Iarba mocriță: proprietăți terapeutice și contraindicații

Mocrița – o plantă erbacee nepretențioasă, care are și alte denumiri. Ea este numită și iarba inimii, iarba canarului, menta păsărilor, mocreață, toptun și iarba herniei. În multe regiuni, această iarbă răspândită are un nume propriu, diferit de cel acceptat în botanică. Planta aparține familiei Caryophyllaceae, în clasificarea științifică fiind numită stellaria medie (Stellaria media). Nu toată lumea știe că această ierbuță nepretențioasă este comestibilă, posedă proprietăți terapeutice și conține substanțe benefice pentru organism.

Compoziția chimică

Planta conține vitamine, acizi, microelemente. Conținutul de acid ascorbic, conform datelor din diferite surse, variază între 65 și 114 mg. În verdeață sunt multe saponine triterpenice. Acestea sunt compuși organici fără azot, cu proprietăți tensioactive. Partea aeriană a ierbii mocriță este bogată în provitamina A (caroten), conținutul său ajungând până la 23 mg. În tulpini și frunze se găsesc acid sinapic și vitamina E (tocoferol). Planta este, de asemenea, bogată în vitaminele B1 și B2, iar în verdeață se regăsesc acid nicotinic și rutină, compuși organici complecși:

• alcaloizi;
• lipide;
• ceară vegetală;
• acid gamma-linolenic;
• fitoncide;
• uleiuri esențiale;
• taninuri;
• flavonoizi.

Iarba mocriță acumulează o cantitate semnificativă de microelemente (seleniu, iod, fier, siliciu, magneziu, cobalt, fosfor) și stochează mult potasiu și zinc.

Cum arată și unde crește

Stellaria este o plantă anuală care trăiește doar 4 săptămâni. Dar, deoarece această plantă se înmulțește rapid, pe parcursul sezonului estival reușesc să se succedă 3–4 generații. Pământul din locul unde crește colonia este acoperit cu un covor verde până la căderea zăpezii. În regiunile sudice, unde temperaturile negative sunt rare, mocrița se înmulțește tot anul.

Cum arată

Stelaria medie este o plantă joasă. Tulpina subțire, acoperită cu perișori într-un singur rând, se întinde în sus până la 10 cm. Perișorii cresc la nodurile tulpinii. Frunzele stelariei sunt suculente, verde-vii, de formă ovală (ou), cu vârf ascuțit. Frunzele inferioare cresc pe pețioli, ceea ce le permite să se întindă în sus și să primească mai multă lumină. Cele superioare sunt dispuse direct pe tulpină. Frunzele cresc una în fața celeilalte.

Stelaria înflorește cu flori mici albe. Pe fundalul verdelui dens al frunzelor, ele arată ca niște steluțe, de unde provine denumirea botanică a acestei ierburi – „stelearia”. Florile apar rapid, imediat după apariția frunzelor. Primele flori pot fi văzute în luna mai, iar perioada de înflorire se încheie în august.

Durata înfloririi și a fructificării depinde de condițiile climatice ale regiunii. Pedunculii lungi se termină cu o corolă albă, formată din petale puternic divizate, separate. Fiecare floare are de la trei până la cinci stamine lungi cu anterele purpurii, de un roșu închis. Pistilul are 3 stiluri, iar ovarul viitoarei capsule se formează în partea superioară.

Stelaria este polenizată de albine și alte insecte, dar dacă acest lucru nu se întâmplă, are loc autopolenizarea. Această plantă face parte dintre plantele melifere. Fructele sunt capsule mici brune (de formă rotundă sau elipsoidală). Semințele plantei sunt foarte mici, de formă reniformă.

Interesant este că iarna, stelaria nu intră într-o perioadă de repaus. Astfel, toamna zăpada acoperă plantele verzi, acoperite cu flori. Primăvara, la scurt timp după topirea zăpezii, înflorirea continuă, capsulele se coc și lasă să cadă semințe în pământul încă rece. În același timp, biologii nu găsesc nicio trăsătură care să împiedice moartea stelariei la temperaturi sub zero, așa cum se întâmplă cu alte plante erbacee.

