Măcrișul calului: proprietăți terapeutice și contraindicații

Câte nume nu a inventat poporul pentru măcrișul calului! Îl numesc și măcriș de cal sau măcriș broscăresc, și foc de hernie, și măcriș de cal, și aveluc, și iarbă armeană, și coniatic. Porecle sunt multe, unele chiar cu o ușoară nuanță disprețuitoare, și totuși această plantă este o rudă apropiată a hriștei, a cărei terci îl iubesc toți – cu puține excepții. Și măcrișul calului în sine merită atenție și respect, deoarece conține multe substanțe benefice pentru om.

Compoziția chimică

Măcrișul calului nu este doar o plantă bine cunoscută, ci și una bine studiată. Oamenii de știință, medicii, cosmeticienii și vindecătorii populari îi cunosc compoziția chimică bogată. În primul rând, specialiștii spun că măcrișul este o adevărată comoară de diverse substanțe benefice. Acestea sunt acizi organici – oxalic, cafeic, lactic, citric și crisofanic cu toți derivații săi.

Planta este generoasă în vitamine C, K, P, flavonoide, pectine, fier, uleiuri esențiale, cumarine. În plus, 15–16% din masa materiei prime vegetale uscate sunt taninuri (sau substanțe tanante), pe acțiunea lor se bazează utilizarea materiei prime vegetale în producția de pielărie, iar datorită prezenței carotenului (pigment vegetal) este folosit la fabricarea coloranților pentru țesături de culoare neagră și galbenă. Completează tabloul componentelor măcrișului prezența diverselor microelemente (magneziu, sodiu, fosfor, mangan, fluor, calciu, cupru).

Cum arată și unde crește

Această plantă înaltă este vizibilă de departe, fiind greu de confundat cu altă specie. Tulpinile sale robuste, înalte de până la un metru și jumătate, se ramifică, formând un adevărat tufiș, și pot atinge o grosime de 2 cm. Frunzele sunt alungite, dar de două tipuri. Unele alcătuiesc o rozetă bazală, sunt pețiolate lung și au vârful rotunjit. Lungimea lor poate ajunge până la 25 cm, iar lățimea de aproximativ 12 cm. Celelalte frunze sunt dispuse de-a lungul tulpinii netede, pețiolurile lor sunt mai scurte și ușor roșiatice la punctul de inserție. Frunzele propriu-zise sunt mai mici decât cele bazale, mai înguste și cu vârful ascuțit, iar pe partea inferioară sunt acoperite cu peri scurți și rigizi.

Înflorirea plantei începe la sfârșitul lunii mai și durează toată luna iunie. Florile sunt mici, de culoare verde-gălbuie, asemănătoare exterior cu hrișca necoptă. Ele sunt adunate într-o inflorescență îngustă, înaltă și densă, care se brunifică pe măsură ce se coace. În ele se coc fructe mici, de tip nuculiță, care pot rezista toamna fără să cadă și pot atârna pe tulpini aproape toată iarna.

În ansamblu, planta este mare, viguroasă și suculentă. Este surprinzător faptul că rizomul unui asemenea uriaș nu se remarcă prin dimensiuni deosebite. Este scurt și nu foarte ramificat, dar gros și are numeroase rădăcini adventive.

În partea europeană a fostei URSS, această plantă poate fi întâlnită aproape peste tot, cu excepția, probabil, a regiunilor din Extremul Nord – nu numai în Rusia, ci și în țările vecine. Crește atât în păduri, cât și în stepe, preferând să se așeze acolo unde există suficientă umiditate vitală. Îi plac atât malurile râurilor largi, cât și împrejurimile iazurilor liniștite. Nu se teme de inundațiile de primăvară, dar nu suportă solurile mlăștinoase.

Marginile pădurilor și poienile, marginea drumurilor și grădinile, câmpurile și râpele – măcrișul de cal se simte peste tot ca acasă. Cu toate acestea, elementul său preferat sunt pajiștile. Poate exista ca plantă solitară, înfrumusețând împrejurimile cu prezența sa singulară, sau în grupuri mici de câteva exemplare, dar poate ocupa și teritorii întregi – până la câteva hectare, fără a lăsa șanse de supraviețuire altor plante, inclusiv arbuștilor. Dar dacă un astfel de teritoriu este cosit sistematic sau este lăsat la păscut pentru animale, măcrișul s-ar putea să nu reînnoiască creșterea în anul următor și pur și simplu să degenereze.

