Angelica: proprietăți medicinale și contraindicații

O frumoasă plantă erbacee, numită angelică, este cunoscută în popor sub denumirile de angelică, fluierul lupului, fluieraș, kuhotina, podranița și chiar pușcă. În literatura științifică, al doilea nume al său este Angelica. În natură există 116 specii de angelică, dintre care doar patru sunt folosite în scopuri medicinale: angelica medicinală (care are cel mai bun efect), angelica de pădure, angelica de baltă și angelica chineză.

Compoziția chimică

Angelica are un miros foarte plăcut și destul de puternic. Acest parfum îi este dat de uleiul esențial prezent în toate părțile plantei – semințe, frunze, dar cel mai mult – în rădăcini. Mirosul uleiului esențial din rădăcini este de mosc, iar gustul este picant și înțepător. Uleiul din semințe are un miros delicat, fin, dar foarte persistent.

Componentul principal al uleiului este monoterpenele, sau hidrocarburile naturale, care au acțiune antiseptică, antiinflamatoare și spasmolitică. Mirosul recognoscibil al uleiului este dat de legustilid – o substanță care ușurează circulația sângelui – și de sedanolid, care are capacitate antioxidantă.

De asemenea, în compoziția angelicii există compuși precum falcarinolul și falcarindiolul. Aceștia sunt fotosensibilizatori activi – adică substanțe care contribuie la creșterea sensibilității țesuturilor la acțiunea luminii solare. De asemenea, se caracterizează prin proprietăți antiinflamatoare, anticoagulante, antibacteriene, antituberculoase, antifungice, antivirale, neuroprotectoare și imunostimulatoare.

În angelică există, de asemenea, acizi organici, rășini, taninuri, ceară, zahăr. Frunzele și florile plantei conțin flavonoidul diosmină, care are capacitate vasoconstrictoare. În semințe se află cumarine – substanțe biologic active, cu un spectru larg de activitate farmacologică. Acestea pot acționa ca mijloace spasmolitice, antitumorale, anticoagulante.

Cum arată și unde crește

Este imposibil să nu observi angelica. Inflorescențele sale mari, pe tulpini înalte, cu frunze frumos sculptate, vor atrage cu siguranță atenția. Biologii numesc această formă de inflorescență umbrelă compusă, al cărei diametru poate varia între 8 și 15 cm, deși fiecare floare în parte este mică și neînsemnată, cu petale alungite de culoare albicioasă sau gălbuie-verzuie și cu calici absolut invizibili. Angelica înflorește din iunie până în august, după care fiecare plantă poate produce până la cinci sute de semințe.

În primul an, când din sămânță crește o plantă tânără, se formează doar rădăcina și o rozetă bazală, formată dintr-un mănunchi de frunze. În anul următor, din rădăcină crește o tulpină înaltă, cu frunze atrăgătoare și inflorescențe mari și vizibile.

Tulpina, cu un strat cenușiu, poate atinge o înălțime de până la 2,5 m. În interior, este complet goală (din acest motiv, popular este numită 'fluier' sau 'fluieraș'), dreaptă la bază, ramificându-se spre vârf.

Pe tulpină se află frunzele – penat-secate, mari, cu dinți ascuțiți la vârfuri. Frunzele inferioare pot avea o lungime de până la 80 cm, cele superioare – mai scurte. Ele sunt dispuse alternativ pe tulpină, fixate pe pețiole goale.

Rizomul de angelică este gros (până la 10 cm în diametru), pătrunzând vertical în pământ. În partea superioară are rădăcini adventive, iar în partea inferioară se transformă într-o rădăcină pivotantă. În interiorul rădăcinii se află un suc gălbui-deschis, sau secret, cum spun botaniștii.

Angelica poate fi întâlnită practic în orice regiune din Europa de Nord și Centrală, în Rusia – în toate regiunile părții europene a țării, de la coasta Mării Barents până la regiunea centrală și Munții Ural. Local, crește și în Siberia de Vest, poate fi văzută și în Caucazul de Nord. Planta preferă locurile umede, dar bine luminate, râpele, zonele mlăștinoase din pădure, aproape de arbuști și de-a lungul râurilor, putând forma desișuri dense și bogate – adevărate colonii. Îi plac solurile neutre sau ușor acide.

