Pelinul amar: proprietăți terapeutice și contraindicații

Celebrul miros de pelin nu poate fi confundat cu niciun altul; aroma sa puternică și picantă poate alunga insectele dăunătoare, iar legendara amărăciune de pelin este folosită din cele mai vechi timpuri pentru tratarea numeroaselor boli.

Compoziția chimică

Uleiul esențial conferă pelinului aroma atât de parfumată. Acesta se obține prin distilare. Are o culoare albastră sau verde-închis. Prin consistență, uleiul este dens și conține o întreagă combinație de substanțe diverse. Astfel, grupul terpenelor este larg reprezentat – cadinen, pinen, felandren, caroten și altele, care au un efect benefic asupra sistemului digestiv, locomotor și asupra altor sisteme ale organismului uman. De asemenea, în compoziție se găsesc și alte substanțe active (de exemplu, glicozidele amare anabsintin, absintin, ortabsin), care îmbunătățesc funcționarea tractului digestiv. În compoziția uleiului esențial se află și substanța tujon, care are acțiune toxică. Prezența sa ne face să fim mai precauți în ceea ce privește consumul de pelin.

Vitaminele sunt reprezentate cel mai mult de varietățile A și E, capabile să elimine toxinele și agenții cancerigeni, să stimuleze reînnoirea celulară și să participe la majoritatea proceselor vitale ale organismului.

De asemenea, pelinul conține acizi organici – ascorbic, malic, succinic – datorită cărora se menține echilibrul normal acido-bazic. Pelinul mai conține fitoncide și flavonoide, capabile să regleze un întreg complex de procese vitale.

Datorită componentelor tanante din compoziție, pelinul dobândește capacitatea de a elimina efectul negativ al microorganismelor patogene.

Tabloul substanțelor benefice ale pelinului este completat de saponine, capabile să vindece multe boli, deoarece au proprietăți expectorante, diuretice și laxative.

Cum arată și unde crește pelinul

Deși pelinul este o plantă erbacee, el poate crește uneori până la 2 m și arată mai degrabă ca un subarbust. Rădăcina sa este pivotantă, ramificată și poate pătrunde în sol până la 3 m adâncime. Lăstarii sunt erecți; în ansamblu, de la distanță, planta este verde, cu un înveliș gri-argintiu care o acoperă, ca un puf microscopic.

Tulpinile drepte ale pelinului au o formă slab striată, în partea inferioară sunt drepte, iar aproape de vârf încep să se ramifice. Frunzele plantei diferă atât ca formă, cât și prin modul de atașare la tulpină. Cele inferioare sunt pe pețioluri lungi și sunt de două ori și de trei ori penat-secate. Frunzele mijlocii sunt atașate pe pețioluri scurte și toate sunt penate, secate de două ori. Cele mai superioare sunt fără pețiol, se atașează direct pe tulpină, de aceea se numesc sesile. Aceste frunze sunt de asemenea penate și divizate.

La pelinul care se întâlnește în natură, florile sunt mici și galbene, la varietățile ornamentale sunt posibile flori mari în nuanțe de roz-zmeuriu. Florile sunt atât de mici încât chiar și inflorescența-coșuleț formată din ele nu depășește 3,5 mm în diametru. Din astfel de inflorescențe sunt alcătuite raceme. Pe teritoriul european al Rusiei, pelinul înflorește în iunie–iulie, apoi în august se coc semințele, care sunt achene alungite și ascuțite, cu o lungime de numai aproximativ 1 mm.

Pelinul suportă bine înghețurile și seceta, de aceea geografia sa de răspândire este vastă: crește în Europa, America de Nord, Africa de Nord, în partea de vest a Asiei. În Rusia, ocupă întreg teritoriul părții europene a țării – de la mările nordice până la cele sudice. Cel mai bine i se potrivesc solurile cu aciditate neutră și umezeală moderată, se simte bine atât în grădinile de legume, cât și pe hotarele câmpurilor. Pajiști, terenuri necultivate, margini de păduri, margini de drumuri, teritoriile localităților – pretutindeni se poate întâlni pelin. Se cultivă și ca plantă de cultură, nu doar în Rusia, ci și în SUA, în sudul Europei și nordul continentului african. Materia primă vegetală este folosită pentru obținerea uleiului.

Specii

În natură există peste 200 de specii diferite de pelin, printre care se numără și specii înalte și scunde.

Specii înalte

1. Pelin amar. Cea mai răspândită specie din zona centrală a Rusiei. Această plantă perenă are un miros pronunțat și un gust amar.
2. Pelin cu frunze de rută. Această plantă de stepă se întâlnește în Asia Centrală, precum și în Siberia de Vest și de Est. Poate atinge 80 cm în înălțime.
3. Pelinul lui Gmelin. Plantă erbacee care poate atinge înălțimea de un metru. Are tulpini destul de robuste, erecte, de obicei lemnoase la bază.
4. 1) Pelinul louisian. În august, acest pelin înflorește de obicei și este atât de decorativ încât grădinarii și arhitecții peisagiști îl folosesc pentru a decora paturi de flori aromatice sau picante și rabate.
5. Pelin anual. Ca aspect și miros, seamănă cu pelinul peren. Se deosebește de acesta doar prin sistemul radicular: pelinul peren are muguri pe rădăcini, cel anual – nu. Crește în principal în regiunile aride din Asia Centrală și de Est, precum și în sudul și sud-estul Europei.
6. Pelin cu flori lăptoase. O plantă destul de mare, această plantă perenă poate atinge 2 m în înălțime. Această specie este apreciată pentru utilizarea decorativă în designul peisagistic, precum și pentru a decora borduri și mixborduri sau pentru a fi plantată într-un rând cu coacăze: și este frumos, iar insectele dăunătoare nu se pot desfăta.
7. Pelinul de câmp. Plantă perenă, atinge înălțimea de 80 cm. Tulpinile sunt de culoare roșcată, ușor pufoase, frunzele verzi, subțiri și plate. Se întâlnește în Siberia de Vest, precum și în Asia Centrală, locurile preferate de creștere – poieni, margini de pădure, pajiști, stepe, margini de drumuri.

