Pirul: proprietăți terapeutice și contraindicații

Câte nume nu a inventat poporul pentru pir! Unul mai rău decât altul: îi spun și iarba câinelui, și secara. În unele localități îl numesc „ponîr”, în altele – „dandura”, iar în altele – chiar „iarba-vierme”. Dacă unui grădinar sau unui cultivator i se visează că pirul a crescut luxuriant în răzoarele sau în straturile de flori preferate, se va trezi cu palpitații neliniștitoare. Iar înțelegând că a fost doar un vis, va răsufla ușurat. Pentru că pirul este o durere de cap pentru toți cei cărora le place să sape în pământ. Rizomii lui se extind rapid în lățime și în adâncime, iar grădinarului îi este greu să-i facă față.

Compoziția chimică

Între timp, chiar în acești rizomi se găsesc numeroase substanțe benefice pentru om. De exemplu, pirul este bogat în vitaminele C și E – acid ascorbic și tocoferol, care au capacitatea de a încetini îmbătrânirea și de a întări sistemul imunitar. La întărirea imunității contribuie și polizaharidul complex amidon, care este, de asemenea, necesar creierului și mușchilor. Puterea carotenului prezent în rizomi constă în capacitatea de a elimina radicalii liberi din celule și de a reduce efectul negativ al unui mediu nefavorabil.

Printre componentele rizomului de pir, aproape 10% este reprezentat de proteine, iar acestea reprezintă unul dintre cele mai importante „materiale de construcție” pentru corpul uman. Rolul tricinei (o glucidă care reprezintă aproape 40% din compoziția pirului) și al fructozei monozaharidice este de a asigura refacerea rapidă a forțelor.

Un întreg set de acizi organici contribuie la menținerea echilibrului acido-bazic normal al organismului și participă la procesele metabolice.

Organismul uman încredințează sărurilor minerale din compoziția pirului asigurarea funcționării sistemelor cardiovascular, endocrin și nervos, precum și a tractului digestiv, responsabilitatea pentru echilibrul metabolismului apă-sare și participarea la procesul de hematopoieză. Un rol deosebit de important îl joacă sărurile acidului silicic, deoarece în cazul deficitului de siliciu, organismului îi devine greu să asimileze peste șaptezeci de elemente chimice.

De starea pielii, părului și unghiilor răspund uleiurile – gras și eteric, care intră și ele în lista substanțelor benefice din compoziția pirului.

Aminoacidul alanină este participantul activ permanent în toate procesele metabolice, asigurând rezistența și influențând pozitiv activitatea creierului și a sistemului muscular.

Cum arată și unde crește

Pirul aparține culturilor de graminee. Rădăcina sa lungă, puternic ramificată, cu un număr imens de ramificații, poate pătrunde adânc în pământul moale și afânat – până la 1 m și chiar mai mult. Dar, de obicei, toate ramificațiile sale se răspândesc la o adâncime de cel mult 15 cm. În schimb, în lățime, ramificațiile rădăcinii ocupă o „pată” minimă de 3 pe 3 m și se pot întinde pe un teritoriu și mai mare.

În înălțime, pirul crește de la 50 cm la 120 cm, culoarea sa fiind cel mai adesea verde pur, dar există specii a căror parte aeriană este verde-cenușie. De obicei, planta este netedă și glabră, dar există și exemplare păroase.

Frunzele pirului au o formă plată, puternic alungită. Botaniștii încadrează această formă în tipul liniar. Ele pot atinge 40 cm în lungime și 10 cm în lățime (în condiții favorabile de creștere). Nervurile subțiri se disting perfect de-a lungul întregii frunze.

Tulpinile înalte ale plantei se termină în vârf cu spiculețe, a căror lungime poate varia între 10 și 15 cm. Ele conțin de la 4 la 7 flori cu solzi de formă alungită, lanceolată. Pirul începe să înflorească încă din prima lună a verii, iar de la sfârșitul lui iulie încep să se coacă semințele.

