Portulaca de grădină: proprietăți curative și contraindicații

Dintre aproape 200 de varietăți și soiuri de portulacă, în calitate de remediu medicinal, în gastronomie și cosmetică se folosește doar una – cea de grădină. Celelalte pot fi admirate pur și simplu în patul de flori sau chiar cultivate într-un ghiveci pe pervazul casei.

Compoziția chimică

Medicina oficială tradițională nu utilizează pe scară largă portulaca de grădină, cu toate acestea, oamenii de știință biologi au studiat bine compoziția sa chimică. Ei au stabilit că în partea verde, aeriană a plantei se găsesc proteine, necesare omului pentru dezvoltarea mușchilor, îmbunătățirea compoziției și aspectului pielii și părului, unghiilor și scheletului.

1. Constituenții plantei – zaharuri, care sunt pentru om o sursă de energie.
2. Microelementele sunt reprezentate în portulacă de cupru, zinc, nichel, mangan și fier.
3. Macroelementele – potasiu, calciu, sodiu și magneziu.

Toate acestea se găsesc în microdoze în organismul uman, iar absența sau lipsa lor se reflectă imediat în deteriorarea funcționării sistemelor cardiovascular, endocrin, reproducător și nervos, scăderea imunității.

1. Acizii organici conținuți în plantă sunt benefici prin capacitatea de a menține echilibrul acido-bazic, iar vitaminele – tocoferol, caroten, acid ascorbic (C) și acid nicotinic (PP), filochinonă (K1) – declanșează procesul de activitate a organismului și îl umplu cu energie.
2. În compoziția portulacei se găsesc și alcaloizi – substanțe periculoase, dar necesare în tratamentul unor patologii cardiace și oncologice, ale afecțiunilor sistemelor nervos și respirator.
3. Încă un grup de substanțe din portulacă – glicozidele și saponinele înrudite, cu care trebuie să fiți atenți. Ele influențează funcționarea inimii și au efect iritant.
4. În verdeață se conțin substanțe rășinoase și mucilagii, având de asemenea proprietăți benefice.
5. Semințele plantei se remarcă printr-un conținut bogat de ulei, compus la rândul său din acizi grași – precum oleic, linoleic, palmitic și alții.

Cum arată și unde crește

Portulaca oleracea este o plantă suculentă anuală. Sistemul său radicular este pivotant, rădăcina principală pătrunde în sol la o adâncime de cel puțin 20 cm, este robustă, cărnoasă, și din ea se ramifică câteva rădăcini laterale. În ciuda rezistenței exterioare, rădăcina este destul de fragilă, iar partea superioară, cea aeriană, se poate desprinde ușor. Deoarece această plantă este destul de iubitoare de viață, practic după aproximativ o zi și jumătate, partea desprinsă se prinde de sol cu noi rădăcini.

Tulpina acestei ierburi este de culoare roșiatică și poate atinge o lungime de la 10 la 30 și chiar 40 cm, fiind atât de netedă încât pare ușor lustruită. Tulpina se ramifică de la bază și de obicei se așează pe suprafața solului, de aceea se numește târâtoare. Vârfurile sale se întind spre soare și, prin urmare, se ridică în sus.

Frunzele plantei sunt fără pețiol, se așează direct pe tulpină, botaniștii le clasifică drept sesile. Ca la toate suculentele, fiecare frunză este cărnoasă și suculentă, având formă fie ovală simplă, fie ovoidală, fie spatulată. Pe partea inferioară a tulpinii, frunzele sunt fixate alternativ în spirală, cele superioare – în perechi, una în fața celeilalte.

Floricelele mici, galbene și neinsemnate sunt grupate câte două-trei în mănunchiuri mici, situate în locuri discrete – fie la punctele de atașare a frunzelor, în axile, fie în locurile unde tulpina se ramifică. Perioada de înflorire a portulacei este din iunie până în august.