Specii pitice

1. Pelinul lui Schmidt. Înălțimea acestei plante perene este de doar 20 cm. Are aplicație practică în grădinăritul casnic, deoarece este foarte decorativ: frunzele sunt argintii, puternic divizate. Sunt plantate ca bordură, decorează grădinile alpine, pun în valoare trandafirii în parcele.
2. Pelinul rece. Plantă cu frunze verde-pal, crește până la 40 cm înălțime, florile sunt de culoare galbenă sau roz-purpurie. Locurile preferate de creștere – stepe, păduri de pini, terase și versanți stâncoși din Asia Centrală și nordul Chinei.
3. Pelinul lui Steller. Plantă vibrantă și frumoasă, cu frunze moi, ajurate, argintii. În mediul natural se găsește în Norvegia, Japonia și Orientul Îndepărtat. Această floare decorativă este folosită pentru împodobirea grădinilor. Arată foarte spectaculos în combinație cu flori colorate pe grădinile alpine, terase naturale și ziduri de sprijin.
4. Pelinul strălucitor. În natură se găsește în sud-estul Alpilor. Frunzele se caracterizează printr-un strat argintiu și un miros deosebit destul de intens. Sunt subțiri, înguste și plate. Planta este scundă și și-a găsit aplicație în amenajarea decorativă a teritoriului – pentru încadrarea compozițiilor florale.

Recoltare și păstrare

Pelinul se culege de două ori pe vară, în funcție de ce materie primă medicinală este necesară. Frunzele se rup înainte ca planta să intre în perioada de înflorire. Se culeg atât frunzele sesile, cât și pețiolate, dar pețiolurile nu se iau, în scopuri medicinale este necesară doar lama frunzei.

Mai târziu, când pe pelin se formează muguri, este timpul să tăiați sau să rupeți vârfurile înflorite. Nu trebuie să așteptați o perioadă mai târzie, când mugurii se deschid – florile uscate își pierd culoarea galbenă, devin maronii, iar valoarea medicinală a plantei scade. Inflorescențele se taie la o înălțime de 20–25 cm.

Planta medicinală se culege într-o zi frumoasă și însorită, după ce roua s-a dus, iar este bine să vă grăbiți și să terminați lucrul în prima parte a zilei.

Pelinul se întinde la uscat pe hârtie, într-un strat afânat (nu mai gros de 5 cm), într-un loc bine ventilat – pe verandă, terasă sau în pod. Pentru a se usca mai repede, ierburile se amestecă din când în când. Dacă tulpinuțele încep să se rupă – înseamnă că materia primă este gata.

Iarba uscată se păstrează în săculețe de pânză, în cutii de placaj și lemn sau în borcane de sticlă cu capace bine închise. Termenul maxim de păstrare – 2 ani.

Proprietățile terapeutice ale pelinului amar

Proprietățile curative ale pelinului sunt recunoscute nu doar de medicina populară, ci și de cea oficială. Această plantă medicinală face parte din farmacopeile a peste 20 de țări din lume, în special a fost inclusă și în farmacopea URSS.

Din plantă se prepară compoziții lichide – infuzii apoase și tincturi alcoolice, extracte și decocturi, ulei și ceaiuri. Amăreala pelinului este folosită pentru îmbunătățirea digestiei și a apetitului, stimulează secreția de bilă și suc pancreatic. Ca medicament, se administrează intern pentru tratarea bolilor ficatului și căilor biliare, gastritei, diareei și dizenteriei, arsurilor la stomac, colitei ulceroase, hemoroizilor, icterului, precum și pentru eliminarea viermilor intestinali. Eficacitatea pelinului este recunoscută în tulburările metabolice, obezitate, diabet zaharat, anemie, edeme, hipertensiune și migrenă. Ca expectorant și antiinflamator, pelinul se utilizează la răceli, bronșită și chiar tuberculoză pulmonară.

Extern, utilizarea preparatelor de pelin se bazează pe capacitățile sale hemostatice, antiinflamatoare, analgezice și de vindecare a rănilor. Din pelin se fac comprese, loțiuni și aplicații pentru tratarea rănilor purulente și a ulcerelor, alergiilor, contuziilor, precum și pentru ameliorarea stării în luxații și entorse.

Pentru femei

Pelinul este destul de cunoscut în ginecologie. Femeile îi folosesc capacitatea de a reduce sângerările menstruale excesiv de abundente și de a elimina durerile în această perioadă. În plus, această plantă medicinală contribuie la normalizarea fondului hormonal, motiv pentru care poate fi utilizată în tratamentul infertilității, combate infecțiile sexuale și, de asemenea, previne apariția tumorilor maligne ale uterului.

Pentru eliminarea durerilor menstruale, este suficient să luați câteva picături de tinctură alcoolică de pelin înainte de masă. Același remediu se utilizează pentru fibromul uterin, dar câte o linguriță la fiecare mic dejun și cină timp de două săptămâni. După o pauză de 30 de zile, urmați încă un curs de tratament.

Pentru bărbați

Ca remediu utilizat pentru îmbunătățirea sănătății masculine, pelinul este cunoscut din timpuri străvechi. Mai mult, eficacitatea sa a fost testată atât în tratarea bolilor infecțioase ale sferei genitale masculine, cât și pentru ameliorarea stării în adenom de prostată și prostatită. În cea din urmă problemă, capacitatea antiinflamatoare a plantei medicinale își face efectul, îmbunătățind fluxul de urină, ușurând urinarea și reducând durerea.