Fructificarea continuă pe toată perioada temperaturilor pozitive. Pe o singură plantă se coc până la 2500 de semințe. O sămânță uscată își păstrează germinația timp de 2–5 ani. Stelaria se înmulțește rapid nu numai prin semințe, ci și vegetativ, din rădăcini.

Unde crește

Stelaria preferă solurile acide, crește bine în locuri deschise și în semiumbră. Această plantă este larg răspândită în America de Nord și în zona temperată a Eurasiei. Stelaria poate fi întâlnită pe poieni umede, de-a lungul drumurilor, pe malurile joase ale râurilor și lacurilor, pe teritoriile gropilor de gunoi. Stelearia este o buruiană care invadează zonele neîngrijite din grădini, parcuri și livezi. Stelaria nu preferă regiunile deșertice și zonele înalte, acolo această plantă nu se întâlnește.

Recoltare și păstrare

În scopuri medicinale și cosmetice, se recoltează partea aeriană a plantei. Acest lucru se face pe vreme uscată, din mai până în august, dar cel mai bine este să se realizeze culegerea în ultima lună de primăvară. În această perioadă, planta este plină de putere, iar verdeața fragedă este plină de sucuri.

Materia primă se taie cu foarfece ascuțite sau cu un cuțit. Stelaria proaspăt culeasă este suculentă, verdeața sa este suprasaturată cu sucuri. De aceea, planta se lasă mai întâi la soare cel puțin 4-6 ore. Apoi se usucă fără acces la lumina directă a soarelui, sub un acoperiș, în pod sau pe verandă.

Iarba se întinde în strat subțire și se întoarce frecvent. Temperatura ambiantă nu trebuie să depășească 40–45 de grade. Dacă se folosește un uscător de legume și fructe, trebuie selectat regimul cel mai blând. În urma uscării, greutatea ierbii proaspete se reduce cu 80%.

Materia primă uscată se păstrează într-o cutie de carton, pungă de hârtie, săculeț din țesătură de bumbac sau pânză de sac. Recipientele din plastic, pungile de polietilenă nu sunt potrivite, deoarece fără acces la aer poate apărea un miros neplăcut, iar dacă au rămas resturi de umiditate, materia primă va mucegăi. Termenul maxim de păstrare a stelariei uscate este de 1 an (după alte surse – până la 2 ani).

Proprietățile terapeutice ale mocriței

Substanțele organice și microelementele conținute în partea aeriană a plantei sunt utile în multe boli. Stelaria:

• are efect antiseptic și antiinflamator;
• calmează durerea și liniștește;
• normalizează metabolismul;
• crește imunitatea:
• contractă capilarele și oprește sângerările;
• are acțiune regenerantă și efect tonic;
• fluidifică sputa și acționează ca expectorant.

Proprietățile curative ale stelariei sunt recunoscute atât de medicina oficială, cât și de cea populară. În farmacii se vinde materie primă uscată de stelaria, ambalată în cutii de volum mic. Acolo este indicat pentru ce boli este benefică această plantă.

Preparatele făcute din materia primă uscată se folosesc în bolile sistemului cardiovascular (hipertensiune, ischemie, distonie vegetovasculară de tip hipertensiv, angină pectorală și dureri cardiace de diverse etiologii). Producătorii recomandă stelaria ca plantă vindecătoare pentru normalizarea funcției inimii. Stelaria acționează eficient în edemele asociate cu insuficiența cardiacă.

Ca supliment la medicamente, planta se prescrie în ciroza hepatică, hepatită cronică, colecistită (litiază biliară), patologii ale stomacului și intestinelor.

Proprietățile antiseptice ale plantei permit prescrierea unui decoct sau infuzii în leziuni bacteriene renale, cistită, pielonefrită, inclusiv forme cronice. Stelaria ameliorează starea în litiaza renală.

Stelaria, ca tonic general, se prescrie în stări de epuizare, slăbiciune, anemie, metabolism lent, neurastenie. În timpul epidemiilor de răceli, stelaria poate fi băută ca remediu care susține sistemul imunitar, ca sursă de microelemente, acizi benefici și vitamine. Băutura din materie primă uscată și proaspătă este indicată în deficit de vitamină C și scorbut. Decocturile se prescriu ca emolient în tusea uscată, ca bactericid și sedativ – în bronșite și tuberculoză.

