Nalba-mare: proprietăți medicinale și contraindicații

Nu întâmplător, denumirea botanică latină a nalbei-mari, «Herbaomniborbium», se traduce prin «iarba pentru toate bolile». Încă din antichitate, proprietățile vindecătoare ale acestei plante erau foarte apreciate în practica medicală a țărilor arabe și europene. Iar în Evul Mediu, se obișnuia să se decoreze grădinile cu vegetație utilă. În prezent, planta de nalbă-mare este destul de bine studiată, iar proprietățile sale unice sunt recunoscute de medicina oficială.

Pentru a satisface nevoile industriei farmaceutice, această plantă este cultivată în mod special pe plantații separate. Din nalba-mare medicinală se produc extracte, infuzii, siropuri și remedii pentru uz extern. Componentele nalbei-mari intră în compoziția comprimatelor pentru tuse și a multor produse cosmetice de îngrijire. Planta vindecătoare este folosită activ și în medicina populară. Având în vedere că numărul susținătorilor tratamentelor naturale este în continuă creștere, merită să facem cunoștință mai îndeaproape cu această plantă modestă, capabilă să trateze o mare varietate de afecțiuni.

Compoziția chimică

Planta și-a câștigat dragostea oamenilor și pe teritoriul eurasiatic. Timp de multe secole, a servit sănătății strămoșilor noștri, primind numiri sonore precum: trandafir sălbatic, prosvirnik, nalbă, rujă-de-câine, proscurniac. Astăzi, planta continuă să-și îndeplinească misiunea, fiind un ajutor indispensabil în tratarea rănilor, tulburărilor digestive și a bolilor de piele. Însă toate proprietățile vindecătoare ale ierbii de nalbă-mare se datorează compoziției sale bogate, care conține câteva zeci de substanțe și compuși chimici utili pentru om. Există unele diferențe în compoziția diferitelor părți ale plantei medicinale, dar cea mai mare parte a componentelor utile este concentrată în rădăcini.

În compoziția părții subterane a ierbii de nalbă-mare se regăsesc:

• amidon;
• mucilagii în cantitate mare;
• pectină;
• fitosterine – hormoni vegetali;
• zaharuri;
• vitamine;
• elemente tanante;
• grăsimi (în principal sub formă de uleiuri);
• acid aspartic;
• caroteni;
• fosfați;
• betaină;
• lecitină.

De asemenea, componente minerale: zinc, selen, magneziu, fier, brom, calciu și un întreg set de macro- și microelemente.

Interesant este că cea mai mare parte a componentelor benefice se concentrează în rădăcina centrală, cea mai mare.

Partea aeriană a nalbei, adică frunzele și florile, este bogată în conținutul de:

• acid ascorbic;
• uleiuri eterice (în flori, aceste componente sunt prezente în stare solidă);
• mucilagii;
• caroteni;
• substanțe asemănătoare cauciucului;
• uleiuri grase (în semințe).

O astfel de compoziție diversă reprezintă o valoare enormă pentru om, deoarece tocmai conținutul intern permite ca nalba să fie considerată o sursă naturală de elemente benefice.

Notă: deși toate părțile nalbei sunt utilizate pe scară largă în medicină, cea mai apreciată este rădăcina plantei. Tocmai această parte a plantei perene, datorită conținutului ridicat de mucus și amidon, este solicitată în industria farmaceutică.

Cum arată și unde crește

Nalba este, probabil, cel mai strălucit reprezentant al familiei Malvaceae. Datorită inflorescențelor de o frumusețe neobișnuită, planta este adesea numită trandafir sălbatic. Istoria utilizării plantei perene în fitoterapie își are originile încă din vremea Greciei Antice, când medicii fierbeau florile cu miere sau le frecau în vin, iar apoi cu compoziția obținută tratau scrofuloză și hemoroizii. Tocmai în acea epocă îndepărtată au apărut primele descrieri ale rețetelor care sunt folosite în medicina populară și astăzi. Au menționat posibilitățile curative ale nalbei în lucrările lor Galen și Hipocrate, Teofrast și alte lumini ale lumii științifice de atunci.