Deoarece compozițiile pe bază de pelin contribuie la îmbunătățirea circulației sângelui în organele pelvisului, acest lucru permite utilizarea lor pentru tratarea impotenței ca mijloace auxiliare. De asemenea, au un efect benefic în tratarea dependenței de alcool, precum și în intoxicația alcoolică și sindromul mahmurelii.

În timpul sarcinii

Însă femeile însărcinate nu ar trebui să ia compoziții de pelin. În primul rând, deoarece este un laxativ puternic. În al doilea rând, nu trebuie uitat de cantitatea mare de uleiuri esențiale conținute în pelin. Acestea pot provoca o alergie gravă la copilul nenăscut. În al treilea rând, deși vindecătorii populari au prescris de multă vreme pelinul în timpul sarcinii, scopul acestor prescripții nu a fost acela de a salva copilul, ci de a provoca un avort. Acesta este un risc serios pentru viitoarea mamă, în special în stadiile incipiente.

În plus, femeile însărcinate nu trebuie să utilizeze preparate din pelin, deoarece planta conține tujon, care este, în esență, aproape o otravă.

Pentru copii

Tinctura alcoolică de pelin este contraindicată categoric copiilor, deoarece este macerată în alcool.

Ceaiurile și decocturile pentru tuse pot fi administrate copiilor, dar cu mare prudență și numai după consultarea medicului. În plus, doza trebuie să fie de trei ori mai mică decât pentru un adult; decoctul se poate administra doar câte o linguriță înainte de masă.

Pentru slăbit

În slăbire, principalul este să se regleze metabolismul, să se elimine tot ce este inutil acumulat de organism: toxine, săruri și alte depozite dăunătoare. Pelinul va ajuta la efectuarea acestei curățări necesare. Se poate încerca utilizarea uleiului de pelin, pentru care de 3 ori pe zi, cu 20 de minute înainte de masă, se bea câte o lingură de produs. Dacă se ia regulat timp de două săptămâni, greutatea va scădea, metabolismul va reveni la normal, digestia și scaunul se vor regla.

Pelinul amar în medicina populară

În medicina populară, decocturile de pelin au fost folosite din cele mai vechi timpuri pentru diverse afecțiuni, în special pentru tuse. Chiar și o compresă făcută dintr-un decoct de pelin, aplicată pe frunte, poate elimina insomnia.

În cazul diabetului zaharat

Deoarece în compoziția pelinului există inulina, o substanță asemănătoare insulinei, această plantă este benefică în diabet. Când inulina ajunge în sistemul digestiv, ea leagă glucoza care pătrunde în stomac și intestine împreună cu alimentele. Ca urmare, glucoza nu ajunge în sistemul circulator, iar nevoia de insulină a persoanei scade considerabil. Inulina acționează în diferite forme medicamentoase: tincturi, decocturi, ceaiuri, chiar și în pulbere, care reprezintă pelin uscat măcinat.

1. Pulbere pentru diabet. Trebuie să se facă o adâncitură în miezul pâinii negre, să se pună în ea pulberea de pelin uscat măcinat. Să se modeleze o bilă din pâine, încorporând planta medicinală, și să se consume la prânz. Un astfel de tratament se continuă timp de 2 săptămâni. Se poate presăra această pulbere și în terciul de dimineață, fie fiert în apă, fie în lapte.
2. Suc cu vin pentru diabet. Să se culeagă 2,5 kg de pelin, să se spele, să se usuce cu un prosop de hârtie și să se treacă prin mașina de tocat carne sau să se transforme în pastă cu ajutorul unui blender. Din masa obținută, să se stoarcă sucul, rezultând aproximativ 300–400 ml. În sucul obținut, să se adauge 2 l de vin „Cahors” ușor încălzit, călduț. Să se amestece și să se toarne în sticle de sticlă închisă la culoare. Vinul cu suc se păstrează la frigider. Acest remediu se administrează în cure de trei zile, câte 20 ml dimineața și seara. Apoi se face o pauză de 3 zile și se repetă tratamentul. În total, cura durează o lună.

Pentru pancreatită

Medicii avertizează: pacienții care suferă de pancreatită nu trebuie să consume preparate pe bază de pelin în perioadele de acutizare a bolii, adică în timpul durerilor în zona pancreasului. În acest moment, organul are nevoie de liniște maximă. Când acuitatea atacului a fost ameliorată, este necesar să se consulte medicul despre ce schemă și ce preparat să se urmeze.

1. Infuzie pentru pancreatită. Veți avea nevoie de 1 lingură de frunze proaspăt culese de pelin sau de 0,5 lingură de materie primă medicinală uscată. Turnați peste pelin un pahar de apă clocotită și acoperiți cu un capac sau o farfurioară, pentru a nu se evapora uleiurile esențiale. Lăsați infuzia să stea o jumătate de oră, apoi strecurați-o și luați-o de 3 ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă.
2. Decoct pentru pancreatită. Proporțiile sunt ca în rețeta anterioară: la un pahar de apă – 1 lingură de frunze proaspete sau 0,5 lingură de materie primă uscată. Turnați apă fierbinte peste plantă și puneți-o la foc mic timp de 20 de minute. Luați de pe foc, iar când se răcește, strecurați. Îndulciți decoctul cu 2 lingurițe de miere și luați-l după aceeași schemă ca infuzia: cu 30 de minute înainte de masă, de 3 ori pe zi.
3. Pudre pentru pancreatită. Măcinați pelinul uscat într-un mojar. Amestecați pudra obținută cu pudră de salvie, obținută în același mod. La o parte de pelin, luați cinci părți de salvie. Luați pudra gata preparată câte 1 linguriță de 3 ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă. Beți cu apă fiartă.
4. Fitocomplex pentru pancreatită. Pelinul este o plantă atât de amară încât nu oricine are curajul să o ia timp de săptămâni. Pentru a atenua gustul amar și a îmbogăți decoctul cu proprietăți benefice suplimentare, puteți prepara un amestec din mai multe plante medicinale. Luați câte 1 lingură de pelin, sunătoare, mușețel, gălbenele, salvie, crețușcă, coada-calului, uscăciune, dezescul și brusture. Amestecați toate plantele medicinale uscate și măcinate într-un borcan mare de sticlă, închideți cu un capac cu filet. Dimineața, preparați cu un pahar de apă clocotită 1 lingură din amestecul de plante, lăsați la infuzat 15 minute, apoi strecurați și împărțiți în trei porții, pe care le beți pe parcursul zilei – dimineața, la prânz și seara. Cursul tratamentului este de două săptămâni.

