Lumânărica: proprietăți medicinale și contraindicații

În natură există o mulțime de plante benefice diverse, care se pot răspândi și crește independent pe aproape toate teritoriile. Una dintre aceste ierburi medicinale este lumânărica – un reprezentant al florei care aparține familiei Scrophulariaceae.

Această plantă este cunoscută de mult timp în medicina populară pentru calitățile sale medicinale. Aproape toate părțile ierbii sunt utilizate pentru tratarea diferitelor grupuri de boli, inclusiv patologii ale sistemului respirator și tractului gastrointestinal, ale pielii și mucoaselor. Lumânărica se aplică atât intern, cât și extern, având un număr redus de contraindicații.

Compoziția chimică

Principalul efect terapeutic al lumânăricii se bazează pe faptul că în compoziția sa există concentrații ridicate de iridoizi, reprezentați de harpagid și acetatul său, precum și de aucubină și catalpol. Acești compuși sunt substanțe antioxidante menite să încetinească procesele de îmbătrânire la nivel celular. Iridoizii pot exercita o acțiune antimutagenă, ceea ce permite păstrarea materialului genetic și a lanțurilor de ADN intacte. În plus, acest grup de substanțe are proprietăți antiinflamatoare și imunostimulatoare, datorită cărora se întărește funcția de apărare a organismului, se elimină procesele inflamatorii, care sunt de obicei însoțite de edem, creșterea temperaturii și senzații dureroase. De asemenea, iridoizii pot avea un efect hipotensiv și stimula sinteza bilei.

Pe lângă acest grup de substanțe, lumânărica conține și alte componente valoroase. Astfel, în plantă au fost descoperite mucilagii care au efect emolient, învelitor și protector asupra mucoaselor. Mucilagiile contribuie la accelerarea vindecării mucoasei tractului digestiv și, de asemenea, îmbunătățesc eliminarea sputei din bronhii.

Zaharurile din compoziția ierbii se descompun până la glucoză, servind astfel ca sursă de energie pentru organismul uman. Aceste substanțe reglează procesele metabolice, stabilizând alimentația țesuturilor și asigurarea tuturor celulelor cu energie.

Saponinele conținute în lumânărică sunt elemente foarte active de origine chimică, care contribuie la curățarea plămânilor, normalizarea producerii și eliminării urinei. Acestea se caracterizează, de asemenea, prin proprietăți antisclerotice și inhibă dezvoltarea celulelor canceroase.

Flavonoidele sunt destinate restabilirii funcționării normale a sistemului nervos, îmbunătățesc concentrația. În plus, acest grup de compuși crește elasticitatea pereților vaselor de sânge, protejându-i de fragilitate. De asemenea, aceste substanțe previn ateroscleroza și îmbunătățesc circulația periferică. Ele au acțiune antiinflamatoare și antimicrobiană.

Uleiurile esențiale stimulează activitatea intestinelor și a căilor biliare, acționează ca sedativ, îmbunătățesc eliminarea mucusului din plămâni.

În cununa-împăratului se conțin gume care, atunci când ajung în lumenul tractului digestiv, funcționează ca adsorbanți, absorbind substanțe toxice. Ele acoperă mucoasa, reglează apetitul, refac microflora intestinală și au acțiune antiinflamatoare.

Datorită cumarinelor conținute în cununa-împăratului, planta are calități antiseptice și astringente, ceea ce permite stimularea procesului de vindecare a rănilor. De asemenea, aceste componente au un efect diuretic moderat și previn formarea trombilor.

În această plantă medicinală se conțin acizi organici, care au, de asemenea, calități antiinflamatoare, antiseptice, antifungice și astringente.

Taninul găsit în cununa-împăratului este o substanță tanantă care are proprietăți antiinflamatoare, antiexudative și regeneratoare. În concentrații mici, asigură vindecarea mucoasei tractului gastrointestinal și fixarea scaunului, iar în concentrații mari acționează ca element iritant, intensificând peristaltismul.

Compoziția minerală a cununei-împăratului include K, Ca, Mn, Fe, Li, Mg, Cu și alte componente care participă activ la procesele metabolice.

De asemenea, produsul conține vitamine precum retinolul, tocoferolul, acidul ascorbic. Ele sunt responsabile pentru reînnoirea țesuturilor, au proprietăți antioxidante și întăresc organismul.