Această buruiană se poate înmulți atât prin rizomi (această metodă se numește vegetativă), cât și prin semințe (cealaltă denumire – pe cale sexuală). Planta este foarte adaptată la ambele metode. Rizomii pot ocupa suprafețe uriașe, iar pe un sol bun pot da naștere unui număr imens de lăstari. Astfel, pe un hectar de pământ acoperit de pir se află o cantitate incredibilă de muguri rizomatici – aproximativ 250 de milioane! Și fiecare dintre ei poate da viață unei noi plante. Chiar dacă rădăcina este tăiată în multe fragmente, niciunul nu piere în zadar, ci din el va crește cu siguranță o nouă buruiană. Mai mult, chiar dacă un mic fragment stă un an în pământ liniștit, fără semne de viață, în anul următor sau chiar peste un an, ori doi, din el se poate dezvolta perfect un nou lăstar.

Polenizarea încrucișată a pirului are loc, adică polenul de la o plantă este transferat pe pistilul alteia. Astfel, se formează o plantă cu un nou genotip, care păstrează o rezistență și o vitalitate și mai mari. Semințele, ca și fragmentele de rădăcină, sunt capabile să supraviețuiască condițiilor nefavorabile din sol timp de mai multe sezoane și să se facă simțite chiar și după 10–12 ani. Și, deoarece o singură plantă poate produce aproximativ 10 mii de semințe, este ușor de imaginat ce armată uriașă diseminează anual fiecare plantă de pir pe întinderile câmpurilor.

Seceta, pe care pirul o suportă greu, o îndură în stare de repaus, dar când încep ploile, pornește într-o creștere rapidă și prinde centimetri chiar sub ochii dumneavoastră.

Habitatul său este practic oriunde pe planeta noastră. Principalele sale colonii sunt situate în emisfera nordică, în țările europene, în Asia; supraviețuiește și în căldura nord-africană, precum și în emisfera sudică. În Rusia, se întâlnește peste tot.

Cel mai bine i se potrivește un climat temperat. El iubește solurile fertile, suficient de afânate, bogate în azot; crește cel mai bine pe nisip, dar nu suferă prea mult nici pe terenuri mlăștinoase. Desișurile lui înalte se află nu numai pe câmpuri, ci și pe malurile apelor, în poienile pădurilor, de-a lungul drumurilor, pe margini, în stepe. Ca un oaspete nepoftit, pirul pătrunde în grădini și livezi, pentru că îi place mai ales acolo unde există udare regulată. Dar dacă pământul nu este lucrat mult timp și devine compact, tare, de parcă ar fi bătut, el își pierde activitatea, care se reia după prima arătură.

Câmpurile infestate cu pir pierd brusc randamentul, deoarece el dăunează atât plantelor cultivate, cât și solului, căruia îi fură substanțele nutritive și umiditatea. În final, pământul se usucă și se sărăcește brusc.

Specii

În natură există aproape 30 de specii de pir. Ele se deosebesc între ele prin înălțime și structura spicului, iar această diferență se explică prin condițiile în care cresc.

De exemplu, pirul târâtor, căruia îi este bine peste tot, în orice zonă naturală – fie pe pajiște sau poiană, fie pe malul apei, fie în grădină sau câmp, fie pe marginea drumului – crește înalt, de la jumătate de metru până la 1 m 20 cm. În consecință, tulpinile și lamele foliare sunt destul de mari, lungi. Este foarte greu de eradicat.

Iar ruda sa, pirul pleveliform, este destul de scund. El nu crește mai sus de 30–75 cm. Habitatul său este stepa; este răspândit în principal în regiunile sudice ale Rusiei, în Ucraina, îi plac solurile nisipoase sau calcaroase, se așază pe pajiști foarte uscate. El se deosebește prin culoare de pirul târâtor: partea sa aeriană este de culoare verzui-cenușie.

Un altul din cohorta pirilor – cel intermediar – nu este deosebit de înalt, crește de la 40 la 100 cm. În centrul Rusiei nu se întâlnește, este răspândit mai la sud: în stepe și pe uscatul Mediteranei, al Europei Centrale. Caucazul, Asia și extremul sud al Rusiei sunt, de asemenea, locuri obișnuite pentru el.