Pentru gastrită

Pentru a reduce aciditatea sucului gastric, trebuie să preparați o infuzie dintr-un amestec de plante. Acest remediu va crește apetitul și va îmbunătăți funcționarea tractului digestiv.

Luați cantități egale de pelin, coada șoricelului, mentă, mușețel, salvie. Amestecați materia primă și măcinați-o într-un mojar. 1 lingură din amestec turnați un pahar de apă clocotită, acoperiți cu un capac și lăsați la infuzat aproximativ o oră. Strecurați și beți o dată pe zi.

Pentru ficat

1. Infuzie cu pelin și ienupăr. Trebuie să preparați cantități egale de salvie uscată, pelin și ienupăr. Amestecați, măcinați. Luați 4 linguri din amestec și turnați 1 litru de apă clocotită. Lăsați la infuzat sub capac închis cel puțin o oră. Strecurați, împărțiți lichidul obținut în 3 porții și beți-l în 3 prize pe parcursul zilei. Se recomandă atât pentru probleme cu ficatul, cât și pentru afecțiuni ale vezicii biliare.
2. Pentru inflamațiile cronice ale ficatului. Amestecați în cantități egale planta de coada șoricelului, pelin, mentă, fructe de fenicul, semințe de mărar și flori de imortelă. Luați 2 linguri din amestec, turnați peste ele 0,5 l de apă clocotită și puneți-le la baie de apă timp de 15 minute. Luați de pe foc și lăsați la infuzat încă 45 de minute. Strecurați, luați câte o jumătate de pahar cu un sfert de oră înainte de masă, de 4 ori pe zi.

Pentru rinichi

Pelinul, printre vindecătorii populari, este considerat una dintre cele mai utile plante pentru persoanele care suferă de boli de rinichi. În tratamentul acestora ajută efectul diuretic și capacitatea de a elimina pietrele, ceea ce este folosit de industria farmaceutică pentru fabricarea medicamentelor.

Sirop pentru tratarea rinichilor
Acest sirop este atât de eficient pentru salvarea de colica renală, eliminarea pietrelor și a nisipului, încât fitoterapeuții îl numesc sirop-minune.

Se toarnă 3–4 linguri de materie primă cu apă, se lasă la infuzat o zi. Se strecoară lichidul printr-un tifon și se aduce la fierbere la foc mic. Se adaugă un pahar de zahăr sau miere și se fierbe conținutul până la o consistență groasă. După ce se răcește, se poate începe administrarea. Se bea de 3 ori pe zi câte 15 g, indiferent de ora mesei.

Decocturi pentru pielonefrită
Acest remediu ajută prin faptul că reduce durerea în zona rinichilor.

Se amestecă câte 2 linguri de plantă uscată de pelin, afin și lavandă, 1 lingură de scoarță de salcie, 4 linguri de mușețel farmaceutic. Cantitatea de apă se calculează astfel: la 10 g de materie primă – 100 ml de apă. Se fierb plantele la foc mic timp de 15 minute, apoi se răcește decoctul și se strecoară. Se fierbe din nou, se lasă decoctul să se răcească și se începe administrarea. În prima lună se bea 3 pahare de decoct pe zi, în luna următoare – de două ori pe zi câte 200 g. În a treia lună, doza scade la administrarea pe stomacul gol a unui pahar din compoziția terapeutică.

Dacă doar un rinichi doare, sunt suficiente doar compresele: se înmoaie o pânză în decoct și se face o compresă pe partea lombară unde doare.

Pentru prostatită

Cel mai adesea, pentru tratarea prostatitei se folosesc infuzii pe bază de pelin.

1. Trebuie amestecată o parte de inflorescențe de pelin și câte două părți de plantă de piper de apă, coada-calului, frunze de alun de pădure și trei părți de mușețel farmaceutic. Amestecul de plante (1 lingură) se toarnă cu apă clocotită (un pahar) și se lasă la infuzat o oră. Se strecoară și se administrează cu jumătate de oră înainte de masă, de 3 ori pe zi.
2. Inflorescențele de pelin (1 lingură) se toarnă cu apă clocotită (un pahar) și se lasă la infuzat o oră. Se strecoară și se împarte în 3 părți. Se bea pe parcursul zilei cu jumătate de oră înainte de masă.
3. Se iau câte 100 g de plantă uscată de șoricel, pelin și muguri de pin. Se amestecă materia vegetală, se toarnă 1 l de apă călduță și se pune la foc mic, se fierbe 2,5 ore. Se dă de pe foc și se lasă la infuzat o zi, apoi se strecoară și se adaugă 50 g de coniac și un pahar de suc proaspăt stors de aloe. Se îndulcește cu 1 lingură de miere. Se administrează câte 1 linguriță de 3 ori pe zi, indiferent de masă.

Pentru tuse

La tuse și răceală, pelinul este de asemenea eficient; pentru tratament se poate aplica tinctura pe alcool.

