Eucalipt: proprietăți terapeutice și contraindicații

Proprietățile terapeutice ale eucaliptului sunt recunoscute atât de medicina oficială, cât și de cea populară. Aceste plante veșnic verzi aparțin familiei Mirtaceelor. Genul numără peste 700 de specii, printre care se numără specii arbustive și arbori.

Denumirea plantei provine din grecescul «eukalyptos», care înseamnă «bine», «bun». Acest cuvânt are și un alt sens — «kalypt», care se traduce prin «a ascunde». Denumirea europeană a fost inventată de biologul francez Ch. Brutelle la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În Rusia, eucaliptul era numit copac gumos sau copac minunat.

Compoziția chimică

Componenta cea mai valoroasă a frunzelor plantei este uleiul esențial. În diferite tipuri de materie primă vegetală, acesta este prezent în proporție de 0,3 până la 4,5%. 80% din ulei este cineol. Substanța are denumirea chimică de terpen monociclic (oxid de mentan). În formă pură, este un lichid cu un gust puternic, înțepător, al cărui miros seamănă cu aroma camforei. Interesant este că, după uscarea frunzelor proaspete, cantitatea de ulei esențial scade doar puțin.

Pe lângă cineol, frunzele conțin taninuri, acid cumaric, galotanini, precum și acid cinamic. Materia primă este bogată în microelemente benefice, iar frunzele conțin aromadendren, fitoncide, ulei de terebentină, felandren și vitamine.

Conținutul de ulei esențial depinde de specia plantei. Astfel, din 20 kg de frunze proaspete de eucalipt globulos se obține un litru de ulei esențial lichid.

Cum arată și unde crește

Reprezentanții genului vast de eucalipți diferă prin dimensiuni, forma frunzelor, plantele având și trăsături comune. Arbuștii formează tufișuri înalte, iar arborii cresc până la 100 m în înălțime. Arborii trăiesc mult timp, fiind cunoscute exemplare cu vârsta de 350–400 de ani.

Trunchiul copacului poate fi drept sau curbat, coroana diferitelor specii de eucalipt se distinge prin diversitate. Poate fi răsfirată, fără formă, piramidală, elipsoidală, ovoidă sau să amintească de coroana salciei plângătoare. Scoarța eucaliptilor variază și ea, fiind netedă, fibroasă, brăzdată, solzoasă, cutată. Unii copaci își reînnoiesc anual stratul superior al scoarței.

Frunzele copacului sunt orientate vertical, cu muchia în sus. Au o lamă foliară tare, ușor uscată și cresc pe un pețiol „răsucit”. De aceea, în zilele însorite, aproape că nu există umbră sub copac.

La majoritatea speciilor, lama foliară este mult alungită, dar există eucalipți cu frunze rotunde. Toți eucalipții sunt plante veșnic verzi și își reînnoiesc frunzișul treptat pe tot parcursul anului. Culoarea frunzelor este verde-cenușie, verde-închis cu o nuanță cenușie.

Eucalipții încep să înflorească și să dea fructe când copacul atinge vârsta de 2–10 ani. Înflorirea are loc la sfârșitul primăverii sau la începutul verii. Florile seamănă cu niște bile pufoase, iar maturarea fructelor durează un an întreg. Culoarea florilor este albă, roz, gălbuie, roșie intensă, galbenă aprinsă.

Capsulele au o formă aparte, care amintește de o ghindă tăiată în jumătate, de un con, de un ulcior, de sfere și elipsoide brăzdate. În capsulă se află câteva semințe alungite sau rotunde. La unele specii de eucalipt, semințele au un fel de aripioare, ceea ce le permite să se deplaseze la o anumită distanță de copacul mamă.

Unde crește
Patria eucaliptilor este considerată cel mai sudic și izolat continent – Australia, precum și insulele situate mai la nord, în zona ecuatorială. În Australia crește cea mai mare parte a eucaliptelor, în timp ce în afara continentului se cunosc doar 15 specii. Doar 9 dintre ele nu au origine australiană.

Reprezentanții acestui gen cresc în pădurile naturale ale insulei Tasmania, precum și în Noua Zeelandă. O specie crește în Filipine, câțiva reprezentanți ai genului – pe insulele Noii Guinee și în pădurile tropicale din Indonezia. Deasupra ecuatorului crește o singură specie – eucaliptul curcubeu.

Arborii și speciile arbustive sunt cultivate artificial. Copacii cresc rapid și extrag bine apa din sol. De aceea, plantațiile de eucalipt se fac în zone mlăștinoase în scopul drenării solurilor. Așa se procedează în regiunile mlăștinoase ale Spaniei, în sudul Franței, Greciei, Indiei, Africii, în țările din America de Sud și de Nord. Plantații de eucalipt există și pe coasta Mării Negre, în Crimeea și Abhazia.

Eucalipții cresc pe soluri argiloase (brune și roșii), podzolice, castanii, nisipoase, turboase. Plantele pot fi întâlnite pe câmpii, în chei, pe pante montane, în savane, stepe și semideșert. Pe insulele ecuatoriale, unde se înalță vulcani acoperiți cu păduri, eucalipții „urcă” până la o altitudine de 1700–1800 m.

Arborii și arbuștii preferă solurile umede, dar nu îmbibate cu apă, în același timp suportă bine inundațiile sezoniere. Însă plantele de eucalipt nu tolerează bine solurile sărate și calcaroase. Printre ele există atât specii termofile, care nu suportă temperaturile negative, cât și rezistente la îngheț, care iernează la minus 10–14 grade. În zonele montane cresc eucalipți care supraviețuiesc la friguri foarte intense, când temperatura scade la minus 20–24 de grade.

Recoltare și păstrare

Locuitorii coastei Mării Negre și ai țărilor mediteraneene se ocupă cu culegerea frunzelor de eucalipt. Unii cultivatori de flori cresc această plantă acasă. Arbustul se simte bine dacă în casă este multă lumină, iar solul este întotdeauna umed.

Ca materie primă medicinală se folosesc 3 specii de eucalipt — eucaliptul cenușiu, eucaliptul globular și eucaliptul nuielușă.