În florile cununei-împăratului se găsește cenușă vegetală, care are calități antiinflamatoare și de subțiere a sângelui.

Cum arată și unde crește

Deși sceptrul regal, așa cum mai este numită cununa-împăratului, este o plantă sălbatică, în perioada de înflorire are un aspect destul de atrăgător.

Tulpina plantei este erectă, acoperită cu peri cenușii, care amintesc de un puf des. Frunzele ascuțite au o lungime de aproximativ 15–30 cm și o lățime de aproximativ 5–10 cm. Frunzele cresc pe toată lungimea tulpinii, îndreptându-se în sus.

Urechea de urs are flori galbene strălucitoare de dimensiuni mici. Planta înflorește din al doilea an de viață. Această plantă se găsește în aproape toate regiunile lumii, însă zona naturală de răspândire este Eurasia și arhipelagurile Oceanului Atlantic de-a lungul Africii și Europei. Lumânărica nu este pretențioasă la soluri, crește și se dezvoltă liber lângă margini de drumuri, poate înflori și pe terenuri nisipoase și pietroase. Dacă planta ajunge pe cernoziom și alte tipuri de sol fertil, începe să se îmbolnăvească și în curând moare.

Specii

Sceptrul regal este cel mai înalt dintre toate soiurile. Înflorirea sa durează cel mai mult. În medicină este utilizat ca analgezic. Acest soi este cel mai eficient în combaterea hemoroizilor și a bolilor pulmonare. De asemenea, acest tip de lumânărică are proprietăți diaforetice, expectorante și diuretice, ceea ce permite utilizarea sa în producția anumitor medicamente.

Soiul numit 'Urechea de urs' ajută la combaterea proceselor inflamatorii, de asemenea dilată vasele de sânge și elimină convulsiile.

Lumânărica hibridă este probabil cea mai puțin pretențioasă. Poate supraviețui chiar și în secetă severă și îngheț puternic, dar preferă zonele însorite deschise. Inflorescențele au o culoare galbenă intensă, prezentate sub formă de panicul sau spic. Se remarcă prin proprietăți cicatrizante și insecticide.

Lumânărica paniculată se distinge ușor prin prezența frunzelor dințate. Acest soi înflorește pe tot parcursul verii. Se utilizează pentru reducerea tensiunii arteriale.

Tipul cu flori dese poate atinge o înălțime de 0,8 m, se caracterizează prin pubescență pâsloasă, frunzele au formă alungită. De asemenea, înflorește din iunie până în august.

Lumânărica violetă se deosebește de celelalte prin faptul că este o plantă perenă și are flori de culoare violetă. Acest soi înflorește scurt – din iunie până la începutul lunii iulie. În medicina populară este utilizată pentru stimularea mușchiului cardiac și îmbunătățirea motilității intestinale.

Lumânărica neagră se distinge printr-o rădăcină fusiformă, de obicei poate crește până la 1 m înălțime. Florile sunt adunate în mănunchiuri, emit un parfum dulceag, care se păstrează chiar și în materia primă uscată. Poate înflori pe tot parcursul verii. În scopuri terapeutice se folosesc florile, care pot trata bolile organelor respiratorii.

Soiul olimpic al plantei este, de asemenea, peren, poate atinge 2 m înălțime. Inflorescențele sunt mici, frunzișul de culoare gri. Iarba înflorește doar în iulie. Produsul se utilizează ca remediu împotriva ulcerului.

Recoltare și păstrare

Dacă recoltarea și uscarea materiei prime medicinale se efectuează incorect, este foarte ușor să se piardă calitățile sale curative. Așadar, planta poate fi culeasă numai pe vreme uscată și însorită, după evaporarea rouei. Frunzele căzute nu trebuie adunate, deoarece nu mai conțin nimic benefic. Materia primă de calitate este cea în care lipsesc caliciile inflorescențelor.

În timpul culesului ierbii, trebuie să aveți grijă ca materia primă să nu se brunifice, ea trebuie să păstreze o culoare aurie. Lumânărica poate fi uscată sub un șopron sau într-o încăpere ventilată. Iarba uscată trebuie ambalată într-un recipient etanș.