Se toarnă 200 ml de alcool peste 2–3 linguri de frunze de pelin mărunțite, de preferat proaspăt culese, dar se poate și materie primă uscată. Se încălzește compoziția pe baie de apă aproximativ 20 de minute. Se ia de pe baia de apă, se dizolvă în tinctură 1 linguriță de miere și se lasă la infuzat 12 ore, apoi se strecoară.

Se administrează câte 2 linguri dimineața și seara. Se poate gusta acest remediu cu fructe pentru a îndepărta amăreala.

Împotriva paraziților

Pentru curățarea intestinelor și scăparea de paraziți, trebuie să pregătiți o infuzie specială, cu pelin și usturoi, pe care apoi să o utilizați cu ajutorul unei clisme.

1. Soluție anti-viermi. 1 lingură cu vârf de pelin măcinat se toarnă cu un pahar de apă clocotită și se lasă la infuzat o oră. Între timp, stoarceți jumătate de pahar de suc de usturoi. Filtrați infuzia de pelin, adăugați sucul de usturoi. Compoziția pentru clismă este gata!
2. Ceai anti-viermi. Pentru a alunga paraziții rotunzi, vindecătorii-ierboriști prescriu să se bea timp de 10 zile ceai de pelin. Prepararea este simplă: 1 linguriță de materie primă uscată se toarnă cu un pahar de apă clocotită și se iau dimineața și seara câte 3 linguri.
3. Pudră vermifugă. Măcinați într-un mojar sau râșniță de cafea 100 g de pelin uscat. În primele trei zile, la fiecare 2 ore, luați câte 1 linguriță din pudra obținută și beți-o cu apă. În zilele următoare, măriți intervalul dintre administrări. Luați toată pudra într-o săptămână. Se recomandă aplicarea acestei metode de tratament de 2 ori pe an, în special celor care intră în contact strâns cu animalele – lucrează cu ele sau le au în gospodărie.

Pentru herpes

Preparați cu apă clocotită 1 lingură de materie primă uscată de pelin. Acoperiți cu capac și înfășurați, pentru a se infuza timp de 3 ore. Filtrați și ungeți cu această infuzie leziunile de herpes de pe buze. Puteți lipi o bucată de frunză înmuiată și o țineți pe zona dureroasă. Se recomandă să consumați infuzia ca ceai de 2 ori pe zi, după dorință – cu miere.

În oncologie

Tinctura amară de pelin oferă organismului puterea de a lupta împotriva unei boli grave, neutralizează radicalii liberi din organismul uman, curăță ficatul de toxine, ceea ce este deosebit de relevant dacă pacientul urmează un tratament chimioterapeutic. Acest remediu poate fi utilizat doar ca suport, pe lângă tratamentul principal prescris de medic.

Preparați 5 g de plantă uscată de pelin și câte 50 g de fructe de măceș și de iarbă de coada-șoricelului. Turnați peste materie primă 3 l de apă clocotită și lăsați la infuzat timp de 2 ore. Apoi puneți pe baie de apă și fierbeți tot 2 ore. Luați de pe foc, înfășurați pentru căldură într-un prosop și lăsați la infuzat 24 de ore. Apoi adăugați în infuzie 200 g de pudră uscată de extract de ciupercă chaga și puneți 2 pumni de frunze de aloe fin tăiate. Îmbogățiți infuzia cu un pahar de coniac și 3-4 linguri de miere. Luați câte 1 lingură de remediu înainte de fiecare masă.

În bronșită

Din pelin se pot face diverse remedii pentru tratarea bronșitei: decocturi, ceaiuri, infuzii, inhalații.

1. Decoct pentru bronșită. Remediul preparat după această rețetă este eficient nu numai în bronșită, ci și în bolile pulmonare. Turnați 300 ml de apă rece peste 1 lingură de materie primă medicinală uscată de pelin. Puneți pe foc și fierbeți 3 minute. Luați de pe foc și lăsați la infuzat 45 de minute. Filtrați și beți pe parcursul zilei, împărțit în 3 prize. Beți cu 15-20 de minute înainte de masă.
2. Tinctură pentru tuse uscată. Se toarnă 0,5 ml de votcă bună peste 20 g de materie primă uscată de pelin. Se lasă la infuzat cel puțin o zi într-un loc întunecat la temperatura camerei. Se administrează de 3 ori pe zi câte o lingură. Se bea înainte de masă și noaptea. Dacă se adaugă în tinctură miere (2 linguri), aceasta va fi eficientă în caz de bronșită foarte puternică cu tuse sufocantă. Se administrează după aceeași schemă. Tusea va începe să cedeze brusc din a doua zi de la începerea administrării.
3. Infuzie pentru tuse fără alcool. Acest remediu acționează excelent și în caz de bronșită. Spre deosebire de tinctura alcoolică, poate fi administrat copiilor. Se toarnă 40 g de plantă cu un pahar de apă clocotită și, acoperind cu un capac, se lasă la infuzat timp de o oră. Se strecoară și se bea de 3 ori pe zi câte o lingură, se adaugă miere.
4. Inhalații cu ulei pentru tuse. Pentru inhalații în caz de bronșită, nu se folosește extractul uleios preparat acasă, ci uleiul esențial de pelin, care poate fi cumpărat din farmacie. Dacă aveți un inhalator special, se pot pune 1-2 picături de ulei esențial în el și se respiră. Dacă nu aveți inhalator, se pot pune 3-5 picături de ulei vindecător în apă fierbinte și se respiră, aplecându-se deasupra recipientului și acoperindu-se cu capul cu un prosop.