Recoltarea

Recomandările privind termenele de recoltare diferă. Unii culegători consideră că frunzele trebuie colectate de la mijlocul verii până la sfârșitul lunii octombrie. În aceste luni, plantațiile de eucalipt cultivate în Emisfera Nordică conțin cantitatea maximă de ulei esențial.

Potrivit unei alte opinii, frunzele tinere apărute în anul curent se culeg în noiembrie, când temperatura scade la plus 10 grade și mai jos. Frunzele care au iernat pot fi culese pe tot parcursul anului. Se culeg frunze sănătoase și ramuri tinere de până la 40 cm lungime. Cel mai bine se folosesc foarfecele, pentru a nu cauza mari daune plantei.

Recoltarea materiei prime se efectuează pe vreme senină și uscată, la mijlocul zilei. Nu se poate face recoltarea pe vreme înnorată, dimineața devreme, în timpul ploii sau imediat după aceasta. Materia primă suprasaturată cu umiditate se usucă mai lent. La scara mare a recoltărilor, se poate omite formarea mucegaiului și putrezirea masei verzi.

Usucarea

Pentru uscarea în aer liber, ramurile se leagă în mănunchiuri lejere și se atârnă la mansardă, în șopron, sub un acoperiș sau pe verandă. Mănunchiurile se atârnă astfel încât să nu se atingă între ele. Este important ca lumina directă a soarelui să nu cadă pe verdeață. Uscarea ideală se consideră într-o încăpere întunecată și bine ventilată.

Dacă a început ploaia, umiditatea a crescut puternic, este mai bine să aduceți materia primă în casă și să o scoateți înapoi când vremea se îmbunătățește. Eucaliptul trebuie adus în casă chiar și pe vreme bună, deoarece în țările de coastă umiditatea crește adesea noaptea.

Materia primă recoltată sub formă de frunze individuale poate fi uscată în cuptor. Temperatura de încălzire nu trebuie să depășească 100 de grade. Cuptorul se încălzește, se pune în interior tava sau grătarul cu materie primă și se oprește imediat încălzirea. Ușa cuptorului se lasă întredeschisă cu câțiva centimetri. Materia primă se menține 1,5–2 ore, apoi se scoate din cuptor. Procedura se repetă până când frunza devine uscată și casantă.

Uscarea la cuptor este mai bine să fie înlocuită cu uscarea naturală sau cu procesarea într-un uscător de fructe. La temperaturi peste 40 de grade, componenta esențială se evaporă puternic.

Eucaliptul se usucă și în uscătorul electric pentru fructe și legume. Se toarnă frunzele pe tăvi, se închide aparatul și se setează temperatura de încălzire la 35 de grade. La fiecare 15 minute, tăvile de jos și de sus se schimbă între ele, pentru ca materia primă să se usuce uniform. La sfârșitul uscării, aparatul se oprește și se lasă să se răcească, abia după aceea se scoate eucaliptul uscat.

Depozitarea

Materia primă uscată în mănunchiuri poate fi lăsată pentru păstrare în aceeași formă în care a fost culeasă. Mănunchiurile din crengi de eucalipt se atârnă pe perete într-o cămară uscată și ventilată sau într-un șopron. Crengile și frunzele pot fi mărunțite și păstrate în pungi mici de pânză de sac sau altă țesătură poroasă.

La fel se ambalează frunza uscată în cuptor sau în uscătorul electric. În loc de pungi, se pot folosi cutii de carton cu găuri, dar nu pungi și recipiente din plastic. În vase metalice, borcane de sticlă, materia primă de eucalipt se păstrează pentru o perioadă scurtă de timp.

Preparatele nu trebuie plasate în pivniță, subsol sau orice alte locuri cu umiditate ridicată. În apartament, rezerva se păstrează într-o pungă sau borcan, pe un raft închis, separat de produsele alimentare. Termenul de păstrare al preparatelor este de maximum 2 ani.

Proprietățile terapeutice ale eucaliptului

Preparatele obținute din materia primă uscată de frunze exercită următoarele tipuri de acțiune.

1. Antiseptic și bactericid. Hidrocarburile organice aromadendren și fellandren, contactând moleculele de oxigen, formează ozon (O3). Acesta distruge multe bacterii patogene din interiorul organismului și de pe piele, inclusiv formele mutate, rezistente la antibiotice.
2. Acțiune antiparazitară. Eucaliptul este capabil să distrugă helminții și este folosit pentru eliminarea paraziților, fiind eficient împotriva adulților și ouălor.
3. Acțiune calmantă și analgezică, inclusiv pentru durerile cauzate de spasme.
4. Substanțele conținute în eucalipt normalizează producția de insulină de către pancreas, ceea ce contribuie la reducerea zahărului din sânge.

Pentru femei

Infuziile pe bază de materie primă uscată se aplică cu succes în tratamentul eroziunii colului uterin, endometriozei și endometritei. Infuziile se administrează intern și se utilizează extern ca antiseptic și agent de vindecare. Tampoanele se umezesc cu soluția terapeutică și se introduc (se plasează) în interiorul vaginului.

Remediile pe bază de eucalipt sunt eficiente pentru tratarea cistitei și pielonefritei. Iar infuzia se folosește pentru a șterge pielea, pentru a scăpa mai repede de pigmentarea facială după naștere.

Pentru bărbați

Proprietățile antimicrobiene ale eucaliptului permit utilizarea infuziilor din această plantă în bolile inflamatorii și cronice ale organelor genitale masculine. Acestea sunt prostatita acută și cronică, alte patologii cauzate de bacterii patogene.

În timpul sarcinii

Medicina oficială nu dispune de date despre beneficiile și daunele uleiului de eucalipt și ale băuturilor terapeutice asupra organismului viitoarei mame. Pe ambalajele cu materie primă vegetală, producătorii indică faptul că utilizarea preparatelor nu este recomandată viitoarelor mame. În această privință, este mai bine să consultați un ginecolog.