Recoltare și păstrare

Pentru a culege măcriș de cal, trebuie să vă îndepărtați de civilizație – spre câmpuri, păduri, pajiști, pe malurile apelor naturale. Tocmai acolo cresc cele mai sănătoase și mai sigure plante, iar în apropierea drumurilor, în localități sau în apropierea acestora, există o probabilitate mare de a culege măcriș care a absorbit substanțe periculoase din gazele de eșapament ale mașinilor sau din emisiile industriale. Pentru recoltare, trebuie să alegeți o vreme caldă și frumoasă, fără ploaie.

La măcrișul de cal se pot recolta toate părțile. Frunzele și tulpinile se culeg cel mai bine la începutul verii – în iunie, când planta abia începe să înflorească, iar frunzele tinere și fragede sunt chiar comestibile, deoarece nu mai sunt amare. Verdeața culeasă se spală sub jet de apă rece și se usucă întreagă; este important să se organizeze un loc de uscare nu însorit, ci umbrit și bine ventilat.

Puțin mai târziu – în iulie – începe culegerea semințelor. Până atunci, ele capătă deja o culoare roșcată. Semințele trebuie sortate cu atenție, să se aleagă toate impuritățile și să se pună la păstrare în borcane de sticlă.

Pentru recoltarea rădăcinii sunt potrivite atât toamna, cât și primăvara – în perioada când partea verde a plantei fie nu a apărut încă, fie deja moare. Mai convenabil este, desigur, toamna, când încă se află partea aeriană a măcrișului și nu există pericolul de a săpa, în locul rizomului necesar, un altul, necunoscut, dar foarte asemănător.

Rizomul se curăță bine de murdărie, se spală cu apă curgătoare și se pune într-un loc însorit pentru a se zvânta. Se mărunțește, tăind rădăcinile groase în jumătăți pe lungime, apoi se usucă complet pe verandă, sub un acoperiș. Dacă vremea este umedă și aerul este umed, se poate usca în cuptor la foc mic și cu ușa întredeschisă. Păstrarea se poate face, ca și frunzele, în recipiente de sticlă, coșuri împletite cu capac sau cutii de carton.

Partea aeriană se păstrează fără pierdere a calității în această formă un an, rădăcina poate fi păstrată mai mult – până la trei ani.

Dacă s-a decis să nu se usuce măcrișul, ci să se congeleze (și această variantă este posibilă), acesta trebuie tăiat în prealabil și abia apoi pus în congelator. Produsul decongelat nu va putea fi tăiat. Și nu trebuie să vă speriați de consistența măcrișului dezghețat, substanțele benefice din el se păstrează oricum.

Cum să deosebești hreanul de măcrișul calului

O persoană neexperimentată poate confunda hreanul cu măcrișul de cal, deși acestea se deosebesc. Hreanul crește din pământ într-o rozetă uriașă și, pe un sol fertil, poate atinge lungimea de 80–100 cm. Culoarea frunzelor tinere de hrean este verde deschis, mai târziu acestea se închid și capătă o culoare mai intensă. Sunt destul de late, rotunjite în vârf și arată ușor șifonate, ca o rufă necălcată. Dacă muști o frunză, poți simți o ușoară arsură, ceea ce nu există la măcrișul de cal.

Hreanul înflorește rar și nu la fiecare grădinar. Unii cultivă această plantă ani de zile fără să bănuiască că poate înflori. Florile sale sunt mici, de culoare albă, adunate în ciorchini rari și lasi – spre deosebire de ciorchinele dens și îngust, de culoare verde, al măcrișului. Pe tulpina floriferă a hreanului există, de asemenea, câteva frunze mici.