Caracteristici externe ale nalbei:

1. Nalba arată deosebit de atrăgătoare în perioada de înflorire, care durează din iunie până în iulie. În această perioadă, pe pedunculi scurți apar inflorescențe de culoare roz pal și alb. Mai mult, corola este formată din 5 petale, iar în partea exterioară a caliciului dublu se numără 12.
2. La începutul toamnei, în locul florilor se formează fructe care amintesc ca formă de un disc. În aceste nucule disciforme se conțin multe semințe, saturate cu componente eterice solide.
3. În condiții de existență confortabile, nalba atinge o înălțime de doi metri. Plantele tinere au o singură tulpină, iar cele bătrâne pot avea până la zece ramificații îndreptate în sus. Frunzele nalbei, la atingere, amintesc de catifea, au o formă rotundă și sunt dispuse alternativ.

Arealul de răspândire

Această plantă medicinală este răspândită în întreaga lume. Speciile sălbatice preferă locuri ascunse cu soluri umede: se așează în tufărișuri, pe pajiști, se întâlnesc pe malurile râurilor și lacurilor, lângă mlaștini. La scară industrială, nalba este astăzi cultivată în ținutul Krasnodar, și este cultivată și în Ucraina.

Specii

Larga răspândire a plantei perene a contribuit la apariția diversității speciilor. Printre ele există specii sălbatice și decorative. În medicină sunt folosite doar trei specii principale de nalbă: armeană, medicinală, de cânepă.

Pentru ca descrierea botanică să fie completă, merită să mai adăugăm că, în medie, durata de viață a trandafirului sălbatic este de 8–10 ani, iar planta începe să rodească și să înflorească în al doilea sau al treilea an.

Util de știut: altea medicinală este adesea confundată cu malva de pădure, ceea ce nu este de mirare. Deoarece aceste două plante medicinale au aproape aceeași compoziție.

Interesant: fructele de altea sunt utilizate pe scară largă ca adaos picant în bucătărie, iar rădăcinoasele se adaugă în salate, produse de panificație, iar pe baza lor se prepară jeleuri.

Recoltare și păstrare

Pentru depozitarea pe termen lung ca material medicinal, se colectează rădăcinile și semințele plantei de altea.

Pregătirea

Pentru colectarea semințelor, perioada potrivită este de la sfârșitul verii până la începutul toamnei. Materia primă vegetală trebuie colectată pe vreme uscată.

Rădăcinoasele se recoltează primăvara devreme, dar se poate face și la mijlocul toamnei, după ce partea aeriană a plantei a murit. La recoltarea rădăcinoaselor trebuie respectate cu strictețe următoarele reguli:

• săpați rădăcinile astfel încât să nu deteriorați planta;
• pentru refacerea plantei, lăsați cel puțin 30% din volumul total al acesteia;
• selectați rădăcinile plantelor mai vechi de doi ani.

Uscarea materialului

Rădăcinile colectate trebuie spălate bine sub apă curgătoare înainte de uscare. Este mai bine să uscați rizomii tăiați în bucăți mici. Se recomandă să tăiați rădăcinoasele pe lungime, nu transversal. Cel mai convenabil loc pentru uscarea naturală este un adăpost, dar se poate folosi și un cuptor obișnuit pentru a grăbi procesul.

Regimul optim de temperatură este de 35–40°C.

Materialul vegetal pregătit trebuie păstrat într-un borcan de sticlă sau într-o cutie de tablă. În acest ambalaj, materia primă își păstrează toate proprietățile vindecătoare timp de trei ani.

Proprietățile medicinale ale nalbei-mari

Altea este apreciată pentru conținutul ridicat de mucilagii și pectine. Aceste componente asigură principalele proprietăți terapeutice ale plantei perene. Deoarece aceste substanțe se găsesc preponderent în rădăcini, majoritatea formelor medicamentoase după rețete populare, precum și preparatele farmacologice, se prepară tocmai din această parte a plantei.

Principalele proprietăți terapeutice ale nalbei mari:

• efect antiinflamator;
• emolient;
• demulcent;
• efect expectorant;
• regenerator;
• sedativ;
• analgezic.

