Harmala: proprietăți curative și contraindicații

Planta medicinală pe care botaniștii au numit-o Harmala comună mai poartă câteva denumiri populare, uneori foarte nerespectuoase. Este denumită rută sălbatică sau de munte, pigan, căcăcios de câine, strelină, bibică. Dar cele mai «remarcabile» denumiri sunt iarba mormântului sau mormântarul. Deși harmala este otrăvitoare, are atât de multe proprietăți benefice încât, printr-o utilizare corectă, își dezvăluie pe deplin calitățile curative.

Compoziția chimică

Harmala este otrăvitoare datorită conținutului ridicat de alcaloizi, în special harmalină, harmină și peganină. Acestea sunt principalele substanțe active ale plantei.

O parte semnificativă a harminei (al cărei al doilea nume este banisterină) se află în rădăcini, iar plantele tinere sunt mult mai bogate în această substanță decât cele bătrâne. Harmalina predomină în semințe, iar peganina – în partea erbacee, verde a plantei. Cea mai mare concentrație de alcaloizi se găsește în semințe, unde conținutul poate ajunge la 9%.

Datorită complexului de alcaloizi, harmala relaxează musculatura netedă și striată, adică are efect miorelaxant.

În doze mici, harmalina poate excita sistemul nervos și poate activa funcționarea centrilor motori din creier. În lista acțiunilor sale se numără stimularea musculaturii uterine, dilatarea vaselor de sânge periferice, ceea ce contribuie la scăderea tensiunii și normalizarea ritmului cardiac. Dar în cantități mari, acest alcaloid este extrem de toxic și letal.

Peganina și harmina acționează relaxant asupra musculaturii unor organe precum uterul, inima și intestinele. Harmina are o toxicitate mai mică decât peganina, dar și ea poate provoca convulsii. Peganina poate acționa asupra peretelui bronșic, relaxându-l, ceea ce face posibilă utilizarea sa în astmul bronșic.

De asemenea, în compoziția harmalei intră alcaloidul peganidină (se găsește în părțile verzi ale plantei), care are proprietăți bactericide și antistafilococice.

Chimiștii au izolat din plantă și o serie de alcaloizi, toate fiind, în diferite grade, înrudite cu harmina și peganina și se regăsesc în cantități neglijabile.

Semințele conțin, de asemenea, ulei gras, pe care vindecătorii îl extrag și îl colectează în mod special. În plus, harmala este bogată în proteine și într-o serie întreagă de alte substanțe utile. Acestea sunt carotenoidele cu acțiune antioxidantă, steroizii care participă la formarea masei musculare, și saponinele care reglează nivelul colesterolului și întăresc sistemul imunitar.

În partea verde a plantei există o cantitate semnificativă de micro- și macroelemente: potasiu, magneziu, fier, aluminiu, cupru, zinc, stronțiu, mangan, crom, nichel, plumb. Ajunse în organismul uman, aceste componente participă practic la toate procesele vieții.

Cum arată și unde crește

Harmala este o plantă foarte iubitoare de viață, iar dovada este rădăcina ei – puternică, cu multiple vârfuri, care pătrunde în sol în căutarea umezelii până la o adâncime de cel puțin 3 m. O astfel de rădăcină puternică hrănește partea aeriană, care crește în înălțime de la 30 la 80 cm.

Datorită tulpinilor ramificate, care pot forma de la o singură rădăcină peste 100 de bucăți, planta are o formă îngrijită, sferică. Tulpinile în sine sunt în cea mai mare parte lipsite de peri și încurcate dezordonat, iar frunzele care le acoperă sunt divizate în 3–5 lobi înguști și ascuțiți. Ele sunt dispuse pe tulpina verde pe rând, atașându-se de pețioli foarte scurți.

Planta înflorește din mai până în iulie cu flori galbene sau albe, care pot crește fie singulare la capătul ramurii, fie câte 3 simultan. Cupa florală cu cinci petale ar semăna cu un clopoțel, dacă nu ar fi despicată până la baza petalelor. Lungimea fiecărei petale este de până la 2 cm.