Angelica este o plantă meliferă excelentă și foarte nepretențioasă. Prin urmare, dacă doriți, este ușor de cultivat la grădină. Pentru aceasta, este mai bine să o semănați toamna.

Recoltare și păstrare

La angelică, în scopuri medicinale, se colectează toate părțile plantei – de la verdeață și semințe până la rădăcină. Dar o valoare deosebită au rizomii și semințele de angelică. Atât unele, cât și celelalte se recoltează atunci când semințele s-au copt deja.

Umbrelele se culeg și se atârnă la uscat sub formă de buchete, la fel ca și părțile verzi ale plantei. Cel mai bine se usucă pe verandă sau sub un acoperiș. Când inflorescențele s-au uscat, din ele se treieră semințele.

Rădăcinile se sapă, se spală bine cu ajutorul unei perii, se taie pe lungime și se usucă în uscător. Dacă vremea este uscată și însorită, se pot usca la aer, evitând expunerea directă la razele solare. Materia primă se așterne într-un singur strat pe hârtie curată și se amestecă din când în când pentru o uscare mai uniformă. Pentru ca materia primă să se usuce complet, este nevoie de cel puțin 10 zile.

Dudăul trebuie manipulat cu grijă. Sucul său conține substanțe care, atunci când intră în contact cu pielea, cresc de multe ori sensibilitatea acesteia la lumină, rezultând înroșirea pielii și chiar apariția de vezicule.

Semințele și rădăcinile se păstrează separat, în borcane de sticlă uscate, cu dopuri bine ajustate, deoarece materia primă absoarbe ușor umezeala, după care își pierde toate proprietățile aromatice. Respectând regulile de păstrare, rădăcina de dudău nu își pierde calitățile benefice timp de trei ani. Verdeața uscată are o perioadă mult mai scurtă – nu mai mult de un an.

Prin ce se deosebește angelica de talpa-ursului (Heracleum)

La culegerea dudăului, este important să nu îl confundați cu borșevicul. Borșevicul este o plantă otrăvitoare. Dacă seva acestuia ajunge pe piele, aceasta se va acoperi cu pete întunecate și vezicule care se vindecă foarte prost, mult timp și încet. Pentru a nu suferi de pe urma plantei periculoase, trebuie să rețineți câteva diferențe.

1. În primul rând, borșevicul, dacă îi rupeți o frunză, începe să miroasă foarte neplăcut. Dudăul, dimpotrivă, are un parfum foarte plăcut.
2. În al doilea rând, tulpina dudăului este complet netedă, spre pământ este de culoare roșu-cenușie, iar la borșevic este complet verde, poate fi mai aproape de verde pai, și este acoperită în totalitate cu peri aspri.
3. În al treilea rând, inflorescențele borșevicului sunt de asemenea acoperite cu peri aspri, pe când la dudău – nu.
4. În al patrulea rând, frunzele dudăului sunt dispuse de-a lungul tulpinii, iar la borșevic ele formează și o rozetă bazală. În plus, la dudău aspectul general al fiecărui fragment de frunză este mai apropiat de oval, iar la borșevic – de o formă puternic crestată.

Proprietățile medicinale ale angelicii

Ca plantă medicinală, dudăul este folosit de foarte mult timp. Există o frumoasă legendă care spune că această plantă a fost trimisă de Dumnezeu locuitorilor din nordul Europei, unde la acea vreme bântuia ciuma. Se spune că un înger a coborât din cer și a adus rădăcina salvatoare de dudău. De atunci, planta a început să fie numită arhangelică, mai târziu cuvântul s-a simplificat la angelică.

De fapt, desigur, dudăul nu putea vindeca ciuma. Oamenii de știință presupun că pacienții reușeau să supraviețuiască datorită faptului că dudăul activa forțele imunitare ale oamenilor și își manifesta acțiunea antiinflamatoare și antiseptică.

Medicina – atât cea populară, cât și cea oficială – recunoaște și apreciază dudăul pentru lista vastă de proprietăți benefice variate. Acesta are capacitatea de a stimula circulația sângelui, de a crește imunitatea, fiindu-i caracteristice efecte antiinflamatoare, expectorante, diaforetice, diuretice, antispastice, antifermentative. Această plantă medicinală normalizează funcționarea sistemelor cardiovascular și nervos, îmbunătățește circulația sângelui, producția de bilă și suc pancreatic, scade tensiunea arterială. Ca frecții, se folosește pentru dureri de spate, gută și reumatism. Dudăul are capacitatea de a scădea colesterolul, de a stabiliza funcționarea uterului și a întregii sfere reproductive feminine. Datorită proprietăților antiseptice, se aplică în cistite și pentru rezolvarea problemelor cosmetice.