Preparatele din stelaria sunt utile pentru normalizarea funcției glandei tiroide. La recomandarea medicului, decocturile și infuziile se folosesc intern în vărsături cu sânge, întârzieri ale menstruației, edeme asociate cu boli renale, ca extern – pentru tratarea inflamațiilor pielii, inclusiv acneea (erupții acneice). În hemoroizi se aplică atât intern cât și extern.

Mijloacele pe bază de mocriță calmează sistemul nervos. Ele sunt prescrise copiilor cu epilepsie și convulsii. Mocrița nu are efecte negative asupra mamelor care alăptează. Femeile însărcinate, înainte de a se trata cu mocriță sau de a o folosi în alimentație, ar trebui să discute cu medicul lor.

Iarba mocriță în medicina populară

Lista bolilor pe care medicii populari le tratează cu ajutorul mocriței este mult mai largă decât lista medicinei oficiale. Vindecătorii populari tratează cu mocriță zeci de afecțiuni – inflamatorii, infecțioase, cutanate, neurologice, ginecologice, oculare. Această plantă este folosită și în amestecuri complexe. În prezent, tratamentul pe bază de plante completează activ schemele de administrare a medicamentelor.

Pentru osteocondroză

Pentru a reduce inflamația și senzațiile de durere, se fac comprese. Pentru aceasta, se prepară o infuzie (sau un decoct) din mocriță uscată, se poate folosi și verdeața proaspătă de mocriță.

Pentru prepararea decoctului pentru compresă, se ia o jumătate de pahar de iarbă uscată, se pune într-o cratiță de un litru și se toarnă cu apă clocotită. Materia primă uscată poate fi înlocuită cu una proaspătă, caz în care vor fi necesare un pahar și jumătate de frunze și tulpini. Apoi recipientul se pune pe aragaz, se fierbe 5–6 minute, se ia de pe foc, se înfășoară într-un prosop gros și se lasă la fiert încet cel puțin 4–5 ore. Zațul se stoarce prin tifon. Remediul se adaugă în băi terapeutice sau se folosește pentru comprese. Vata se înmoaie în decoct, se pune pe articulație, deasupra se acoperă cu folie de plastic sau pânză de cauciuc și un prosop. Compresa se ține cel puțin o jumătate de oră.

Băutura din mocriță este destinată consumului intern. Se prepară zilnic. Într-un pahar de 200 grame se pune o lingură de mocriță uscată, se toarnă apă clocotită și se închide cu un capac etanș. După 5 minute, ceaiul este gata. Remediul se bea în 2 reprize, dimineața și seara, câte jumătate de pahar.

Compresa din mocriță proaspătă, abia culeasă, este un remediu eficient împotriva durerilor și inflamației cronice în osteocondroză. Iarba se frământă într-un mojar până la eliberarea sucului. Apoi se pune în tifon (un singur strat), se înfășoară articulația și se acoperă cu un șervețel din material textil. Compresa se încălzește cu un prosop gros și se ține aproximativ o oră. Se recomandă efectuarea procedurii o dată la două zile, înainte de culcare.

În cazul leziunii corneei

Tulpinile și verdeața mocriței proaspete se pun într-un pahar de 200 grame până la refuz, se toarnă apă clocotită și se aduce la fierbere pe baie de apă. Infuzia se răcește și se strecoară de câteva ori prin material textil, pentru ca în apă să nu ajungă particule mari de plantă. Remediul se picură în ochi de 4–5 ori pe zi. Spălarea nu este recomandată, deoarece se poate deteriora suplimentar corneea. Cu același preparat se spală ochii în caz de conjunctivită, inflamație cronică a pleoapelor (blefarită).