Obținerea efectelor terapeutice enumerate este necesară în următoarele afecțiuni:

1. Inflamațiile căilor respiratorii: bronșită, pneumonie, laringită. Preparatele cu plantă de altea ușurează starea în timpul crizelor de astm bronșic.
2. Procese inflamatorii ale sistemului urogenital. Administrarea decoctului din rădăcinoase ajută la ameliorarea simptomatologiei neplăcute.
3. Bolile ulceroase ale organelor digestive, gastritele cu aciditate crescută. În astfel de cazuri, altea este de neînlocuit.
4. Tulburări intestinale și diaree incontrolabilă, care însoțește adesea dizenteria. Nici aici nu se poate face fără decocturile mucilaginoase din rădăcina de altea.
5. Diverse boli de piele, inclusiv forme severe de psoriazis și eczeme. Ele se tratează cu succes cu soluții pe bază de această plantă medicinală. Astfel de remedii contribuie la refacerea rapidă a zonelor deteriorate ale dermei. Cu ele se tratează rănile deschise și arsurile.
6. Infecții fungice. Rădăcina de altea poate oferi, de asemenea, un ajutor real.
7. Procese inflamatorii oculare. În astfel de cazuri, spălarea cu infuzia rece de plantă ajută foarte bine.
8. Angină și probleme ale corzilor vocale. Se recomandă gargara cu o soluție călduță de altea. Aceleași proceduri pot fi efectuate acasă la apariția problemelor bucale.
9. Cu ajutorul plantei medicinale se tratează bolile articulațiilor și afecțiunile cutanate pustuloase. S-a dovedit că, datorită capacităților antioxidante, rădăcina de altea contribuie la reducerea riscului de dezvoltare a bolilor oncologice.

Completare: semințele de nalbă sunt folosite în medicina populară la fel de des ca rădăcina plantei. Pe baza lor se prepară preponderent remedii antitusive, care ușurează respirația și favorizează expectorația productivă.

Pentru femei

Beneficiile alteei pentru sănătatea feminină sunt greu de supraestimat. Nu întâmplător, după una dintre versiuni, denumirea latină a acestei plante perene este legată de soția lui Enea – eroul Războiului Troian, care, pentru a-și păstra frumusețea, aburea florile de altea în apă cu miere. Acest elixir al tinereții este cunoscut sub numele de „Pielea fecioarei”. Dar altea nu s-a făcut celebră doar prin calitățile cosmetice. Decoctul de semințe ajută femeile în perioada postpartum să scape mai repede de secrețiile uterine, iar frunzele plantei combat tumorile glandei mamare.

Pentru bărbați

Reprezentanții sexului puternic apelează din ce în ce mai des la experiența acumulată de ierboriști de-a lungul secolelor. Compoziția unică a nalbei, în combinație cu tratamentele tradiționale, ajută la combaterea adenomului și a inflamației prostatei. În acest scop, se prepară o soluție apoasă din rădăcini măcinate. Ceaiul cu inflorescențe, bogate în compuși eterici, îi ajută pe bărbați să mențină o potență normală. Altea este benefică pentru sănătatea masculină în combinație cu alte plante medicinale: măslină, holeră, cucută.

În timpul sarcinii

Deși nu există interdicții categorice pentru administrarea preparatelor pe bază de altea în perioada sarcinii, viitoarele mame ar trebui totuși să se abțină de la un astfel de tratament. Chiar și medicamente relativ sigure, precum siropul de altea pentru tuse, trebuie administrate doar cu acordul medicului. Este deosebit de nedorit să vă tratați cu altea în etapele târzii ale sarcinii, deoarece o astfel de terapie poate afecta negativ starea fătului.

În timpul alăptării

Medicamentele cu altea sunt interzise administrării orale femeilor care alăptează. Acest lucru se aplică în special preparatelor pe bază de alcool. În ceea ce privește remediile pentru uz extern pe piele – acestea pot fi utilizate fără restricții.

Pentru copii

În practica pediatrică modernă, tratamentul cu preparate pe bază de althea este foarte răspândit. Desigur, este vorba despre medicamente de farmacie, deoarece sunt adaptate pentru tratarea pacienților mici, prin urmare sunt sigure. Bineînțeles, medicul trebuie să prescrie și să monitorizeze procesul de tratament, chiar dacă astfel de medicamente se eliberează în farmacie fără rețetă. Siropul de althea este de obicei prescris copiilor pentru tuse. Dozele optime ale medicamentului dulce sunt:

1. Copiilor până la 6 ani – jumătate de linguriță de trei ori pe zi.
2. Copiilor între 6 și 12 ani – 1 linguriță, iar numărul de administrări – de până la 5 ori.
3. Adolescenților – 1 lingură pe administrare.