Perioadele de înflorire ale măcrișului de cal și ale hreanului diferă: dacă primul intră în această fază a vieții la sfârșitul lunii mai – începutul lunii iunie, atunci hreanul – cu o lună mai târziu, când măcrișul deja a înflorit și semințele se coc din plin. Și rădăcinile acestor două plante sunt diferite: la hrean aproape albă, la măcriș mult mai închisă, aproape de culoarea ciocolatei.

Proprietățile terapeutice ale măcrișului calului

Încă din timpurile medicului persan Avicenna, sunt cunoscute capacitățile măcrișului de cal de a pune pe picioare bolnavii. El este recunoscut atât de medicina oficială, cât și de cea populară. Preparatele din plante sau medicamentele care conțin această plantă se vând în orice farmacie. În primul rând, medicii le prescriu pentru probleme pulmonologice și în dermatologie. Astfel, pilulele tratează sinuzitele, iar soluțiile elimină negii comuni și plantari, condiloamele acuminate, și, de asemenea, combat keratoza seboreică.

Medicina a învățat de mult timp să folosească absolut fiecare parte a măcrișului, dar totuși, cea mai eficientă este considerată utilizarea rădăcinii – datorită concentrației maxime de substanțe benefice.

1. Preparatele din măcriș de cal sunt eficiente împotriva bolilor sistemului digestiv, ale ficatului, pielii, organelor respiratorii, în special a bronșitelor.
2. În ateroscleroză, măcrișul reduce cantitatea de colesterol, combate depunerile din vase, dizolvând plăcile aterosclerotice. Are capacitatea de a ameliora starea persoanelor hipertensive, calmează durerile de cap.
3. Efectul astringent al măcrișului, obținut datorită taninurilor din compoziția sa, este utilizat pe scară largă în tratamentul diareei, colitelor și enterocolitelor. Planta este folosită și ca remediu colagog.
4. Este cunoscut și efectul hemostatic al măcrișului, de aceea este prescris în sângerările intestinale, pulmonare, gastrice și uterine, precum și în hemoroizi.
5. Este utilizat și ca agent bactericid și imunostimulator, fiind folosit de stomatologi, dermatologi, ginecologi. Eczemă, scabie, răni, furuncule – măcrișul de cal face față cu succes tuturor acestor probleme, tratează și gâtul inflamat în angină. Ca agent bactericid, măcrișul este utilizat cu succes în dizenterie.
6. Vindecătorii tradiționali îl prescriu de mult timp pacienților slăbiți și epuizați pentru a le stimula apetitul.

Măcrișul calului în medicina populară

Printre vindecători, terapeuți și șamani, măcrișul de cal a fost întotdeauna popular datorită proprietăților sale benefice și disponibilității largi a materiei prime medicinale. Era recomandat ca mijloc profilactic în avitaminoză, boala gingiilor, sugerând să fie mestecată o frunzuliță tânără a plantei. Sucul din frunze proaspăt culese era folosit pentru tratarea migrenelor, frecând tâmplele, și chiar ca remediu antihelmintic. O pastă din smântână acră amestecată cu măcriș tocat mărunt era aplicată pe pielea cu probleme. Sucul plantei era recomandat chiar și în patologii complexe, cum ar fi stadiile incipiente ale cancerului gastric și manifestările externe ale cancerului de piele.

Medicina populară modernă nu renunță la tradițiile vechilor înțelepți și continuă să folosească pe scară largă măcrișul în aceste afecțiuni – cu condiția ca acesta să fie combinat obligatoriu cu tratamentul prescris de medici.

Sucul de măcriș în caz de cancer de piele

Obținerea sucului de măcriș este simplă cu ajutorul unui storcător obișnuit. Se administrează în fiecare oră, diluând 3–5 picături în apă. Formațiunile de cancer pe piele se șterg cu suc nediluat. Vindecătorii recomandă să adăugați 3–5 picături de suc în ceai de coada-șoricelului celor care suferă de boala Parkinson.

Remediu calmant

Măcrișul de cal are un efect calmant ușor. Cu ajutorul infuziei se pot elimina durerile în partea inferioară a abdomenului în timpul menstruației, deoarece calmează spasmele. Acest remediu ajută și la menopauză, reglând sistemul nervos și îmbunătățind somnul. Rețeta este simplă: turnați o lingură de măcriș cu un pahar de apă clocotită, lăsați o oră și împărțiți compoziția în trei părți, beți-le pe parcursul zilei – dimineața, la prânz și seara.

