Iedera pământului: proprietăți terapeutice și contraindicații

Reprezentanții familiei Lamiaceae, printre care se numără și iedera pământului, se remarcă prin prezența aromelor specifice. Unele sunt caracterizate de un miros plăcut, altele posedă un miros aparte, adesea neplăcut. Deoarece planta studiată este considerată o rudă a mentei piperate și aparține aceleiași familii, a primit în popor numele de „menta câinelui”. Acest lucru se datorează faptului că planta are un miros care, de cele mai multe ori, nu este pe placul oamenilor. Această plantă mai are și alte denumiri, precum cotiatnic, menta pisicii, iedera pământului. Observăm că, în trecut, oamenii dădeau adesea plantelor nume asemănătoare cu bolile pe care le puteau vindeca.

Denumirea botanică a iederii pământului are originea în greaca veche și se traduce prin „mentă de câmp”. În ceea ce privește denumirea științifică specifică „iederos”, aceasta se datorează faptului că frunzele și lăstarii târâtori ai plantei seamănă cu iedera.

Compoziția chimică

Cotiatnic este o plantă aromatică. Florile plantei sunt mici, au o structură tubulară. Culoarea lor variază de la liliachie deschisă la violet intens.

Cu toate că în compoziția iederii pământului se găsesc substanțe toxice, planta posedă totuși numeroase calități benefice. În partea superioară a plantei se conțin saponine, aldehide, acid tartric și acetic, caroten, vitamina C, colină, precum și aminoacizi precum cisteina și metionina, uleiuri esențiale și alcaloizi. În plus, aici se găsesc compuși rășinoși și taninuri. Seria minerală este reprezentată de elemente precum K, Zn, Ti, Mo, Mn și altele.

Recoltarea și pregătirea materiei prime vegetale medicinale trebuie efectuate în perioada de la începutul înfloririi până la începutul toamnei, adică în perioada de creștere activă. Componentele valoroase sunt concentrate în frunzele și tulpinile plantei.

Proprietățile terapeutice ale culturii nu sunt puse la îndoială, dar înainte de utilizare, trebuie mai întâi să vă consultați cu un specialist cu privire la posibilitatea de a utiliza preparate pe bază de budră și de a stabili dozele necesare.

Cum arată și unde crește

Budra iederată este o plantă perenă, a cărei tulpină atinge o înălțime de 60 cm. Tulpina este tetraedrică, târâtoare la bază, se ridică spre vârf. Frunzele sunt mici, de formă rotund-cordiformă. Florile mici, de culoare violet-albăstrui, se află în axilele frunzelor situate în partea superioară. Cultura se caracterizează printr-un miros specific puternic. Înflorește din mai până la sfârșitul lunii august. Frunzele rămân verzi și în timpul iernii, ceea ce permite utilizarea plantei nu numai ca materie primă medicinală, ci și ca plantă decorativă.

Fructul plantei este de culoare brună, are formă ovoidală și o lungime de 1–2 mm. Se maturează la sfârșitul verii. În acest timp, fructele încep să se descompună în patru părți.

Menta de pisică se întâlnește pe poieni, în păduri, printre arbuști. Crește pe întreg teritoriul Rusiei, al Transcaucaziei, în unele zone ale Chinei și Asiei. În ceea ce privește Rusia, aici planta poate fi găsită, cel mai adesea, în regiunile europene, cu excepția zonelor aride, deoarece iarba nu supraviețuiește în condiții de uscăciune ridicată. Ea preferă pădurile de foioase, preferând solurile nutritive din luncile râurilor.