În plus, angelica are și un bun efect calmant și tonifiant, iar uneori este recomandată în locul rădăcinii de valeriană.

Pentru femei

Pentru sănătatea femeilor, angelica este foarte utilă și este folosită din cele mai vechi timpuri nu doar în Rusia, ci, de exemplu, și în China. I s-a atribuit chiar și denumirea informală „ginseng feminin”. Deoarece are capacitatea de a elimina spasmele și de a dilata vasele, preparatele din această plantă sunt recomandate pentru a scăpa de durerile din timpul menstruației.

În timpul menopauzei, angelica este de asemenea utilizată, deoarece are capacitatea de a normaliza nivelul estrogenilor din organismul feminin, reducând astfel simptomele neplăcute ale bufeurilor.

Angelica este folosită în mod activ și în polichistoză, fibrom uterin, endometrioză, în timpul menstruației, pentru a reduce sângerările prea abundente. Cu ajutorul ei se restabilește și ciclul, perturbat de administrarea prelungită a contraceptivelor hormonale.

Angelica ajută și în caz de infertilitate, dacă cauza acesteia constă într-o vascularizare deficitară a organelor pelvine, așa cum se întâmplă destul de des la femeile care suferă de anemie sau la cele al căror program de lucru implică statul ore în șir în aceeași poziție, într-un birou înăbușitor. Angelica poate rezolva aceste probleme.

Pentru bărbați

Capacitatea angelicii de a regla echilibrul hormonal se extinde și asupra bărbaților. Astfel, aceasta nu doar readuce potența masculină, ci și previne tulburările activității inimii și vaselor și ajută la restabilirea metabolismului lipidic.

Acționând asupra circulației sanguine, planta îmbunătățește microcirculația și în organele genitale, ceea ce ajută la restabilirea potenței. Pentru aceasta, este suficient să beți ceai de angelică gata preparat, cumpărat din farmacie și ambalat în pliculețe de unică folosință. Proprietățile antiinflamatorii și antibacteriene ale plantei vor ajuta în caz de infecții și procese inflamatorii ale sistemului urogenital.

Pentru slăbit

Deoarece angelica are capacitatea de a activa toate procesele organismului, pentru slăbire se folosește efectul său pozitiv asupra îmbunătățirii metabolismului. Un rezultat vizibil poate fi obținut dacă planta este folosită concomitent cu exercițiile fizice și o alimentație dietetică. Angelica nu doar că ajută la reducerea greutății, ci și calmează sistemul nervos și elimină fixarea obsesivă pe problema slăbirii.

Se recomandă administrarea sa sub formă de tincturi alcoolice, în cure de o lună, după care se face o pauză de două luni. Puteți încerca și varianta fără alcool, sub formă de infuzie. Aceste remedii ajută la combaterea celulitei și a depozitelor de grăsime.

Angelica în medicina populară

Cu ajutorul rădăcinii de angelică se tratează multe afecțiuni. Pentru fiecare dintre ele există rețete proprii, cele mai potrivite în anumite cazuri. De asemenea, se folosesc diferite forme medicamentoase – tincturi, infuzii, decocturi, ceai și chiar ulei.

Așadar, vindecătorii populari păstrează numeroase rețete utilizate pentru vindecarea pacienților care suferă de boli ale căilor respiratorii. Uleiul esențial din rădăcinile plantei este utilizat pe scară largă pentru tratarea bronșitelor, infecțiilor virale, chiar și în cazul răcelii comune. Femeile folosesc pe scară largă uleiul pentru restabilirea ciclului menstrual perturbat, în perioada menopauzei.

Administrarea internă a tincturii alcoolice ameliorează durerile celor care suferă de osteoporoză, reumatism. Aceeași tinctură poate fi utilizată și extern, frecând zona lombară și articulațiile. Această metodă de tratament este, de asemenea, eficientă.

