Rădăcina de calgan: proprietăți medicinale și contraindicații

Datorită conținutului ridicat de substanțe tanante (35%), lăpțică (calgan) este folosită mai des ca remediu împotriva diareei. În scopuri terapeutice, atât în medicina tradițională, cât și în cea populară, se utilizează rădăcina de calgan (se remarcă concentrația ridicată și diversitatea compușilor chimici). Caracteristica principală – substanțele biologic active au un efect complex asupra organismului, ceea ce permite utilizarea rădăcinii de calgan pentru a scăpa de numeroase afecțiuni.

Compoziția chimică

În compoziția rădăcinii de calgan intră mulți compuși.

Substanțe tanante:

1. Catechina: reducerea acidității în tractul gastrointestinal, îngroșarea mucoaselor.
2. Taninul: scăderea permeabilității capilarelor, normalizarea vâscozității bilei.
3. Terpenoidele – reducerea efectelor nocive asupra mucoaselor ale compușilor caustici și acizilor.

Acizi:

1. Acidul malic, acidul citric (în cantități nesemnificative): neutralizarea parțială a acțiunii substanțelor tanante, fluidizarea mucoasei tractului gastrointestinal.
2. Acidul galic (intră în compoziția bilei), descompunerea acizilor grași complecși, împiedicarea formării colesterolului.
3. Acidul elagic – încetinirea dezvoltării tumorilor maligne, creșterea densității acestora.
4. Acidul chinic – antipiretic puternic, eficiență ridicată în frisoane febrile.

Rădăcina este bogată în vitamina C, ceea ce determină efectul său de întărire a imunității. Celelalte vitamine sunt prezente în cantități nesemnificative.

Macro- și microelemente:

1. Potasiu, calciu – normalizarea activității cardiovasculare.
2. Seleniu – stimularea activității sistemului endocrin.
3. Brom, clor, iod – reducerea acidității tractului gastrointestinal, accelerarea metabolismului lichidian.
4. Magneziu – întărirea pereților vaselor de sânge.
5. Fier și zinc (antagoniști) – stabilizarea hemoglobinei, progesteronului.
6. Cobalt – creșterea eficienței absorbției substanțelor nutritive din alimente, cu excepția fibrelor vegetale dure.

Alte substanțe bioactive:

1. Glicozidele – inhibarea sintezei proteinelor la coccii gram-negativi.
2. Flavonoidele – efect astringent și bactericid.
3. Ceara – efect de vindecare a rănilor, păstrarea lichidului în spațiul intercelular.
4. Uleiurile esențiale – eliminarea lichidului din mucoase, efect antiseptic.
5. Fenolii – efect antimicrobian.
6. Amidon, gumă (emulsifianți) – prelungirea acțiunii substanțelor active ale calganului.
7. Flobafen – colorant natural.
8. Saharide.

Cum arată și unde crește

Patria calganului este insula Hainan din China. Denumirea botanică – scuturătoare. Lungimea tulpinilor – până la 50 cm. Florile sunt galbene, cu 4 petale. În funcție de zona de creștere, perioada de înflorire – de la sfârșitul lunii iunie până la începutul lunii septembrie. Rădăcina este de culoare albă mată, la lumină capătă treptat o nuanță roșu-maronie cu predominanța tonurilor închise. Rădăcinile sunt de formă tuberoasă, ca aspect asemănătoare cu ghimbirul.

Zone de creștere: văile montane din Caucaz și Carpați, poienile din zona de mijloc a Rusiei, taiga. De asemenea, crește în America de Nord, în văile înalte ale Americii de Sud.

Planta este perenă. Maximul proprietăților curative – în rădăcina din anul 3 până în anul 5 al ciclului de vegetație. De la 5 la 8 ani crește concentrația de amidon și saharide, dar scade conținutul de flavonoide și acizi organici.