În timpul alăptării

Producătorii de materii prime nu recomandă compozițiile și uleiurile de eucalipt mamelor care alăptează. Acest lucru se datorează studierii insuficiente a acțiunii eterilor și a altor substanțe active asupra laptelui matern și a copilului.

Nu s-a studiat ce substanțe pot pătrunde în laptele matern. Prin urmare, în timpul alăptării, este mai bine să renunțați la preparatele pe bază de eucalipt.

Pentru copii

Copiilor sub 2 ani nu li se prescriu remedii medicinale pe bază de eucalipt. Acest lucru se referă nu numai la administrarea internă a preparatelor, ci și la utilizarea externă. Pentru copiii peste 2 ani, utilizarea preparatelor este posibilă numai în absența unei reacții alergice. La prepararea infuziilor și administrarea internă a remediilor, trebuie să vă ghidați după recomandările producătorilor de materii prime și preparate.

Pentru slăbit

Persoanelor care doresc să slăbească și suferă de senzația de foame le va ajuta uleiul de eucalipt. Mirosul puternic al eterului suprimă dorința irezistibilă de a mânca ceva. Tocmai senzația de foame este cauza abandonării dietei, a abaterilor, după care kilogramele în plus revin. Aroma uleiului de eucalipt ajută la suprimarea «foamei psihologice», când senzația de stomac care „bolborosește” apare la vederea unui tort frumos, a chiflelor pufoase și a înghețatei. Dacă inhalați mirosul eterului înainte de masă, pofta de mâncare va scădea, iar persoana nu va mânca în exces.

Eucalipt în medicina populară

Vindecătorii populari tratează cu preparate din eucalipt cele mai diverse boli. În compoziția plantei intră substanțe care distrug bacilul dizenteric și cel tifoid, streptococii, stafilococii, trichomonele și alte microorganisme patogene.

Eucaliptul este eficient în tratamentul oricăror procese inflamatorii, pielonefritei, uretritei, altor boli ale sferei urogenitale, precum și a herpesului. Vindecătorii populari consideră că remediile vegetale acționează și asupra virusurilor, activează imunitatea și ajută la recuperare în caz de gripă și infecții virale respiratorii. Prin utilizarea preparatelor pe bază de materii prime de eucalipt se poate reduce probabilitatea apariției bolilor virale.

Remediile externe sunt eficace în psoriazis, eczeme, dermatite de diverse geneze. Cu aceste preparate se tratează ulcerele care se vindecă greu și escarele. Cu decocturi se șterge pielea, se fac aplicații și comprese.

Infuziile calmează pielea după arsuri de urzică, înțepături de insecte, inclusiv țânțari, musculițe, țânțari tropicali, purici și ploșnițe. Infuzia tare de frunze de eucalipt poate fi recomandată pentru ștergerea pielii capului în caz de pediculoză, uleiul de eucalipt – pentru prevenirea infestării cu păduchi. În locurile publice unde există pericolul de contact cu insectele, uleiul parfumat se aplică pe cap prin picături.

Compresele din infuzie de eucalipt – un remediu eficient analgezic și antiinflamator în durerile articulare, artroză, lumbago, artrite, reumatism, nevralgii și osteocondroză.

Remediile pe bază acestei plante tămăduitoare se aplică extern și intern. Pentru uz intern se prepară infuzii, tincturi, decocturi, uleiuri, ceai. Ca preparate externe se folosesc infuzii, uleiuri, unguente, pulberi din frunze pisălogite, decocturi.

În cazul diabetului zaharat

Uleiul de eucalipt este un preparat natural care ajută la scăderea nivelului de zahăr în diabet. Există mai multe rețete de utilizare a acestui produs, de la vindecători tradiționali și pacienți.

1. O bucată de pâine neagră se frământă până se obține miez moale și se rulează într-o mică turtă. Pe miez se picură 3 picături de ulei de floarea-soarelui și 1–2 picături de ulei de eucalipt. Turta se mănâncă și se bea cu apă în care s-a adăugat suc de lămâie.
2. Într-un păhărel se toarnă 20–30 ml de lapte, se picură în el câte 1 picătură de ulei de mușcată și eucalipt și se bea. Remediul se ia de două ori pe zi, dimineața după masă și seara înainte de cină.

Pentru pancreatită

Eucaliptul are un efect terapeutic pozitiv în pancreatită. Se utilizează în tratamentul cu uleiuri și grăsimi vegetale.

Într-o linguriță de ulei vegetal se adaugă câte 1 picătură de ulei de mentă și eucalipt. Dimineața, pe stomacul gol, se ia uleiul în gură, dar nu se înghite, ci se suge încet, fără grabă, timp de 15–20 de minute. În loc de ulei de mentă, se poate folosi ulei de ienupăr, lavandă, ghimbir, mandarin.

Pentru normalizarea funcției pancreasului se folosesc amestecuri complexe, care pot fi preparate singur. Ele conțin un număr mare de plante. Exemplu de amestec:

• frunză de eucalipt mărunțită;
• imortelă;
• vetrice;
• strugurii-ursului;
• flori de mușețel;
• sulfină;
• rădăcină de calamus;
• semințe de in;
• stigmat de porumb;
• sunătoare;
• cintaură;
• flori de tei;
• măceșe;
• ialomiță;
• frunze de merișor.

Toate tipurile de materie primă vegetală se iau în cantități egale. O linguriță de amestec se opărește cu apă clocotită (400 ml), se acoperă cu un capac și se lasă la infuzat până când lichidul devine călduț. Infuzia se bea de două ori pe zi, câte un pahar plin.

Pentru intestine

Decoctul din materie primă uscată ajută la spasme și dureri intestinale. Această băutură se bea și în gastrita cronică asociată cu aciditate scăzută.

Pe cântar se măsoară 25 g de frunze mărunțite, se toarnă materia primă într-un borcan de un litru și se opărește cu apă clocotită (0,5 l). Apoi se pune în baie de apă clocotită și se menține 15 minute. Apoi se scoate cratița, se răcește 40–50 de minute și se strecoară. Dacă apa a fiert, se adaugă apă pentru a aduce volumul decoctului la 0,5 l. Remediu se bea de trei ori pe zi, câte 2–3 linguri.