Decoctul reduce zahărul, fiind utilizat în astm, probleme intestinale – cum ar fi colici, acumulare de gaze, obstrucție, boli ale sistemului excretor (inflamația vezicii urinare, infecții renale). Dacă se prepară un decoct de angelică cu miere, se obține un excelent remediu diaforetic. Acesta poate fi folosit și pentru probleme de eliminare a urinei.

Infuzia de angelică este un bun ajutor pentru tratarea parodontozei, laringitei, pneumoniei, gastritei, disfuncției pancreasului și ficatului, a litiazei urinare. Datorită capacității de a îmbunătăți circulația sângelui, acest remediu s-a dovedit util în tratamentul infertilității. Se recomandă adăugarea infuziei în apa de baie dacă pacientul are diagnostice precum nevralgie, gută și epuizare nervoasă. Aceste băi sunt, de asemenea, benefice în caz de insomnie, dureri articulare, dificultăți de vindecare a zgârieturilor și rănilor pe piele sau exacerbarea manifestărilor cutanate ale psoriazisului sau dermatitelor.

Medicina populară a învățat să folosească chiar și sucul de angelică. Se prescrie atunci când durerea de dinți sau de urechi devine insuportabilă, și se picură și în nas în caz de rinită. Amestecând sucul cu grăsime de porc și ulei de angelică, se obțin unguente cu care se alungă păduchii.

Frunzele uscate și măcinate în pulbere, amestecate în părți egale cu miere, pot fi folosite pentru comprese pe răni, deoarece angelica are proprietăți de vindecare a rănilor. De asemenea, planta are proprietăți antihelmintice, pentru care o lingură de verdeață uscată se pune în 300 ml de vin alb și se lasă la infuzat o zi, agitând din când în când. Apoi acest amestec se strecoară și se bea înainte de masă câte 2 linguri de 2 ori pe zi.

Tipuri de preparate medicinale

Infuzie

1. Remediu expectorant. O linguriță de rizom uscat măcinat în pulbere se pune într-un termos și se toarnă 2 căni de apă clocotită, se închide ermetic și se lasă la infuzat între 6 și 8 ore. Se bea această infuzie de 3 până la 4 ori pe zi, cu jumătate de oră înainte de masă, câte jumătate de cană. Se utilizează ca remediu diaforetic și expectorant în bronșită și laringită, precum și ca preparat antispastic în spasmele musculaturii netede.
2. Remediu calmant. Pulberea de rizom uscat (1 lingură) se toarnă cu apă clocotită (1 cană), se lasă sub capac o jumătate de oră. Se bea acest remediu după strecurare de 3 ori pe zi înainte de masă, câte 2 linguri o dată. Acționează ca un calmant, ajută la reducerea excitabilității nervoase, elimină insomnia, ușurează tusea și, de asemenea, este eficient în retenția urinară.
3. Pentru infertilitate. O lingură de rădăcină de angelică se amestecă cu 250 ml de apă clocotită și se lasă la infuzat câteva ore. Apoi amestecul obținut se strecoară bine, lichidul se împarte în două și se bea pe parcursul zilei: dimineața și seara.
4. Infuzie de plante pentru gastrită. 200 ml de apă cu o lingură de plantă uscată de angelică se aduc la fierbere. Se lasă la infuzat aproximativ 5–6 ore. După strecurare, se administrează de 4 ori pe zi, înainte de masă, câte 2 linguri de infuzie. Este recomandată în tratamentul gastritei cu aciditate crescută, al colitei, precum și pentru normalizarea somnului în insomnie.

Tinctură

1. Tinctură alcoolică. Pentru a prepara tinctura, 200 ml de vodcă bună sau alcool diluat se amestecă cu 3 linguri pline de pulbere de rădăcină de angelică. Se lasă 10–12 zile într-o încăpere întunecoasă, apoi se strecoară. O astfel de tinctură se administrează câte o linguriță, de cel mult 3 ori pe zi, în problemele digestive, gastrită, balonare, precum și pentru normalizarea activității vaselor de sânge și a sistemului respirator. O pot bea și cei care doresc să slăbească. Acest remediu poate ajuta la ameliorarea durerilor musculare și articulare. În acest scop, se fac frecții cu tinctură alcoolică.
2. Infuzie apoasă. Infuzia apoasă este o variantă pentru cei care nu tolerează alcoolul; de asemenea, poate fi administrată copiilor. Această infuzie se administrează pentru aceleași probleme de sănătate ca și cea alcoolică. Peste 3 linguri de rădăcină se toarnă 200 ml de apă clocotită, se lasă la infuzat 24 de ore și se filtrează. Se bea câte o lingură de trei ori pe zi.