În tratamentul fisurilor la călcâie

Se pune un șosetă pe picior și se presară frunze proaspete de rovină sub călcâi. Acest lucru trebuie făcut dimineața. Apoi se încalță încălțăminte confortabilă. Verdețurile se zdrobesc la mers, iar sucul pătrunde în stratul cornos și în crăpături. Pielea se dezinfectează, încep procesele de regenerare și restaurare. Seara se scoate șoseta, se înlătură verdețurile și se spală picioarele cu săpun. Noaptea se unge călcâiul cu ulei de cătină sau cu o cremă cosmetică grasă. Se acoperă pielea cu un șervețel de hârtie și se pune o șosetă curată pentru noapte. Tratamentul continuă câteva zile, până când crăpăturile se vindecă.

Remediu diuretic și antiinflamator

Infuzia făcută din iarba uscată (o lingură la un pahar de 250 grame) se bea ca diuretic în caz de edeme, ca leac antiinflamator – în cistită și pielonefrită. Materia primă se aduce la fierbere fără baie de apă.

Infuzia se bea de trei ori pe zi, câte 70–80 ml. Băutura este mai bine să se ia înainte de masă. Decocturile și infuziile făcute cu aceeași cantitate de ingrediente sunt un remediu eficient împotriva constipației, meteorismului și colicilor.

În caz de contuzii și alte traumatisme

Verdețurile mărunțite de rovină se folosesc pentru entorse, vânătăi, contuzii. Pasta sau verdețurile tocate mărunt se pun pe zona afectată și se bandajează ușor cu o pânză. Compresa relaxează mușchii, reduce umflarea și ameliorează durerea. Nu se aplică frunze de rovină pe răni adânci, deoarece materia primă netratată termic poate conține bacterii.

Pentru stimularea lactației

Stelaria conține substanțe care stimulează producția de lapte matern. Se recomandă utilizarea verdețurilor proaspete. Din frunze și tulpini se extrage sucul.

În mojar se pisează verdețurile, se pun într-o bucată de tifon și se stoarce lichidul într-un pahar. Apoi se adaugă câteva linguri de miere lichidă. Pentru stimularea lactației, femeilor li se recomandă să consume o linguriță de remediu de trei ori pe zi.

Iarna, pentru activarea producției de lapte, se prepară ceaiuri și infuzii din iarba uscată (o linguriță la un pahar). Băutura se îndulcește bine cu miere.

În caz de cataractă

Din frunzele și tulpinile de stelaria se extrage sucul, apoi se filtrează prin mai multe straturi de tifon sau printr-o pânză, până când bucățile de verdețuri dispar. Sucul se încălzește la 90 de grade, este mai bine să se facă în baie de apă. Lichidul nu trebuie adus la fierbere. În același timp, se pregătește un vas pentru depozitare. Sticluța de sticlă și dopul de cauciuc se fierb timp de 15 minute. Recipientul de sticlă poate fi, de asemenea, încălzit în cuptor. Sucul se toarnă în vas, se închide dopul. O dată sau de două ori pe zi, sucul se picură în ochi cu o pipetă sterilă (câte 2–3 picături).

În psoriazis

Stelaria uscată se pisează în mojar până la stare de pudră, apoi se amestecă cu seu de pui topit sau cu vaselină. Unguentul se aplică într-un strat subțire pe pielea afectată de psoriazis. Remediul se păstrează la frigider.

În caz de psoriazis, infuzia pentru administrare orală ajută. Sucul proaspăt stors se amestecă cu alcool medicinal sau cu votcă obișnuită (în cantități egale). Se bea câte o linguriță de trei ori pe zi, înainte de gustarea de după-amiază, prânz și cină.

Reumatism și gută

Sucul amestecat cu miere poate ameliora starea în cazul durerilor reumatice și al gutei. O jumătate de pahar de suc proaspăt stors se amestecă cu miere (o lingură). Remedul se consumă pe parcursul zilei, în 4 prize. În cazul acestor afecțiuni, este util să se facă comprese din frunze întregi de mocriță, dar este mai bine să se prepare o pastă din verdeață.

Remediu expectorant

Pentru subțierea și eliminarea mucusului, este benefică o băutură din mocriță. O jumătate de lingură de plantă uscată se pune într-un recipient de jumătate de litru și se infuzează cu apă clocotită. Băutura se împarte în două porții și se consumă de două ori pe zi. Pentru a îmbunătăți gustul, se poate adăuga puțin măceș.