Recoltare și păstrare

Rădăcina de calgan se recoltează mai bine înainte sau după înflorire. Solul trebuie să fie cald. Cel mai favorabil moment – de la jumătatea lunii mai până la jumătatea lunii iunie, de la jumătatea lunii septembrie până la sfârșitul lunii octombrie. Termenele variază în funcție de zona climatică.

Tuberculii se sapă, iar la sol moale pentru recoltarea individuală a materiei prime se aleg cu mâna.

Pentru tratamentul tractului gastrointestinal, ele trebuie păstrate în formă uscată:

1. Spălați rădăcinile.
2. Tăiați-le în rondele subțiri.
3. Așezați-le pe o suprafață de lemn cu grătar și acoperiți cu tifon.
4. Amestecați periodic – de 2-3 ori pe zi.

La uscarea la soare, efectul astringent crește.

Pregătirea materiei prime pentru obținerea remediului contra tusei:

1. Spălați.
2. Îndepărtați coaja subțire.
3. Dați pe răzătoarea mare.
4. Puneți în uscătorul electric la temperatura de 40°C. Uscați până când materia primă devine plastică. Amestecați o dată la 30 de minute.

Pregătirea materiei prime pentru prepararea băuturilor alcoolice:

1. Rădăcina curățată și spălată se taie în semirondele subțiri.
2. Cuptorul se preîncălzește la 200°C timp de 15 minute.
3. Pe o tavă curată și uscată se așează un strat subțire de scuturătoare tăiată.
4. Tava se pune în cuptorul pornit. Se ține 5 minute.
5. Se oprește.
6. Apoi se procedează conform metodei menționate mai sus, până când bucățile devin plastice. Înainte de fiecare uscare – se amestecă.

Timpul de uscare depinde direct de cantitatea de uleiuri esențiale. Cu cât materia primă se usucă mai mult, cu atât mai multe uleiuri. Uscarea rapidă crește concentrația de potasiu și aluminiu de 5 ori sau mai mult. Cu prudență se consumă produsul în caz de bradicardie, tensiune arterială scăzută, capilare fragile. Uscarea în cuptorul cu microunde este inadmisibilă. Consumul rădăcinilor uscate în cuptorul cu microunde crește probabilitatea formărilor maligne, intensifică efectul de reducere a acidității.

Uscăturile se păstrează mai bine în săculeți de pânză, în stare suspendată, într-o încăpere uscată și rece. Termenul de păstrare – 1-2 ani în funcție de gradul de uscare și de momentul recoltării. Recoltarea de toamnă se păstrează mai mult. În recipiente de sticlă închise – până la 8 luni, după care eficiența scade. După expirarea a 8 luni, se poate folosi pentru marinatele de carne, atunci la afumare carnea păstrează bine sucul.

Pentru măști, creme anticelulitice, unguente se poate congela pasta obținută din rădăcini curățate, ambalând-o în recipiente din oțel inoxidabil. Pentru practicitate, se poate congela în forme de gheață. Piureul decongelat a doua oară nu poate fi recongelat. Perioada de păstrare – 12 luni.

Proprietățile medicinale ale rădăcinii de calgan

Proprietățile curative se manifestă prin acțiunea complexă a compușilor chimici asupra organismului. Raportul lor depinde de momentul recoltării și de zona de creștere. Calganul de munte are mai multe substanțe tanante, cel de pădure – zaharide și acizi organici.

Medicina tradițională și cea populară utilizează următoarele proprietăți ale calganului:

1. Absorbție: flatulență, intoxicații alimentare asociate cu creșterea acidității în tractul gastrointestinal, îngroșarea și eliminarea produselor de deșeu ale helminților, a mucusului după angină.
2. Acțiune astringentă: normalizarea scaunului în diaree cauzată de un flux biliar puternic, resorbția cicatricelor, netezirea pielii pe tălpi, degresarea scalpului, îndepărtarea pielii de tip „găină, portocală”, efect anticelulitic în timpul masajelor, normalizarea vâscozității mucoasei în ulcere, gastrite, colite, eroziuni.
3. Vindecare a rănilor – aplicare externă, regenerare rapidă a țesuturilor datorită vitaminei C, taninului, cerii, amidonului, gumei.
4. Acțiune antiinflamatoare: colite spastice, stomatite, gingivite, faringită, inflamații ale pielii.
5. Eliminarea edemelor de natură non-alergică – tincturi pe bază de apă în termos.
6. Reducerea acidității lichidelor: neutralizarea acidității bilei, sucului gastric – decocturi.
7. Bactericid – prin acțiune este asemănător cu antibioticele din clasa aminoglicozidelor – numai la recomandarea medicului.
8. Antimicrobian – clătiri sub formă de decocturi sau tincturi pe bază de apă. Prin acțiunea sa este similar cu sulfonamidele. Principalele diferențe: calganul provoacă mai des alergii, este mai toxic. Datorită eficienței ridicate, sunt necesare doze mai mici. Atingerea concentrației prag este mai critică pentru sulfonamide, prin urmare există posibilitatea utilizării îndelungate a calganului fără necesitatea unor pauze între cure.
9. Herpes în cavitatea bucală: tincturi pe alcool, unguente pe miere.

Pentru femei

Este utilizat în principal pentru reducerea sângerării în timpul menstruației. Pentru a menține un echilibru între minimizarea pierderii de sânge și eliminarea completă a ovulului, este necesar să consultați un ginecolog cu privire la doze, forma medicamentului administrat, frecvența administrării. Calculul optim al parametrilor menționați mai sus este posibil doar după o diagnosticare complexă.

De asemenea, rădăcina de calgan se utilizează pentru vindecarea eroziunii uterine sub formă de supozitoare vaginale. În compoziție se adaugă obligatoriu mușețel pentru efectul emolient. Fără mușețel, țesutul se poate cicatriza. Nu se recomandă combinarea rădăcinii cu ulei de cătină, există risc de cicatrici, eroziuni suplimentare, sângerări. În cazul naturii fungice, este mai bine să amestecați materia primă cu miere, unt, grăsimi animale. În astfel de cazuri, trebuie exclus mușețelul, acest lucru poate duce la înmuierea țesuturilor, răspândirea accelerată a ciupercilor în sânge. Este de dorit să adăugați suc de pătlagină, aloe, în mod ideal – să combinați ambele.

Calganul crește nivelul de progesteron și este utilizat în principal în caz de hipertonus uterin. Nu trebuie consumat în caz de hemoglobină scăzută, deoarece duce la deshidratarea organismului. În fond, nu este suficient fier pentru a echilibra metabolismul lichidelor fără a depăși dozele admise.

Pentru bărbați

Calganul este folosit mai des de către bărbați pentru creșterea potenței. Datorită acestei proprietăți, planta este numită ginsengul carpatic. Potența crește datorită acțiunii complexe a seleniului, cuprului și glicozidelor. Taninul încetinește scurgerea lichidului din corpii cavernoși.

Cuprul și flavonoidele încetinesc sinteza prostaglandinelor, de aceea se recomandă utilizarea în stadiile incipiente ale prostatitei și pentru prevenirea acesteia. Cele mai sigure forme sunt băile locale și supozitoarele.

Datorită combinației optime de zinc, seleniu, crom, s-a înregistrat o eficacitate ridicată în cazul parotitei, balanopostitei, uretritei. Administrarea regulată a medicamentului constituie o prevenire a stricturii uretrale, deoarece substanțele tanante asigură omogenitatea urinei, eliminând posibilele inflamații ale sistemului urinar.

Pentru copii

Până la 12 ani, administrarea orală este interzisă. Până la 18 ani, nu se pot consuma tincturi pe alcool. Se permite utilizarea pentru uz extern, indiferent de vârstă. Nu se recomandă utilizarea decocturilor concentrate, deoarece pot apărea arsuri, uscarea pielii, exfolierea acesteia, cicatrizare, ulcerații, erupții cutanate.