Decoct

1. Decoct cu miere. O lingură de rădăcină uscată de angelică mărunțită se fierbe 5 minute cu un pahar de apă, apoi se lasă să infuzeze încă 2 ore. După strecurare, se bea câte un sfert de pahar cu miere. Indicații – tuse, pancreatită cronică sau gastrită.
2. Pentru refacerea puterilor. 3 linguri de rizom de angelică se toarnă peste un pahar de apă rece și se pun la fiert 10 minute. Apoi se oprește focul și se lasă la infuzat încă 20 de minute. Acest remediu se bea de 2–3 ori pe zi, înainte de masă, în caz de slăbire și pierdere a puterilor; doza normală este jumătate de pahar.
3. Decoct diuretic. O lingură de semințe se fierbe 5 minute în jumătate de litru de apă. Se răcește și se strecoară atunci când semințele se așază la fund. Se bea câte 100 ml de 5 ori pe zi. Pentru ca băutura să fie mai gustoasă, se adaugă puțină miere. Decoctul are un efect diuretic puternic.

Ceai

Pe lângă rizomul de angelică, se iau mușețel, Ivan-ceai, măceș, sunătoare; se pot adăuga și alte plante preferate. Toate ingredientele se amestecă în părți egale, apoi se prepară și se consumă ca un ceai obișnuit, gustos și incredibil de parfumat. O astfel de băutură are un efect tonic remarcabil și este utilă și în tulburările gastrice de natură neurogenă.

Uleiul de angelică: proprietăți și contraindicații

Uleiul esențial se găsește în toate părțile plantei, dar în prelucrarea industrială se folosesc doar semințele și rădăcinile, deoarece acolo se află cea mai mare cantitate din acest produs prețios. Pentru extragerea lui se utilizează metoda distilării cu aburi.

Uleiul din rădăcini se utilizează ca tonic și purificator al sângelui, având efecte diaforetice și antitoxice care permit normalizarea echilibrului microelementelor din organism, în special a potasiului. Acest lucru are un efect benefic asupra funcționării sistemului cardiovascular.

De asemenea, este util și în tratamentul bolilor sistemului digestiv. Datorită capacității de a normaliza fondul hormonal feminin, uleiul este folosit pentru stabilizarea ciclului menstrual, iar proprietățile sale antispastice ajută la ameliorarea durerilor din timpul menstruației.

În plus, acest ulei este un antiseptic puternic, ceea ce permite utilizarea lui și în ginecologie, precum și pentru ameliorarea stării pacienților care suferă de dureri de natură reumatică. Amestecând câteva picături de ulei de angelică cu o cantitate mică de ulei de măsline, se tratează tusea – amestecul obținut se masează pe piele în zona bronhiilor, ceea ce ajută la fluidificarea mucusului. Se adaugă ulei esențial și la efectuarea inhalațiilor, dacă apare nasul înfundat și senzația de gât iritat. Această procedură ajută la recuperarea mai rapidă.

Uleiul din semințe se adaugă în alimente pentru aromă. Însă cel mai adesea este folosit în scopuri cosmetice și de parfumerie, datorită capacității sale excelente de a îmbunătăți starea pielii. Se adaugă pur și simplu câteva picături în creme și loțiuni. Cu o utilizare regulată, se reușește vindecarea iritațiilor, eliminarea coșurilor și conferirea unui aspect mai tânăr tenului.

Deși uleiul nu este considerat un produs alergen sau toxic, este foarte posibilă o intoleranță individuală la el. Prin urmare, înainte de a începe utilizarea activă, este necesar să verificați dacă apare o reacție negativă. Pentru aceasta, trebuie să aplicați uleiul pe partea interioară a încheieturii mâinii.

În plus, uleiul stimulează activitatea contractilă a uterului, deci este contraindicat femeilor însărcinate pentru a evita avortul spontan. Din același motiv, nu ar trebui să fie utilizat de mamele care alăptează, deoarece le poate provoca sângerare. De asemenea, nu se recomandă utilizarea uleiului pentru tratarea copiilor sub doi ani.