În scopuri medicale, cel mai adesea se folosesc corolele florilor. Ca remediu, se recoltează de obicei lumânărica comună (urechea de urs). Înflorește în perioada iulie-august.

În rețetele medicinei populare se folosesc și alte părți ale plantei, cum ar fi rădăcina, frunzele. Materia primă de la o singură plantă poate fi colectată pe parcursul unei luni, sau chiar mai mult, deoarece are o perioadă de înflorire destul de lungă. Dacă este necesar să culegeți frunze sau flori, cel mai bine este să alegeți sfârșitul verii.

Proprietățile medicinale ale ierbii lumânărică

În primul rând, trebuie menționat că planta este utilizată pentru tratarea bronșitei și a astmului bronșic. Lumânărica este benefică în caz de catar al căilor respiratorii, gripă, tuberculoză, mai ales atunci când patologia este însoțită de o tuse chinuitoare, deoarece planta are proprietăți expectorante. Acest lucru contribuie la subțierea mucusului și la eliminarea acestuia din căile respiratorii. De asemenea, planta este folosită ca diuretic ușor.

Lumânărica mai posedă proprietăți spasmolitice, anticonvulsivante, astringente, hemostatice, emoliente, antifungice, antiseptice și cicatrizante.

Cu ajutorul acestei plante puteți trata afecțiunile mucoaselor din cavitatea bucală, stomac și esofag, precum și în intestin. O astfel de materie primă vegetală poate proteja mucoasele de efectele negative externe, reduce durerea și ameliora umflăturile. Lumânărica combate și virusurile gripale.

De mult timp oamenii au observat că dacă aplicați florile plantei pe locul loviturii, acest lucru previne apariția vânătăii. Dacă vânătăile au apărut deja, puteți lega florile de zona afectată, ceea ce va accelera procesul de resorbție a hematoamelor. Prin urmare, această materie primă este utilizată în dermatologie, și anume la arsuri, degerături, coșuri, eczeme, furunculoză. Vindecarea se realizează prin îmbunătățirea circulației periferice, ceea ce normalizează aportul de sânge cu toate componentele necesare la locul leziunii.

Bolile bronhopulmonare, inclusiv obstrucțiile din bronșită, laringită, pneumonie, pot fi tratate cu ajutorul lumânăricii. Pe lângă faptul că urechea ursului tratează tusea, ea crește și imunitatea și asigură o recuperare rapidă după o răceală. Planta ajută la combaterea dispneei în astmul bronșic, a proceselor inflamatorii ale cavității bucale, cum ar fi stomatita, parodontoza, gingivita.

Compoziția bogată în vitamine contribuie la eliminarea edemelor. Astfel, planta ajută la eliminarea excesului de depuneri de săruri din organism, reducând în același timp inflamația acută a articulației. Lumânărica este recomandată pentru utilizare în artrită, gută, nevralgii, reumatism.

Conținutul ridicat de mucilagii și taninuri oferă posibilitatea de a utiliza planta în gastrită, colită de diverse etiologii, insuficiență enzimatică pancreatică. Materia primă este populară în tratamentul hemoroizilor.

În plus, lumânărica are un efect sedativ, normalizând activitatea creierului, stabilizând sistemul nervos, sporind rezistența la stres și concentrarea atenției.

Pentru femei

În ginecologie, lumânărica este des utilizată. Este indicată în cazul inflamațiilor organelor genitale, iar în perioada menopauzei, produsul permite reglarea tensiunii arteriale crescute și prevenirea dezvoltării aterosclerozei. Cu toate acestea, trebuie avute în vedere particularitățile utilizării acestei plante în scopuri terapeutice, deoarece printre reprezentantele sexului frumos există o serie de restricții privind administrarea unui astfel de remediu vegetal. De exemplu, este necesar de reținut că lumânărica este contraindicată în timpul sarcinii și al alăptării, deoarece are proprietăți iritante și tonifiante.

În timpul menstruației și în perioada postpartum, chiar și în condiția în care copilul este hrănit cu formulă artificială, este de asemenea contraindicată utilizarea unei astfel de plante, deoarece aceasta acționează ca un agent de subțiere a sângelui.