Copiilor cu vârsta de până la 3 ani, după aplicare, este obligatoriu să se clătească zona tratată.

Administrarea orală poate duce la:

1. La deshidratarea organismului.
2. La constipații cronice.
3. La scăderea capacității enzimatice a sucului gastric și a randamentului de absorbție a alimentelor, iar la pH peste 7 – la stagnarea alimentelor nedigerate în intestinul subțire și stomac.
4. La distrugerea țesutului osos – osteoporoză.
5. La degenerarea grasă a ficatului.
6. La perturbarea mecanismului de eliminare a lichidului din organism (efect invers – edeme, hemoroizi).
7. La diskinezia vezicii biliare – stagnarea bilei în căile biliare.
8. La disbacterioza tractului gastrointestinal, a cavității bucale.
9. La disfuncția sistemului endocrin. Aceasta implică maturizare sexuală tardivă, tulburarea funcției erectile cu scăderea fertilității, iar la fete – infertilitate sau o probabilitate mare de a concepe un făt cu anomalii patologice (aciditate scăzută – încetinirea producerii de estrogen, formarea organismului copilului se poate produce în condiții de deficit de lichid).

Pentru slăbit

Calganul nu trebuie utilizat ca medicament principal. Pierderea rapidă în greutate atrage după sine perturbarea metabolismului, îmbătrânirea rapidă accelerată, lăsarea pielii. Administrarea trebuie însoțită de o alimentație adecvată. Dieta trebuie să includă carne, legume, fructe, pește, iar cel mai bine este să se mănânce în porții mici de 4–6 ori pe zi. Este posibilă creșterea apetitului, ceea ce înseamnă reluarea activității funcționale a organelor interne. Trebuie să se pună accent pe plimbări și gimnastică. O dietă strictă poate duce la ulcerații, modificări bruște ale acidității, dezvoltarea distrofiei, perturbarea proceselor metabolice ale pielii (uscăciune, exfoliere, boli oncologice).

În cazul unei alimentații dezechilibrate și al unor doze semnificative de medicament, există riscul de apariție a cancerului hepatic.

În timpul slăbirii, planta poate fi folosită, de preferință, ca remediu anticelulitic pentru masaj.

Masaj
În produsele pentru masaj trebuie neapărat să folosiți grăsimi animale, unt, deoarece cele vegetale accelerează efectul și usucă pielea. Durata ședinței trebuie crescută de fiecare dată cu 1–2 minute. În caz contrar, pot apărea vergeturi pe piele.

150 g de grăsime de porc se aduc la fierbere pe baie de apă. Se adaugă 2 cuburi de piure din rădăcină. Se amestecă până când cuburile se dizolvă. Se oprește focul. Se lasă să se răcească până la starea caldă într-un recipient cu apă. Se strecoară. Se păstrează la frigider într-un recipient de sticlă închis.

Examinați zonele problemă. Dacă în stratul adipos sau în țesuturile moi există noduli, îngroșări, atunci masajul anticelulitic este interzis. Nodulii duri, rotunzi și mobili sunt cheaguri de sânge. De regulă, aceștia sunt situați de-a lungul vaselor de sânge. Formațiunile separate de formă nedeterminată, imobile, dense, cu mijloc afânat și margini difuze sunt tumori. Partea superioară poate fi situată în stratul adipos. În astfel de cazuri, pacientul trebuie direcționat urgent pentru investigații extinse. Dacă membrele sunt umflate, aceasta indică o disfuncție renală și o tulburare a eliminării lichidelor. Masajul anticelulitic este categoric interzis, deoarece sunt posibile disfuncții renale, cea mai periculoasă dintre ele fiind insuficiența renală.

