierii și echinaceei. Se ia câte 1 linguriță de 2–3 ori pe zi, cel mai bine cu ceai verde. Ajută la ameliorarea durerilor de cap, normalizarea somnului, scăderea tensiunii arteriale. De asemenea, o astfel de miere este un remediu excelent împotriva avitaminozei.

Contraindicații la utilizare

Contraindicația pentru utilizarea echinaceei este prezența unor boli pulmonare precum sarcoidoza și tuberculoza. Nu se pot administra preparatele sale în caz de scleroză multiplă și leucemie. De asemenea, contraindicații absolute sunt sarcina și prezența unei reacții alergice la această plantă. În perioada alăptării, utilizarea produselor pe bază de echinacee este posibilă doar după consultarea medicului.

Copiilor cu vârsta sub doi ani nu li se administrează echinacee din cauza riscului crescut de reacție alergică. În același timp, tinctura alcoolică nu trebuie administrată până la vârsta de trei ani.

De asemenea, trebuie menționat că echinaceea nu se combină cu toate medicamentele. Este utilizată pe scară largă în fitoterapie în amestecuri cu măceș, păducel, coada șoricelului, sunătoare și alte ierburi. Dar în combinație cu cardiopreparate, echinaceea nu poate fi administrată, deoarece aceasta poate duce la tulburări ale ritmului cardiac.

În plus, echinaceea nu poate fi administrată mai mult de 10 zile fără întrerupere, pentru a evita apariția unui efect secundar nedorit precum creșterea tensiunii arteriale.

Fotografia echinaceei