Pulberea din florile de lumânărică este folosită ca și pudră pentru vindecarea crăpăturilor mamelonare. În acest scop, mai întâi trebuie tratate aceste zone cu o soluție uleioasă de retinol, ulei de pește sau extract de morcovi. Se permite utilizarea uleiului de urechea ursului. Dacă în timpul terapiei se continuă alăptarea bebelușului, înainte de aceasta trebuie spălați sânii cu apă caldă.

În plus, în ginecologie, lumânărica se administrează oral în cazul bolilor inflamatorii. În acest caz, este necesar să se prepare un decoct dintr-o lingură de materie primă, turnată cu un pahar de apă clocotită. Soluția obținută trebuie lăsată la infuzat până la răcire, după care se ia o lingură după masă de trei ori pe zi.

În menopauză, însoțită de ateroscleroză și hipertensiune, se poate prepara aceeași infuzie, doar că în acest caz va fi necesară o soluție mai concentrată, adică la un pahar de apă clocotită se vor adăuga 2 linguri de materie primă. Deși soluția de lumânărică este utilizată activ pentru clătiri, dușurile vaginale nu trebuie făcute cu ajutorul acesteia, deoarece pentru aceste scopuri se folosesc plante cu o concentrație mai mare de substanțe tanante.

Pentru bărbați

În andrologie nu există rețete bazate pe lumânărică destinate tratării afecțiunilor sistemului reproductiv masculin. Cu toate acestea, din cauza faptului că adeseori disfuncțiile prostatei sunt însoțite de hemoroizi, planta poate contribui indirect la tratarea acestei glande în timpul tratării hemoroizilor. Astfel, lumânărica va asigura creșterea secreției acestei glande.

Această materie primă vegetală este una dintre cele mai eficiente metode de vindecare a inflamației nodulilor hemoroidali. În comparație cu o serie de analogi, acest produs elimină cel mai rapid inflamația din aceste țesuturi, prevenind sângerarea și eliminând durerile în zona anală. Din lumânărică se prepară compoziții terapeutice destinate distrugerii microflorei patogene din această zonă. Acestea ajută la protejarea împotriva dezvoltării complicațiilor bacteriene și a iritației mucoasei și a tegumentelor. În acest caz, ulcerele anale, eroziunile și rupturile sunt acoperite cu un fel de peliculă protectoare, în urma căreia se accelerează procesul de vindecare.

Se pot face și băi de șezut. În acest caz, va fi necesar să pregătiți un decoct. Pentru aceasta, luați 50 g de flori uscate și 50 g de rădăcini de lumânărică. Amestecul obținut se toarnă cu 3 litri de apă fiartă și se fierbe la foc mic timp de 20 de minute. Decoctul obținut se toarnă într-un vas potrivit pentru băi de șezut. Când lichidul s-a răcit până la 40 de grade, așezați-vă în lighean astfel încât întregul anus să fie complet scufundat în soluția terapeutică. Procedura trebuie să dureze aproximativ 15 minute. Pentru a obține rezultate bune, este necesar să faceți astfel de băi de 3-4 ori pe săptămână înainte de culcare. Procedurile sunt interzise în caz de sângerare din nodurile inflamate, deoarece o astfel de soluție afectează negativ organismul și doar agravează starea.

Pentru copii

În ultimul timp, nu se recomandă administrarea internă a lumânăricii la copii, însă medicina populară a păstrat rețete de preparare a compozițiilor curative destinate tratamentului tusei puternice, tusei convulsive, inflamației bronhiilor și plămânilor cu spută dificil de eliminat.

Pentru a obține siropul, amestecați 1,5 linguri de flori de plantă cu 2/3 linguri de rizom de nalbă mare și fierbeți-le în 0,3 l de apă timp de 10 minute. După aceea, strecurați soluția și amestecați-o cu un pahar de zahăr. Apoi fierbeți masa până la obținerea unui sirop gros. Dați remediul copiilor câte 1 linguriță de 4-5 ori pe zi, în caz de tuse puternică.

Pentru a prepara un decoct curativ, turnați 1 linguriță de materie vegetală în 0,5 l de apă și fierbeți timp de 1 minut, apoi strecurați și beți câte 1 lingură de trei ori pe zi după mese. În loc de apă, puteți adăuga lapte.