După încheierea înfloririi, planta formează fructe mici – capsule rotunde sau ovoidale de cel mult un centimetru în diametru, în interiorul cărora se află multe semințe mici, strălucitoare și negre. Capsulele se deschid printr-o crăpătură transversală, în direcții opuse – ca niște mici portițe. De aici provine numele plantei, deoarece «portula» în traducere din latină înseamnă «portiță mică». Însuși fructul în întregime a fost denumit de botaniști «cutiuță». Fructele se coc la începutul toamnei.

În sălbăticie, portulaca crește în regiunile calde ale emisferei nordice. O parte dintre oamenii de știință sunt convinși că patria sa este India, de unde s-a răspândit în alte țări. În climatul cald, portulaca poate crește dintr-o singură rădăcină timp de mai mulți ani, deoarece este o plantă perenă. În zona temperată, își încetinește brusc creșterea odată cu scăderea temperaturii aerului în toamnă, iar gerurile de iarnă nu le poate suporta categoric și nu supraviețuiește nici măcar sub o acoperire suplimentară, de aceea este considerată o plantă anuală, care crește anual din semințe.

Portulaca este iubitoare de lumină, preferă locurile însorite, dar în același timp umede. Preferă solul nisipos. Se întâlnește ușor de-a lungul pâraielor și râurilor, în jurul iazurilor și carierelor, grădinarii cu siguranță s-au întâlnit cu ea pe terenurile lor, în grădini. Iar mulți proprietari de grădini, care cunosc proprietățile benefice ale portulacei, o cultivă special pe terenul lor, plantând-o pe straturi însorite cu sol bine drenat, bogat îmbogățit cu materie organică. După tăierea lăstarilor verzi, alții noi cresc destul de repede, astfel încât într-un singur sezon de grădină este pe deplin posibil să se obțină până la șase-șapte recolte de masă verde.

Recoltare și păstrare

Vindecătorii populari folosesc partea verde, aeriană a plantei. O culeg în perioada înfloririi, tocmai în această perioadă portulaca este cea mai bogată în substanțe benefice.

Lăstarii pot fi tăiați chiar lângă pământ, dar pentru preparate se iau doar ramurile tinere și elastice. Lăstarii bătrâni încep să putrezească repede în timpul uscării.

Deoarece tulpinile de portulacă stau în mare parte pe pământ, sunt murdare și prăfuite, după tăiere trebuie spălate cu apă curentă: mai întâi cu apă caldă, apoi temperatura se reduce și se ajunge la apă rece. După spălare, verdețurile se așează pe un prosop pentru a scurge apa, apoi se leagă în mănunchiuri mici și se atârnă afară, la umbră – astfel încât să nu le atingă ploaia, dacă va ploua.

După uscare, portulaca se pune în săculeți de bumbac și se păstrează într-un loc uscat și răcoros. În aceste condiții, nu își pierde proprietățile benefice timp de un an și jumătate.

Semințele plantei medicinale se recoltează spre sfârșitul lunii septembrie, când sunt deja coapte. Iarba se cosește, se treieră, iar semințele se usucă în uscătoare domestice, temperatura se setează la maximum 50 de grade. Dacă toamna este caldă și însorită, semințele pot fi uscate și în aer liber – acolo unde nu vor fi expuse razelor directe ale soarelui. Semințele își păstrează calitățile benefice mai mult decât iarba – până la doi ani.

1. Pentru a folosi portulaca în scopuri culinare, se prepară fie prin murare, fie prin sărare.
2. Pentru murare, iarba culeasă se spală și se pune în apă clocotită timp de 5 minute. Apoi se pune în borcane de sticlă. Pentru marinadă, într-un litru de apă se adaugă 2 linguri de sare, o lingură de zahăr și condimente – piper, pătrunjel, mărar, foi de dafin, usturoi, busuioc. În compoziția care a fiert se toarnă o lingură mare de oțet, imediat se toarnă peste portulaca din borcane și se înfiletează ermetic cu capace.
3. Pentru sărare se poate folosi atât metoda cu saramură, cât și cea uscată.
4. Pentru metoda cu saramură, portulaca spălată se taie în bucăți, se fierbe până se înmoaie și se pune în borcane. Saramura se prepară în proporție de jumătate de lingură de sare la un pahar cu apă. Compoziția se fierbe, se toarnă peste portulacă și se înfiletează cu capace.
5. Pentru sărarea uscată, se taie 1 kg de plantă și se amestecă cu 200 g de sare până se dizolvă. Verdețurile se pun în borcane și se închid cu capace de plastic, se păstrează în pivniță. Înainte de utilizare, este mai bine să fie spălate pentru a elimina sarea în exces.