Incontinența urinară nocturnă la copii

Vindecătorii populari consideră că mocrița tratează enurezisul copiilor. Mocrița verde sau materia uscată aburită se pune în șosete și se poartă noaptea. Planta are un efect calmant, copilul va dormi profund și va scăpa treptat de incontinență.

Remediu colagog

Sucul verde de mocriță este un bun remediu colagog. Se prepară vara. Frunzele culese se spală bine și se mărunțesc. Pentru aceasta este potrivită o mașină de tocat sau un mojar de fontă cu pistil. Verdeața se pune în tifon și se stoarce lichidul. Sucul nu trebuie limpezit până la transparență; băutura nu necesită tratament termic. Pentru o eliminare normală a bilei, se bea suc de trei ori pe zi, înainte de masă, câte 40–50 mg. Remediul se păstrează la frigider cel mult o zi.

Tratamentul eroziunii

Eroziunea colului uterin se tratează cu o soluție concentrată din frunze verzi. În sucul proaspăt de mocriță (0,5 căni) se adaugă aceeași cantitate de apă clocotită, remediul se aduce la fierbere, se răcește puțin și se strecoară. În lichid se înmoaie un tampon de bumbac și se pune peste noapte. Procedura se efectuează timp de 5 zile, apoi se face o pauză de o săptămână și se repetă cura.

Pentru slăbire

Greutatea în exces este asociată cu un metabolism lent. Pe lângă exercițiile fizice și dietă, se recomandă băi cu plante care accelerează metabolismul. Pentru aceasta se prepară un decoct concentrat (o cană și jumătate de plantă uscată la un litru de apă). Materia se stoarce, lichidul se toarnă în cada umplută cu apă.

Tipuri de preparate medicinale

Acțiunea termică asupra plantei uscate sau proaspete ajută la extragerea substanțelor benefice din plantă. Metodele de preparare a decoctului, infuziei, ceaiului permit realizarea de remedii din mocriță pe tot parcursul anului.

Alcoolul oferă posibilitatea de a obține un preparat cu termen lung de păstrare. Alcoolul se satură timp de câteva săptămâni cu substanțele benefice conținute în materia vegetală. Se obține un preparat concentrat. Remedii cu termen lung de păstrare se obțin și prin prepararea de uleiuri cu verdeața de mocriță.

Infuzie

Infuzia este un preparat realizat din frunze și tulpini proaspete sau din plantă uscată de mocriță. Materia se măsoară conform rețetei, se pune într-un recipient și se infuzează cu apă abia clocotită. Recipientul se pune pe baia de apă și se aduce apa dintr-o oală mare la fierbere. După un timp, vasul cu infuzia se ia de pe plită și se răcește. Astfel se prepară infuzii pentru uz intern și extern. Concentrația soluției depinde de destinația preparatului.

În medicina populară, nu se folosește întotdeauna baia de aburi. Infuzia se aduce pur și simplu la fierbere pe aragaz și se ia de pe foc sau se fierbe pentru un timp.

Tinctură

Tincturile se fac pe alcool sau votcă. Alcoolul medicinal se diluează, dacă este necesar, cu apă fiartă distilată sau obișnuită. Cu alcool se toarnă frunzele și tulpinile uscate sau proaspete. Dacă se ia materie primă uscată, recipientul se umple pe un sfert, dacă frunzele verzi – borcanul se umple până la refuz. Tinctura se acoperă cu un capac ermetic și se lasă la macerat 3-4 săptămâni într-un loc întunecos, la temperatura de 18-22 de grade, apoi se pune la frigider. Rădăcinile de rochița-rândunicii nu se folosesc la prepararea tincturilor.

Decoct

Decoctul se deosebește de infuzie doar prin timpul de menținere în baia de aburi. La prepararea infuziilor, aburirea în baie durează cel mult 10 minute, sau se aduce pur și simplu la fierbere vasul exterior.

Decocturile sunt mai concentrate, se prepară mai mult timp. Fierberea în baie ajunge până la o jumătate de oră. În decoct (comparativ cu infuzia) concentrația de substanțe utile este mai mare.