Specii

Se pot distinge două varietăți ale acestei plante:

1. Budra pestriță este o plantă perenă, care este târâtoare. Această specie este considerată favorita grădinarilor amatori, deoarece poate servi ca decor viu pentru grădinițe. O astfel de «mentă» poate fi folosită și pentru a decora grădini de stânci, compoziții lemnoase și paturi de flori.
2. Budra iederată. După cum s-a menționat deja, aceasta este o plantă cu o înălțime de 40–60 cm. Se caracterizează printr-un sistem radicular târâtor. Tulpina ierbii este ramificată, lungă, în unele locuri păroasă cu peri mici. Caliciul florii este tubular, având 5 dinți. Corola are o lungime de 2 cm, este bilabiată, cel mai adesea colorată în albastru-violet.

Înflorirea începe la sfârșitul lunii aprilie și se termină la începutul lunii august. Florile sunt situate în axilele frunzelor. În același timp, pe o singură plantă se pot dezvolta până la 6 flori.

Recoltare și păstrare

Această plantă medicinală se recoltează în perioada de înflorire activă, și anume de la începutul lunii mai până în iunie. În acest scop, cu ajutorul unui cuțit sau al unor foarfece speciale, se taie vârful tulpinii cu frunze. Deoarece budra crește de obicei în grupuri mari, recoltarea unor astfel de materii prime nu este deloc dificilă.

Această plantă trebuie uscată în mănunchiuri, atârnându-le pe o sfoară. De asemenea, se poate întinde materia primă într-un strat subțire pe o suprafață curată.

Uscarea se realizează la umbră, într-o încăpere aerisită, precum și în aparate speciale de uscare la 40 de grade. Pentru prepararea compozițiilor medicinale, cel mai adesea este necesar doar să se treiere frunzele uscate, după ce au fost desprinse de pe tulpină.

Proprietățile terapeutice ale iederii pământului

Calitățile terapeutice ale soluțiilor pe bază de budră constau în faptul că acestea conțin diverse componente biologice active benefice. În acest produs vegetal s-au descoperit numeroși compuși eterici, flavonoide, substanțe minerale și vitamine. Toți acești compuși pot avea un efect pozitiv asupra organismului uman. Datorită acestei compoziții chimice bogate, planta este utilizată pe scară largă în diverse rețete de medicină neoficială în majoritatea țărilor. De exemplu, utilizarea internă a infuziei de plante contribuie la creșterea apetitului, activarea procesului de digestie și îmbunătățirea metabolismului.

De asemenea, trebuie menționat că medicamentele pe bază de astfel de materie primă vegetală subțiază sputa și au efect antiinflamator, antimicrobian, analgezic și regenerator.

Aplicarea externă a plantei sporește procesele de refacere a oaselor în caz de fracturi.

Diverse ceaiuri și tincturi destinate uzului intern au efect colagog și antibacterian. Uleiurile eterice din componenta vegetală posedă proprietăți antiseptice și cicatrizante.

Remarcăm faptul că doar partea aeriană a plantei, și anume frunzele, florile și tulpina, posedă calități curative. Această plantă medicinală se regăsește în diverse ceaiuri din plante, care pot fi achiziționate în farmacii.

Componentele valoroase ale mentei de pisică au, de asemenea, efect antigripal, cicatrizant și antisclerotic.

Decocturile și infuziile obținute din această plantă pot stimula lactația și normaliza tensiunea arterială în caz de hipertensiune.

Budra iederată ameliorează simptomele în patologiile stomacului și ficatului. Preparatele din această plantă ajută la eliminarea excrețiilor din rinichi. Cu toate acestea, trebuie de ținut cont că astfel de preparate sunt doar adjuvante pentru tratamentul principal. Înainte de utilizare, este necesar să consultați un specialist.