Tipuri de preparate medicinale

Infuzie

Infuzia trebuie preparată în cantitatea necesară pentru o zi, deoarece nu este destinată păstrării îndelungate. Pentru o porție zilnică de preparat vindecător sunt suficiente 2 lingurițe de pulbere din frunze uscate de pelin. Se toarnă peste ele un pahar de apă clocotită, se acoperă bine cu un capac. După 20 de minute se strecoară și se bea.

Tinctură

Tinctura acționează bine în tratamentul complex al tusei, răcelii și infecțiilor virale respiratorii acute (IVRA). Dar copiilor le este interzis acest remediu, deoarece conține alcool.

Pentru a obține tinctura, se toarnă 2 linguri de frunze mărunțite de pelin într-un vas de sticlă cu un pahar de votcă de calitate, se agită și se pune pe baie de apă timp de 20 de minute. Se ia de pe foc și se lasă la infuzat în continuare timp de 6 ore, apoi se strecoară, se stoarce planta, iar tinctura rezultată se toarnă într-o sticlă, se înfiletă cu capacul și se pune la frigider.

Decoct

Pentru a prepara decoctul după rețeta clasică, sunt necesare atât materia primă uscată, cât și frunzele proaspete. De pelin uscat se ia 0,5 lingură, de frunze crude mărunțite – o lingură plină. Se toarnă cu un pahar de apă fierbinte și se pune pe foc. Când dă în clocot, se fierbe la foc mic timp de 20 de minute. Se ia de pe foc, iar când se răcește, se strecoară.

Decoctul după această rețetă normalizează procesul metabolismului.

Decoct din plantă uscată
Remediul pentru tratarea hemoroizilor se prepară din pelin uscat, iar apoi se administrează sub formă de clismă.

Pentru a prepara decoctul vindecător, se toarnă 1 l de apă peste 4 linguri de plantă medicinală, se aduce la fierbere și se fierbe 7 minute la foc mic. Se ia de pe foc, se învelește pentru căldură într-un prosop și se lasă la infuzat aproximativ 6 ore. Înainte de consum, se strecoară.

Decoct din rădăcina de pelin
Adăugați în apă fierbinte rădăcina uscată și mărunțită de pelin (2 linguri). Fierbeți timp de 10 minute sub capac, pentru a nu se evapora uleiurile esențiale. Când se răcește, strecurați decoctul și beți-l pe parcursul întregii zile, luând de fiecare dată câte 2 linguri – cu 30 de minute înainte de masă. Acest preparat acționează eficient în bolile oncologice ale organelor digestive și ale sistemului reproducător, precum și ca remediu antihelmintic.

Ceai

Pentru a stimula imunitatea, se recomandă să beți ceai cu pelin. Pentru aceasta, trebuie să preparați în ceainic ceaiul verde preferat obișnuit. Într-un alt vas, turnați 1 linguriță de pelin peste jumătate de pahar de apă clocotită. Așteptați 5–7 minute, filtrați infuzia de pelin și turnați-o în ceainic împreună cu ceaiul. Lăsați-le să stea împreună încă 5 minute, apoi puteți bea. Aroma ierboasă a ceaiului verde cu amăreala delicată a pelinului – este atât de delicios! Puteți adăuga dulceață cu zahăr sau bea în combinație cu miere.

Ulei

Se poate prepara acasă ulei de pelin. Desigur, nu va fi același ulei esențial pe care îl vând în farmacie, acesta se face cu echipamente speciale și procese tehnologice corespunzătoare. Dar obținerea unui concentrat uleios util de pelin este pe deplin posibilă.

Pentru uleiul de casă, trebuie să umpleți un borcan de jumătate de litru cu frunze proaspete de pelin, nu este necesar să compactați frunzele în mod special. Apoi acoperiți complet frunzele cu ulei de măsline, de floarea-soarelui sau de in, închideți borcanul cu un capac cu filet. Lăsați la macerat cel puțin 2 săptămâni, în acest timp substanțele benefice din frunze vor trece în ulei, acesta va deveni verde închis. S-a înverzit – înseamnă că este gata. Se poate strecura și păstra la frigider, pentru a fi folosit ulterior după necesitate, pentru a trata ulcerații, răni mici.

Utilizare în cosmetică

Datorită faptului că pelinul conține multe complexe minerale, vitamine și acizi organici, este utilizat pe scară largă pentru a pune în ordine pielea feței: elimină descuamările, inflamațiile, combate acneea, întinerește și netezește pielea. Pentru a face femeile frumoase, pe bază de pelin se prepară loțiuni, comprese, uleiuri, tonice, cremă, decocturi și cuburi de gheață pe bază de acesta, tincturi și măști. Cel mai des, în scopuri cosmetice se utilizează pelinul obișnuit amar, cunoscut pentru proprietățile sale antiinflamatoare și antibacteriene.

Pentru față, pelinul acționează astfel: normalizează activitatea glandelor sebacee, uscând pielea excesiv de grasă, înlătură roșeața și inflamațiile, eliminând microflora patogenă, scapă de erupțiile acneice și acnee, stimulează procesele metabolice și reînnoirea celulară, luminează și elimină petele pigmentare.

Preparatele pe bază de această plantă sunt potrivite pentru utilizare la diferite tipuri de piele, dar cel mai des se aplică pe pielea grasă și predispusă la formarea de coșuri. Eficacitatea sa în acest caz este asigurată de componentele dezinfectante. Din acest motiv, ele sunt folosite și pentru tratarea afecțiunilor pielii – cum ar fi psoriazis, eczemă, dermatită, urticarie, demodecoză și diateză.

Înainte de utilizarea preparatului pe bază de pelin, trebuie verificată reacția individuală a organismului la componente, pentru care se aplică produsul pe partea interioară a cotului sau a încheieturii timp de 25–30 de minute. Dacă nu rămâne roșeață sau descuamare, se poate folosi pelinul pentru înfrumusețare.