Proprietățile curative ale portulacei de grădină

Ca plantă medicinală, portulaca era folosită încă din timpul lui Hipocrate. Proprietățile sale au fost descrise atât de medicii și oamenii de știință romani antici, cât și de cei arabi. Deja atunci, nu doar tratau bolnavii cu ea, ci o foloseau și pentru înfrumusețare.

După cum credeau vindecătorii antici, semințele sale pot curăța organismul, iar frunzele pot vindeca rănile și salva pe cei mușcați de șarpe sau insectă otrăvitoare. Cu această plantă medicinală se tratau avitaminozele, scorbutul, se oprea diareea în caz de dizenterie.

Și până în ziua de azi, medicina populară consideră portulaca una dintre cele mai valoroase plante medicinale. Ca și în vremea grecilor antici, este folosită ca remediu antiinflamator și pentru vindecarea rănilor. Are proprietăți antitoxice și hemostatice, precum și efecte diuretice, vasodilatatoare și analgezice. Efectul diuretic este considerat unul dintre cele mai blânde, dar eficiente dintre plantele medicinale cu capacități similare, de aceea este indicată în afecțiunile renale, mai ales dacă sunt legate de tulburări ale formării urinei. De asemenea, este folosită pentru tratarea rănilor care se vindecă greu, a rănilor supurate și a ulcerelor. În plus, portulaca este renumită ca un excelent tonic general.

1. Planta medicinală este indicată celor care suferă de tensiune arterială scăzută, deoarece chiar și după o singură administrare poate crește tensiunea arterială, iar un tratament pe termen lung permite eliminarea completă a problemei.
2. Portulaca are și capacitatea unică de a reduce nivelul glucozei din sânge prin creșterea vitezei de descompunere a acesteia, ceea ce este utilizat pentru tratarea formelor ușoare de diabet zaharat. Planta poate îmbunătăți starea de bine a pacientului după câteva zile de la începerea administrării preparatelor pe bază de portulacă, în special la pacienții vârstnici.
3. Fitoterapeuții recomandă portulaca și celor care prezintă insuficiență cardiacă. Aceasta stimulează mușchiul cardiac și contribuie la normalizarea și plinătatea pulsului.
4. Reprezentanților sexului puternic, planta medicinală îi ajută să rezolve mai multe probleme delicate. Preparatele pe bază de portulacă refac forța masculină și tratează impotența, activează producția de spermă și îi îmbunătățesc calitatea. Drept urmare, la bărbații care urmează un tratament împotriva infertilității cu preparate din portulacă, numărul de spermatozoizi crește, iar activitatea acestora sporește.
5. În cadrul terapiei complexe a bolilor venerice, portulaca acționează ca un stimulent al sistemului imunitar, reduce durata tratamentului și grăbește vindecarea.
6. Deoarece portulaca poate influența sistemul nervos central, poate ameliora anxietatea nejustificată și poate îmbunătăți starea de spirit, este utilizată cu succes pentru tratarea depresiei, insomniei și a altor tulburări ale sistemului nervos. Preparatele din planta medicinală îmbunătățesc starea de spirit și calitatea vieții.

Ca mijloc de tratare a tulburărilor intestinale, portulaca face față nu numai diareei, ci și hemoragiilor interne. Una dintre proprietățile importante ale plantei este acțiunea sa antibacteriană asupra agenților patogeni ai dizenteriei – bacteriile Shigella și Salmonella. Prin urmare, ea poate nu doar proteja împotriva acestor infecții intestinale, ci și vindeca de ele.