După înflorire, harmala formează un fruct destul de mare și vizibil, cu un diametru de la 6 la 10 mm. Din această cauză, fructele nu pot fi confundate cu cele ale niciunei alte plante. Este o capsulă în formă de sferă turtită, compusă din trei lobi-cuiburi, între care există pereți despărțitori. În fiecare cuib se află o semință cu trei muchii, de culoare maro sau cenușiu-brun, cu dimensiuni de la 3 la 4 mm. Semințele se coc de la sfârșitul lunii iulie, iar fiecare tufă poate produce până la 120 de mii.

Harmala are un miros caracteristic, puternic și ușor de recunoscut, din cauza căruia a primit denumirea de „mormântar”. El seamănă cu mirosul de pelin, dar nu este la fel de sufocant.

Planta este originară din țările Asiei, este o buruiană care suportă destul de bine seceta, de aceea se simte excelent pe solurile sărace în umezeală din Iordania, Pakistan și India. Mediul ei preferat este reprezentat de terenurile virane din apropierea așezărilor, cimitirele abandonate și pășunile vechi părăsite, unde harmala poate forma desișuri compacte. Oazele din deșerturi, stepele, poalele stâncoase ale munților – ea se adaptează oriunde.

În Rusia poate fi întâlnită în regiunile sudice ale părții europene a țării, precum și în teritoriile de stepă din Siberia de Vest. În țările vecine, harmala s-a stabilit în mai multe regiuni ale Ucrainei și în toate teritoriile din Asia Centrală.

Recoltare și păstrare

În scop medicinal se folosesc toate părțile plantei – rădăcina, tulpinile cu frunze și flori și semințele. Mai mult, vindecătorii orientali sunt convinși că este mai bine să mergi după harmala în deșert, și nu în zonele submontane, deoarece acolo ea acumulează mai multe substanțe vindecătoare.

Rădăcinile se recoltează cel mai bine din luna mai până la jumătatea lunii iulie. Se preferă exemplarele mai tinere, deoarece conțin mai mulți alcaloizi. Se sapă, se spală bine și se usucă la soare. Este mai convenabil să se păstreze tăiate. Următoarea recoltare a rădăcinilor pe acest teritoriu se face doar după trei ani. Altfel, populația nu se va reface.

Semințele se recoltează atunci când încep să se coacă, iar capsulele sunt pe punctul de a se deschide, adică de la sfârșitul lunii iulie și în august. Iarba se adună în snopi, se usucă și apoi se treieră pentru a separa semințele. După uscare la curent de aer, se păstrează în saculeți de bumbac sau pungi de hârtie.

Partea aeriană – verdețurile – se recoltează de două ori, în perioade diferite. Se începe din aprilie, când harmala conține cea mai mare cantitate din alcaloidul peganină. Pe măsură ce planta se dezvoltă, cantitatea de peganină scade, dar crește concentrația de harmină. Și ierbiștii pleacă la recoltarea materiei prime a doua oară, deja în mai. Harmina din aprilie și mai se usucă și se păstrează separat una de cealaltă, pentru a utiliza ulterior proprietățile benefice la maximum. Totuși, iarba trebuie recoltată la timp, în perioada înfloririi, înainte de formarea fructelor.

Pentru recoltarea ierbii se folosește o seceră ascuțită. Partea verde a plantei se taie la 15 cm de suprafața solului, se usucă, întinzându-se pe hârtie curată într-un strat de cel mult 8–10 cm, la o bună aerisire sub un șopron sau în pod. Iarba uscată se taie în bucăți de 6–8 centimetri și se depozitează într-o încăpere uscată, împachetată în pungi de hârtie. Planta nu își pierde proprietățile benefice timp de 2 ani.

Tăierea ierbii pe aceeași parcelă se poate efectua la un interval de 2 ani, în acest timp harmala reușește să își refacă desișurile.

Atunci când se recoltează planta, trebuie să se facă totul rapid, precis și cu atenție, pentru a reduce timpul de contact cu aceasta, evitând astfel durerile de cap și greața.