Proprietățile benefice ale mierii de angelică

Deși vorba populară atribuie mierii de angelică o mulțime de proprietăți terapeutice uimitoare, aceasta nu este larg răspândită. Este apreciată pentru aroma sa neobișnuit de fină și delicată, culoarea interesantă, care poate fi atât roșu-ambrată, cât și maro-închis cu nuanțe verzui, gustul său bogat și rafinat cu o notă de caramel. Această miere este considerată de înaltă calitate, de elită. Practic nu se cristalizează, ci în timp devine doar mai groasă și mai vâscoasă.

Compoziția mierii este destul de bine studiată. S-a dovedit că cea mai mare parte a acesteia este constituită din fructoză (aproximativ 43%), nu din glucoză. Prin urmare, mierea de angelică, după consultarea medicului, poate fi consumată chiar și în caz de diabet zaharat, dar în cantități mici.

Pe lângă glucoza, maltoza și zaharoza tradiționale pentru miere, produsul din angelică conține un complex complet de toate vitaminele esențiale, enzime și microelemente necesare omului. Mierea conține fungicide care ajută în lupta împotriva infecțiilor bacteriene și fungice, precum și antiseptice naturale care împiedică dezvoltarea microflorei patogene, fiind astfel un remediu excelent în tratarea bronșitei, infecțiilor respiratorii acute, anginei și cistitei. În plus, mierea are capacitatea de a întări sistemul imunitar, ceea ce o face utilă în sezonul umed și rece de toamnă-iarnă, în special pentru persoanele slăbite, care au suferit operații sau boli grave. Ea ajută la refacerea forțelor celor obosiți și epuizați de eforturi intense – atât fizice, cât și mentale. Mierea favorizează vindecarea rănilor de pe mucoase și susține funcționarea inimii și a vaselor de sânge.

Femeile îl pot consuma pentru restabilirea ciclului menstrual normal, ca mijloc profilactic împotriva candidozei (afte). S-a demonstrat că mierea stimulează lactația, dar deoarece provoacă alergii la copii, mamele care alăptează ar face bine să renunțe la consumul ei.

Eficiența mierii este dovedită și pentru proceduri cosmetice. De exemplu, dacă o aplicați pe față, ca o mască, va tonifia pielea și îi va conferi un aspect mai tânăr. Puteți folosi mierea de angelică pentru a prepara scruburi de casă pe baza ei. Înfășurările cu miere accelerează eliminarea celulitei, deoarece îmbunătățesc circulația sângelui, nutriția și, în consecință, elimină excesul de grăsimi și substanțele toxice.

Este benefic să consumați miere de angelică seara: are proprietatea de a calma organismul. Una-două lingurițe din acest produs dulce cu ceai vă vor asigura un somn sănătos.

Cu toate acestea, nu trebuie să abuzați de miere. Deoarece este destul de calorică (328 de calorii la 100 g), pentru un adult sunt suficiente 50–60 g pe zi în scop profilactic, iar în timpul bolii, nu mai mult de 100 g.

Pentru a nu cumpăra un fals în loc de miere naturală de angelică, trebuie să vă amintiți că acest produs nu este ieftin. Prețul său trebuie să fie foarte ridicat în comparație cu alte sortimente de miere. În același scop, puteți efectua un experiment pentru a verifica inflamabilitatea sa. Dacă, la încălzirea pe foc într-o lingură, nu își schimbă consistența și ia foc – înseamnă că este un fals.

Această miere se poate păstra ani de zile. Principalul lucru este să o păstrați într-un vas de sticlă, într-o încăpere întunecată, la o temperatură care să nu depășească 20 de grade, evitând contactul cu metalul, pentru ca produsul valoros să nu se oxideze.

Utilizarea angelicii în cosmetologie

Cosmetologia folosește cel mai des proprietățile antibacteriene și antiacnee ale angelicăi. Pentru a deveni frumoasă, puteți aplica atât extern, cât și intern.