Deoarece siropul de althea este adesea preparat pe bază de alcool, un astfel de preparat nu trebuie administrat sugarilor.

Copiilor mai mari trebuie să li se administreze sirop diluat în proporție de 1 linguriță la 50 ml de apă. Această măsură va ajuta la prevenirea dezvoltării unei reacții alergice la copii.

Pentru slăbit

Multe tipuri de fitoterapie și-au confirmat eficiența în practică în procesul de pierdere în greutate. Mai mult, în comparație cu acestea, produsele farmacologice pierd semnificativ în multe privințe. Rădăcina de althea este considerată un record în lupta cu kilogramele în plus. Componentele mucilaginoase împiedică absorbția grăsimilor, ceea ce duce la diminuarea apetitului. Pentru o slăbire eficientă, se recomandă consumul de decoct cald din planta de althea. Remediul trebuie administrat cu jumătate de oră înainte de masă, pentru ca preparatul să își manifeste pe deplin proprietățile emoliente. Un tratament lunar de acest tip va ajuta nu doar să pierdeți 4–5 kg de greutate în plus, ci și să satureze țesuturile organismului cu vitamine, minerale și să le asigure energie vitală.

Nalba-mare în medicina populară

De-a lungul secolelor de practică a utilizării preparatelor pe bază de plantă de althea, medicii au reușit să obțină succese în tratarea nu doar a răcelii comune, ci chiar a formelor severe de pneumonie, ulcer gastric, boli de piele. Prin urmare, în farmacologia oficială, această plantă perenă este considerată o materie primă naturală valoroasă pentru producerea unei serii întregi de preparate. Din planta medicinală se prepară remedii eficiente împotriva tusei, gastritei, psoriazisului. În medicina populară, se utilizează activ rețete elaborate cu sute de ani în urmă. În combinație cu tratamentul principal, mixturile și decocturile preparate acasă intensifică efectul terapeutic, accelerând procesul de vindecare.

Pentru aplicare practică, vom prezenta doar câteva dintre cele mai populare rețete, care merită utilizate ca mijloace auxiliare în tratamentul la domiciliu.

Pentru angină

Este simplu să preparați un astfel de amestec dacă aveți rădăcini uscate de althea. Puteți cumpăra material vegetal din farmacie sau îl puteți pregăti singur. Infuzia se prepară prin opărirea rădăcinilor mărunțite de althea cu un pahar de apă clocotită. După o infuzare de opt ore, soluția se strecoară, iar înainte de gargară se încălzește ușor.

În angină, rădăcina de nalbă (1 linguriță) în combinație cu iarba de salvie (1 lingură) ajută foarte bine. Infuzia se prepară după aceeași schemă, dar perioada de infuzare se reduce la 30 de minute. Procedura de gargară în angina purulentă poate fi repetată de 3–4 ori pe zi.

Pentru tuse

În ceea ce privește eficiența tratării tusei, nici măcar cele mai populare medicamente nu se pot compara cu nalba medicinală. Iar dacă avem în vedere siguranța ridicată a preparatului natural și capacitatea sa de a acționa în mai multe direcții, atunci această plantă este pur și simplu fără concurență. Atractiv este și faptul că un astfel de remediu poate fi preparat acasă. Însă este obligatoriu să respectați dozele recomandate de rețetă.

1. Metoda 1. Rădăcinile uscate de nalbă se macină, se iau 2 linguri de materie primă și se toarnă peste ele apă clocotită (200 ml). Apoi compoziția obținută se pune la baie de apă. După o jumătate de oră, infuzia se scoate, se strecoară și se adaugă puțină miere. Remediul se administrează după masă, câte ½ pahar, de până la trei ori.
2. Metoda 2. Aceasta este metoda rece de preparare a infuziei. Preparatul medicinal se pregătește după schema: la 1 linguriță de materie primă uscată – 200 ml de apă. Soluția se infuzează timp de 8 ore, apoi se strecoară. Remediul pentru tuse se administrează înainte de masă, câte 50 ml.