Pentru sindromul mahmurelii

Capacitatea de a reduce sindromul de mahmureală se bazează pe conținutul ridicat de vitamina C din măcrișul de cal. Este suficient un singur pahar de infuzie: turnați o linguriță de frunze verzi peste 500 ml de apă clocotită. Se poate bea după un sfert de oră. Dacă este necesar, procedura poate fi repetată după două-trei ore.

Pentru cistită

Această problemă este foarte bine cunoscută femeilor. Măcrișul de cal face față cu succes rezolvării ei datorită proprietăților dezinfectante și diuretice. Turnați 500 ml de apă clocotită peste o lingură de frunze, lăsați la infuzat câteva minute, beți de trei ori pe zi.

Pentru slăbire

Capacitatea măcrișului de cal de a îmbunătăți funcționarea sistemului digestiv este potrivită pentru cei care încearcă să piardă în greutate. Această rețetă trebuie folosită într-un program complex de slăbire. Mărunțiți în blender un măr cu o banană, adăugați 2 pahare de apă fiartă și un pumn de măcriș tocat mărunt. Amestecați până obțineți un smoothie. Turnați într-un pahar, decorați cu o frunză de mentă și se poate bea.

Tipuri de preparate medicinale cu măcriș de cal

Infuzie

1. În caz de diaree. Turnați un pahar de apă clocotită peste 15 g de rădăcină uscată mărunțită și aceeași cantitate de semințe, fierbeți la abur 5 minute pe baie de apă la fierbere medie, apoi turnați într-un termos, unde lăsați la infuzat cel puțin două ore. Va ajuta în caz de diaree, precum și ca adjuvant în tratamentul problemelor hepatice.
2. În caz de angină. Faceți gargară cu o infuzie: turnați 20 g de măcriș uscat (indiferent, rădăcină sau frunze) cu un pahar de apă clocotită și lăsați la infuzat 15 minute. Utilizați când infuzia s-a răcit.
3. În caz de mâncărime a pielii. O infuzie din 20 g de frunze proaspete, abia culese, va ajuta la ameliorarea mâncărimii. Turnați-le cu un pahar de apă și fierbeți 10 minute la foc mic. Înfășurați bine și lăsați să stea o oră. Aplicați atât extern, ștergând zonele cu mâncărime, cât și intern – beți câte o linguriță dimineața, la prânz și seara.

Tinctură

Pentru a ameliora durerile de natură reumatică, se prepară o tinctură alcoolică. Pentru aceasta, veți avea nevoie de semințe de măcriș și rădăcină mărunțită. La o parte, luați 10 părți de votcă, turnați-o peste materia primă uscată și lăsați la infuzat într-un loc întunecat timp de jumătate de lună. După strecurare, consumați cu o jumătate de oră înainte de masă. Adăugați 15–25 de picături de tinctură într-o lingură și completați lingura până la refuz cu apă fiartă. Beți de trei ori pe zi.

Decoct

De obicei, decocturile de măcriș sunt recomandate de vindecătorii populari ca remediu pentru normalizarea digestiei. După preparare, acestea pot fi păstrate la frigider, dar doar 2 zile, nu mai mult.