Lumânărica în medicina populară

1. În caz de astm bronșic și plămâni bolnavi, este eficient un remediu pentru care se toarnă 3 linguri de materie primă în 500 ml de apă clocotită și se lasă amestecul la infuzat într-un termos. Cantitatea de lichid obținută se împarte în trei părți, care se beau pe parcursul zilei.
2. Pentru tratarea patologiilor stomacului și intestinelor, este util un remediu din 40 g de flori uscate și 1 l de apă clocotită. Se prepară și se lasă masa la infuzat. Soluția gata se bea câte 50 ml la fiecare două ore.
3. Pentru a prepara o compoziție calmantă, este necesar să beți un decoct floral cu adaos de o cantitate mică de miere naturală.
4. După cum s-a menționat mai sus, lumânărica posedă calități diuretice, prin urmare este benefică în gută și pietre la rinichi. Pentru a face față acestor afecțiuni, este necesar să preparați un decoct curativ. O astfel de infuzie se bea dimineața pe stomacul gol, iar pe parcursul zilei înainte de fiecare masă. Pe zi se consumă aproximativ 200 ml.
5. În caz de diaree, un remediu eficient este infuzia din inflorescențe ale plantei înflorite. Luați remediul de câteva ori pe zi, câte 20 ml.
6. De obicei, lumânărica se utilizează în combinație cu alte plante medicinale. Pentru a obține o soluție diaforetică, amestecați câte 1 parte de flori de lumânărică, soc negru și nalbă, precum și câte 2 părți de tei și zmeură. Amestecați toate componentele, măsurați 1 lingură din amestecul obținut și fierbeți-l în 500 ml de apă. Beți soluția obținută fierbinte înainte de culcare.
7. Sub formă de comprese și frecții, coada mielului se utilizează în radiculită și reumatism. Pentru aceasta, turnați 250 ml de vodcă peste 1 lingură de materie primă. Lăsați acest amestec să se macereze timp de două săptămâni într-un loc întunecos.
8. În caz de ulcerații și răni purulente, este eficient un unguent din 5 părți de semințe de coada mielului și 10 părți de unt.

Tipuri de preparate medicinale

Coada mielului este o materie primă pentru obținerea medicamentelor utilizate în diverse afecțiuni. Pe baza acestei plante se prepară decocturi și infuzii pentru administrare internă, precum și produse pentru uz extern. Aceste compoziții au proprietăți imunostimulatoare, antivirale, analgezice și antiedematoase.

Pentru obținerea formelor medicamentoase se folosesc părțile aeriene uscate, măcinate până la 5 mm, și rădăcinile – până la 3 mm.

Infuzie

Infuzia din coada mielului este eficientă în terapia afecțiunilor pulmonare, inclusiv pneumonie, astm și chiar obstrucție pulmonară.

Pentru prepararea compoziției medicinale, turnați 200 ml de apă clocotită peste 1 lingură de desert de materie primă uscată sub formă de flori. Lăsați această soluție să infuzeze timp de un sfert de oră, apoi strecurați-o. Împărțiți remediul preparat în trei prize și consumați-l înainte de masă.

Tinctură

Tinctura alcoolică ajută în durerile articulare și musculare. Se utilizează ca remediu medicinal extern pentru frecții.

Pentru a obține acest preparat, amestecați 1 lingură de materie primă uscată cu 10 linguri de vodcă. Lăsați masa să se macereze timp de trei zile într-un loc întunecos, agitând periodic. După expirarea perioadei indicate, strecurați lichidul.

Decoct

Decoctul pe bază de plante este util pentru tratarea și prevenirea tensiunii arteriale ridicate, a aterosclerozei, a cistitei, precum și a afecțiunilor sistemului digestiv. Cu compoziția obținută conform acestei rețete se poate clăti cavitatea bucală în stomatită și angină.

Pentru prepararea remediului, turnați 250 ml de apă clocotită peste 1 lingură de materie primă uscată și măcinată. Puneți această masă pe aragaz și aduceți-o la fierbere la foc mic. Fierbeți amestecul timp de două minute. După aceea, compoziția trebuie să infuzeze timp de jumătate de oră. Beți lichidul filtrat de trei ori pe zi, câte 1 lingură.

Ceai

Pentru a prepara un ceai tămăduitor, este necesar să amestecați 2 linguri de materie primă uscată cu apă clocotită și să lăsați să infuzeze câteva ore. Apoi strecurați masa.