Iedera pământului în medicina populară

1. Decoctul de plante din mentă de pisică este indicat în dureri epigastrice, artrită podagrică, procese inflamatorii la nivelul gingiilor, litiază renală. Planta are un efect diuretic ușor și calmant, de aceea este prescrisă pentru analgezie în bolile organelor sistemului urinar. Extern, această materie primă poate fi aplicată sub formă de comprese în prezența furunculelor și rănilor purulente.
2. Infuziile din mentă de pisică au devenit populare în tratamentul răcelilor, pneumoniei și bronșitei, în patologii dermatologice, afecțiuni ale sistemului urinar.
3. În țările din Europa de Vest, cultura este utilizată pentru prepararea băuturilor curative, capabile să facă față diverselor inflamații ale mucoaselor, precum și la tuse chinuitoare, tuberculoză, rinită persistentă, diaree, icter și prezența pietrelor la rinichi.
4. Medicina populară presupune, de asemenea, consumul intern al infuziei pe bază de iederă pământului în caz de gută, anemie, boli ale sistemului respirator, patologii ale ficatului, splinei și diverse afecțiuni ale tractului gastrointestinal.
5. Infuzia apoasă a plantei este potrivită pentru băi, comprese și tratarea rănilor deschise, terapia tăieturilor, mușcăturilor, diatezei, afecțiunilor pielii.
6. În prezența rinitei, a sinuzitei cronice se fac gargarisme, iar dacă există laringită cronică, iedera pământului poate fi utilizată în efectuarea de inhalații.
7. Dacă se zdrobesc frunzele proaspete și se aplică pasta pe locul abcesului, procesul de refacere și curățare a zonei afectate se va accelera. În plus, această procedură va permite reducerea senzațiilor dureroase și va asigura o vindecare rapidă. Astfel de frunze vor ajuta și la durerile de dinți. În acest caz, este suficient să le aplicați pe dintele dureros și să le țineți o perioadă de timp după obraz. Acest lucru va permite diminuarea durerii. Dacă se aburește această materie primă vegetală, se va obține un remediu excelent pentru comprese în caz de angină.
8. În Caucaz se obișnuiește să se aburească planta și să se aplice sub formă de compresă pe furuncule, coșuri. Această metodă este eficientă și în caz de erupții cutanate, urticarie la copii.
9. Materia primă proaspătă sau uscată poate fi folosită pentru prepararea unui ceai vitaminizant. Plantele tinere pot fi consumate ca spanac, adăugându-le în supe. Preparatul finit, în acest caz, va căpăta o aromă specifică. Lăstarii tineri se folosesc în procesul de preparare a salatelor, al căror consum contribuie la curățarea sângelui și întărirea funcțiilor de apărare ale organismului.

Pentru tuse

În cazul afecțiunilor organelor respiratorii, care sunt însoțite de tuse puternică, se recomandă prepararea unei infuzii pe bază de coada mâței. În acest caz, se toarnă 1 linguriță de plantă proaspătă cu un pahar de apă fierbinte și se lasă la infuzat timp de o jumătate de oră. După expirarea timpului indicat, se filtrează soluția. Remediul preparat se administrează câte 60 ml de 3–4 ori. Lichidul trebuie să fie cald. Cursul tratamentului este de aproximativ o lună.

În caz de intoxicație cu plumb

Iedera pământului este indicată în caz de intoxicație cu plumb. În acest scop, se toarnă 1 lingură de frunzulițe cu 250 ml de apă clocotită, apoi se lasă la infuzat timp de 60 de minute. Soluția filtrată se bea câte o jumătate de pahar de două ori pe zi. Terapia durează, de asemenea, o lună.

În rinită

În caz de rinită, se amestecă 2 linguri de coada mâței și 1 lingură de salvie medicinală. Amestecul vegetal obținut se toarnă cu 500 ml de apă clocotită, se lasă la infuzat timp de 60 de minute, după care se filtrează. Apoi, soluția se aspiră alternativ, mai întâi pe o nară, apoi pe cealaltă, de mai multe ori pe parcursul zilei. Tratamentul durează 2–3 săptămâni.

La menopauză

Pentru ameliorarea simptomelor menopauzei va ajuta un decoct preparat prin infuzarea a 3 linguri de plantă în 0,5 l de apă foarte fierbinte. După o oră, lichidul va trebui filtrat și băut cald, câte 250 ml de trei ori pe zi. Procedura trebuie repetată timp de 14–20 de zile.