1. În caz de hemoroizi. Acest decoct trebuie băut înainte de masă de 4 ori pe zi, câte un sfert de pahar. Pentru aceasta, turnați 2 lingurițe de măcriș uscat într-o cană cu 200 ml de apă și lăsați 2 ore pentru înmuiere. Apoi țineți cana la foc mic aproximativ 5 minute și lăsați să se răcească. Beți strecurat.
2. Pentru afecțiunile cavității bucale. Dacă gingiile s-au inflamat, suferiți de parodontoză sau stomatită, gura trebuie clătită cu un decoct preparat după următoarea rețetă. Rădăcina de măcriș se toacă mărunt, o lingură de amestec se pune într-un vas emailat, se toarnă în el un pahar (250 ml) de apă clocotită, se lasă până se răcește. Apoi se pune pe foc și se fierbe 5 minute. Se strecoară și se aplică cald.
3. Pentru diateză la copil. Se poate prepara un decoct pentru baie. Se toacă mărunt 150 g de rădăcină uscată de măcriș și se pune în 500 ml de apă rece, se lasă să stea o jumătate de oră, apoi se fierbe timp de 15 minute la foc mic, se lasă să se răcească și să se infuzeze în același timp. Se strecoară și se toarnă în cadă. Aceeași metodă este eficientă și pentru hemoroizi.
4. Pentru probleme digestive. Se toarnă o lingură de rădăcină uscată mărunțită într-un pahar de apă fiartă, se lasă o oră. Apoi se fierbe la baie de apă timp de 40 de minute și se lasă să se răcească. După strecurare, se poate consuma, după ce se diluează ușor cu apă.
5. Pentru ateroscleroză. Se toarnă o lingură de materie primă uscată mărunțită cu un pahar de apă clocotită, se fierbe la foc mic timp de 15 minute, se ia de pe foc și se învelește timp de 2 ore. Se bea câte 2 linguri dimineața și seara. Se utilizează ca adjuvant pentru ateroscleroză. La semne de tulburare a circulației cerebrale, trebuie să se dubleze doza și să se bea decoctul de trei ori pe zi.

Ceai

Ceaiul de măcriș este recomandat în cazurile în care suferiți de arsuri la stomac, simțiți un ușor disconfort în zona ficatului sau se observă mici dereglări în funcționarea sistemului digestiv. Se prepară ca un ceai obișnuit, cu o linguriță de materie primă uscată de măcriș pentru un pahar mic de apă clocotită (aproximativ 200 ml). Se lasă la infuzat, se răcește și abia apoi se bea.

Utilizare în cosmetică

Măștile din măcriș se potrivesc oricărei femei – indiferent de vârstă și tip de ten. Substanțele active ale plantei ajută în procesele inflamatorii de pe față, contribuie la iluminarea petelor pigmentare și a pistruilor, netezesc ridurile, reglează porii pielii, elimină luciul gras, salvează de coșuri și acnee. Măcrișul poate rezolva o gamă atât de largă de probleme cosmetice datorită componentelor sale care au o influență complexă asupra pielii.

Acidul ascorbic (vitamina C) este responsabil pentru sebumul normal, tiamina (vitamina B1) și acizii organici ajută la păstrarea tinereții mai mult timp și au un efect de tonifiere, iar flavonoidele, stimulând formarea colagenului, permit pielii să fie elastică și fermă. Filochinona (vitamina K) și niacina (vitamina PP) fac fața proaspătă și luminoasă.

Prepararea măștilor acasă nu este dificilă, se pot folosi toate părțile plantei – de la rădăcină până la inflorescență. Măcrișul se spală, se opărește cu apă clocotită, apoi se toacă mărunt cu un cuțit. Acum se poate frământa cu mâinile până la separarea sucului.

Înainte de a aplica masca de măcriș pe față, este necesar să efectuați un test de sensibilitate pentru a vă asigura că acizii conținuți în măcriș nu dăunează pielii. Puneți puțin din compoziția preparată pentru mască pe încheietura mâinii sau pe partea interioară a cotului și așteptați puțin. Dacă pielea din acea zonă începe să mâncărime, să ardă sau să se înroșească, va trebui să renunțați la ideea de a face masca.

Pentru a reduce efectele negative ale măcrișului asupra pielii, adăugați componente suplimentare în mască și nu păstrați produsul mai mult de 10 minute. Clătiți cu un decoct liniștitor de plante, apoi aplicați o cremă hidratantă pe față.

Tenul gras poate fi răsfățat cu o mască de măcriș din două în două zile, tenul normal – nu mai mult de două ori pe săptămână, iar tenul uscat – nu mai des de o dată la 10 zile. Cel mai bine este să urmați un astfel de curs de vitamine timp de o lună, apoi lăsați pielea să se odihnească la fel de mult.