Pentru hemoroizi

Clismele din eucalipt proaspăt calmează durerea și reduc inflamația în hemoroizi. 300 g de frunze se taie mărunt, se toarnă 1 l de apă și se aduce lichidul la fierbere. Apoi se ia cratița de pe foc, se pune pe un prosop gros și se învelește pe toate părțile.

Se menține vasul la cald timp de 30–35 de minute, apoi decoctul se strecoară. Se fac clisme călduțe, folosind un balon mic. Dacă hemoroizii nu se reduc, se fac comprese externe din aceeași infuzie.

În cistită

Cistita se tratează mai bine cu antibiotice. Ca procedură suplimentară, se face o baie de șezut cu uleiuri curative. În 15 l de apă călduță (volumul băii) se adaugă câte 5–7 picături de ulei de eucalipt, lemn de santal și lavandă. Durata procedurii este de 15–20 de minute, băile se pot face de două ori pe zi.

Vindecătorii tradiționali recomandă băi de șezut cu decocturi vegetale pe bază de un amestec din 5 componente. În compoziția amestecului se include materia primă uscată:

• frunză de eucalipt — 1 lingură;
• gălbenele (flori) — 6 linguri;
• troscot, coada-calului, mușețel — câte 5 linguri.

Materia primă se amestecă, se aburește cu orice cantitate de apă, se aduce la fierbere și se răcește. Apoi se toarnă într-o baie șezândă pregătită, cu apă caldă (38–40 de grade). Durata procedurii este de 15–20 de minute, baia se poate face de două ori pe zi până la dispariția simptomelor bolii.

În prostatită

În cazul prostatitei cronice se fac băi generale și șezânde cu infuzii și uleiuri. În baia mare se adaugă decocturi de mușețel, cimbru și alte plante cu efect antiinflamator și calmant. Decocturile se prepară conform instrucțiunilor producătorilor de plante medicinale.

În apă se adaugă, de asemenea, uleiuri de rozmarin, chiparos, eucalipt (câte 3–4 picături). Un efect bun au uleiurile esențiale de paciuli, cătină și conifere (câte 3 picături).

Un bun remediu antiinflamator în prostatita acută este clisma. Pentru prepararea soluției, se adaugă 3 picături de ulei de eucalipt la 30 ml de lapte. Pentru procedură se folosește un mic balon de cauciuc cu vârf moale.

Pentru tuse

În caz de tuse se prepară un ceai din frunze uscate. 3 linguri de eucalipt măcinat se infuzează cu apă clocotită (250–300 ml). Se lasă 25 de minute și se strecoară prin câteva straturi de tifon. Ceaiul se bea pe parcursul zilei în înghițituri mici.
În fiecare zi se prepară un ceai nou. Acest expectorant poate fi băut în caz de bronșită și complicații ale bolilor respiratorii.

Pentru rinită

Spălarea nasului curăță sinusurile și distruge organismele patogene de pe mucoase, reduce edemul și inflamația. Pentru prepararea soluției, în apă caldă (0,5 l) se dizolvă o linguriță de sare de mare și se adaugă 4 picături de ulei de eucalipt. Se atrage lichidul într-o clismă de cauciuc și se spală nasul, ținând capul vertical.

În caz de răceală, este benefic să se inhaleze mirosul de eter. Uleiul de eucalipt se picură pe discuri de bumbac și se pun în dormitor. De asemenea, în caz de răceală, este util să se facă inhalații. Într-o oală cu apă fierbinte se adaugă câteva picături de ulei de eucalipt. Acoperind capul cu un prosop, se respiră aburii de apă și eter, inspirând pe nas.

Pentru inhalații se utilizează, de asemenea, nebulizatorul – un aparat comod, mai ales când este vorba de tratamentul unui copil. În recipient se toarnă 30 ml de apă caldă fiartă sau soluție fiziologică. Se adaugă 2–3 picături de ulei de eucalipt și se face inhalația timp de 6–10 minute. Se recomandă închiderea ochilor pentru ca eterul să nu irite mucoasele.

Împotriva răcelii ajută, de asemenea, un unguent care nu este greu de făcut acasă. Într-un borcănel de cremă sau într-un recipient mic se pune o lingură de vaselină și se adaugă uleiuri: de eucalipt (5 picături), de arbore de ceai (5 picături), de mentă (2–3 picături). Se amestecă bine ingredientele. Se unge pielea deasupra sinusurilor nazale, reaplicând unguentul de 2–3 ori pe zi. Produsul se poate păstra câteva zile, închizând borcănelul cu un capac etanș.

În caz de febră

În caz de temperatură ridicată se face o frecție cu emulsie de apă și ulei. Se adaugă 4–5 picături de ulei de eucalipt în 50 ml de apă și se masează pieptul și spatele cu soluția. După câteva minute, temperatura va începe să scadă. La nevoie, procedura se repetă.

În bronșită

Pentru tratarea bronșitei se folosesc inhalații. Pentru a efectua o inhalație fierbinte, se adaugă 10–15 picături de ulei în apa care tocmai a fiert și se inhalează aburul, aplecându-vă peste o oală. Capul se acoperă cu un prosop. Trebuie să respirați pe gură și pe nas. Pentru o recuperare mai rapidă, procedura se efectuează de 1–2 ori pe zi.

În loc de ulei, se poate folosi o infuzie fierbinte. Pentru aceasta, se prepară 20 g de frunză de eucalipt mărunțită și se lasă la infuzat timp de 15 minute. Inhalația se efectuează la fel ca în cazul utilizării uleiului. Durata procedurii este de 6–10 minute. Se poate face o inhalație rece. Pentru aceasta, se picură ulei pe un șervețel și se inhalează profund eterul.

În pneumonie

În tratarea pneumoniei, este util să masați cutia toracică cu un amestec de ulei de eucalipt și ulei de floarea-soarelui. Se poate folosi și ulei de măsline.

Se combină 3–4 picături de ulei de eucalipt cu un ulei de bază și se bat bine componentele. Remediul se freacă în piept și spate.