Pentru răceală

Adesea, în medicina populară, în caz de răceală și de procese inflamatorii ale căilor respiratorii superioare, se folosesc ca materie primă de bază inflorescențele uscate de nalbă.

Algoritmul de preparare a remediului medicinal:

1. Peste florile uscate ale plantei (1 lingură) se toarnă un pahar de apă clocotită.
2. Apoi amestecul se pune la baie de apă timp de un sfert de oră, pentru ca baza vegetală să cedeze apei cea mai mare parte a componentelor utile.
3. Soluția se strecoară.
4. Când infuzia se răcește până la 40°C, se adaugă miere.
5. Remediul se bea câte o înghițitură, de mai multe ori pe zi.

Această rețetă merită folosită chiar la începutul bolii, când simptomele clinice sunt extrem de pronunțate.

Infuzie pentru ulcerul gastric

În boala ulceroasă a organelor digestive, mai ales în perioadele de acutizare, rădăcina de nalbă va ajuta la eliminarea simptomatologiei negative. În tratarea acestei patologii grave se folosesc proprietățile emoliente ale plantei și capacitatea acesteia de a ameliora senzațiile dureroase.

1. Varianta 1. Ca bază pentru remediu, luați un amestec din rădăcină de lemn dulce și de nalbă, precum și de tătăneasă, în părți egale – câte 20 g; turnați peste amestec apă clocotită (1 pahar) și puneți pe foc mic. Fierbeți compoziția din plante timp de 5 minute, apoi lăsați să infuzeze încă o oră. Remediul se bea mai bine înainte de culcare. Porția pentru o administrare – un pahar plin.
2. Varianta 2. În această rețetă se folosește tot un amestec de plante: fructe de fenicul, flori de mușețel, rădăcini de lemn dulce, de pir și de nalbă. Luați câte 1 lingură din fiecare component, iar din amestecul obținut, pentru prepararea remediului, selectați doar 1 linguriță. Turnați 200 ml de apă clocotită peste baza vegetală. După o jumătate de oră de infuzare și strecurare, administrați infuzia în întregime, o singură dată. Este mai bine să faceți acest lucru înainte de culcare.

Remediu pentru prostatită și adenom

Ierburiștii recomandă bărbaților, pentru prevenirea și tratarea acestor patologii frecvent întâlnite, o rețetă simplă: luați 1 lingură plină de rădăcini măcinate de nalbă, turnați jumătate de pahar de apă obișnuită. După o oră, strecurați infuzia. Se recomandă să consumați băutura din plante la fiecare două ore. Doza per administrare – 1 lingură. Efectul terapeutic se va amplifica dacă infuzia de nalbă se ia împreună cu infuzia de holeră și alun. Acest tip de fitoterapie se bazează pe alternarea preparatelor vegetale.

Rețetă eficientă pentru diaree

Acest remediu este indicat în caz de diaree prelungită, precum și în caz de diaree incontrolabilă, care însoțește adesea infecțiile intestinale. Amestecați rădăcina măcinată de nalbă în proporții egale cu planta de pelin și mantia doamnei. Apoi, turnați 30 g de amestec de plante cu 1 litru de vin călduț (sec). După ce soluția s-a infuzat, beți jumătate de pahar pe stomacul gol, iar restul băuturii îl împărțiți în patru porții. Fiecare dintre aceste porții de infuzie se consumă fierbinte. Acest remediu demonstrează rezultate excelente: după câteva administrări ale băuturii cu vin și rădăcină de nalbă, diareea încetează.

Preparat antialergic

Remediul preparat după rețeta oferită este potrivit pentru tratarea cazurilor în care alergia a fost cauzată de medicamente sau alimente. Adică, pentru un tratament eficient, este necesară o diagnosticare corectă. Procesul de preparare a infuziei medicinale este simplu: luați în doze egale iarbă-mare, rădăcină de lemn dulce și nalbă medicinală. Amestecați bine materiile prime vegetale, luați 1 lingură din amestecul de plante și turnați peste două pahare de apă. Infuzia trebuie să stea zece ore, apoi se strecoară. Se recomandă să încălziți ușor infuzia înainte de administrare.