Este folosită și ca remediu antihelmintic. Datorită prezenței în compoziția plantei a vitaminei A și a beta-carotenului – substanțe necesare pentru menținerea vederii – consumul regulat de portulacă poate fi o măsură de prevenire a cataractei.

Portulaca de grădină în medicina populară

Pentru tratarea rinichilor

Portulaca proaspăt tăiată se spală, se taie bucăți și se trece prin mașina de tocat carne. Apoi din pasta obținută se extrage sucul. Sucul se păstrează la frigider, se bea de 3 ori pe zi înainte de micul dejun, prânz și cină. Tratamentul se continuă până la vindecarea completă, de obicei durează cel puțin două săptămâni.

Infuzie pentru bărbați

Pentru prepararea remediului împotriva impotenței și infertilității, o lingură de materie primă uscată se toarnă cu un pahar de apă clocotită, se acoperă cu capac și se lasă la infuzat timp de două ore. Apoi remediul se strecoară și se bea de patru ori pe zi câte 2 linguri. Cursul tratamentului este de cel puțin 21 de zile.

Pentru tratarea bolilor venerice

Acest remediu poate fi inclus în tratamentul complex al unei boli venerice. Se iau 50 g de plantă uscată de portulacă și se toarnă cu 250 ml de apă fiartă, care trebuie să fie călduță. După 2 ore, remediul se strecoară, iar pasta se stoarce. În lichid se adaugă 2 albușuri de ou și se amestecă bine. Se bea pe parcursul zilei, împărțind în părți egale. Tratamentul se continuă timp de 10 zile.

Frunzele plantei la mușcăturile de insecte

Pentru a scăpa de umflătură și durere, mai ales după înțepăturile de viespi și albine, se folosesc frunzele proaspete de portulacă. Câteva frunze ale plantei se spală cu apă curată, se frământă puțin în mâini și se aplică pe zona afectată. De obicei, o singură procedură este suficientă pentru a elimina simptomele neplăcute. Dacă este necesar, frunzele se aplică de până la 5 ori pe zi.

În cazul diabetului zaharat

La 400 ml de apă clocotită sunt necesare 2 linguri de plantă mărunțită. Materia primă se toarnă cu apă și se lasă peste noapte. Remediul strecurat se bea de trei ori pe zi după mese, doza unică – 3–4 linguri.

Pentru hemoroizi

Clismele din portulacă sunt recomandate ca remediu suplimentar la terapia prescrisă de medic. Pentru prepararea clismei sunt necesare câte 2 linguri de apă călduță și suc proaspăt stors din planta medicinală. Se face această clismă dimineața și seara. Pentru un rezultat de calitate, tratamentul se continuă timp de două săptămâni.

Pentru tratarea bătăturilor și negilor

Verdeața de portulacă se trece prin mașina de tocat carne, pasta obținută se aplică pe bătătură sau neg, fixând-o cu leucoplast. Aceasta este o variantă fără bandaj. Se poate aplica pasta pe un bandaj și aplica pe zona problematică.

Pentru slăbire

Se aruncă într-o cană cu apă clocotită o lingură de plantă tocată mărunt, se fierbe la foc mic încă 5 minute. Se ia de pe foc, se toarnă într-un termos, se închide bine și se lasă aproximativ o oră și jumătate până la două ore. Apoi decoctul se strecoară și se bea cu un sfert de oră înainte de masă de 3 ori pe zi. Doza – o lingură la o administrare. Acest preparat este util și ca remediu care ușurează starea în cazul articulațiilor bolnave.

Semințe pentru stomac

Acest remediu ajută nu numai în cazul problemelor cu stomacul, ci și ca remediu antipiretic și în bolile cutanate pustuloase. Pentru preparare, se toarnă într-un pahar de apă clocotită o linguriță de semințe ale plantei și se fierbe timp de aproximativ 2–3 minute. Decoctul obținut se împarte în 3 părți și se bea pe parcursul întregii zile în 3 prize.