Dacă există vergeturi semnificative pe piele, se pot recomanda amestecuri vitaminice pentru eliminarea lor. Este necesar să se lucreze zonele sănătoase timp de cel mult 3–5 minute, după ce zona a fost încălzită ușor în prealabil. Frecarea nu trebuie să provoace scuturarea țesuturilor. Amestecul menționat mai sus trebuie aplicat prin frecare într-o zonă caldă, cu degetele arătătoare. La prima ședință, pielea nu trebuie să fie uleioasă. Va avea loc exfolierea particulelor moarte. Este posibilă apariția unor mici coșuri – astfel iese impuritatea din pori. Apoi clătiți totul cu apă caldă.

După ședință, faceți o baie cu ace de pin. Frecarea durează cel mult 2 min. 1 min – lucrul cu amestecul, 1–2 minute – frecarea. La a cincea ședință, trebuie introdusă frământarea profundă a țesuturilor, urmăriți cu atenție grosimea pielii, iar zonele subțiri să fie prelucrate minim.

Orice amestec trebuie aplicat pe zona problemă înainte de masaj (până la 1 min – test alergologic). Toate modificările, fie că este vorba de temperatura locală, fie de culoare, reprezintă o reacție alergică la amestec sau la componentele sale. În caz de alergie, trebuie folosită cremă pentru copii.

Rădăcina de calgan în medicina populară

Spre deosebire de medicina tradițională, medicina populară nu operează cu doze precise. Calcularea remediului în diferite forme de preparare se face ținând cont de greutatea corporală, vârsta și simptomatologia bolii presupuse. Avantajul constă în faptul că eficacitatea terapiei crește, iar dezavantajul este că, în lipsa experienței, poate apărea un prejudiciu. La cele mai mici senzații de disconfort, trebuie să întrerupeți administrarea și să vă adresați imediat medicului.

Balsam pentru creșterea imunității

Se poate consuma de la vârsta de 18 ani. La 1 litru de vodcă se adaugă 4 rondele de rădăcină uscată. Coaja de lămâie se trece prin mașina de tocat. Se amestecă cu 4 linguri de zahăr. Se lasă la macerat separat timp de o zi. Se adaugă amestecul pisat în vodca cu calgan. La fel se procedează cu coaja a 4 mandarine. Se adaugă 6 linguri de zahăr, iar pentru amatori 1 lingură de mentă. După o zi, se adaugă în amestecul anterior. După 10 zile de la adăugarea cojii de mandarine, se adaugă un pahar de stafide. Stafidele se spală bine în prealabil cu apă caldă. Se lasă să se scurgă. Se lasă la macerat o lună.

Infuzie pentru copii în caz de contuzii

Se toarnă 200 ml de apă clocotită peste 1 lingură de rădăcină uscată sau congelată. Se lasă la infuzat în termos timp de 10–12 ore. Se aplică comprese la temperatura camerei; cele reci elimină rapid umflăturile, dar pot răci țesuturile moi.

Supozitoare

Se iau câte 2 linguri de unt și de grăsime de capră. Se aduce la fierbere pe baie de apă. Se adaugă 0,5 linguriță de mușețel, 1 cub de piure congelat de rădăcină. După dizolvarea cubului, se oprește focul, se scoate de pe baia de apă și se strecoară. Se lasă să se întărească. Se formează supozitoare mici (1/3 din cele farmaceutice). Acestea ajută foarte bine în caz de eroziuni. Amestecul poate fi folosit sub formă de unguent pentru iritații. Dacă se folosește unguentul pentru un copil, mușețelul se mărește de 2 ori, iar cantitatea de piure se reduce cu o treime. Piureul se adaugă decongelat. Pentru copiii sub 5 ani, se recomandă combinarea grăsimii de porc cu unt. Supozitoarele nu se utilizează la copii, deoarece există riscul de dezvoltare anormală a organelor genitale.