Ceai

Ceaiul se prepară, pur și simplu, prin opărirea materiei prime cu apă clocotită. Vasul se închide ermetic și se lasă câteva minute. Astfel se prepară ceaiuri tonice și fortifiante. Se poate opări atât iarba verde, cât și cea uscată.

Ulei

Uleiul din plante se poate face luând ca bază ulei de măsline, de ricin, de floarea-soarelui, de soia și verdeața proaspătă de rochița-rândunicii. Dacă se dorește un preparat parfumat, sunt potrivite uleiurile din farmacie — de piersici, de trandafir, de cătină, de lavandă sau altul.

Frunzele și tulpinițele de rochița-rândunicii se taie în bucăți de 3 mm și se pun într-un borcan mic de sticlă, care se sterilizează în prealabil. Verdeața umple tot recipientul (aproape până la gât). Materia primă se toarnă cu ulei, umplând borcanul până la margini. Vasul se acoperă cu un capac și se lasă la macerat într-un loc întunecos timp de 2-3 săptămâni. În cameră se menține o temperatură de cel puțin plus 15 și cel mult plus 25 de grade. O dată la 2 zile borcanul se agită, fără a-l deschide.

Preparatul se consideră gata după 3-4 săptămâni, după care vasul se deschide, uleiul se strecoară prin tifon, iarba se îndepărtează. Dar se poate și fără strecurare, lăsând bucățelele de iarbă în baza uleioasă. Preparatul finit se păstrează la frigider. Acest ulei se folosește pentru frecții la durerile articulare, la boli de piele.

Utilizare în cosmetică

Acizii organici, vitaminele și microelementele permit utilizarea rochiței-rândunicii în cosmetică. Astfel, zincul ajută la curățarea pielii de acnee, mătreață, tratează infecțiile pielii. Vitamina C intensifică procesele metabolice. Vitamina E are acțiune hrănitoare, întineritoare, regeneratoare. În scopuri cosmetice se folosesc comprese, decocturi, băi și spălături.

Tratamentul acneei

Pentru tratarea acneei și a altor coșuri se folosesc decocturi și infuzii de diferite concentrații. Un pahar de frunze verzi proaspete (sau o jumătate de pahar de rochița-rândunicii uscată) se opăresc, apoi se aduc la fierbere în baia de aburi și se răcesc. Cu acest preparat se poate spăla fața, se poate șterge pielea feței sau se pot face comprese.

Dacă există coșuri pe piept și pe spate, remediul se adaugă în baie. Pentru tratamentul coșurilor, decoctul și infuzia se administrează și pe cale orală, câte o lingură, de trei ori pe zi.

Rețetă pentru pielea îmbătrânită

În decoctul călduț de mocriță se umezește o șervetel cu fante pentru ochi și buze și se aplică pe față. Deasupra se pune un prosop gros și uscat. Compresa se menține 20–25 de minute, după care se spală fața cu apă călduță fără săpun și se aplică pe piele o cremă cosmetică grasă. Procedura se face de două ori pe săptămână.

Cremă vitaminizantă pentru față și mâini

Frunzele verzi ale plantei se mărunțesc la mașina de tocat carne sau într-un mojar, se mai frământă manual pentru a extrage sucul. În pasta verde obținută se adaugă ulei de piersici cumpărat din farmacie. Acesta poate fi înlocuit cu orice cremă cosmetică simplă sau cremă pentru copii. Amestecul se omogenizează bine și se bate, apoi se transferă într-un recipient de plastic curat și se pune la frigider pentru o săptămână. Crema cu mocriță înmoaie, curăță și hrănește pielea, vindecă crăpăturile și rănile mici.

Rețetă pentru hrănirea și întinerirea pielii

O treime de pahar de frunze proaspete de mocriță se mărunțesc, se adaugă o linguriță de miere și aceeași cantitate de smântână groasă. Amestecul se omogenizează bine și se aplică pe față timp de 20–25 de minute. La final, masca se clătește cu apă călduță și se aplică pe piele o cremă hidratantă.