Unguent pentru psoriazis

Semințele de portulacă (o linguriță) se pisează în mortar până la pulbere, se amestecă cu vaselină sau cu orice grăsime (o lingură). Se freacă compoziția vindecătoare pe piele în caz de psoriazis, fiind folosită și pentru tratarea tumorilor cutanate. În paralel, se administrează pe cale orală un decoct din semințele plantei.

Tipuri de preparate medicinale

Infuzie

Pentru uz extern, infuzia de portulacă este recomandată pentru prepararea unui compres sau a unei loțiuni în caz de lichen, psoriazis sau diverse ulcerații pe piele. Pe cale orală, se consumă în problemele tractului gastro-intestinal – de exemplu, pentru tratarea ulcerelor, a diverselor tulburări digestive.

Pentru a prepara infuzia, iarba mărunțită (o lingură) se toarnă cu un pahar de apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 1,5 ore. Pe cale orală, se administrează câte 2 linguri de 4 până la 5 ori pe zi.

Tinctură

Tinctura de portulacă este un remediu universal. Poate fi folosită atât pentru insomnie, cât și pentru afecțiuni hepatice sau renale, precum și pentru alte boli. Doza standard este de 30 de picături de tinctură de 3 ori pe zi.

La 200 ml de alcool se ia o lingură de materie primă mărunțită de portulacă, se pune totul într-o sticlă de sticlă închisă la culoare, se închide ermetic cu capacul și se lasă la macerat timp de 3 săptămâni într-un loc ferit de lumina zilei și de razele solare. În acest timp, conținutul sticlei se agită zilnic. După 21 de zile, tinctura se strecoară și se păstrează într-un loc întunecos și răcoros.

Decoct

Decoctul de portulacă este bun ca diuretic și coleretic. Se curăță ficatul cu el, bărbații tratează impotența, femeile scapă de dezechilibrele hormonale. Ca remediu extern, decoctul este recomandat pentru tratarea rănilor purulente complicate, cu vindecare dificilă, și a altor probleme cutanate.

Pentru a prepara decoctul, se toarnă într-o oală un pahar de apă clocotită și se adaugă o lingură de plantă medicinală mărunțită. Oala se pune pe foc mic și se încălzește compoziția timp de 10 minute. Se ia de pe aragaz, se învelește într-o pătură și se lasă la infuzat încă câteva ore. Se strecoară și se administrează pe cale orală câte 2 linguri de 5 ori pe zi.

Utilizare în cosmetică

În scopuri cosmetice se utilizează proprietățile antiinflamatoare, calmante, antimicrobiene, antifungice și antipruriginoase ale portulacei, precum și capacitatea de a ameliora manifestările alergice, de aceea preparatele sale sunt folosite în scopuri terapeutice.

În plus, cosmeticienii au remarcat că portulaca contribuie la hidratarea și înmuierea pielii uscate excesiv, iar datorită activității antioxidante bazate pe prezența în plantă a antioxidantului natural glutation și a vitaminei C, o întinerește, netezește ridurile și previne apariția altora noi, ceea ce permite includerea plantei în programe complexe de întinerire.

Preparatele din portulacă pot fi folosite și pentru eliminarea iritațiilor cutanate, a roșeții, a mâncărimii și pentru tratarea inflamațiilor pielii – cum ar fi rozaceea și acneea.

De asemenea, iarba este folosită ca produs de îngrijire a părului, care, după câteva tratamente, nu se mai rupe și nu mai cade, începe să arate mult mai sănătos și dispare mătreața.

Mască pentru față

Se recomandă dacă pielea este uscată, sensibilă sau iritată.

Pentru a prepara acest compus, se amestecă 2–3 linguri de iarbă zdrobită cu blenderul cu brânză de vaci sau smântână, luate în aceeași cantitate. Se aplică un strat gros de mască pe față și gât și se lasă timp de 15–20 de minute. Este mai bine să stați liniștit(ă) în acest timp, pentru a permite masei să se absoarbă bine. Apoi se spală cu apă sau cu decoct de mușețel, încălzite la 38–40 de grade, și se aplică orice cremă hrănitoare.