Loțiune

Pentru prepararea loțiunii, trebuie amestecată 1 linguriță de tinctură alcoolică de pelin cu 300 ml de apă minerală și 20 de picături de ulei de migdale (acesta se poate cumpăra de la farmacie). Turnați produsul pregătit într-o sticluță de sticlă cu dop înfiletabil și păstrați loțiunea la frigider. Ștergeți fața cu ea dimineața și seara după spălare, apoi se recomandă aplicarea unei creme hidratante.

Un astfel de produs contribuie la curățarea profundă a porilor, la hrănirea pielii cu vitamine, minerale și microelemente. Datorită utilizării sale, se îmbunătățește circulația sângelui, se reface tonusul pielii, se uniformizează structura acesteia, se învioră fața.

Cuburi de gheață

Cu cuburi de gheață preparate din decoct de plante medicinale se șterge fața, ceea ce permite eliminarea coșurilor și a inflamațiilor, înlăturarea roșeții și normalizarea culorii pielii, strâmtarea porilor și «însuflețirea» pielii. În plus, frigul «antrenează» perfect vasele, făcându-le mai elastice. Se tratează fața după spălare. Această metodă este deosebit de utilă în tratarea acneei și a demodecozei. Pentru un efect mai bun, este necesar un curs de 7–10 astfel de proceduri.

Ulei cosmetic

1 lingură de frunze proaspete de pelin mărunțite se toarnă cu 100 ml de ulei – se poate folosi ulei de măsline, de floarea-soarelui, de in. Se lasă la macerat cel puțin 3 zile într-un vas de sticlă la temperatura camerei, într-un loc întunecat. Se strecoară și se poate utiliza.

Adăugați câteva picături din uleiul obținut în crema care se folosește de obicei pentru îngrijirea de dimineață a feței. Seara se poate aplica pe față uleiul în stare pură, fără cremă.

Un astfel de ulei este potrivit pentru doamnele cu orice tip de piele. Acesta ajută la întinerire, înmoaie pielea, o face mai fermă, netezește ridurile mici.

Mască de albire

O astfel de mască va ajuta să facă fața mai deschisă la culoare, să elimine pigmentarea pielii mature, să decoloreze pistruii. Este bine să se folosească acest produs înainte de o călătorie la mare, pentru ca bronzul să fie uniform.

Câte 1 lingură de fulgi de ovăz și de pelin se mărunțesc în râșnița de cafea și se toarnă treptat, puțin câte puțin, 50–60 ml de ceai verde. Se amestecă până la consistența unei paste și se adaugă în pastă 1 linguriță de suc de lămâie. Se aplică produsul pe față, lucrând cu deosebită atenție petele pigmentare. Lăsați masca să stea pe piele aproximativ 15 minute. Pe parcursul lunii înainte de vacanță, faceți această procedură de 4–5 ori.

Dacă pielea este uscată, în loc de ceai se folosește smântână, lapte gras sau frișcă. Pasta obținută se aplică pe față timp de 20 de minute.

Mască scrub pentru ten mixt

Aburiți fața cu un prosop fierbinte: înmuiați-l în apă fierbinte, stoarceți-l și aplicați-l pe bărbie, obraji, frunte. Stați întins 5 minute, până când prosopul se răcește. Repetați procedura încă o dată și așteptați din nou 5 minute. Apoi luați iarba de pelin uscată și mărunțită și aplicați-o pe față, masând ușor pielea. Pelinul acționează ca un abraziv ușor, curăță pielea de celulele moarte, de impuritățile adânci și, de asemenea, stimulează procesul de reînnoire a acesteia.

Mască pentru pielea inflamată

Mai întâi trebuie să pregătiți infuzia de pelin, pentru care turnați 1 lingură de materie vegetală în 100 ml de apă fierbinte. După ce se infuzează (cam 30–40 de minute), strecurați infuzia, iar pasta vegetală o amestecați cu 2 linguri de smântână și aplicați pe față. Spălați-vă după 15 minute. Dacă folosiți masca regulat – o dată pe săptămână, ea nu numai că va reduce inflamația, dar va contribui și la albirea pielii.

Împotriva coșurilor

Capacitatea pelinului de a elimina inflamația este utilizată în măștile pentru tratarea diverselor probleme ale pielii.

La 1 lingură de pudră de badiagă (se poate cumpăra din farmacie), adăugați puțin câte puțin apă minerală, amestecați pentru a obține o consistență de smântână lichidă și lăsați 10 minute să se infuzeze. Amestecați 1 linguriță de suc de pelin cu aceeași cantitate de mușețel din farmacie și adăugați în compoziția cu badiagă. Remediul obținut aplicați pe pielea curată timp de 18–20 de minute.

Folosiți această mască o dată pe săptămână, durata totală a tratamentului trebuie să fie de 5 până la 7 zile.

Mască terapeutică

Preparați un decoct din frunze de pelin: fierbeți timp de 10 minute 2 linguri de materie uscată mărunțită în 2 căni de apă clocotită. Răciți și strecurați. Faceți o pastă din 50–70 g de fulgi de ovăz, turnând treptat decoctul. Aplicați compoziția rezultată pe pielea feței timp de 15–20 de minute.

Decoctul rămas nu trebuie aruncat. Cu el puteți șterge pielea dimineața pentru tonifiere și pentru a-i oferi un aspect proaspăt.

Mască pentru pielea grasă

Fierbeți timp de 10 minute 1 lingură de pelin uscat într-un pahar cu apă. Răciți, strecurați. Bateți albușul de ou și amestecați-l ușor cu decoctul. Aplicați pe față timp de 20 de minute. Aceasta va ajuta la eliminarea strălucirii uleioase, la curățarea și contractarea porilor, la conturarea ovalului feței.