Încă un pir sudist – cel alungit. El poate crește până la 1,5 m, deși dimensiunea medie este de la 40 la 100 cm. Elementul său sunt solonceacurile, solurile cretoase și calcaroase, marginile drumurilor din Asia, Caucaz, Mediterana, sudul Rusiei.

Recoltare și păstrare

În ciuda diferențelor dintre speciile de pir, toate sunt potrivite pentru utilizare în scopuri medicinale. Vindecătorii populari știu că cel mai bine este să se dezgroape rizomii fie primăvara, fie toamna. Cel mai simplu este să se folosească buruienile dezgropate din grădină. Rizomii lor trebuie scuturați bine de pământ, spălați mai întâi într-un lighean sau găleată, pentru a fi mai ușor de curățat de boabele de nisip, apoi clătiți cu apă direct de la robinet.

Pentru ca rădăcinile să se usuce bine, se pot întinde pentru scurt timp într-un loc însorit, de preferat când afară este vântos. Apoi, trebuie mutate într-un loc umbrit, de preferat pe verandă sau terasă. Este important să existe curent, iar vântul să adie peste materia primă medicinală. Se pot usca complet cu ajutorul unui uscător. Atunci, rădăcinile trebuie tăiate puțin în prealabil, pentru a fi mai ușor de așezat în tăvi.

Păstrați rizomii uscați timp de maximum 2 ani. În acest timp, trebuie respectate regulile de depozitare – așezați-i în cutii din placaj sau în saci de pânză.

Proprietățile terapeutice ale pirului

Acest pir dăunător și agresiv poate fi de un real folos omului. Proprietățile sale terapeutice sunt cunoscute de medici de mult timp. Ele sunt folosite încă din timpul Greciei Antice. Astfel, marele Avicenna știa de beneficiile aplicării pirului pe răni, de capacitatea rădăcinii sale de a avea un efect cicatrizant.

În Rusia prerevoluționară, pirul era recoltat pentru farmacii. Astăzi, în țările europene, este folosit de medicina oficială – de exemplu, în Germania, unde problema utilizării pirului este tratată chiar la nivelul serviciului public de sănătate. Acolo, este utilizat în cazurile de inflamații ale căilor urinare și în tratarea răcelilor și a infecțiilor respiratorii acute (IRA).

Medicina științifică indică capacitatea rizomilor buruienii de a regla metabolismul sării. De asemenea, este apreciat pentru efectele diuretice, diaforetice și emoliente, precum și pentru acțiunea expectorantă.

Pirul se numără printre mijloacele capabile să refacă puterile, să crească tonusul organismului, să îmbunătățească apetitul și să refacă somnul. Acest lucru se datorează zahărurilor și vitaminelor pe care le conține. Se folosește și capacitatea sa de a regla coagularea sângelui, de a-l oxigena și de a-l curăța. Datorită acțiunii plantei, fluxul de apă din organism este intensificat, în același timp capilarele sunt curățate, toxinele sunt eliminate, iar acest lucru contribuie la reducerea erupțiilor cutanate.

Pirului îi este propriu și un efect antihelmintic; în natură, pisicile și câinii îl folosesc, mâncând iarba și curățându-se astfel de paraziți.

Pentru femei

Pentru femei, pirul este interesant ca un mijloc care permite pielii să își păstreze frumusețea, sănătatea și tinerețea, reducând numărul ridurilor datorită controlului proceselor oxidative din organism. În plus, vitamina E (tocoferolul) conținută în rizomii plantei ajută la eliminarea coșurilor, a acneei, accelerează vindecarea iritațiilor.

De asemenea, tocoferolul contribuie la restabilirea ciclului menstrual regulat și, prin creșterea libidoului, îmbunătățește fertilitatea – capacitatea de a naște copii sănătoși și puternici.

Pentru bărbați

Bărbaților, la fel ca femeilor, vitamina E îi ajută să își refacă funcția reproductivă, asigurând o compoziție normală a lichidului seminal. După cum spun specialiștii, acest remediu este necesar bărbaților de patruzeci de ani pentru a-și redobândi forța masculină de odinioară și poftele firești. În plus, prin reducerea ușoară a inflamației, planta influențează benefic prostata, ameliorând evoluția prostatitei.