După consultarea medicului, se pot face inhalații de eucalipt ca în cazul bronșitei.

Pentru angină

Pentru înroșirea gâtului și durerea în gât (angină), se dizolvă 10–15 picături de ulei într-un pahar cu apă caldă fiartă. Cu soluția obținută se face gargară la fiecare 2–3 ore.

Se poate face o infuzie pentru gargară pe bază de materie primă farmaceutică uscată. 2 linguri de eucalipt mărunțit se toarnă cu un pahar de apă clocotită, se lasă la infuzat timp de 2 ore și se strecoară. Gargara se face de 5–6 ori pe zi.

Pentru sinuzită

În tratarea sinuzitei, se pun 2 linguri de frunze uscate de eucalipt în umidificator. Se pot, de asemenea, picura câteva picături de ulei pe o vată și se pune aceasta în cameră.

În tratarea sinuzitei, este util să faceți inhalații cu abur. În apa care tocmai a fiert, se adaugă câte 2 picături de ulei de ghimbir și eucalipt. De asemenea, se adaugă câte 1–2 picături de uleiuri de cimbru și arbore de ceai. Inhalația se efectuează aplecând capul peste o oală și acoperindu-vă cu un prosop. Durata procedurii este de 7–10 minute.

Pentru imunitate

Pentru creșterea imunității, se recomandă inhalarea aromei de eter de eucalipt. În magazinele care comercializează produse de aromaterapie, se vând mici pungi de pânză cu ierburi uscate, frunze, flori, care se numesc săculețe parfumate (sachet). Puteți face singur un astfel de săculeț vindecător, punând în el frunze de eucalipt.

Mirosul uleiului esențial este deosebit de util de inhalat în timpul iernii, când probabilitatea de infectare cu gripă și infecții respiratorii acute este mare, iar încăperile sunt prost ventilate. Pentru creșterea imunității, este benefic să beți ceai cu frunze de eucalipt și să faceți aromamasaj cu ulei esențial.

Tipuri de preparate medicinale

Pe bază de eucalipt, vindecătorii populari fac infuzii, tincturi, decocturi, ceaiuri, unguente și uleiuri. Se folosește în principal materie primă uscată, dar există rețete de preparate din frunze proaspete.

Infuzie

Infuziile medicinale se fac din frunze uscate; materia primă se prepară singur sau se cumpără de la farmacie. Pentru prepararea remediului, materia primă se pune într-un recipient emailat sau ceramic, se toarnă cu apă fierbinte și se pune într-o baie de apă fierbinte. Lichidul din oala mare (baia) se încălzește până la fierbere și se menține în acest regim pentru timpul stabilit.

În anumite rețete este suficient să aduceți baia de apă la fierbere, în altele infuzia se încălzește câteva minute. Apoi, cratița mică se scoate din baie și se răcește, iar materia primă se strecoară și se stoarce.

În multe rețete populare nu se folosește baia de apă; cratița cu materia primă și apă se încălzește direct pe aragaz, iar după fierbere se răcește.

Tinctură

Tinctura din materie primă de eucalipt este utilizată pentru administrare orală și proceduri externe, precum și pentru frecții. Compoziția remediului preparat acasă este identică cu cea a preparatului similar fabricat de companiile farmaceutice.

Pentru prepararea remediului este nevoie de alcool etilic (0,5 l) și frunze uscate de eucalipt viminal (100–120 g). Materia primă se pune într-un borcan de sticlă, se toarnă alcool medical (70%) sau votcă bună. Se închide ermetic și se lasă la macerat 2–3 săptămâni ferit de lumina soarelui. Apoi, reziduurile vegetale se îndepărtează, iar alcoolul se strecoară. Tinctura se păstrează într-un recipient închis ermetic, la frigider.

Decoct

Decoctul se prepară folosind aceeași tehnologie ca infuzia, într-o baie de apă. Dar materia primă vegetală se fierbe mai mult — de la 10 până la 30 de minute și chiar mai mult. Acest procedeu pentru prepararea remediilor din eucalipt nu este folosit des, deoarece la fierbere se evaporă componenta eterică, iar produsul își pierde proprietățile vindecătoare.

Pentru prepararea remediilor medicinale se utilizează nu doar frunzele, ci și coaja de eucalipt. Această materie primă conține mult mai puțin ulei esențial. Dar are multe substanțe tanante — cu 40% mai mult decât în frunze.

Coaja este folosită în medicina populară a multor popoare din lume. Substanțele astringente, taninurile, au efect constipant asupra intestinului în caz de diaree.

Ceai

Ceaiul medicinal de eucalipt se prepară infuzând frunze uscate mărunțite. Acest lucru se face într-o ceașcă cu pereți groși sau o cană de volum mare. Pentru o porție de băutură (200–250 ml) se iau 0,5–1 linguriță de plantă uscată.

Ceaiul se lasă la infuzat 3–5 minute și se bea fierbinte. Această băutură se consumă ca mijloc preventiv, de întărire generală și tonifiant.

Unguent

Baza unui unguent preparat acasă poate fi vaselina sau o cremă grasă, uleiul de floarea-soarelui ori uleiul de măsline. În bază se introduc substanțe vindecătoare. Pe lângă uleiul de eucalipt, se pot adăuga și alte câteva tipuri cu acțiune similară — ulei de mirt, de lavandă, de piersică, de cătină, de ghimbir și altele.

Medicamente pe bază de eucalipt (prezentare generală a preparatelor)

Industria farmaceutică produce o gamă largă de preparate care conțin materie primă și extracte din frunze de eucalipt. Aceste medicamente se vând fără rețetă.

Clorofilipt

Pe baza extractului de eucalipt globulos se produc preparatele din grupa Clorofilipt.

Medicamentele sunt disponibile în următoarele forme:

• soluție uleioasă pentru uz local;
• comprimate pentru supt;
• tinctură alcoolică.

Substanța activă a preparatelor este extractul de frunze de eucalipt globulos.