Nu încercați niciodată să folosiți vreo mască sau compresă din măcriș dacă pielea are o sensibilitate ridicată sau dacă în acest moment prezintă vreo iritație.

Pentru acnee

Tăiați o lingură de frunze de măcriș, completați compoziția cu aceeași cantitate de flori uscate de gălbenele sau mușețel și turnați-le în 250 ml de apă clocotită. Fierbeți încă 5 minute și răciți. Folosind tifon sau o sită fină, separați decoctul și diluați-l cu apă minerală. Apa minerală trebuie să fie în aceeași cantitate ca și decoctul. Aplicați pasta obținută pe față timp de 10 minute. Clătiți cu decoctul amestecat cu apă minerală.

Pentru pielea uscată

Amestecați o lingură plină (cu vârf) de smântână grasă de calitate și o linguriță de ulei de floarea-soarelui cu 2 linguri de frunze tinere de măcriș tocate mărunt. Aplicați generos compoziția pe față, iar după 20 de minute spălați-vă cu apă călduță.

Pentru pielea grasă

Tocați frunzele de măcriș până obțineți 50 g de masă verde. Adăugați albușul unui ou de găină și 10 ml de suc de lămâie. Amestecați ușor, aplicați amestecul pe față timp de 10–15 minute. Umeziți un disc de bumbac cu ceai verde și îndepărtați remediul. Această mască nu numai că împrospătează, dar și strânge porii pielii.

Mască de albire

Puneți frunze de măcriș tocate, spanac și pătrunjel într-un bol, luând ierburi în părți egale – aproximativ o jumătate de lingură fiecare. Apoi amestecați în această masă verde puțin chefir, două linguri sunt suficiente. Amestecați și distribuiți ușor pe față (pentru ca masa să nu curgă, va trebui să stați întins puțin). Lăsați un sfert de oră, îndepărtați resturile cu apă rece.

Mască de curățare

Luați câte o lingură din cele trei ingrediente: frunze de măcriș tocate, coada-coșului și fulgi de ovăz «Hercules». Combinați, turnați apă fiartă până la consistența de smântână, amestecați bine încă o dată și aplicați pe față. Lăsați 15 minute, clătiți cu apă rece.

Cuburi de gheață cu măcriș

Turnați un pahar cu apă clocotită peste un amestec de 2 linguri de frunze de măcriș tocate și o lingură de podbal (Tussilago farfara). Acoperiți ermetic cu un capac pentru ca totul să se aburească bine. Lăsați la infuzat cel puțin 3 ore. Apoi strecurați și turnați decoctul în forme pentru cuburi de gheață. Puneți la congelator pentru a fi folosit ulterior pentru a șterge fața dimineața și seara.

Terciul de ierburi rămas de la decoct poate fi aplicat pe față, iar după 15 minute se clătește cu apă fiartă răcită.

Loțiune cu coniac

Turnați 100 g de coniac peste amestecul din frunze tocate de măcriș, flori de gălbenele și mușețel (câte 5 bucăți) și 4 frunze de pătlagină. Puneți la frigider pentru 10 zile, apoi strecurați. Păstrați la frigider și, în fiecare zi, după trezire și înainte de culcare, ștergeți-vă fața cu el.

Infuzie pentru păr

Rădăcina de măcriș-de-cal, sub formă de infuzie, este bună pentru clătirea părului dacă aveți mâncărime a pielii capului. Pentru prepararea ei, fierbeți 45 g de rădăcină tocată în două litri de apă timp de 10–15 minute, apoi lăsați la infuzat aproximativ o oră – și puteți clăti părul după spălare. Dacă folosiți regulat acest remediu, foliculii de păr se vor reface, părul va deveni sănătos și strălucitor și va căpăta volum.

Se poate consuma măcrișul calului în alimentație?