Rețetă pentru hrănirea părului

Remediul se prepară seara, pentru a fi folosit dimineața (sau invers). Iarba uscată de mocriță se pune într-un termos și se toarnă apă proaspăt fiartă. Se închide capacul și se lasă 12 ore. După spălarea părului cu șampon, părul se clătește cu infuzia din termos. Prin utilizarea regulată a acestui clătitor, părul va deveni sănătos, neted și strălucitor. Cu această infuzie se tratează seboreea și inflamațiile scalpului, ștergând zonele care se înroșesc și mâncărime.

Iarba mocriță în gastronomie

Mocrița nu are un gust și un miros puternic, poate fi combinată cu multe alimente. Iarba se adaugă în salate, omlete, umpluturi pentru plăcinte, băuturi din fructe de pădure și ierburi, feluri întâi și feluri secunde, se combină cu legume și fructe.

Salată de primăvară

Pentru prepararea salatei de mai, veți avea nevoie de:

• 2 ouă fierte;
• un buchet de rocoină verde;
• aceeași cantitate de frunze de păpădie de câmp;
• 50 g de brânză (cel mai potrivită este mozzarella);
• un buchet de ceapă verde.

Pentru ca frunzele de păpădie să nu fie amare și să devină mai moi, se opăresc cu apă clocotită. Se toacă mărunt mocrița, păpădia și frunzele de ceapă verde. Ouăle se taie cubulețe mici, brânza se taie bucățele sau se rade pe răzătoarea cu găuri mari. Ingredientele se combină într-un castron adânc, se sărează ușor, se amestecă. Salata se stropește cu iaurt neîndulcit sau smântână. La dorință, se poate adăuga puțin zahăr.

Condiment cu usturoi

Mocrița va ajuta să faceți un condiment verde neobișnuit. Bucătarul va avea nevoie de:

• 100 g pastă de hrean;
• 3 căței medii de usturoi;
• un buchet de rocoină.

Iarba se trece prin mașina de tocat carne, usturoiul se rade pe răzătoarea fină. Ingredientele se amestecă bine, se adaugă sare dacă este necesar. Condimentul va completa gustul preparatelor din carne și al supelor.

Omletă cu verdeață și mocriță

Pentru prepararea felului de mâncare veți avea nevoie de:

• 2–3 ouă;
• un buchet de rocoină verde (aproximativ 150 g);
• o ceapă mică;
• câteva crenguțe de pătrunjel și mărar;
• ulei vegetal sau unt topit.

Tocați ceapa și căliți-o ușor în ulei. Opăriți mocrița cu apă clocotită, tăiați-o bucăți și adăugați-o la ceapă. După un minut, adăugați pătrunjelul și mărarul tocate, acoperiți tigaia cu un capac și lăsați vasul să fiarbă la foc mic timp de 2 minute. Bateți ouăle, adăugați puțin lapte sau apă și turnați peste verdețuri. Omleta, în timpul preparării, poate fi amestecată sau coaptă ca o singură „clătită”.

Pastă verde pentru sandvișuri

Pentru 3–4 sandvișuri, veți avea nevoie de:

• 100 g de frunze de mocriță;
• 30–40 g de usturoi;
• 20 g de pătrunjel verde;
• 100 g unt;
• piper ienibahar sau piper negru măcinat și sare.

Dați usturoiul prin presă sau pisați-l, treceți mocrița și pătrunjelul prin mașina de tocat carne. Puneți usturoiul și verdețurile într-un bol, adăugați untul înmuiat și bateți bine produsele. Întindeți pasta pe pâine. Puteți folosi atât pâine albă, cât și pâine neagră de secară. Păstrați pasta la frigider.

Tocană de legume

Pentru prepararea felului de mâncare veți avea nevoie de:

• cartofi;
• morcovi;
• dovlecel;
• ardei gras;
• varză;
• ceapă.

Aceste ingrediente se iau în cantități egale. Bucătarul mai are nevoie de:

• verdețuri de mocriță;
• pene de ceapă verde;
• frunze de busuioc.