Baie

La 3 litri de apă rece se iau 2 linguri de rădăcini uscate. Se lasă 2 ore. Se aduce la fierbere. Se adaugă 4 linguri de mușețel, 3 linguri de coji de ceapă spălate. Cojile se iau în stare uscată. Se fierbe la foc mic timp de 10 minute. Se lasă la infuzat 6–8 ore. Se strecoară. Se încălzește până la o temperatură confortabilă. Ajută în caz de hemoroizi purulenți, prostatită, răceală a organelor genitale. Baia de șezut se face până când decoctul începe să se răcească. După prima administrare, ar trebui să apară ameliorarea. Se face o dată pe zi, de preferat noaptea, timp de maximum 5 zile consecutive. A nu se abuza, deoarece amestecul extrage lichid din țesuturi. În caz de boli venerice, se adaugă 1 lingură de rostopască. A nu se utiliza mai mult de 2 zile consecutive. Baia de șezut nu trebuie să dureze mai mult de 3 minute.

Clătire pentru gât în caz de angină

La 200 ml de apă clocotită se iau 2 frunze de dafin, câte 1 lingură de rădăcină uscată de calgan, de patlagină, de mentă, de mușețel. Decoctul clocotit se toarnă într-un termos și se lasă la infuzat o zi. La 200 ml de apă fiartă călduță se adaugă nu mai mult de 20 g de decoct. Se face gargară la fiecare 15–20 de minute. Tratamentul este prevăzut pentru o zi. A doua oară, ierburile se reduc de 3 ori. Dozajul rămâne același. Dacă angina este o complicație a herpesului, se adaugă 5 linguri de urzică pentru prima gargară.

Mască cosmetică pentru curățarea tălpilor

Amestecați bine 2 linguri de miere lichidă cu 3 linguri de piure dezghețat sau proaspăt. Lăsați la infuzat 8–10 ore. Amestecați o dată la 30 de minute. În prealabil, aburiți picioarele. La 1 litru de apă călduță adăugați 1 lingură de bicarbonat de sodiu. Nu țineți mai mult de 2 minute. Clătiți cu apă călduță. Ștergeți-vă complet. Apoi aplicați o cremă pentru copii; vaselina poate trage pielea. Puteți folosi o cremă cu lapte de capră. Cremele hidratante pe bază de plante, după miere, pot provoca alergii.

Tipuri de preparate terapeutice cu rădăcină de calgan

Manifestarea uneia sau alteia dintre proprietățile terapeutice ale calganului depinde de metoda de preparare:

1. Tinctură pe bază de alcool: atenuarea efectului astringent, intensificarea acțiunii acizilor organici, a uleiurilor esențiale.
2. Infuzie: posibilitatea de a evidenția proprietatea unui element separat, prin infuzare în diferite lichide și metoda de aplicare (extern, intern).
3. Decoct: utilizarea principală – afecțiuni ale tractului gastro-intestinal.
4. Ceai: același decoct slab, utilizat în scop profilactic. De regulă, pentru aromatizare se adaugă alte plante, proprietățile ceaiului se modifică.

Unguent: utilizare externă pentru vindecarea rănilor.

În scopuri bactericide și antimicrobiene se folosesc tincturi și infuzii concentrate.

Infuzie

La 0,5 l de apă clocotită se ia o lingură de desert de rădăcini uscate (de preferință uscate în uscător electric; cele de la cuptor pot provoca pirozis), 1 linguriță de mentă. Se toarnă într-un termos, se lasă la infuzat o oră. În caz de gaze acumulate, diaree, se bea câte 200 ml de două ori pe zi. Restul de 100 ml se varsă. Se toarnă fără a agita. Dacă în scaun există sângerări, se iau suplimentar câte 1 linguriță de sunătoare, pătlagină, 1 lingură de urzică. Se bea o dată pe oră, câte 70–100 ml. Dacă eructația are un miros putrescibil, nu se adaugă urzica. În plus, se poate adăuga 1 linguriță de coada șoricelului.