Pirul în medicina populară

Medicina populară folosește pirul pentru tratarea diferitelor sisteme ale organismului – începând de la bolile metabolismului, gută și reumatism și până la patologii ale digestiei, sistemului cardiovascular, sferei urogenitale și oncologie.

O ceașcă de ceai din pir va ajuta la oboseală și senzația de epuizare. S-a stabilit că pirul este eficient pentru eliminarea consecințelor radiațiilor și este chiar prescris ca mijloc suplimentar în boala de radiații.

Preparatele preparate din rizom, împreună cu sucul din frunze, sunt recomandate pentru tratarea bronșitei, pneumoniei și infecțiilor respiratorii acute. Pirul s-a dovedit, de asemenea, eficient în combaterea furunculozei și acneei. În aceste și alte probleme ale pielii, inclusiv diateza la copii mici, urticaria, eczema, sunt indicate cure de băi cu utilizarea produselor din pir. De obicei, se prescriu între 10 și 15 astfel de proceduri. Ele ajută și la căderea părului și hemoroizi. În ultimul caz, pirul poate fi folosit și sub formă de clismă.

Produsele pe bază de pir sunt utilizate pe scară largă pentru tratarea bolilor hepatice, inclusiv a celor grave, precum hepatita, ciroza, patologiile țesutului adipos al organului. În compoziția amestecurilor de plante, această plantă tratează vezica biliară și căile biliare, boala litiazică biliară. Proprietățile sale antiinflamatoare sunt folosite de medicina populară pentru ameliorarea simptomelor gastritei, colitei, enteritei. Medicina populară cunoaște metode de tratare a hipertensiunii arteriale, anemiei, rahitismului cu ajutorul pirului. Produsele pe bază de această buruiană sunt utilizate ca adjuvant în terapia complexă a tumorilor maligne.

Tipuri de preparate medicinale

Vindecătorii populari folosesc pirul sub formă de ceai, suc, decoct, infuzie, tinctură și tablete. Lichidele se administrează atât intern, cât și extern – sub formă de băi, comprese și loțiuni.

Tabletele se consumă numai intern. De fapt, acestea nu sunt tablete în sensul obișnuit. Vindecătorii populari le prepară din sucul părții aeriene a plantei, pentru care trec frunzele și tulpinile prin mașina de tocat carne sau le bat în blender. Din masa obținută se stoarce sucul, cu care se îmbibă apoi pâinea și se rulează biluțe mici.

Administrarea acestor tablete timp de o lună reface forțele imune ale organismului, îmbunătățește starea de bine, normalizează metabolismul și activitatea sistemului digestiv. Doza obișnuită este o dată pe zi, cu o oră înainte de masă.

Medicina populară mai propune o metodă originală de combatere a transpirației picioarelor cu ajutorul pirului proaspăt cules. Seara, după spălarea picioarelor, cu paie de orz și plantă de pir se împletesc degetele – așa cum se împletesc coșurile. Deasupra se pun șosete și se merge la culcare. Dimineața, planta se aruncă, se pun șosete curate. Dacă se face zilnic, dispar transpirația excesivă, mirosul neplăcut și afecțiunile asociate, cum ar fi iritațiile și supurațiile.

Infuzie

1. Pentru gută și cistită. Pentru a obține un decoct curativ, se zdrobește rizomul uscat. 2 linguri mari de materie primă se toarnă cu jumătate de litru de apă clocotită. Se acoperă cu o farfurie sau un capac și se lasă la infuzat timp de 8 ore. Remediu gata se bea cu 20 de minute înainte de micul dejun, prânz și cină, după ce a fost încălzit până la o temperatură călduță. Infuzia acționează eficient ca diuretic, expectorant și diaforetic.
2. În caz de infertilitate. Săpați rizomul, spălați-l, mărunțiți-l (sau folosiți materia primă uscată gata preparată), infuzați 1 lingură într-un pahar de apă proaspăt fiartă. După ce se odihnește o jumătate de oră, strecurați și beți de trei ori pe zi câte o lingură mare, fără a lega aceasta de mese.
3. În caz de colecistită. Turnați 2 linguri mari de rizom în 1,5 pahare de apă proaspăt fiartă. Lăsați la infuzat aproximativ 4–6 ore. După strecurare, consumați câte un pahar de trei ori pe zi. Urmați un tratament de o lună.