Proprietățile curative ale harmalei

1. Compoziția chimică a harmalei determină utilizarea acesteia ca un remediu capabil să stimuleze sistemul nervos și, în același timp, să calmeze, să combată infecțiile și să analgezieze, să înlăture inflamația și să stimuleze transpirația, să crească volumul de lichid eliminat din organism și să distrugă helminții. Cu toate acestea, în Rusia, medicina oficială nu utilizează preparatele din harmală, aceasta fiind încă studiată de biologi și medici, motiv pentru care în farmacopeea rusă nu există un astfel de medicament.
2. Pe teritoriul statelor africane și asiatice și într-o serie de țări europene, această plantă este utilizată în clinicile de stat. În țările din Asia Centrală, vecine cu Rusia, harmala presată se vinde chiar și în farmacii, arată ca niște creioane. Iar în Yemen, preparatele sale sunt recomandate celor care suferă de depresie. Infuziile din frunze tratează neurasteniile, vindecă bolile renale și parodontoza.
3. În Afganistan, pacienții paralizați sunt fumigați cu fumul acestei plante și se aplică comprese din verdețurile plantei pe locurile tumorilor. În India, fumigația este, de asemenea, o procedură răspândită. Dar acolo se ard semințele și cu fumul lor se tratează rănile deschise, care se vindecă greu. O altă țară unde se folosește fumigația este Uzbekistan. În timpul unei epidemii de gripă, încăperile sunt tratate cu fum de harmală, realizând astfel dezinfecția lor. Cel mai adesea, pentru fumigație se ia partea superioară uscată a tufei cu capsule de semințe. Frunzele uscate sunt, de asemenea, folosite, dar mult mai rar. La ardere, materia primă uscată miroase ca tutunul bun, dar nu înțeapă ochii, spre deosebire de fumul altor plante medicinale.
4. Preparatele cu harmală sunt prescrise și în cazul bolilor inflamatorii ale sistemului nervos periferic – nevrite, atât mononevrite, care afectează nervi individuali, cât și polinevrite, care au o răspândire mai largă. Planta medicinală stimulează activitatea sistemului muscular și îmbunătățește conductibilitatea nervilor.
5. Medicii din străinătate folosesc, de asemenea, capacitatea componentelor acestei plante medicinale – alcaloizii harmină și peganină – pentru tratarea patologiilor sistemului nervos central – de exemplu, boala Parkinson sau paralizia tremor.
6. În mai multe clinici orientale se folosește capacitatea alcaloizilor din compoziția harmalei de a combate dependența severă de cocaină și heroină.
7. Utilizarea plantei vindecătoare se bazează pe proprietățile sale terapeutice. Astfel, pe lângă faptul că harmina este un bun antidepresiv, ea poate, de asemenea, să scadă tensiunea arterială și să combată bacilul Koch – agentul cauzator al tuberculozei. Peganidina nu numai că luptă împotriva infecției stafilococice, dar stimulează și mușchiul cardiac și activează formarea bilei. Alcaloidul vasicină este un laxativ ușor și, de asemenea, ameliorează spasmul bronșic, ceea ce face posibilă utilizarea lui pentru tratarea astmului.
8. Harmala a înzestrat decocturile, infuziile, tincturile și alte preparate cu capacitatea de a calma durerea și de a liniști.
9. Problemele sistemului digestiv, eliminarea viermilor, ameliorarea stării pacienților cu rujeolă, varicelă și malarie – aceste probleme sunt, de asemenea, rezolvate cu ajutorul harmalei în mai multe țări ale lumii. În India, infuzia de harmală este folosită pentru a stimula contracțiile uterine în vederea avortului.
10. Proprietățile antiseptice ale plantei medicinale sunt utilizate în caz de febră, răceli, precum și pentru gargară în caz de angină și pentru clătirea gurii în cazul bolilor gingiilor.
11. Sucul proaspăt al plantei se picură în ochi, tratând cataracta în stadiile incipiente. Medicii caucazieni sunt convinși că în acest fel cataracta se resoarbe. Iar pentru îmbunătățirea vederii, materia primă medicinală se amestecă cu alte ingrediente – de exemplu, miere sau vin.
12. Băile cu decoct de harmală sunt utilizate pe scară largă. Ele pot calma durerea și reduce inflamația în caz de reumatism. Băile sunt recomandate și pentru tratarea scabiei, dermatitelor și a altor afecțiuni ale pielii.
13. Vindecătorii populari din Rusia folosesc harmala pentru a scăpa pacienții de constipația cronică, a regla funcționarea intestinelor și a elimina atonia acestora. În ginecologie, harmala este utilizată pentru tratarea mastopatiei și a tulburărilor ciclului menstrual.