Aplicarea sistematică a măștii (aproximativ o dată la 7–10 zile) netezește ridurile, elimină descuamarea pielii, înlătură diverse erupții și inflamații.

Mască pentru ten normal și gras

Cu ajutorul mașinii de tocat sau blenderului, se transformă frunzele de portulacă într-o pastă. Se iau 2 linguri de pastă și se amestecă cu o linguriță de terci de ovăz rămas de după micul dejun, fiert în apă sau lapte. Se aplică masca pe pielea feței timp de un sfert de oră, apoi se spală cu apă rece.

Mască pentru piele uscată

Cu blenderul sau mașina de tocat, se mărunțesc frunzele de portulacă până la obținerea unei paste. Se iau 2 linguri din pasta obținută, se adaugă o linguriță de miere și, cu grijă, picătură cu picătură, ulei vegetal – până când preparatul nu se mai întinde. Se aplică pe pielea feței timp de 15–20 de minute. Se îndepărtează compoziția cu un disc de vată îmbibat în infuzie caldă de ceai verde, apoi se clătește fața cu apă rece.

Loțiune pentru păr

Pentru a prepara compoziția vindecătoare, se toarnă un pahar de apă clocotită peste 2 linguri de iarbă tăiată. Se lasă preparatul la infuzat timp de 50–60 de minute, apoi se folosește pentru clătirea rădăcinilor părului și pentru masarea scalpului. Compoziția nu se clătește.

Datorită aplicării regulate a loțiunii, foliculii de păr se întăresc, mătreața dispare, structura părului se îmbunătățește, iar acesta devine strălucitor.

Pentru seboreea grasă

Pentru combaterea mătreții și a seboreei grase, se toarnă o lingură de portulacă mărunțită cu un pahar mic (200 ml) de apă și se fierbe timp de 10 minute. Se lasă la infuzat timp de trei ore, apoi se diluează în apă obișnuită până la volumul necesar pentru clătire.

Cremă pentru față

Se picură 1–2 picături de suc stors din portulacă în porția de cremă care se folosește de obicei pentru îngrijirea de dimineață sau de seară. Acest lucru va permite hrănirea suplimentară a pielii cu substanțe benefice și va îmbunătăți efectul cremei obișnuite.

Utilizarea portulacei în gastronomie

Portulaca de grădină a început să fie folosită în alimentație în Europa luminată în secolul al XVII-lea. Primii care au „descoperit-o” au fost francezii, iar apoi, în toate celelalte țări, au început să se prepare feluri de mâncare rafinate din această plantă la modă.

Datorită prezenței zaharurilor și proteinelor în compoziție, portulaca de grădină devine deosebit de hrănitoare, iar aceste substanțe benefice pentru organism se găsesc sub formă de compuși ușor asimilabili. Și aceasta nu este o descoperire pentru gastronomia rusă; rețeta de preparare a portulacăi conservate este consemnată chiar și în celebra și legendara „Carte despre hrana gustoasă și sănătoasă”.

Verdeața tânără se folosește în gastronomie crudă și fiartă. Frunzele tinere și tulpinile suculente și fragede sunt plăcute, stimulează pofta de mâncare, potolesc setea, se folosesc chiar pentru a prepara o băutură vitaminică cu vin. La locuitorii din Asia Centrală, Transcaucazia și țările mediteraneene, portulaca nu este doar populară, ci și iubită. Din plantă se obțin supe și salate gustoase, se prepară piure, se adaugă în preparatele din carne ca condiment, iar mâncărurile rezultate capătă un gust plăcut, ușor picant, cu o ușoară acrișoară. Portulaca sărată sau marinată pentru iarnă înlocuiește chiar caperele. Planta se potrivește bine cu carne, pește, ouă, brânză de vaci și legume, cu excepția cartofilor.