Pentru calmarea iritațiilor sau rejuvenarea pielii, uleiul esențial s-a dovedit a fi excelent. Tinctura alcoolică devine adesea baza unei loțiuni antiinflamatoare. În plus, uleiul contribuie la vindecarea rapidă a cicatricilor, rănilor, microfisurilor, tăieturilor, la resorbția vânătăilor și echimozelor. Uleiul poate fi folosit ca produs independent, aplicându-l pe piele, sau poate fi adăugat în creme, unguente, măști, balsamuri pentru mâini, picioare și păr, șampoane.

Decoctul de angelică poate transforma pielea obosită, mai ales dacă se fac cuburi de gheață din el și apoi se șterge fața cu acestea.

Deoarece angelica conține o cantitate semnificativă de cumarine, ea are capacitatea de a îmbunătăți microcirculația sângelui în piele, ceea ce stimulează regenerarea activă și reînnoirea țesuturilor. Așadar, angelica poate fi folosită pentru întinerirea pielii. Această proprietate este puternică și pronunțată.

În unele compoziții, angelica este folosită pentru obținerea efectului de lifting al pielii. În plus, ea contribuie și la producerea proteinei colagen, ceea ce permite utilizarea sa ca mască netezitoare pentru piele, precum și în preparate tratament pentru păr.

Pentru reducerea iritației pielii

Rădăcina măcinată (1 linguriță) se opărește cu un pahar de apă clocotită și se lasă în această apă remediul timp de 10 minute, apoi se strecoară. Spălați fața dimineața și seara, puteți șterge simplu cu un disc de vată îmbibat în această compoziție.

Pentru eliminarea ridurilor fine

Preparați un decoct din rădăcina de angelică: fierbeți 3 linguri de materie primă în 250 ml apă timp de 20 de minute, apoi lăsați la infuzat același timp. Strecurați, luați o linguriță de compoziție, amestecați cu o linguriță de miere și o lingură de brânză de vaci de casă. Frecați bine, aplicați pe pielea feței și întindeți-vă să vă odihniți timp de 10–15 minute. Apoi clătiți masca cu apă călduță și spălați fața cu apă rece.

Baie pentru o piele fermă și netedă

Infuzați 2 linguri de rădăcină măcinată de angelică într-un litru de apă clocotită. Lăsați la infuzat 20–30 de minute și, după strecurare, turnați infuzia obținută în cadă. Faceți baie un sfert de oră, iar apa nu trebuie să fie prea fierbinte. Pentru ca rezultatul să fie mai vizibil, urmați un curs de astfel de băi – de la 10 la 15 proceduri.

Mască pentru netezirea părului

Spălați-vă părul cu un șampon obișnuit. Aplicați pe păr o mască gata cumpărată din magazin, în care adăugați câteva picături de ulei esențial de angelică – 2–3 picături sunt suficiente. Așteptați 2–3 minute, apoi clătiți. Părul va deveni vizibil mai neted și mai strălucitor. Repetați procedura pe parcursul a două săptămâni, folosind masca după fiecare spălare a părului.

Pentru volumul părului

Preparați un decoct din rădăcina de angelică: puneți 5 linguri de materie primă uscată în 2 litri de apă. Fierbeți amestecul aproximativ 10 minute, lăsați la infuzat încă o jumătate de oră. Strecurați, adăugați încă 1,5 litri de apă și clătiți părul după spălare. Decoctul ajută la eliminarea mătreții, face părul voluminos și îi conferă un parfum plăcut.

Contraindicații la utilizare

Se spune că și pe soare apar pete. La fel și angelica: cu toate beneficiile și imensa cantitate de proprietăți curative minunate, această plantă poate fi periculoasă în unele cazuri. Astfel, este strict interzisă femeilor însărcinate, indiferent de stadiul sarcinii. Nici mamele care alăptează nu ar trebui să încerce să se trateze cu angelică.

Este contraindicată și în caz de tendință la sângerări (în special cele uterine grave). Ulcerul gastric, tahicardia și diabetul zaharat sunt, de asemenea, contraindicații pentru utilizarea angelicii.

Există persoane la care sucul plantei provoacă o reacție alergică, adică nu se poate exclude intoleranța individuală la preparatele pe bază de angelică.

Dar chiar dacă organismul reacționează pozitiv la administrarea angelicii în doze terapeutice justificate, în caz de supradozaj pot apărea semne tipice de intoxicație: fotofobie, diaree, amețeli, greață, vărsături, pierderea cunoștinței și chiar paralizie.

Foto angelică