Harmala comună în medicina populară

Vindecătorii pot recomanda adesea, pentru tratarea aceleiași boli, diferite forme medicamentoase preparate din planta medicinală. Cu toate acestea, există o serie de prescripții tradiționale. Astfel, pentru a calma durerea și a reduce umflarea articulațiilor bolnave, se aplică frunze de harmala înăbușite. Decocturile se folosesc ca gargară în caz de angină, stomatită sau gingii inflamate, precum și atunci când doare un dinte.

Depresia se tratează cu ceai, ticul nervului facial se încălzește cu un decoct fierbinte sau se unge cu suc proaspăt. Același suc se picură în ochi în caz de cataractă, iar semințele sunt prescrise ca vermifug. Semințele măcinate sub formă de pudră, cu adaos de miere, sunt recomandate celor care suferă frecvent de dureri de cap și cărora le cad părul.

Chiar și problemele cosmetice se rezolvă cu ajutorul harmalei. Astfel, cu semințe înmuiate în prealabil în apă caldă, se scapă de căruntețe la primele semne, amestecându-le cu șampon și apoi spălându-și părul cu acest amestec. În plus, semințele pot face spumă, așa că se spală pe față cu ele pentru a preveni formarea coșurilor și acneei. Iar pentru a trata erupțiile acneice deja apărute, se prepară o tinctură din semințe în vodcă, cu care se șterge fața seara.

Pentru răceală și reumatism

Infuzia preparată după această rețetă poate fi utilizată pentru tratarea diferitelor boli. În funcție de scop, se folosește o dozare diferită. Infuzia se prepară pe baza unui pahar cu apă clocotită și o lingură de harmală uscată. Se lasă la infuzat o oră, apoi se strecoară.

Pentru ameliorarea simptomelor de răceală, se administrează câte o lingură de remediu cu 20 de minute înainte de micul dejun, prânz și cină.

Reumatismul, miopatia și miastenia se tratează prin administrarea infuziei de trei ori pe zi – câte 20–50 ml de fiecare dată, începând tratamentul cu o doză mică, crescând-o treptat până la maximă.

În caz de sifilis, tratamentul începe, de asemenea, cu o doză mică – 2 linguri, crescând treptat până la 5 linguri de 2 până la 3 ori pe zi.

Pentru afecțiuni ale sistemului digestiv

Ca remediu coleretic, pentru îmbunătățirea stării sistemului digestiv și eliminarea helminților, se indică administrarea semințelor. Norma – 10 fructe pe zi – se împarte în două prize. Se beau cu apă fiartă. După 3–4 zile, efectul va fi vizibil.

Decoct calmant

Acest decoct se numește calmant, dar, de fapt, nu doar calmează sistemul nervos, ci și durerile reumatice, dispneea, ameliorează sindromul astmatic și are efect sudorific, coleretic și diuretic.

Trebuie să amestecați într-un vas semințele de harmală și de in într-un raport de 1:3. Luați o linguriță din amestecul obținut, turnați 250 ml de apă clocotită și țineți la baie de aburi, sub capac, timp de o jumătate de oră. Se strecoară după răcire și se bea câte o lingură de 3 ori pe zi – cu o jumătate de oră înainte de masă.

Dacă inhalați vaporii acestui decoct, în timp ce acesta se află pe baia de apă, puteți vindeca neuropatia (nevralgia nervului facial).

Ceai pentru boli de rinichi

Se recomandă consumul acestui ceai în caz de nefrită, pielonefrită, inflamații ale vezicii urinare și litiază renală.

Puneți 2 lingurițe de plantă medicinală într-un vas emailat sau din porțelan. Preparați ca un ceai obișnuit, adăugând 2 căni de apă clocotită peste materialul uscat. Acoperiți cu un capac, apoi înveliți cu un prosop pentru căldură și așteptați 2–3 ore pentru a se infuza. Apoi strecurați și beți câte 2 linguri dimineața, la prânz și seara. Nu este necesar să asociați administrarea cu mesele. Durata tratamentului este de șase luni.

Compoziție pentru baie

Se recomandă băile cu harmală pentru ameliorarea durerilor reumatice, precum și pentru eliminarea manifestărilor cutanate ale tulburărilor metabolice și tratamentul scabiei.