Tinctură

1. Pentru tuse în caz de răceală. Pregătiți 2 linguri de materie primă și 250 ml de apă. Apa trebuie să fie fiartă și răcită la temperatura camerei. Turnați apa peste pir, lăsați la infuzat 12 ore, apoi strecurați, stoarceți masa de rizom. Beți de 3 ori pe zi câte un pahar, puteți să nu legați administrarea acestui leac de mese.
2. Pentru gastrită. Această tinctură ajută în caz de colită, enterită și tulburări metabolice. Pentru ea este necesar rizomul mărunțit gata preparat. Turnați peste el apă fiartă răcită în proporție: la 250 ml – 5 lingurițe de materie primă. Lăsați la infuzat 12 ore, apoi strecurați, separând pirul de infuzie, dar nu aruncați infuzia. Turnați peste pir 250 ml de apă proaspăt fiartă și lăsați la cald aproximativ 50–60 de minute. După strecurare, amestecați atât prima cât și a doua infuzie și beți. Doza: câte 1/2 pahar de 4 ori pe zi înainte de mese.
3. Tinctură alcoolică. Pentru un pahar de votcă bună, va trebui să stoarceți 2 linguri mari de suc: pasați în blender frunzele și tulpinile proaspete, apoi stoarceți prin 4–6 straturi de tifon. Dacă pregătiți acest leac vara, atunci puteți trata răceala toată iarna, deoarece în această formă pirul se păstrează câteva luni.

Decoct

1. Pentru hemoroizi. Indicațiile acestui decoct sunt mai largi – inclusiv este recomandat în procesele inflamatorii ale intestinului gros, precum și în exacerbarea inflamației vezicii urinare. Pentru prepararea leacului, turnați 2 linguri mari de materie primă uscată într-un pahar de apă proaspăt fiartă și puneți pe foc pentru a fierbe în continuare. Fierbeți 5–10 minute. După răcire, strecurați și stoarceți bine. Decoctul poate fi administrat intern câte 1/3 de pahar înainte de mese de trei ori pe zi. Poate fi folosit ca microclismă, pentru care se iau 2–3 linguri mari de leac. Dacă intenționați să beți decoctul, puteți adăuga în timpul fierberii o frunză de coacăz negru pentru aromă.
2. Pentru diabetul zaharat. Leacul preparat după această rețetă reglează metabolismul. Turnați 1,2 litri de apă peste un pumn de rădăcină de pir. Aduceți la fierbere, apoi reduceți flacăra și lăsați să fiarbă încet până când volumul se reduce cu aproximativ 25%. După strecurare, beți câte 1 lingură de 4 până la 5 ori pe zi, indiferent de mese.
3. În caz de oncologie. Atunci când decideți să utilizați remedii populare, nu trebuie să uitați că tratamentul principal este prescris de medic, iar plantele pot fi doar un complement al cursului principal. Trebuie să luați 2 linguri de remediu medicinal uscat, să le turnați cu două pahare de apă clocotită și să fierbeți la foc mic. Remediul trebuie să fiarbă aproximativ 15 minute, nu mai mult. Apoi, acoperiți vasul în care s-a fiert planta cu un capac și lăsați la infuzat aproximativ 3 ore. După strecurare, administrați cu o jumătate de oră înainte de masă. Doza zilnică – de 3–4 ori pe zi câte 1/3 de pahar. Cursul durează o lună.
4. Decoct pe lapte. Pentru un pahar de lapte, trebuie să luați 1 lingură de rizom. Aduceți laptele la fierbere, turnați materia primă medicinală cu laptele clocotit și puneți din nou pe aragaz. Este necesar ca laptele cu pir să fiarbă 10 minute la foc mic. Răciți până la o temperatură călduță, strecurați și beți. Pregătiți decoctul de două ori pe zi. Ajută femeile în caz de proces inflamator la ovare și infertilitate care este o consecință a acestei inflamații.