Tinctură

1. Pentru tuse. La 0,5 l de votcă se ia câte 1 linguriță de calgan, păpădie proaspătă măcinată, 1 pahar de miere. Se lasă la infuzat o zi. Se adaugă 0,5 pahar de pătlagină măcinată. Se lasă la infuzat o zi. Se adaugă 1 pahar de păpădie întreagă. Se lasă la infuzat o săptămână. În mod ideal, tinctura capătă eficiență după 2 luni.
2. Imunostimulatoare. Se iau câte 0,5 l de miere și alcool. Se amestecă bine. Se lasă 3–4 ore. Se trece un kilogram de lămâi prin mașina de tocat. Se amestecă bine cu mierea și alcoolul. Se adaugă 2 linguri de calgan. Se lasă la infuzat 3 săptămâni. Termen de păstrare: la frigider – șase luni, în pivniță – aproximativ 1,5 ani. Se păstrează doar în recipient de sticlă. Remediu indispensabil în caz de angină, răceli.

Decoct

Pentru eliminarea maselor fecale stagnante. Se toarnă 1 pahar de mere uscate cu 3 litri de apă rece. Se lasă peste noapte. Apoi se aduce la fierbere. Se adaugă 1 lingură de rădăcină. Se fierbe 10–15 minute, până când merele se înmoaie. Miere – după gust. Decoctul răcit se bea pe parcursul zilei. Este o curățare bună a organismului înainte de slăbire. Dacă merele sunt dulci, se poate adăuga lămâie trecută prin mașina de tocat. Amestecul nu se aruncă, se stoarce, se trece prin mașina de tocat și se folosește în loc de scrub pentru piele.

Ceai

1 l de apă se aduce la fierbere. Se adaugă 1 linguriță de rădăcină, câte 10 frunze de zmeură, de coacăză, de vișină, 30–40 de flori de păpădie. Acesta este un excelent tonic imunitar. Dacă se fierb 1 la 1 decoct și zahăr, se adaugă un praf de acid citric, se lasă să se răcească, se toarnă în borcane, se sterilizează 15 minute – se obține o miere artificială împotriva oricărei răceli. A se păstra 1–3 ani.

Unguent

În cazul arsurilor chimice, unguentele, la fel ca și celelalte produse pe bază de această plantă, nu trebuie aplicate. Ele, pe lângă regenerare, usucă semnificativ țesuturile.

6 linguri de unt se fierb în baie de apă. Se adaugă 1 linguriță de piure. Se ia imediat de pe foc. Se strecoară fierbinte. Unguentul este destinat pentru vârsta de la 5 ani, ajută în caz de arsuri, supurații. Dacă există furuncule – se lasă să se întărească, se adaugă 4 linguri de suc de aloe, se amestecă bine și se pune la frigider pentru 24 de ore. A se păstra doar în recipiente de sticlă. Se aplică pe un tampon de tifon și se fixează cu plasture. Dacă furunculele sunt umede, se toarnă în amestec 1 lingură de ulei de mentă. Se poate aplica de la 4 ani.

Antifungic. 1 l de coji de ceapă spălate se toarnă cu 1 l de grăsime animală clocotită. Se fierbe 3 minute. Se adaugă 1 lingură de rostopască, 2 linguri de rădăcină de calgan. Se oprește, se lasă să se întărească. Se încălzește până la o consistență călduță. Se strecoară. Cojile nu se aruncă, pot fi folosite în comprese de cartofi în cazul bolilor infecțioase ale căilor respiratorii. Compresele cu acest amestec sunt interzise sub 18 ani, în caz de boli cardiovasculare, astm, epilepsie, boli imune și autoimune, patologii ale țesutului osos, sarcină, alăptare.

Utilizare în cosmetică

Mască pentru păr

2 gălbenușuri se bat până la spumă tare. 2 linguri de piure de calgan se amestecă cu 5 linguri de coacăză neagră măcinată. Se amestecă cu gălbenușurile. Se aplică pe păr, masând în piele. Se lasă maximum 3 minute. Previne căderea părului, elimină mătreața. A se aplica cel mult o dată pe săptămână. Nu se aplică pe părul lung, deoarece se spală greu. Amestecul este interzis în caz de ulcerații, piele uscată. De asemenea, poate fi folosit în locul unui scrub de albire.