Remediu pentru emfizem

Emfizemul pulmonar este o formă severă de boală a căilor respiratorii, caracterizată prin dezvoltarea unor modificări distructive ireversibile ale țesutului pulmonar. Persoanelor care suferă de această patologie le este greu să respire, având adesea tuse cu spută. Starea generală a acestor bolnavi poate fi îmbunătățită prin cure periodice cu un compus preparat după această rețetă: turnați rădăcinile de nalbă cu apă (1,5 pahare), lăsați să se infuzeze timp de o oră. După acest interval, amestecați bine infuzia cu o lingură, pentru ca majoritatea componentelor benefice să se dizolve în apă. Numai după această procedură, strecurați remediul. Zilnic, de trei ori, beți câte jumătate de pahar din băutura călduță. Cursul standard de fitoterapie de susținere este de 2 luni. Aceste cure preventive se repetă de 2-3 ori pe an.

Pentru emfizem, este eficientă și această rețetă: frunzele și inflorescențele (se poate folosi material proaspăt sau uscat) în cantitate de 2 linguri se toarnă cu apă clocotită. După o oră de infuzare, agitați soluția, apoi strecurați. Este mai bine să beți infuzia fierbinte, câte un pahar la o singură administrare.

Remediu pentru tratarea miozitelor și nevralgiilor

Trebuie să preparați o soluție pentru comprese pe zonele problematice. Pentru aceasta, turnați peste noapte aproximativ 4 lingurițe de rădăcini cu apă rece. Înainte de a efectua procedura, strecurați soluția, apoi umeziți cu ea o bucată de pânză și aplicați pe zona dureroasă.

Ca exemplu, aici se mai pot menționa numeroase rețete populare și mai puțin cunoscute de tratament naturist. De exemplu, în trecut, vindecătorii frecau rădăcinile de nalbă mare cu grăsime de rață pentru tratarea rănilor infectate, iar apoi aplicau pe rană un pansament cu unguentul obținut. Astăzi, astfel de variante de tratament sunt rar utilizate. Dar, atât în trecut, cât și astăzi, în terapia cu plante medicinale, trebuie respectată cu strictețe schema de preparare a remediilor și dozele admise.

Tipuri de preparate medicinale

După cum s-a menționat deja, absolut toate părțile plantei de nalbă mare sunt potrivite pentru prepararea unor compoziții curative universale după rețete populare. Acestea pot fi monocomponente sau amestecuri complexe de plante cu includerea altor plante utile. În mod tradițional, din planta de nalbă mare se prepară următoarele forme de medicamente: tincturi, decocturi, infuzii, suc, sirop, ceaiuri medicinale. Să analizăm mai detaliat particularitățile fiecăreia dintre formele menționate.

Infuzie

Cel mai des se folosește infuzia de rădăcini. Schema standard de preparare: pentru 2 linguri de materie primă măcinată se vor folosi ½ l de apă călduță. După combinarea ingredientelor, compoziția se lasă la infuzat timp de 6–8 ore. Apoi, soluția se strecoară. Pentru a îmbunătăți gustul la administrarea internă, se adaugă miere în băutură. Dacă soluția este utilizată pentru uz extern, se încălzește ușor înainte de efectuarea procedurii.

Infuzia din flori de nalbă mare se prepară astfel: se toarnă 1 linguriță de inflorescențe cu un pahar de apă clocotită. După două ore de repaus, infuzia de flori se strecoară. Se administrează de trei ori câte 1 lingură.

Infuzia din frunze de nalbă mare se prepară după o schemă similară. Dar aici proporția este: 1 lingură de materie primă la un pahar de apă clocotită. Timpul de infuzare – 1 oră. După strecurare, băutura se administrează de 3–4 ori câte 1 lingură.

Tinctură

În mod tradițional, pentru prepararea acestei variante de medicament, ca bază se folosește vodcă sau alcool purificat. Tinctura alcoolică tratează bolile căilor respiratorii și ale sistemului urinar-genital. Algoritmul de preparare a tincturii clasice: se toarnă 20 g de materie primă măcinată (în acest caz, rădăcini ale plantei) cu ½ l de produs care conține alcool. Tinctura trebuie să fie lăsată la macerat într-un loc întunecat timp de 10–14 zile. Apoi se strecoară și se folosește conform destinației. Preparatul, în condiții corespunzătoare de păstrare, este valabil un an. Pentru administrare internă, doza optimă este de 10–15 picături per administrare. Este recomandabil să diluați medicamentul cu apă înainte de utilizare, pentru a proteja mucoasele de arsuri.