În alimentație se folosesc atât frunzele, cât și pețiolii de măcriș-de-cal. Frunzele sale sunt folosite pentru prepararea salatelor, umpluturilor pentru plăcinte, diverselor supe și altor capodopere culinare. Măcrișul-de-cal este gustos într-un fel de mâncare cu castraveți sau roșii. Parteneri buni pentru el sunt ridichile, usturoiul tânăr și ceapa verde. Însă trebuie folosite doar frunzele tinere și mici, care sunt mai puțin amare. În Caucaz (în principal în Armenia), frunzele se împletesc în codițe și se usucă la aer liber. Ca urmare, fermentează și se închid la culoare ca ceaiul, amăreala dispare și apare un gust picant. Astfel de codițe se numesc aveluc. Ele pot fi cumpărate de la piețe; acest preparat se află pe meniul restaurantelor și cafenelelor. Avelucul se servește cu brânză de oaie și brânzeturi, se potrivește bine cu lipii sau lavaș, cu adaos de sos mațun. Este folosit și în supe și sosuri.

Salata «Trei minute»

Se numește astfel pentru că pentru prepararea lui este nevoie de exact atât – 3 minute, nu mai mult. Spălați 2–3 frunze tinere de măcriș-de-cal sub apă curgătoare, scuturați apa și tăiați frunzele destul de mărunt. Tăiați și 2 ouă fierte tari. Amestecați verdețurile și ouăle, sărați, piperați, adăugați puțin zahăr. Drept dressing pentru această salată se folosește smântâna.

Salata «Vitaminoasă»

Pentru prepararea acestei salate veți avea nevoie de cantități egale de castraveți, roșii și frunze tinere proaspete de măcriș-de-cal. Tăiați, adăugați o cantitate mică de ridiche dulce tocată mărunt și ceapă verde tăiată. Sărați, amestecați, asezonați cu maioneză. Puteți completa salata cu carne fiartă rece, mazăre verde – veți obține un preparat complet și consistent.

Somon cu măcriș de cal

Se face file de 700 g de somon, se taie. Se prăjește puțin în ulei vegetal și se pune într-o oală cu pereți groși. 5–7 frunze tinere de măcriș se mixează în blender, încă 3 frunze se rup cu mâna. Ceapa tocată mărunt se prăjește în tigaie, se adaugă măcrișul rupt și pasta de măcriș din blender, se toarnă 200 ml de smântână lichidă și 200 g de brânză topită tăiată cubulețe mici. Se sărează, se adaugă piper negru măcinat, se fierbe la foc mic 7–10 minute. Cu sosul obținut se toarnă peste pește, se acoperă oala cu capac și se pune în cuptorul încins pentru 20 de minute. Se gătește la temperatura de 180 de grade. Acest preparat se servește mai bine cald.

Ciorbă cu măcriș de cal

Se pune cartof tăiat în bulion de carne. În timp ce fierbe, se prepară călitura: morcov ras și ceapă tăiată se călesc în tigaie cu ulei vegetal. Când cartoful este fiert, se adaugă în oală călitura, se fierbe 3 minute și se pun frunzele tăiate de măcriș de cal. Pentru aceasta se iau doar frunze tinere! După măcriș, se adaugă în oală ouăle ușor bătute (pentru trei litri de supă sunt suficiente trei ouă). Se sărează, se așteaptă să fiarbă, se oprește focul și se acoperă cu capac. O astfel de ciorbă este bună cu smântână.

Plăcintițe prăjite

Se pun 600 g de făină cernută și 250 g de brânză de vaci trecută prin sită, se amestecă bine. Separat, se bate un ou cu 200 ml de chefir, se adaugă o lingură de zahăr tos, un praf de sare și o linguriță de bicarbonat stins cu oțet. Se toarnă în făina cu brânză amestecând continuu. Se amestecă bine și se frământă aluatul. Se lasă aluatul să se odihnească 40–50 de minute, acoperit cu un prosop. Se prepară umplutura: frunzele tinere de măcriș de cal tăiate se presară cu zahăr tos. Se întind din aluat fâșii mici, se pune umplutura, se închid plăcintele, lipind marginile, și se prăjesc în ulei.

Chisel de măcriș

Se culeg 200–250 g de frunze de măcriș de cal. Se fierb la foc mic 5–7 minute într-o oală cu o lingură de apă. Se mixează masa obținută cu un tel sau blender. Se toarnă 2 căni de apă, se adaugă 100 g de zahăr tos și se pune pe foc. De îndată ce fierbe, se toarnă în oală sub formă de fir subțire apă rece în care s-a diluat o lingură de amidon. După ce se răcește, se poate bea.