Înainte de a începe prepararea, portulaca trebuie spălată bine pentru a îndepărta nisipul și insectele din axilele frunzelor.

Portulacă cu sos

Pentru prepararea acestui fel de mâncare, pregătiți 250 g de portulacă, curățați 1–2 morcovi de mărime medie, o ceapă medie, un pahar de suc de roșii, câte un buchet de pătrunjel și mărar. Adăugați sare și zahăr după gust.

Spălați bine portulaca, tăiați-o în bucăți mici și fierbeți-o timp de 2-3 minute în apă sărată. Într-o tigaie, prăjiți în ulei vegetal preferat morcovul ras și ceapa tocată mărunt, adăugați sucul de roșii și mărarul și pătrunjelul tocate. Fierbeți timp de 5 minute. Turnați sosul obținut peste portulaca fiartă. Serviți fierbinte.

Omletă cu portulacă

Tăiați un buchet de portulacă în bucăți de cel mult 2 cm, o roșie de mărime medie – în rondele. Prăjiți portulaca în ulei de floarea-soarelui până capătă o culoare aurie, apoi adăugați roșiile. Bateți într-un bol 4 ouă cu 2 linguri de maioneză sau smântână, sărați, piperați, turnați amestecul în tigaia cu portulacă și roșii, acoperiți cu un capac și fierbeți la foc mic timp de 10 minute. La servire, puneți în farfuria cu omleta rucola, tăiați castravete proaspăt și roșii, presărați cu verdețuri tocate – puteți folosi mărar, busuioc, pătrunjel, coriandru.

Salată de legume

Rupeți 2 căni de frunze de portulacă, spălați-le și lăsați apa să se scurgă. Dacă frunzele sunt mari, le puteți tăia, cele mici – lăsați-le întregi. Tăiați în rondele o roșie mare, o ceapă roșie și tăiați cubulețe 2 ouă fierte tari. Puneți ingredientele pregătite într-un bol de salată, adăugați o jumătate de cană de porumb conservat, sărați (de preferință cu sare de mare), piperați și stropiți cu ulei vegetal – cel folosit de obicei pentru salate – de floarea-soarelui, de măsline, de muștar sau de nuci. Serviți imediat după preparare.

Sos pesto din portulacă

Bateți 450–500 g de portulacă proaspătă și tânără (frunze și lăstari) în vasul robotului de bucătărie, împreună cu doi căței de usturoi, o cană incompletă de brânză tare rasă – cel mai bine parmezan, un sfert de cană de migdale prăjite. La sfârșitul procesului, turnați în fir subțire jumătate de cană de ulei de măsline (nerafinat) și, după 15–20 de secunde, opriți robotul. Transferați sosul într-un vas de sticlă sau porțelan și puneți-l la frigider, unde poate fi păstrat până la două săptămâni.

Condiment pentru carne

Spălați bine și fierbeți 100 g de portulacă. Mărunțiți-o în blender, adăugând în timpul mărunțirii usturoi (4 până la 6 căței), piper măcinat și o lingură mare de oțet. Sărați. Păstrați condimentul gata preparat în frigider nu mai mult de jumătate de lună; serviți-l cu preparate din carne, calde sau reci.

Gustare din portulacă și usturoi

Trebuie să luați cantități egale – câte 500 g – de portulacă și de lăstari de usturoi. De asemenea, veți avea nevoie de câte un morcov mare și o ceapă, iar pentru prăjit – ulei vegetal.

Tăiați ceapa în jumătăți de rondele și puneți-o la prăjit într-o tigaie încinsă. Adăugați peste ceapa care se prăjește morcovul dat pe răzătoare în fâșii lungi, folosind o răzătoare pentru morcov în stil coreean.

Tăiați portulaca și tulpinile de usturoi verde în bucăți de 3–4 cm și trimiteți-le în aceeași tigaie. Sărați, piperați și prăjiți legumele până devin aurii. Pentru ca gustarea să fie mai sățioasă, adăugați carne tocată. Cu carne tocată, preparatul se servește la masă doar fierbinte; fără carne tocată – poate fi servit și rece, acest lucru nu îi diminuează deloc calitățile gustative. Dacă îl consumați în această formă, puteți adăuga maioneză.