Notă: Nu se recomandă utilizarea vaselor din aluminiu pentru prepararea medicamentelor pe bază de alcool.

Decoct

Există mai multe variante de preparare a decocturilor medicinale din planta de nalbă mare.

Rețeta clasică de decoct din rădăcini: Preparați 2 linguri de rădăcini uscate mărunțite în 500 ml de apă. Puneți vasul pe foc mic și fierbeți conținutul timp de un sfert de oră. După răcirea completă, strecurați soluția printr-o sită sau prin tifon îndoit în câteva straturi. Acest decoct este utilizat în pediatrie, fiind recomandat adesea de medici pentru manifestări alergice. Este potrivit pentru tratamentul arsurilor, rănilor infectate și al infecțiilor fungice ale pielii.

În tratamentul tuberculozei, în loc de apă se folosește lapte integral.

Decoctul din amestec de rădăcini și frunze se folosește ca laxativ.

Ceai

Ceaiurile din plante sunt acum la apogeul popularității. Siguranța ridicată a acestor forme medicamentoase, combinată cu un efect terapeutic vizibil, permite includerea acestor băuturi în tratamentul complex al diferitelor boli.

Formula standard pentru prepararea ceaiului medicinal cu altea:

1. Turnați 1 litru de apă clocotită peste 2 linguri de material vegetal.
2. Lăsați soluția la infuzat timp de 10–15 minute.
3. Strecurați și adăugați miere după gust.
4. Beți călduț, cu înghițituri mici, în caz de gripă, răceală sau tuse.

Ceaiul din partea rădăcinoasă a plantei medicinale se prepară exact după aceeași schemă. Este benefic în ulcerul peptic.

Alteea, în combinație cu rădăcina de lemn-dulce și de tătăneasă, ajută la normalizarea somnului.

Ulei

Pentru prepararea uleiului valoros, ca bază trebuie să folosiți semințele plantei. Combinați 1 linguriță de semințe de altea cu o jumătate de pahar de ulei vegetal (ideal ulei de măsline). Apoi, încălziți acest amestec pe baie de apă timp de o oră. Compoziția obținută se folosește pe scară largă pentru stimularea creșterii părului și revitalizarea acestuia, masând pielea capului cu ulei călduț. Numărul de ședințe – de 2–3 ori pe săptămână. De obicei, un tratament lunar este suficient pentru a rezolva chiar și problemele complexe.

Suc

Sucul proaspăt de altea este considerat un produs natural foarte valoros, care ajută în tratamentul tuberculozei, tusei prelungite, cistitei, gastritei și a multor alte afecțiuni. Nectarul vegetal se extrage din verdeața suculentă, care se culege la începutul verii. Pentru o îmbunătățire semnificativă a stării pacienților grav bolnavi, este suficient să se administreze de trei ori pe zi câte 20 ml de suc proaspăt de altea. Pentru a face băutura mai plăcută la gust, puteți adăuga puțină miere. Cu suc proaspăt de altea puteți trata rănile și spăla ochii.

Sirop

Siropul dulce de altea se folosește mai des în practica pediatrică. Preparatul poate fi achiziționat cu ușurință din farmacie și, dacă doriți, îl puteți prepara acasă. Este mai bine să preparați siropul din rădăcini proaspete. În prealabil, acestea trebuie tăiate mărunt, apoi urmați schema:

1. Amestecați apa cu alcoolul de vin în proporția 1:45.
2. Într-un vas potrivit cu filtru, turnați 1 linguriță de material vegetal, adăugați baza hidroalcoolică și puneți pe foc mic.
3. Tot ce se va scurge prin filtru în fundul vasului, adunați și treceți din nou.
4. Repetați manipularea timp de o oră. În final, la ieșire ar trebui să se obțină aproximativ 37 g din substanța necesară.
5. Adăugați zahăr (63 g) în lichidul obținut, apoi puneți amestecul pe foc până la dizolvarea completă a cristalelor de zahăr.
6. Adăugați câteva picături de anason.