Ceai

Pentru acnee juvenilă
Pentru această problemă, trebuie să preparați un ceai din patru plante. Mai întâi, pregătiți un amestec de plante: două părți de rizom de pir și câte o parte de violă tricoloră, coada-calului, urzică – amestecați într-un recipient uscat, de exemplu un borcan de sticlă. Preparați ceaiul din 2 lingurițe pline cu amestec de plante și un sfert de litru de apă clocotită. După 10 minute, strecurați, ca un ceai obișnuit, printr-o sită de ceai și beți. Doza – de 3 ori pe zi. Dacă faceți din ceai un ritual zilnic, tradițional, pielea se va curăța foarte repede.

Suc

Sucul proaspăt stors de pir ameliorează bine simptomele hemoroizilor. Pentru a-l obține, partea aeriană a buruienii – atât tulpinile, cât și frunzele – trebuie spălată și opărită cu apă clocotită. Apoi, se trece prin mașina de tocat carne și se adaugă aceeași cantitate de apă cât s-a obținut pastă verde de plante. Se amestecă, se stoarce prin 4–6 straturi de tifon și se fierbe timp de 3 minute. Se bea câte 1/3 de pahar înainte de fiecare masă. Sucul nu poate fi păstrat mai mult de două zile, nici măcar la frigider.

Utilizarea în bucătărie

Oamenii s-au obișnuit să folosească pirul și în gastronomie. Pentru prepararea diferitelor feluri de mâncare, se folosesc atât rizomii, cât și partea aeriană. Rizomii sunt preferați: sunt mai bogați în componente benefice și, în plus, sunt suculenți.

Din plantă se pot pregăti garnituri complete, care vor completa perfect atât produsele din carne, cât și cele din pește, potrivindu-se și pentru preparate din ciuperci și legume. Rețetele cu pir vor plăcea în special celor care iubesc mâncarea picantă și originală.

Salată cu pir

Primăvara, o astfel de salată va deveni o adevărată bombă de vitamine, capabilă să trezească organismul din hibernarea și melancolia de iarnă. Pentru a o pregăti, pe lângă 100 g de rizom de pir, veți avea nevoie de frunze de păpădie (aproximativ 40 g), de urzică (aproximativ 50 g), precum și de pătlagină și gălbinare (câte 30 g). Completați amestecul de plante cu mărar, pătrunjel și ceapă verde. Rizomii trebuie fierți în prealabil puțin (10–15 minute). Toată verdeața se taie, se sărează și se asezonează cu smântână sau maioneză.

Piure de pir cu ceapă

Pentru acest fel de mâncare, care poate fi considerat dietetic în drepturi depline, aveți nevoie de 300 g de rizom de pir. Spălați-l, fierbeți-l până se înmoaie, scoateți-l din oală cu o spumieră și măcinați-l la mașina de tocat carne împreună cu 50 g de ceapă. Adăugați sare, piper și stropiți cu smântână.

Plăcinte cu pir

Pentru plăcinte, trebuie să pregătiți un aluat obișnuit cu drojdie, dar să înlocuiți o parte din făina de grâu cu făină din rizom de pir, pentru care măcinați rădăcina uscată într-o râșniță de cafea. De altfel, făina se face doar din rizomi tineri, cei bătrâni nu sunt potriviți.

La un kilogram și jumătate de făină de grâu, luați jumătate de kilogram de pir. Apoi faceți totul ca de obicei: dizolvați într-un pahar de lapte 1 linguriță de sare, 1 lingură de zahăr, adăugați un pliculeț de drojdie uscată. Frământați aluatul până când nu se mai lipește de mâini și începe să se desprindă de pereții vasului. Lăsați-l să crească.

Umplutura pentru astfel de plăcinte poate fi ouă fierte tari și tocate, amestecate cu orez, piure de cartofi cu ceapă călită, carne tocată. Puteți coace plăcintele în cuptor sau prăji-le într-o tigaie cu mult ulei vegetal.