Aduceți la fierbere 5 litri de apă și turnați lichidul peste 100 de grame de plantă medicinală uscată. Fierbeți compoziția timp de 15–20 de minute la foc mic, sub un capac închis, apoi lăsați să se infuzeze timp de 2 ore.

Strecurați decoctul și turnați-l în cada pregătită, cu apă la o temperatură confortabilă pentru pacient. Durata băii este de 15–20 de minute. Întregul curs constă în 10 proceduri; se poate obține un efect mai bun dacă se repetă la fiecare două zile.

Pentru dispnee și astm

Luați semințe de harmală și de in în părți egale, amestecați și puneți o linguriță de amestec într-un termos mic. Turnați apoi un pahar de apă clocotită și lăsați la infuzat în termos timp de 4 până la 5 ore.

Beți câte o lingură de 4 ori pe zi, fără a asocia cu mesele. Cursul tratamentului este de la 1 până la 3 luni. Apoi este necesară o pauză de 3 luni, după care se reia administrarea.

Afrodiziac din harmală

Prăjiți semințele de harmală, lăsați-le să se răcească și măcinați-le într-o râșniță de cafea. Amestecați pulberea cu miere în raport de 1:3. Consumați zilnic câte o lingură din acest preparat. Crește apetitul sexual și capacitatea de a concepe.

Pentru inflamarea nervului sciatic

Pentru a scăpa de suferințele cauzate de inflamația cronică a nervului sciatic, trebuie să măcinați semințele de harmală într-o râșniță de cafea și să le luați zilnic timp de 2 săptămâni. Doza zilnică este de 3 grame de pulbere. O puteți pur și simplu înghiți cu apă fiartă sau o puteți mânca cu miere sau dulceață.

Pentru dureri articulare

Faceți un amestec din părți egale de sucuri de harmală și fenicul, fiere de găină, miere și vin roșu. Se obține un unguent cu care se tratează articulațiile în timpul exacerbărilor și, de asemenea, se unge zona nervului sciatic pentru a calma durerea chinuitoare. Vindecătorii populari din Caucaz folosesc acest remediu și pentru tratarea vederii slabe, instilând câte o picătură în fiecare ochi zilnic.

Fumigație

Răceala poate fi tratată cu fumul plantei medicinale. În plus, vindecătorii consideră că fumul este un bun somnifer și antiparazitar.

Încălziți și prăjiți o linguriță de harmală uscată într-o tigaie uscată. De îndată ce începe să apară fumul, aplecați-vă spre el și inhalați câteva minute. Dar nu faceți acest lucru mai des de 2 ori pe săptămână.

Pentru mușcătura de șarpe

Luați semințe de harmala și vin roșu într-un raport de 1:4. Fierbeți semințele în vin până se înmoaie. Strecurați și completați decoctul obținut cu același volum de suc de praz. Beți de două ori pe zi câte un pahar de decoct, intervalul dintre tratamente – 2 ore. Pe rana de la mușcătură aplicați comprese umezite în acest decoct.

Tipuri de preparate medicinale

Când începeți prepararea compozițiilor terapeutice din harmala, trebuie să rețineți că medicii clasifică această plantă drept psihedelică, sau psihoactivă. Acestea distorsionează radical evaluarea mediului înconjurător și percepția lumii a omului, precum și influențează starea sa emoțională, perturbă o serie de procese psihologice și pot duce la halucinații sau la modificarea conștiinței. Prin urmare, nu trebuie sub nicio formă să depășiți dozele recomandate și schema de administrare a compozițiilor.

Infuzie

Pentru răceală, miastenie, reumatism și afecțiuni ginecologice este indicată infuzia plantei terapeutice. Pentru a o obține, turnați apă clocotită (1–1,5 pahare) peste 1–2 linguri de harmala uscată. Compoziția trebuie să stea la infuzat timp de 50–60 de minute, apoi strecurați-o, împărțiți această doză zilnică în 3 porții și luați-o cu 20 de minute înainte de micul dejun, prânz și cină.

Tinctură

Pe vodcă
Pentru prepararea tincturii alcoolice, luați 100 de grame de harmala uscată mărunțită și turnați-o într-o sticlă de sticlă. Adăugați acolo o jumătate de litru de vodcă bună și puneți la un loc întunecat pentru a se infuza timp de 3 săptămâni la temperatura camerei. Din când în când, sticla trebuie agitată.