Siropul obținut se administrează bebelușilor sub un an câte 1 linguriță de mixtură diluată. Adulții pot lua produsul pur, câte 2 lingurițe.

Există și o metodă mai simplă de obținere a siropului de nalbă din infuzie apoasă de plante. Amestecați băutura din plante cu zahăr, încălziți la foc mic, răciți și adăugați la final sirop de fructe.

Utilizare în cosmetică

Chiar la început s-a menționat capacitatea nalbei de a menține sănătatea părului și a pielii. Nu degeaba anticii pregăteau după rețete secrete compoziții unice cu această plantă minunată pentru îngrijirea pielii și a corpului. Din păcate, rețetele s-au pierdut iremediabil, dar metodele respective sunt folosite cu succes, în formă neschimbată, de cosmeticienii moderni. De exemplu, decoctul din semințe de nalbă este considerat unul dintre cele mai eficiente mijloace de combatere a mătreții. Iar frunzele proaspete ale plantei se aplică pe pielea feței pentru a-i îmbunătăți culoarea și pentru a combate semnele îmbătrânirii.

Prezentăm rețete pe care tinerele și doamnele mature ar trebui neapărat să le noteze.

Infuzie tonică de nalbă-mare

Acest remediu ajută în caz de procese inflamatorii, iritații și descuamare puternică a pielii.

Se pregătește o soluție pentru comprese după schema standard: la 1 lingură de materie primă mărunțită se ia un pahar plin cu apă clocotită. După opărire, lăsați-o la infuzat timp de 3–4 ore, apoi strecurați-o. Pe zonele problematice ale pielii, dimineața și seara, aplicați șervețele umezite cu infuzia. Astfel de proceduri vor îmbunătăți aspectul și vor reda pielii feței tonusul normal.

Bărbații pot folosi această soluție pentru tratarea pielii feței după bărbierit. De asemenea, preparatul de casă este potrivit pentru efectuarea unor proceduri populare, cum ar fi peelingul și masajul vacuumatic.

Remediu pentru furuncule și abcese

Coșurile provoacă o mulțime de neplăceri. Pentru a scăpa de ele, ajută cataplasmele din frunze și flori proaspete de nalbă.
Pentru eliminarea abceselor de pe corp sunt utile cataplasmele cu frunze sau flori de nalbă. Din materia primă vegetală trebuie preparată o infuzie concentrată după schema: 2 linguri de materie primă vegetală la un pahar de apă clocotită. Soluția trebuie lăsată la infuzat o noapte întreagă, apoi folosită pentru comprese de până la 2 ori pe zi. În cursul a două săptămâni de astfel de tratament, pielea se curăță de obicei bine de coșuri și capătă un aspect sănătos.

Remediu pentru părul slăbit

Pentru a reda buclelor un luciu sănătos, trebuie să folosiți semințe de nalbă. Mai întâi încălziți-le bine în baie de apă, apoi amestecați-le cu ulei vegetal. Masarea acestui preparat pe scalp, de două ori pe săptămână, va întări rădăcinile părului. De altfel, uleiul cu nalbă ajută la combaterea unei probleme răspândite precum alopecia.

Pentru combaterea mătreții, este mai potrivit un decoct din semințe preparat în proporție de 1:20 cu apă. După o oră de infuzare pe baie de apă, strecurați soluția. Utilizați produsul obținut ca un clătitor după spălarea părului.

Contraindicații la utilizare

Deși nalba medicinală (Althaea officinalis) aparține grupului de plante sigure, nu sunt excluse efectele secundare. În lista principalelor contraindicații de utilizare:

• sarcină și perioada de alăptare:
• intoleranța individuală;
• tendință la constipație;
• varice și tromboflebită.

În plus, siropul de nalbă trebuie utilizat cu mare precauție la diabetici și sugari.

Tratamentul cu preparate din planta de nalbă nu poate fi combinat cu medicamente antitusive care blochează reflexul natural.

În rest, remediile casnice din planta de nalbă, la fel ca și preparatele cosmetice, își justifică pe deplin caracteristicile curative.

Fotografie cu nalba