Pentru eliminarea comedonelor de pe frunte

Un pahar de lapte de capră se aduce la fierbere. Se adaugă 4 linguri de semințe de mac, 1 linguriță de piure. Se fierbe 2–3 minute. Se strecoară. Se lasă să se răcească. Se aplică un compres pentru 30–40 de minute. La fiecare 10–15 minute se schimbă șervețelul. Dacă comedonele sunt umede, în amestec se adaugă câte 1 lingură de sunătoare, coada-șoricelului. Compresul se ține maximum 10 minute, schimbând șervețelul de două ori.

Pentru eliminarea vergeturilor de pe piele

Coaja unei portocale se trece prin mașina de tocat. 100 g de unt se topesc în baie de apă până la o consistență călduță. Fără baie de apă, va trage pielea. 0,5 l de chefir se toarnă peste coaja măcinată, se adaugă treptat untul, amestecând bine. Se pune peste noapte într-un loc cald. Se fac comprese de câteva ori pe zi timp de 10–15 minute. Nu se efectuează muncă fizică grea, nu se supraîncarcă cu gimnastică zonele problematice, deoarece pielea se regenerează rapid, posibilă agravare a vergeturilor. Amestecul curăță porii pielii. Dacă apare roșeață, se clătește cu apă călduță, se unge cu cremă pentru copii. După compres, zona se spală cu săpun.

Contraindicații la utilizare

Nu se poate folosi rădăcina de calgan în următoarele stări ale organismului:

1. Copiilor sub 18 ani – tincturile pe bază de alcool sunt interzise. Sub 12 ani este interzisă administrarea orală, indiferent de metoda de preparare.
2. Aciditate scăzută sau capacitate enzimatică redusă a sucului gastric.
3. Calculi în vezica biliară, în vezica urinară și în rinichi.
4. Administrarea de medicamente cu acțiune similară: antibiotice din clasa aminoglicozidelor, sulfonamide antimicrobiene, medicamente care alcalinizează tractul gastrointestinal.
5. Leziuni chimice ale organelor interne și ale pielii.
6. Sarcină, lactație.
7. Afecțiuni cerebrale legate de metabolismul hidric.
8. Coagulabilitate sanguină crescută.
9. Distrofie, degenerare grasă a ficatului.
10. Patologii autoimune.
11. Osteoporoză, alte afecțiuni ale țesutului osos și ale vaselor de sânge, legate de deficitul de lichide și de elasticitatea scăzută a țesuturilor.
12. Bradicardie, tensiune arterială scăzută.
13. Constipație periodică sau predispoziție la constipație.

Înainte de prima utilizare a calganului, indiferent de metoda de preparare, trebuie efectuat un test alergic: administrați pe cale orală nu mai mult de 15 ml de lichid. La cel mai mic disconfort, renunțați la administrare. Aceste indicații nu sunt valabile pentru administrarea după o amigdalită purulentă, deoarece poate apărea greață. Trebuie să fiți atenți la senzația de arsură în piept și în stomac. Greața este un indicator al prezenței unei cantități mari de mucus în tractul gastrointestinal. Dacă greața se intensifică, renunțați la administrare, beți lapte bătut sau 1 litru de apă fiartă caldă plus 1 linguriță de bicarbonat de sodiu. Dacă greața nu dispare, cel mai bine este să solicitați asistență medicală.

În timpul sarcinii, se recomandă renunțarea la calgan, indiferent de forma de preparare. Planta stimulează tonusul țesuturilor, ceea ce poate duce la creșterea tensiunii arteriale. Administrarea orală duce la tulburări ale metabolismului hidric al fătului, malformații congenitale ale țesutului osos și avort spontan.

Fotografie a rădăcinii de calgan