În bolile tractului digestiv

Este suficient să se toarne 5 g de iedera pământului cu 250 ml de apă clocotită și să se lase amestecul la infuzat timp de 5–6 ore. După aceea, se filtrează decoctul și se bea câte 50 ml de 3 ori pe tot parcursul zilei. Tratamentul durează 3 săptămâni.

La abcese

Se recomandă să pisăm frunzele proaspete ale acestei plante și să le aplicăm pe zona afectată.

Pentru gută

Pentru eliminarea simptomelor gutei și accelerarea procesului de regenerare în caz de fracturi, se prepară un amestec pentru care se fierbe la foc mic, timp de 8–10 minute, o soluție dintr-o lingură de materie primă vegetală și 250 ml de apă. După acest interval, lichidul se lasă la infuzat încă o jumătate de oră, apoi se filtrează. Compoziția obținută se folosește pentru băi.

În caz de infecții virale respiratorii acute

Pentru prevenirea rinitei, este potrivit un decoct dintr-o lingură de plantă și 200 ml de apă. Se fierbe soluția timp de 5 minute. După aceea, lichidul este gata pentru inhalații. Aceste proceduri sunt foarte eficiente în cazul patologiilor organelor respiratorii.

Pentru a obține un expectorant, se amestecă cantități egale de plantă de holeră, pochivnic și iarbă-pisicii. Din amestecul obținut se măsoară o lingură de materie primă și se toarnă peste ea o cană de lichid fierbinte. Apoi se fierbe amestecul la foc mic câteva minute, după care se lasă la infuzat un timp. Se bea câte 100 ml de leac după masă. Frecvența administrării este de 3 ori pe zi.

Pentru bolile pulmonare, precum și pentru normalizarea somnului, se poate prepara budra cu lapte. Pentru aceasta, se aruncă o mână mică de plantă în 1 l de lapte proaspăt și se pune pe foc. Decoctul gata se ia cald înainte de culcare. Dacă leacul se prepară pentru un copil, se ia de două ori mai puțină plantă.

Tusea bronșică puternică se tratează cu ajutorul unei tincturi. Pentru a o obține, se amestecă o linguriță de budră cu 250 ml de apă clocotită și se lasă amestecul la infuzat până la răcirea completă. Lichidul gata se filtrează și se ia pe stomacul gol câte 1-2 linguri.

Pentru celulită

Pentru a scăpa de celulită, se pot aplica comprese fierbinți. Compoziția se prepară astfel: frunzele plantei se toacă și se aplică direct pe zonele problematice. Înainte de a utiliza această metodă, remediul se amestecă cu făină de in.

Infuzia universală

Pentru realizarea unui remediu se folosește și un amestec de iarbă-pisicii și vin. În acest caz, este nevoie de o lingură de plantă și un pahar de băutură alcoolică. Această băutură va permite eliminarea paraziților, reglarea ciclului menstrual și tratarea icterului. În plus, acest amestec favorizează vindecarea rănilor. Soluția va fi eficientă și în cazul parodontozei, pentru clătirea gurii. Prepararea leacului este foarte simplă: se înmoaie materia primă vegetală în vin și se fierbe amestecul timp de 30 de minute până la formarea spumei. Apoi se ia masa de pe foc și se acoperă cu un capac. Pentru a da compoziției gust și a crește calitățile curative, se poate adăuga miere.

În bolile de piele

Mâncărimea pielii și diverse boli ale dermei pot fi tratate și cu budră. Pentru a prepara un leac, se toarnă 15 g de plantă în 100 ml de oțet și se pune într-un loc rece timp de 7 zile. Această soluție se folosește ulterior pentru a șterge zonele de piele afectate o dată la 3 zile.

Iedera pământului în gastronomie

După cum s-a menționat deja, această plantă are o ușoară amăreală, un gust plăcut și o aromă condimentată. În unele țări, frunzele de silnic sunt folosite ca condiment. Acest lucru permite reglarea absorbției grăsimilor în organismul uman. De aici rezultă că planta îi poate ajuta pe cei care doresc să scape de excesul de greutate.