O astfel de băutură permite reglarea activității tractului digestiv. Ceaiul din coada mielului se folosește în constipație și diaree. În plus, poate elimina toxinele din organism.

În caz de tulburări ale somnului, se recomandă să beți ceai din frunze de coada mielului înainte de culcare.

Ulei

În popor există părerea că coada mielului poate fi folosită în incontinența urinară. În realitate, un astfel de remediu se utilizează extern pentru înlăturarea durerii de ureche – în acest caz compoziția se picură în ureche –, precum și pentru durerile articulare, caz în care zona dureroasă trebuie masată cu ulei. De asemenea, acest amestec este potrivit pentru comprese în cazul pielii uscate și al eczemelor uscate.

Pentru obținerea uleiului vegetal, se recomandă să puneți 3 linguri de flori proaspete de plantă într-un recipient de sticlă, să turnați 100 ml de ulei de măsline și să lăsați la soare, agitând zilnic. Repetați această procedură timp de o lună, după care remediul va fi gata de utilizare.

Unguent

Cu ajutorul unguentului din cotorană se pot vindeca rănile care nu se vindecă de mult timp, rănile purulente, plângânde și ulcerele trofice.

Pentru a crea acest remediu, pisați semințele uscate ale plantei până la o consistență de pulbere. Amestecați pudra obținută cu unt în proporție de 1:2. Aplicați unguentul finit pe zonele afectate, sub un pansament, de două ori pe zi.

Utilizare în cosmetică

În cosmetică, calitățile cotoranei sunt apreciate. Planta posedă proprietăți antifungice, emoliente, hidratante, antibacteriene, nutritive, calmante și antiseptice.

1. Pentru curățarea pielii, se recomandă să preparați dimineața și seara o infuzie din 1 lingură de inflorescențe și 100 ml de apă clocotită. Lăsați amestecul să se infuzeze timp de 30 de minute, apoi filtrați lichidul. Păstrați preparatul obținut la frigider. Utilizați remediul pentru o perioadă lungă de timp, alternând cu infuzie de pătrunjel.
2. Pentru prepararea unei măști întineritoare, colectați 1 lingură de stamine din flori proaspăt culese și măcinați-le într-un mojar de porțelan. Amestecați pasta obținută cu 5 g de miere și 10 g de smântână. Aplicați compoziția pe față timp de 15 minute. Apoi, spălați-vă cu apă călduță. Puteți utiliza pentru aceasta un decoct de pătrunjel, care are proprietăți de albire. Produsele cosmetice pe bază de cotorană se pot aplica maximum 10 zile, apoi faceți o pauză de o săptămână, după care repetați cura.
3. Masca hidratantă se prepară din 15 ml de infuzie florală, 5 ml de miere naturală și aceeași cantitate de ulei de măsline. Aplicați acest amestec direct pe față sau îmbibați o mască de pânză și aplicați-o timp de 10-15 minute.
4. Decoctul din frunze și inflorescențe de cotorană poate fi folosit ca balsam pentru păr. În acest scop, umeziți părul cu infuzia benefică, acoperiți-l cu o bonetă timp de 30 de minute, apoi spălați părul în mod obișnuit. Decoctul poate fi folosit și ca soluție de clătire.
5. Pentru a stimula creșterea părului și a elimina mătreața, amestecați 30 ml de infuzie și 15 ml de ulei de brusture. Umeziți șuvițele cu amestecul obținut. Lăsați să acționeze timp de o jumătate de oră, apoi spălați părul. Această procedură se repetă o dată pe lună.
6. Pentru a prepara un produs de îngrijire a pielii corpului, faceți o baie cu adaos de 10 picături de ulei de cotorană. Această plantă posedă un complex bogat de substanțe benefice.

Contraindicații la utilizare

În ciuda unei serii de proprietăți benefice, toate părțile cotoranei au anumite contraindicații. Astfel, nu se poate folosi materia primă în caz de predispoziție la alergii, în perioada de lactație și în timpul sarcinii.

Preparatele pe bază de această plantă trebuie filtrate cu atenție pentru a nu provoca iritații și tulburări gastrointestinale. Sub nicio formă nu trebuie administrate pe cale orală semințele și preparatele din acestea, deoarece această parte a plantei este toxică.

Fotografie cu planta lumânărică