Soluția uleioasă Clorofilipt conține 2% extract de eucalipt, utilizată pentru tratarea eroziunii colului uterin. Preparatul se aplică prin înmuierea tampoanelor de bumbac în ulei și introducerea lor în vagin. Preparatul lubrifiază colul uterin și zonele erodate.

Pastilele de supt conțin 0,25 ml de extract de eucalipt. Sunt prescrise ca preparat antibacterian în afecțiuni cauzate de stafilococi, precum și ca dezinfectant în cazul purtării de stafilococ, leziunilor infecțioase cu bacterii rezistente la antibiotice, tratamentul rănilor cu vindecare lentă.

Unele tipuri de preparat sub formă de tablete conțin aditivi — acid ascorbic și extract de echinaceea.

Tinctura alcoolică Clorofilipt conține 1% extract de eucalipt. Preparatul este destinat administrării orale, fiind prescris și ca mijloc împotriva stafilococului și microorganismelor rezistente la antibiotice. Are efect antiinflamator. Preparatul nu se prescrie pacienților sub 18 ani.

Eucalipt M, pastile și tablete pentru supt

Pentru producerea medicamentului se utilizează ulei de eucalipt vârgat și levomentol. Mentolul are efect „răcoritor”, antiseptic, extractul de eucalipt distruge microorganismele patogene din cavitatea bucală și gât, având și efect antiinflamator. Remediul reduce tusea și durerea în gât. Preparatul este eficient în faringită și traheită. Pastilele pot fi utilizate pentru înmuierea corzilor vocale înainte de discursuri lungi în fața publicului.

Pectusin, tablete

Substanțele active ale preparatului medicamentos sunt uleiul din frunze de eucalipt vârgat și levomentol (racemantol). Preparatul acționează la fel ca și Eucalipt M, având efect antimicrobian, antiseptic și antiinflamator. Pectusin se prescrie pe cale orală în faringită, bronșită, angină, laringită. Tabletele se pun pe limbă și se țin până la dizolvare.

Tinctură de eucalipt alcoolică

Tinctura este un lichid verzui-brun cu miros de alcool și eter de eucalipt. Extractantul preparatului este alcool etilic (70%). Soluția este preparată prin macerarea a 200 g de frunze uscate de eucalipt vârgat în 1 l de etanol.

Pentru ca componenta eterică să nu se descompună din cauza luminii solare, tinctura este produsă în sticluțe de sticlă închisă la culoare, ambalate într-o cutie de carton. Preparatul se utilizează pentru inhalații cu abur, băi, prepararea unguentelor și produselor cosmetice. Inhalațiile nu se administrează copiilor sub 3 ani.

Ulei de eucalipt: proprietăți și utilizare

Uleiul din frunzele de eucalipt are aceleași proprietăți benefice ca și alte produse — infuzii, tincturi și decocturi. Avantajul produsului este concentrația ridicată de uleiuri esențiale, acizi organici, alte substanțe și elemente.

Proprietățile uleiului de eucalipt sunt legate de o gamă largă de substanțe benefice și combinația lor. Produsul:

1. Are efect bactericid, antiseptic, distrugând microorganismele patogene.
2. Acționează ca analgezic, inclusiv în spasme de diverse origini.
3. Are efect calmant.
4. Distruge helminții (viermii și oxiurii) din intestine.

Datorită numeroaselor proprietăți medicinale, uleiul esențial este folosit cu succes în tratamentul afecțiunilor ginecologice, arsurilor, acneei, reumatismului, artritei și altor patologii însoțite de dureri articulare; este utilizat ca antipiretic. Infuziile și decocturile sunt preparate eficiente pentru inhalare în bronșite și tusea de răceală. Vaporii distrug bacteriile din încăpere. De aceea, inhalarea mirosului de ulei esențial este recomandată celor care sunt bolnavi și nu doresc să îi infecteze pe ceilalți.

Utilizare în cosmetică

Preparatele casnice și farmaceutice pe bază de eucalipt sunt folosite frecvent în cosmetica la domiciliu. Acestea se aplică pentru îngrijirea pielii problematice și a părului.

Loțiune pentru tratamentul acneei

Această loțiune usucă bine pielea grasă și acneea. Pentru prepararea produsului este nevoie de ulei de eucalipt. De asemenea, vor fi necesare ulei de arbore de ceai, suc proaspăt de lămâie (2 linguri) și ulei de sâmburi de struguri.

Într-o ceașcă mică se stoarce sucul de lămâie și se filtrează prin mai multe straturi de tifon (sau printr-o țesătură). Procedura se repetă până când în suc nu mai rămân fulgi și particule din pelicula care acoperă feliile. Cu ajutorul pipetei se adaugă câte 2 picături din fiecare tip de ulei.

Loțiunea se folosește de două ori pe zi. Prima dată, pielea se șterge dimineața, după spălare. După 10–15 minute, dacă se simte senzația de strângere a pielii, compoziția se clătește cu apă răcoroasă. Procedura se repetă seara, înainte de culcare.

Cauterizarea coșurilor

Uleiul de eucalipt este folosit pentru tratarea punctuală a coșurilor. Un bețișor de vată se înmoaie în ulei și se aplică pe coș. Nu este nevoie să ungeți toată pielea cu produsul; uleiul se aplică punctual, doar pe capul coșului. Sub acțiunea uleiului esențial, coșurile se usucă rapid și dispar.

Mască de întinerire pentru pielea îmbătrânită

Într-o ceașcă mică se sparge un ou de găină, se îndepărtează albușul și se păstrează gălbenușul. Se adaugă o jumătate de linguriță de ulei de eucalipt și tot atât de ulei de ricin. Amestecul se bate bine și se aplică pe față într-un strat uniform. Masca se ține 6–8 minute, apoi se clătește cu apă la temperatura camerei.

Gălbenușul tonifică excelent pielea îmbătrânită, iar uleiurile o înmoaie bine. Extractul de eucalipt hrănește pielea cu acizi organici și microelemente.