Salată cu pătrunjel și portulacă

Pentru 400 g de verdeață de portulacă, luați 2 legături de pătrunjel și tot atâtea roșii cherry. Dacă roșiile sunt mari, tăiați-le în jumătăți. Tăiați portulaca în bucăți de 3–4 cm, pătrunjelul – mărunt, adăugați o ceapă de mărime medie, tăiată în jumătăți de rondele. Puneți legumele într-un bol adânc de salată, amestecați, piperați, sărați, stropiți cu o lingură de suc de lămâie proaspăt stors și 3 linguri de ulei vegetal (ideal, ulei de măsline).

Sandvișuri

Scufundați tulpinile de portulacă pentru câteva minute în apă clocotită. Scoateți-le, stoarceți-le cu ajutorul unui șervețel de hârtie și tăiați-le mărunt. Puteți presăra portulacă peste orice sandvișuri – cu brânză, pește, unt, și adăugați pătrunjel tocat, usturoi, mărar, țelină.

Supă ușoară

Dați prin presa de usturoi 2 căței de usturoi și tăiați o ceapă de mărime medie. Prăjiți-le într-o tigaie în orice ulei vegetal, apoi adăugați peste ele 2 roșii mici, tăiate cubulețe. Căliți totul împreună. Spălați și tăiați o legătură de portulacă, adăugați-o în tigaie și puneți acolo și o cană de linte. Turnați apă, astfel încât să fie deasupra nivelului ingredientelor cu cel puțin două degete. Dacă în timpul gătirii apa scade, puteți adăuga apă fiartă. Sărați preparatul după gust și fierbeți până când lintea este gata.

Pilaf cu portulacă

Turnați jumătate de pahar de orez cu un pahar de apă și fierbeți la foc mic. În același timp, tăiați mărunt ceapa și prăjiți-o în tigaie în ulei vegetal până devine aurie. Adăugați în tigaie o lingură de pastă de tomate și 150–200 g de portulacă, tăiată în bucăți de 1 până la 1,5 cm.

Când orezul este deja fiert, puneți masa prăjită în tigaie peste el, sărați și adăugați 2–3 linguri fie de smântână, fie de iaurt neîndulcit.

Contraindicații la utilizare

Deși portulaca de grădină este benefică pentru sănătate, ca și în cazul oricărui produs, nu trebuie să exagerați cu ea. Doza zilnică admisibilă a plantei este de 200 g, nu merită să mâncați mai mult.

Mamele care alăptează ar trebui să aștepte cu consumul plantei. Când se naște și crește copilul, puteți mânca după pofta dumneavoastră! Femeile însărcinate vor trebui, de asemenea, să amâne utilizarea portulacei. Faptul este că aceasta poate crește tonusul uterin, iar consecințele pot fi foarte grave.

Planta este contraindicată persoanelor care suferă de hipertensiune arterială și de atacuri de bradicardie. Trebuie să fiți mai atent cu ea în stare de tensiune nervoasă puternică. Nu puteți mânca portulacă și nici să vă tratați cu ea persoanele predispuse la convulsii.

Deoarece în partea aeriană a portulacei se află noradrenalina – o substanță similară hormonilor produși în glandele suprarenale umane, acțiunea sa stimulează funcționarea sistemului nervos și crește tonusul general, adăugând energie. Și acest lucru nu se aplică numai persoanelor bolnave, ci și persoanelor sănătoase. Dar în cazul excitabilității crescute, portulaca va face un serviciu prost. Sunt posibile supraexcitarea și epuizarea nervoasă, de aceea utilizarea sa este nedorită.

În plus, orice persoană, chiar și cea mai sănătoasă, poate avea o reacție alergică la componentele plantei.

Fotografie cu portulaca de grădină