Acest component poate fi inclus în diverse salate, folosindu-l în loc de verdeață. Iarba mâței are un efect benefic asupra întregului tract digestiv și restabilește microflora intestinală. De asemenea, consumul acestui produs asigură o poftă de mâncare sănătoasă.

Mai mult, această plantă poate fi folosită pentru prepararea kvasului de casă după o rețetă veche. Utilizarea acestui ingredient conferă băuturii o aromă plăcută și fină. Drept urmare, preparatul capătă o amăreală plăcută.

Tipuri de preparate medicinale

Silnicul este o plantă medicinală. Ea este utilizată ca metodă auxiliară de tratament în anumite afecțiuni. Trebuie avut în vedere că preparatele pe bază de plante sunt remedii populare auxiliare. Nu este recomandat să le folosiți ca tratament principal. Înainte de a utiliza preparate pe bază de silnic, este important să consultați un medic.

În numeroase țări, planta se bucură de popularitate și este o componentă eficientă, recunoscută chiar și de medicina oficială.

Este cunoscut efectul pozitiv al plantei asupra sistemului cardiovascular, tractului digestiv și sistemului nervos. Produsul previne formarea plăcilor de colesterol pe pereții vaselor. De asemenea, iarba mâței asigură regenerarea activă a țesuturilor și are efect hemostatic, diaforetic, antiinflamator și antiseptic. În plus, preparatele pe baza acestui component vegetal stabilizează procesele metabolice și îmbunătățesc funcțiile organelor vizuale.

Infuzie

Pentru a obține o infuzie din plante, se amestecă 1 linguriță de materie primă cu o cană de apă clocotită și se lasă la infuzat. Acest remediu se recomandă a fi administrat de 3–4 ori pe zi, în stare caldă. O astfel de compoziție ajută la combaterea răcelilor, astmului bronșic, afecțiunilor renale și hepatice. În plus, acest preparat este eficient în afecțiunile tractului gastrointestinal și ale sistemului urinar.

Tinctură

Tinctura din pedicuță pe bază de alcool se prepară în raport de 1:10. Se poate folosi alcool de 40%. Macerarea se face într-un loc întunecos timp de 10 zile. În încăpere trebuie să fie temperatura camerei. În acest timp, conținutul vasului cu tinctură trebuie agitat de câteva ori. După încheierea procesului de macerare, soluția se strecoară prin filtru și se păstrează într-un loc întunecos. Preparatul se administrează de trei ori pe zi, câte 15 picături pe stomacul gol. Acest remediu este indicat în afecțiunile rinichilor și ale vezicii urinare.

Tinctura de silnic se poate prepara și cu ajutorul oțetului. În acest caz, se vor turna 20 g de plantă uscată în 100 ml de oțet de 9%. Se lasă amestecul la infuzat timp de o săptămână într-un loc călduros, ferit de lumină. În fiecare zi se agită lichidul. Compoziția gata se folosește pentru a fi frecată în piele de două ori pe zi în caz de scabie.

Decoct

Pentru a obține un decoct, se fierb 15 mg de mentă de pisică într-un pahar cu apă, apoi se lasă soluția la infuzat până la răcirea completă. Preparatul gata se aplică în afecțiuni ale dermei, pentru tratarea erupțiilor cutanate, supurațiilor, abceselor și acneei.

Puteți utiliza și alte rețete de preparare a decoctului din plante. De exemplu, 1 lingură de material vegetal uscat și mărunțit se toarnă peste 250 ml de apă clocotită și se lasă la infuzat timp de o jumătate de oră pe baie de aburi. Apoi se lasă soluția să stea 10 minute, după care se filtrează. Preparatul finit se ia câte 1/3 de cană de trei ori pe zi, înainte de mese. Acest remediu va fi eficient în caz de gonoree și dureri la femeile în travaliu.