Mască de brânză cu miere pentru ten normal

Această mască calmează și hrănește pielea cu ten normal. Într-un recipient mic se amestecă mierea, brânza de vaci proaspătă, pisată până la o pastă omogenă, și infuzia de eucalipt. Ingredientele se iau în cantități egale și se amestecă bine. Masca se aplică pe față și se lasă 20 de minute. Apoi, compoziția de brânză de vaci și miere se clătește cu apă la temperatura camerei.

Mască de drojdie de panificație pentru ten gras

Un pliculeț de drojdie se dizolvă cu decoct cald de eucalipt (până la consistența smântânii) și se adaugă în pastă o lingură de chefir degresat. Masca se aplică într-un strat gros și se lasă până la uscare, când pielea începe să simtă senzația de strângere. Pasta se clătește cu apă răcoroasă sau călduță.

În loc de drojdie, se poate folosi pâine de secară, înmuiată în decoct de eucalipt. Această mască nu creează un efect puternic de strângere.

Ulei de eucalipt pentru păr

Acest remediu pe bază de plante este folosit pentru refacerea părului deteriorat de „îngrijirea” zilnică — coafare cu foehn, ondulare pe bigudiuri, vopsire și alte proceduri de coafură. Uleiul elimină eficient mătreața, reduce seboreea scalpului, cauza principală a părului gras, pătrunde în vârfurile despicate, dar nu îngreunează părul. Produsul redă părului strălucire, flexibilitate și un aspect sănătos.

Acest preparat este util și în cazul căderii părului. Acizii organici, aldehidele, flavonoidele și eterul hrănesc foliculii piloși, ca urmare încetează pierderea părului, iar foliculii piloși încep să revină la viață.

Puteți cumpăra uleiul din farmacie sau îl puteți prepara singur din ingrediente separate. Procedura terapeutică se efectuează în următoarea ordine.

1. Părul se spală cu șampon, se usucă și se perie cu o perie de masaj.
2. Pe un pieptene cu dinți fini se picură câteva picături de ulei și se aplică produsul pe păr, trecând pieptenele de la rădăcini până la vârfuri. Apoi se aplică din nou ulei pe pieptene și se perie toate șuvițele pe toată lungimea.
3. Părul se rulează și se înfășoară pe cap cu un prosop în formă de turban.
4. Masca de ulei se ține 30 de minute și se clătește cu șampon. Se recomandă uscarea părului în mod natural.

O metodă simplă de îmbunătățire a părului

Într-un bol se pune o cantitate mică de șampon, necesară pentru spălarea capului. Apoi se adaugă în vas 4–5 picături de ulei de eucalipt și se amestecă cu șamponul. După aceea se spală capul. Șamponul cu eucalipt este un remediu eficient pentru hrănirea părului și revitalizarea rădăcinilor.

Clătirea cu decoct și infuzie

Clătirile cu eucalipt se fac după spălarea cu șampon, o dată pe săptămână. Dacă procedura se efectuează în mod regulat, părul devine mătăsos, maleabil și flexibil. Decocturile trebuie preparate chiar înainte de procedurile de baie.

Tinctură pentru întărirea părului și eliminarea secrețiilor sebacee

Acest remediu se prepară pe bază de alcool. Într-un borcan de un litru se pune materia primă uscată de eucalipt (2–3 linguri) și o lingură de zahăr. Borcanul se închide și lichidul se lasă la infuzat cinci zile, fără acces la lumina soarelui. Apoi tinctura se strecoară, se toarnă într-o sticlă, se închide ermetic și se pune la frigider.

O dată pe săptămână se tratează scalpul, înmuiind un tampon de vată în tinctură. După o jumătate de oră, produsul se clătește.

Cum se folosește eucaliptul în gastronomie

Gustul iute, ușor amar al frunzelor de eucalipt, mirosul puternic al uleiului esențial permite utilizarea acestei plante ca condiment exotic.

Rețeta de infuzie culinară

Puteți prepara singur infuzia și o adăugați în cantități mici în cele mai diverse feluri de mâncare. 2 linguri de frunze uscate mărunțite se infuzează cu un pahar de apă clocotită, se lasă să se răcească și se strecoară. Condimentul este gata.

Cu o cantitate mică de infuzie se stropesc carnea și peștele în timpul prăjirii, se adaugă o lingură de lichid în mâncărurile înăbușite. Pentru ca uleiul esențial să nu se evapore complet, condimentul se adaugă în produse cu câteva minute înainte de sfârșitul tratamentului termic.

Ceai exotic

Pentru prepararea băuturii este nevoie de un ibric mare de infuzie. În vas se pun câteva bucăți de lămâie verde, 1–2 frunze uscate de eucalipt, o crenguță de rooibos. Se infuzează cu apă clocotită și se acoperă cu capacul. Băutura nu se păstrează, se prepară înainte de consum, în funcție de numărul participanților la ceai.

«Marinada vânătorului»

Prin „marinada vânătorului” se înțeleg crengi de plante aromatice care se așează pe cărbuni sau pe grătarul grill la coacerea cărnii și a peștilor mari de râu. Acestea sunt, în primul rând, plante care conțin esteri și substanțe rășinoase – eucalipt, ienupăr, laur, rozmarin, piper negru și piper dulce (boabe). Cantitatea de eucalipt este mai bine să fie limitată la câteva frunze, deoarece uleiurile esențiale se evaporă intens pe cărbunii încinși, iar mâncarea va căpăta un miros excesiv și un gust amar.

Ulei de eucalipt ca condiment

1–2 picături de ulei de eucalipt se pot adăuga într-un sos preparat pentru miel la cuptor, păsări sălbatice și alte feluri de carne. Mirosul de eter se potrivește bine cu mirosul și gustul de usturoi, coriandru și miere.

Aceeași cantitate de ulei de eucalipt se adaugă în zahăr brun, deserturi dulci pe bază de miere, în sosuri de fructe, oțet, gem și dulceață.

Marinadă pentru porc

2 frunze de eucalipt mărunțite se infuzează cu 1 litru de apă clocotită. În timp ce infuzia se răcește, se pun bucăți de carne într-o oală ceramică, din plastic sau emailată. În soluția de eucalipt se adaugă o ceapă tăiată rondele, bucăți de morcov, sare și piper negru (boabe). Apoi se toarnă o jumătate de păhărel de oțet de vin. Cu marinada se toarnă peste carnea de porc și se pune la frigider pentru 5–7 ore.