Puneți legumele tăiate cuburi într-o tigaie adâncă, acoperiți-le cu apă și fierbeți-le sub capac până sunt aproape gata. Apoi asezonați cu ceapă călită în unt. Adăugați mocrița tocată, busuiocul și ceapa verde.

Cum vă puteți debarasa de mocriță în grădină

Mocrița este dificil de combătut, deși această plantă are un sistem radicular slab și afânat. Numeroasele rădăcini subțiri cresc doar în stratul superior al solului. Planta este greu de eradicat. Se înmulțește rapid, desișurile devin din ce în ce mai dese, iar la sfârșitul sezonului, iarba se va înmulți și va reduce productivitatea plantelor de grădină de câteva ori.

Mocrița se înmulțește bine în sol acid, de aceea reducerea acidității este o metodă eficientă de combatere a acestei buruieni. Primăvara, se adaugă în sol cretă măcinată, cenușă de lemn, făină dolomitică, care sunt foarte eficiente pentru dezacidificarea solurilor. În schimb, adăugarea de rumeguș, ace de conifere, turbă, frunze căzute de măr și prun, dimpotrivă, va crește aciditatea.

Aciditatea solului este redusă de o soluție de bicarbonat de sodiu. Se diluează jumătate dintr-un pachet de 500 g într-o găleată de apă. Dacă mocrița a invadat aleile din grădină, sarea de bucătărie va ajuta. Se presară pe zonele care trebuie curățate de buruieni. Pentru grădina de legume și cea ornamentală, această metodă este inacceptabilă, deoarece multe plante, arbuști și flori nu cresc în sol sărat.

În timpul plivirii, nu trebuie să cosiți mocrița, ci să o scoateți cu rădăcini și să o aruncați din grădină. Rădăcinile rămase în pământ vor emite foarte rapid lăstari, iar pământul se va acoperi din nou cu un covor verde de buruieni.

Împotriva germinării semințelor căzute în sol, ajută afânarea adâncă. Semințele pot încolți dacă se află la o adâncime de 5–10 mm; la mutarea la o adâncime mai mare, nu vor da răsaduri.

Ajută și mulcirea cu folie. Pentru siguranța rezultatului, luați o folie de culoare neagră, apăsați-o cu pământ turnat deasupra și îngropați marginile.

Buruenile pot fi distruse cu erbicide. Preparatele Tornado, Round up, «Agrokiller» distrug toată vegetația. Ele se aplică toamna, când este recoltată toată recolta. Chimicalele «Gezagard», «Miura», «Lazurit» distrug numai ierburile buruienoase.

Metodele populare de combatere a buruienilor permit utilizarea unui amestec acid, care include:

• acid acetic și apă (câte 2 căni);
• acid citric (un pliculeț de 10 g);
• alcool (30 g);
• săpun lichid (jumătate de pahar).

Ingredientele se amestecă și, cu ajutorul unui pulverizator, se pulverizează pe frunzele de mocriță. Amestecul acționează ca un erbicide fabricat, dar sistemul radicular se păstrează. Ploile vor spăla acizii, iar mocrița se va întoarce rapid la locul ei.

Mocrița este înlocuită cu succes de plantele perene cultivate. Pentru combaterea buruienii se plantează flori și arbuști joși. Mocrița va dispărea dacă pe solul acid se plantează căldărușă (Aquilegia), vulturică (Hieracium), Centranthus și alte culturi.

Contraindicații la utilizare

Remediile pe bază de plantă de mocriță nu trebuie aplicate în caz de reacție alergică individuală la plantă. Mocrița scade bine tensiunea, deci remediile din această plantă sunt utile hipertonicilor, dar sunt contraindicate în hipotonie. În caz de probleme cu stomacul și intestinele, gastrite, ulcer, este necesar să consultați un medic. Consultarea este, de asemenea, necesară pentru femeile însărcinate, sugari și copii mici.

Floarele mici albe de mocriță nu se deschid pe vreme ploioasă. O zicală populară spune că, dacă corolele nu s-au deschis dimineața, ziua va fi ploioasă. Această plantă este foarte iubită de păsările domestice, o mănâncă cu plăcere chiar și papagalii.

Fotografie cu planta mocriță