Mască cu alcool

Luați 2 lingurițe de tinctură alcoolică de pelin, amestecați cu 1 lingură de miere. Aplicați pe față cu ajutorul unui disc de bumbac timp de 30 de minute. Clătiți cu apă călduță.

Mască împotriva erupțiilor de pe față

Radeți partea superioară galbenă a cojii de lămâie – coaja rasă. Pentru mască veți avea nevoie de 20 g (aproximativ 2 lingurițe) de coajă rasă. Amestecați-o cu 50 g de terci de ovăz la lapte rămas de la micul dejun și 50 ml de decoct de pelin. Aplicați amestecul pe față timp de 20 de minute. Repetați această procedură de 2 ori pe săptămână, durata tratamentului – o lună.

Mască anti-rid

Amestecați 1 lingură de pelin uscat cu 2 linguri de salvie și turnați puțină apă fierbinte pentru a obține o pastă. Amestecați cu 10 g (sau 2 lingurițe) de brânză de vaci și cu un gălbenuș de ou și aplicați prin mișcări de masaj pe față, după ce ați curățat-o în prealabil.

Clătiți compoziția după 15–20 de minute, iar fața ștergeți-o cu un cub de gheață făcut din decoct de pelin. Cel mai mare efect poate fi atins dacă faceți această mască o dată la 4–5 zile, în total vor fi necesare 7–8 proceduri.

Mască întineritoare

Această mască posedă proprietăți anti-îmbătrânire, deoarece conține componente antioxidante.

Pentru preparare, trebuie să amestecați materia primă uscată de pelin cu sunătoare, mentă, mușețel, podbal, salvie. Luați 1 linguriță de pelin, iar celelalte plante – câte 2 lingurițe. Turnați peste amestecul de plante apă fierbinte și lăsați la infuzat 20–25 de minute. Strecurați, puneți decoctul la frigider pentru a-l folosi ulterior la spălatul de dimineață, iar amestecul de plante aburit îl amestecați cu 1 linguriță de smântână și îl întindeți pe față. După 15–20 de minute, spălați-vă. Iarna, o astfel de mască trebuie făcută de câteva ori pe săptămână, vara – o dată.

Infuzie pentru păr

Pentru a îmbunătăți starea scalpului și a reduce seboreea, se poate frecționa infuzia de pelin: turnați 2 linguri de plantă uscată cu un pahar de apă clocotită, acoperiți cu un capac, înfășurați cu un prosop și lăsați la infuzat timp de 10–12 ore, apoi frecționați pielea de sub păr, fără a clăti. Această procedură poate fi repetată de două ori pe săptămână. Pe lângă reducerea seboreei, va ajuta să scăpați de mătreață și de căderea puternică a părului.

Decoct pentru clătire

Decoctul va ajuta să scăpați de mâncărimea scalpului, va întări părul și va camufla ușor firele de păr cărunte.

Turnați 1 lingură de pelin uscat măcinat cu un pahar de apă clocotită și fierbeți 5 minute la foc mic. Răciți, strecurați și diluați cu 1 l de apă. Clătiți părul după spălare.

Mască pentru creșterea părului

Turnați 2 linguri de plantă cu 200 ml de bere și încălziți compoziția pe baie de apă timp de 15 minute. Când se răcește până la o temperatură suportabilă, aplicați pe păr cu mișcări de masaj, înfășurați capul cu un prosop pentru o jumătate de oră, apoi clătiți. Această mască nu doar va întări foliculii de păr, dar va accelera și creșterea acestuia.

Mască împotriva mătreții

Amestecați până la omogenizare 1 lingură de decoct de pelin, gălbenușul și 15 g de miere. Ungeți părul și scalpul cu această compoziție, înfășurați capul cu folie alimentară și izolați cu un prosop. Țineți masca pe cap o jumătate de oră, apoi clătiți. Acest remediu va ajuta să scăpați de mătreața de orice tip.

Contraindicații la utilizare

Femeile însărcinate nu au voie sub nicio formă să folosească vreo compoziție pe bază de pelin: în cel mai bun caz, pot obține o alergie la copilul nenăscut, dar, mai grav, aceasta poate duce la avorturi spontane. Viitoarele mame nu sunt împiedicate să se plimbe pe câmpuri și să respire mirosurile de plante, inclusiv aroma amară. Pentru femeile care alăptează, pelinul este contraindicat. Copiilor li se pot administra compoziții pe bază de pelin cu mare prudență și numai după consultarea medicului.

Contraindicația directă pentru pelin este ulcerul gastric și duodenal, gastrita cu aciditate scăzută, precum și afecțiunile organelor digestive în perioada de exacerbare.

Nu trebuie să luați compoziții pe bază de pelin în caz de tromboflebită. Dacă se descoperă intoleranță individuală a organismului, este mai bine să nu administrați acest remediu.

Deoarece în caz de supradozaj, pelinul poate provoca chiar și la o persoană relativ sănătoasă apariția de halucinații și tremurături musculare necontrolabile, celor care suferă de afecțiuni legate de tulburări psihice, precum și de boli grave ale sistemului nervos, li se contraindica total administrarea internă a plantei.

Preparatele pe bază de plantă se pot dovedi prea puternice pentru persoanele în vârstă cu o constituție robustă.

Cu toate acestea, tuturor celor cărora le este interzis consumul intern de pelin li se permite să se trateze cu remedii externe – aplicații, comprese, loțiuni.

În caz de supradozaj cu pelin, pot apărea dureri puternice de cap și amețeli, greață chiar până la vărsături. Slăbiciune și letargie până la pierderea cunoștinței, halucinații auditive, vizuale și tactile, precum și crampe și convulsii – aceste manifestări ale supradozajului sunt de asemenea posibile.

Fotografie cu pelin amar