Pentru a prepara un decoct destinat spălăturilor, compreselor și băilor, se amestecă 5 linguri de material vegetal cu 1 litru de apă și se fierb la foc mic timp de 5 minute. Când lichidul s-a răcit, se strecoară.

Trebuie menționat că inhalarea vaporilor unui astfel de decoct din plante poate avea un efect antiseptic și antiinflamator în caz de rinită și boli ale căilor respiratorii superioare.

Suc

Sucul proaspăt de silnic este, de asemenea, considerat vindecător. Pentru a-l obține, materialul proaspăt se mărunțește cu ajutorul unui blender. Sucul obținut se stoarce prin tifon. Acest remediu este indicat adulților câte 3 linguri de trei ori pe zi. Pentru copii, doza este de 1 linguriță în 3 prize. Remediul trebuie diluat cu apă sau ceai.

Sirop

Din această plantă medicinală se poate prepara și un sirop vindecător. Pentru aceasta, se amestecă sirop simplu de zahăr cu aceeași cantitate de suc proaspăt stors al plantei. Această compoziție se ia în fiecare zi câte 2 linguri, diluate în prealabil într-o ceașcă de ceai.

Mierea de iederă a pământului: proprietăți și utilizare

Pe lângă toate acestea, silnicul (Glechoma hederacea) este o excelentă plantă meliferă. Albinele vizitează florile acestei plante din mai până în iunie. Astfel, de pe o suprafață de 1 ha se pot obține 15–20 kg de delicatesă. Acest produs apicol se remarcă prin aroma plăcută și beneficiile mari. Compoziția are o nuanță deschisă, ușor aurie, și concentrează numeroase compuși minerali, acizi de origine organică și vitamine.

Un astfel de produs incredibil de util va ajuta la restabilirea metabolismului afectat, la suplimentarea deficitului de diferite elemente necesare pentru funcționarea normală a diverselor organe și sisteme ale corpului uman.

Contraindicații la utilizare

În ciuda numeroaselor proprietăți benefice, trebuie să țineți cont că planta este otrăvitoare. Din acest motiv, este necesar să rețineți că preparatele pe bază de ea se administrează în doze strict determinate. Efectul negativ al cataifelii se resimte în caz de supradozaj. Acesta se manifestă prin amețeli, dureri de cap, tulburări de respirație și de ritm cardiac, transpirație excesivă. Adesea, persoana resimte greață, vărsături, putându-se dezvolta chiar edem pulmonar.

La apariția oricăror simptome din lista menționată, este obligatoriu să chemați ambulanța, să luați preparate cu efect de sorbție și să încercați să provocați voma. Pe lângă intoxicația cauzată de supradozaj, planta prezintă unele contraindicații de utilizare, care trebuie luate în considerare înainte de administrare.

Nu se poate utiliza budra iedera în timpul sarcinii și al alăptării. Alte contraindicații importante sunt bolile tractului digestiv, în special aciditatea scăzută a sucului gastric. În plus, produsul este contraindicat în hipertensiune, coagulare crescută a sângelui, tendința de a forma cheaguri de sânge. În cazul unor boli de rinichi și ficat, de asemenea, trebuie să renunțați la tratamentul cu acest preparat. În unele cazuri, se observă intoleranță individuală. În caz de tendință a organismului la reacții alergice, trebuie să utilizați această plantă cu precauție.

În scopuri terapeutice, planta poate fi achiziționată de la farmacie, dar și recoltată singur. Trebuie să rețineți că conținutul maxim de substanțe benefice se observă în perioada de înflorire activă a plantei.

Cultura este permisă a fi utilizată numai de către pacienții care nu au contraindicații. De asemenea, este important să consultați mai întâi medicul curant. În acest caz, specialistul va stabili doza și va prescrie schema de tratament. În timpul administrării acestui medicament, este necesar să vă monitorizați constant starea de bine.

Fotografie cu budra-iederă