Strecurați tinctura gata și luați-o dimineața și seara după masă. Doza unică – o linguriță, nu mai mult! Vindecătorii recomandă acest remediu pacienților cărora li s-a pus diagnosticul de hipertensiune, neurastenie, accident vascular cerebral, encefalită, precum și celor care suferă de crize epileptice și schizofrenie. În spectrul bolilor pentru care este indicată tinctura, se includ, de asemenea, staza venoasă, astmul bronșic, bolile splinei, miastenia și inflamațiile nervului sciatic.

Pe vin
Turnați 100 de grame de semințe mărunțite într-un damigean de doi litri umplut cu vin roșu sec. Agitați și puneți într-o încăpere întunecată timp de o lună. Nu uitați să-l agitați zilnic.

După 30 de zile, strecurați și luați foarte puțin: nu trebuie să exagerați și să uitați că acum nu mai este vin, ci un medicament serios și puternic, iar supradozajul său este inadmisibil. Doza de administrare – 25 de picături înainte de masă – de 2 până la 3 ori pe zi. Utilizare – pentru aceleași probleme ca și tinctura pe vodcă.

Decoct

Decoctul preparat din harmala are o acțiune antimicrobiană puternică, el arată rezultate bune la gargara pentru durerea de gât sau la clătirea cavității bucale în caz de stomatită, gingivită sau parodontoză.

Turnați apă clocotită (1 pahar) peste o linguriță de plantă de harmala uscată, acoperiți bine cu un capac și țineți o jumătate de oră într-o baie de aburi. După răcire până la o stare călduță, strecurați și utilizați pentru procedurile necesare.

Ulei

Uleiul plantei se obține printr-o metodă foarte curios de interesantă. În primele zile ale primăverii, micul tufiș trebuie acoperit cu un cazan vechi găurit, cu o găleată metalică găurită sau cu un lighean adânc deteriorat, de care nu mai este nevoie în gospodărie. După doar o lună, tot vasul este acoperit pe dinăuntru cu un strat uleios și lipicios. Rămâne doar să îl răzuiți, să îl puneți într-un borcan și să închideți borcanul cu un capac. Vindecătorii populari consideră că planta, care a supraviețuit într-o atmosferă atât de dificilă și și-a păstrat dorința de viață, este capabilă să transmită această putere oamenilor.

Chiar medicul persan medieval Ibn Sina trata cu acest preparat articulațiile bolnave și inflamațiile nervului sciatic ale pacienților săi, ungea zonele dureroase cu ulei. Iar în caz de probleme menstruale, retenție de urină și diferite colite, nu doar că folosea uleiul sub formă de unguent, ci prepara pe baza lui băuturi tămăduitoare.

Contraindicații la utilizare

1. Harmala este interzisă persoanelor la care se observă diferite tipuri de ticuri, tremor și alte hiperkinezii.
2. Nu se pot administra preparate pe bază de această plantă femeilor însărcinate și mamelor care alăptează bebelușul.
3. Intoleranța individuală și sensibilitatea crescută la componentele plantei sunt, de asemenea, contraindicații pentru utilizarea ei.

Celorlalte persoane nu le este interzisă administrarea preparatelor din harmală. Dar nu trebuie uitat că această plantă este toxică; prin urmare, preparatele pregătite pe baza ei pot fi consumate doar respectând cu cea mai mare exactitate doza recomandată. Dacă aceasta este depășită, pot apărea somnolență și scăderea temperaturii, precum și probleme mai grave – depresie, tahicardie, salivație, spasme, convulsii, halucinații, tremurături, paralizie – până la oprirea respirației. La apariția unor astfel de simptome, chiar minime, este obligatoriu să chemați ambulanța, iar până la sosirea acesteia să spălați stomacul persoanei afectate.

Dacă folosiți în mod nejustificat remedii pe bază de plantă medicinală pentru o perioadă îndelungată, este foarte probabil să apară probleme respiratorii, creșterea diurezei și tulburări ale funcționării tractului digestiv.

Este inadmisibil să vă tratați cu harmală și să consumați simultan băuturi alcoolice. Iar dacă persoana ia în mod constant alte medicamente, trebuie neapărat să discutați cu medicul curant despre cât de compatibile sunt acestea cu harmala.

Fotografie cu harmala