Cum se aburește o mătură de eucalipt pentru saună

Iubitorii de abur fierbinte apreciază aroma uleiului esențial care umple camera de abur. Frunzele uscate de eucalipt nu sunt la fel de tari și casante ca ale altor specii. De aceea, mătura se aburește într-un mod special.

Într-o căldare de lemn se toarnă apă clocotită și se introduce mătura pentru 15–20 de minute. Deja după 5 minute frunza își schimbă culoarea și devine verde intens. Când frunzele se înmoaie puțin, măturile se scot și se introduc cu mânerul în apă, pentru ca umezeala fierbinte să pătrundă în interiorul crengilor. Așa se procedează dacă căldarea este îngustă. Dacă recipientul este larg, măturile se introduc complet.

După 20 de minute mătura devine moale, toate frunzele și crengile – flexibile și elastice. Crenguțele și frunzele se îndoaie bine și nu se rup. Apa rămasă după aburire se satură cu ulei esențial. Dacă se stropește pe pietrele cuptorului, mirosul aromat de eucalipt va persista în toată camera de abur. Mătura aburită se așează pe față și se inspiră mirosul, făcând astfel o inhalare cu abur.

Printre dezavantajele măturii aburite de eucalipt se numără flexibilitatea excesivă. Trebuie să vă obișnuiți să vă bateți cu crenguțe flexibile și frunze lungi.

Unii iubitori de saună fac mături din diferite specii de lemn, având în vedere ce miros va emana „buchetul” aburit. Eucaliptul se combină cu mesteacăn, stejar și ienupăr.

Contraindicații la utilizare

Preparatele pe bază de materii prime de eucalipt nu pot fi utilizate în caz de alergie la acest produs. Interdicția se referă nu numai la medicamente, ci și la cosmetologie și gastronomie. Reacțiile alergice la aplicarea externă se manifestă sub formă de erupții cutanate, roșeață, mâncărime, stare generală de rău. La administrarea internă pot apărea greață, vărsături, amețeli, erupții cutanate și roșeață, edeme.

Frunza și uleiul de eucalipt sunt contraindicate pentru inhalații în caz de tuse convulsivă, bronhospasme și astm bronșic. Aceste produse nu sunt destinate tratamentului copiilor mai mici de 24 de luni.

Tratamentul cu eucalipt nu poate fi administrat persoanelor care urmează chimioterapie, celor diagnosticate cu epilepsie, boli renale severe, hepatice, sau care au frecvent hipertensiune arterială.

Deși medicamentele pe bază de eucalipt sunt considerate preparate homeopate, ele nu pot fi combinate cu alte medicamente. Nu există date verificate privind interacțiunea lor cu uleiul esențial și alte substanțe active.

Fapte interesante despre eucalipt

1. După frunzele de eucalipt se pot determina punctele cardinale. În Australia, planul frunzei lungi se întinde paralel cu meridianul, iar planurile limbului foliar „privesc” spre est și vest.
2. Biologii afirmă că vârsta unor eucalipți australieni poate atinge 8–9 mii de ani.
3. Scoarța de eucalipt conține de două ori mai mulți compuși tanici decât scoarța de stejar.
4. În Australia, în regiunea Gippsland (Gippslend), pe muntele Bau-Bau, crește unul dintre cei mai înalți eucalipți din lume. Înălțimea sa este de 99,4 m.
5. Un alt eucalipt gigantic a crescut pe insula Tasmania, nu departe de albia râului Styx. Înălțimea arborelui este de 98,1 m. Vârsta giganților este estimată la 350–400 de ani.
6. Semințele de eucalipt sunt adaptate pentru supraviețuirea în condiții dure australiene. Ele își păstrează germinația până la 9–10 ani, dar sunt cunoscute cazuri în care semințele au rămas germinabile și după 40–50 de ani.
7. Multe specii de eucalipt, atunci când trunchiul este deteriorat, secretă o gumă roșie, care este utilizată în medicină, gastronomie și industrie. Pentru obținerea acestei substanțe, pe trunchiul copacului se fac incizii, ca la colectarea sevei de mesteacăn. Guma se numește kino (cu accent pe prima silabă). Acest cuvânt are origine indiană. Guma secretată seamănă cu jeleul de coacăze roșii, dar după câteva ore se usucă și devine asemănătoare cu chihlimbarul roșu. Principalul ingredient activ al gumei sunt compușii tanici astringenți, acidul kinotanic. Guma are un gust înțepător și se vinde sub denumirea generică de «kino australian».
8. Kino era utilizat ca preparat pentru oprirea diareei. Această substanță nu se dizolvă și nu se absoarbe în stomac, interacționează doar în partea inferioară a intestinului.
9. Guma pisată se adăuga într-un amestec de glicerină, alcool și apă și se folosea pentru gargară în caz de angină. Aborigenii din Australia adaugă pudră de kino în ceai la tratarea răcelii. Astfel de păduri de eucalipt, în care trunchiurile copacilor secretă gumă, sunt numite în Australia «păduri însângerate».
10. În India, această substanță era folosită pentru vopsirea țesăturilor de bumbac în culoarea maro-gălbui.
11. Pe frunzele eucaliptului prutiform apare iarna un exsudat care amintește de mucus. Această substanță are gust de glucoză sau fructoză. Aborigenii australieni și maorii o colectează și o folosesc în alimentație ca o delicatesă dulce. Această substanță este cunoscută sub numele de mană neozeelandeză sau australiană.
12. Pe frunzele eucaliptului manonos, precum și ale speciilor dumosa și resinifera, care cresc în Tasmania și în sudul Australiei, apare un alt tip de mană — perp. Acest tip de exsudat apare în urma perforațiilor limbului foliar de către insecte.
13. În Italia se produce un lichior din frunze de eucalipt. Băutura este considerată medicinală și se consumă pentru prevenirea și tratarea stărilor febrile (febră intermitentă).

Fotografie cu eucalipt