Ciuperci champignon cu măcriș de cal

200 g de verdeață uscată de măcriș de cal se fierb 15 minute. Se scurge apa cu o strecurătoare, măcrișul se sărează. Se toacă mărunt două cepe mici și se călesc în tigaie cu ulei vegetal la foc mediu câteva minute. 100 g de ciuperci champignon se taie felii nu prea mari, se pun în tigaie cu ceapa, se prăjesc împreună încă 5 minute, amestecând cu o paletă. Se adaugă măcrișul rece. Pentru a se răci bine, se scoate la rece câteva ore. Înainte de servire, se presară pătrunjel tocat mărunt, se adaugă nuci tăiate și smântână.

Se poate da măcriș de cal iepurilor?

Măcrișul calului pentru iepuri – atât de rasă ornamentală, cât și de carne – este o delicatesă de neînlocuit, de care se bucură enorm. Îi atrage gustul ușor dulceag al frunzelor. Datorită cantității imense de vitamine, în primul rând vitamina C, planta este, de asemenea, benefică pentru sănătate, organismul animalelor devenind mai sănătos și mai puternic. Animalele care consumă măcrișul calului sunt mai puțin predispuse la stres și mai energice.

Dar totul cu moderație, așadar nu se poate da măcriș fără restricții, deoarece componentele sale, atunci când intră în organism, pot cauza iepurilor probleme renale. De asemenea, sunt posibile alergii, arsuri la stomac, tulburări metabolice. Prin urmare, nu trebuie administrat măcrișul calului singur iepurilor; trebuie combinat cu pir, păpădie, pătlagină, coada-șoricelului și alte plante. Nu este indicat să se administreze această plantă iepurașilor mici; trebuie să lăsați puii să mai crească puțin.

Iarna este, de asemenea, util să pregătiți pentru iepuri fân cu măcriș de cal. Fânul de măcriș, dacă este depozitat corect – într-un șopron întunecat pentru fân sau în pod – își păstrează substanțele nutritive fără pierdere de calitate până la trei ani.

Contraindicații la utilizare

Dacă se consumă măcriș de cal frecvent și în cantități mari, aceasta poate duce la acumularea de acid oxalic în organism, ceea ce duce la formarea de compuși insolubili cu calciu. Acest lucru, în primul rând, cauzează scăderea nivelului de calciu în organism, iar în al doilea rând, rezultă depunerea de săruri care constituie cunoscutele pietre la rinichi și la vezica biliară. Prin urmare, persoanele cărora li s-au diagnosticat boli ale sistemului urinar și tractului gastrointestinal ar trebui să evite consumul de măcriș de cal crud.

Din același motiv, măcrișul de cal proaspăt este strict interzis copiilor sub 3 ani și femeilor însărcinate. La femeile însărcinate sunt posibile complicații grave, inclusiv avort spontan. Dar asta nu înseamnă că femeile însărcinate trebuie să renunțe complet la consumul plantei. Se poate mânca ciorbă cu măcriș de cal, dar nu mai mult de o dată pe săptămână.

În ceea ce privește consumul de măcriș de cal în timpul alăptării, până în prezent nu există o opinie unică, pediatrii fiind împărțiți în două: unii sunt ferm împotrivă, alții nu văd nimic grav în aceasta. În orice caz, nu este recomandat să se facă acest lucru până când bebelușul nu împlinește șase luni. Principalul lucru este să nu uitați regula de bază a mamei care alăptează: introduceți treptat un produs nou pentru copil, începând cu doze mici, și urmăriți cu atenție dacă acest lucru afectează negativ comportamentul și sănătatea sugarului.

În plus, chiar și adulții sănătoși trebuie să-și amintească: pentru a evita reacțiile neplăcute din partea sistemelor organismului, se pot mânca doar frunze tinere și fragede, culese primăvara – până când acestea nu s-au întărit și nu s-a acumulat excesiv de mult acid oxalic. Ele trebuie consumate doar în cantități limitate.