Terci cu pir

Pentru a pregăti un astfel de terci, trebuie să sfărâmați rizomul tânăr de pir și să-l transformați în crupe. La fierbere, amestecați aceste crupe în părți egale cu orice altă crupă, de exemplu de hrișcă sau de orz. Fierbeți mai bine pe baie de apă, la sfârșitul fierberii adăugați sare. Serviți cu lapte sau unt.

Cum să scapi de pir în grădină

Puteți scăpa de pir, deși nu este ușor. Grădinarii experimentați știu că nu există nimic mai sigur decât buna și vechea lopată sau furca. Trebuie doar să săpați și să alegeți manual rizomii, străduindu-vă să nu ratați niciun bucățel. Este lung, complicat, greu, dar astfel puteți elimina pirul pentru totdeauna.

Pirul este suprimat prin cosirea constantă și mulcirea solului. Puteți mulci fie cu folie de polietilenă neagră sau cu material de acoperire de aceeași culoare, fie chiar cu pirul cosit. Stratul dens de mulci nu permite buruienii să iasă. Dar dacă anul următor nu mulciți locul respectiv, acesta va încolți din nou.

Dacă imediat după săpare sau arat semănați plante de îngrășământ verde (de exemplu, muștar), ele pot, de asemenea, speria pirul din zonă și treptat să-l „îndepărteze” din grădină. Dar acest lucru nu se va întâmpla rapid, plantele de îngrășământ verde trebuie semănate regulat, timp de câțiva ani.

Există secrete populare cu ajutorul cărora se luptă cu pirul. De exemplu, adesea zona de răspândire a acestuia se udă cu o soluție concentrată de bicarbonat de sodiu obișnuit, când o cutie obișnuită se diluează într-o găleată de cinci litri de apă. Dar, desigur, suprafețele mari nu pot fi tratate astfel. De asemenea, se udă cu o soluție saturată de sare, diluând 3 kg într-o găleată de apă.

Ajută și alcoolul medicinal de 60%, cu care se udă pământul încă de la începutul primăverii, când pirul abia iese din pământ. Dar această metodă este scumpă, așa că nu este potrivită pentru oricine.

Grădinarii experimentează și cu praf de acid citric. Dacă preparați o soluție concentrată din 3 linguri de acid dizolvate într-un litru de apă și pulverizați pirul pe vreme însorită, acesta va muri foarte repede.

Cam la fel acționează și chimicalele, mai exact erbicidele. Aceste compoziții sunt foarte eficiente: pătrund în interiorul buruienii și o ucid destul de repede. Dar rizomii, atât după acidul citric, cât și după erbicide, tot va trebui să fie îndepărtați manual, prin săpare.

Și totuși, grădinarii experimentați sunt convinși: pirul poate fi învins prin cosire, prin tratamente chimice și prin selectarea manuală a rizomilor. Principalul este să folosiți o abordare complexă.

Contraindicații la utilizare

Pirul este o plantă destul de inofensivă și nu există interdicții speciale privind utilizarea sa. Dar totuși, nu trebuie să exagerați nici cu consumul său în alimentație, nici cu utilizarea preparatelor pe baza sa. Trebuie să rețineți regula principală – „Nu face rău”, iar aceasta presupune respectarea strictă a dozelor sau curelor prescrise și respectarea termenelor de tratament recomandate.

În special, femeile în perioada sarcinii și alăptării nu ar trebui să abuzeze de compozițiile pe bază de plantă. Nu vă grăbiți să dați decocturi și infuzii din pir copiilor mici sub doi ani. Dar, în același timp, băile terapeutice pentru diateză sunt indicate chiar și bebelușilor sub un an.

Celor care au diagnosticate patologii renale severe, ulcer gastric, de asemenea, nu li se recomandă pirul. Acesta poate provoca o exacerbare.

De asemenea, este posibilă intoleranța individuală la produse și preparate care conțin pir. În astfel de cazuri, este mai bine să renunțați complet la ele.

Fotografie cu pirul