Dulceață de feijoa: 10 rețete

Feijoa este o plantă subtropicală ale cărei fructe sunt incredibil de benefice pentru sănătate, atât crude, cât și în diverse preparate și conserve de iarnă. În fiecare toamnă, pe rafturile magazinelor apar feijoa cultivate în Caucaz și în regiunea Krasnodar, dar încă nu au câștigat popularitatea cuvenită în bucătăria rusească. Între timp, ele merită acest lucru, de aceea un borcan de dulceață de feijoa merită să fie păstrat în frigider de către toți cei care doresc să evite bolile sezoniere.

Ce este feijoa

Fructele mari, verzi, de feijoa sunt fructele arborelui cu același nume (denumirea botanică – Acca sellowiana). În sălbăticie crește în munții Uruguayului, Braziliei, Columbiei, în nordul Argentinei. Dar încă din anii 1890, arborele a fost adus în Imperiul Rus și s-a adaptat minunat în regiunile sale sudice. În Europa, feijoa este cultivată în Spania, Franța, Sicilia, în SUA – în statul California. Marii furnizori ai acestor fructe sunt Australia și India. În magazinele rusești se vând cel mai adesea feijoa cultivate în Georgia sau Azerbaidjan, mai rar – în Crimeea sau Soci.

Sunt fructe suculente de culoare verde-închis, în vârful cărora rămân sepalele. Majoritatea soiurilor au formă alungită-ovală, deși se întâlnesc și rotunde, și în formă de titirez. Greutatea unui fruct poate fi de 15–60 g, în lungime ating de obicei 5 cm, dar uneori se întâlnesc exemplare mai mari. Este clar că pentru compot și dulceață este mai bine să se ia fructe coapte, cu pulpă transparentă la tăiere, de dimensiuni mari. Coaja feijoa coapte rămâne verde-închis, deși există soiuri cu nuanță gălbuie. Poate fi și netedă, și zbârcită, și poate avea un depozit antocianic – toate acestea sunt variante normale.

Gustul și aroma acestui fruct sunt greu de descris. Deoarece amintește în același timp de ananas, kiwi și căpșuni de grădină. Adică este și dulce, și proaspăt, și ușor acrișor.

Beneficiile dulceții de feijoa pentru organism

Gustul feijoa este neobișnuit, dar plăcut. Și, mai ales, este o adevărată comoară de vitamine. Fructele acestei plante se vând crude în magazine și pe piețe pe tot parcursul toamnei. În plus, feijoa, datorită conținutului scăzut de calorii, este apreciată de nutriționiști, iar dulceața preparată corect din ea va fi, de asemenea, benefică.

Faptul este că feijoa conține mult iod. Din acest punct de vedere, fructele sunt destul de comparabile cu fructele de mare. Deoarece sunt cultivate cel mai adesea în zonele de coastă, brizele marine aduc cu ele o cantitate suplimentară de iod volatil. Astfel, aceste fructe au o valoare ridicată. Medicina oficială recomandă chiar consumul acestor fructe în cazul unor patologii ale glandei tiroide, de exemplu, hipotiroidismul. Iodul este necesar pentru producerea tiroxinei și a altor hormoni tiroidieni. Este necesar chiar și pentru o persoană sănătoasă pentru reglarea metabolismului. Deficitul de iod duce la oboseală cronică și depresie. Copiii au nevoie de el pentru o dezvoltare mentală normală.

Cu toate acestea, la o prelucrare termică îndelungată, cea mai mare parte a iodului se distruge. Acesta este păstrat doar de așa-numita dulceață „vie”, a cărei rețetă va fi discutată mai jos.

Proprietățile benefice ale dulceții de feijoa se datorează și altor substanțe prezente în aceste fructe. Printre acestea se numără acidul malic, pectinele (care normalizează digestia și ajută la eliminarea toxinelor), precum și vitaminele din grupul B, inclusiv acidul folic – acestea sunt necesare atât pentru metabolism, cât și pentru funcționarea normală a sistemului nervos. De asemenea, fructele sunt benefice datorită conținutului ridicat de acid ascorbic: vitamina C din feijoa este aproape la fel de mult ca în mandarine. Și acesta este un alt motiv pentru care dulceața „vie”, care nu a fost supusă tratamentului termic, este mai sănătoasă decât cea clasică.

În cele din urmă, dulceața de feijoa conține vitamina P. Ea nu doar reduce tensiunea arterială, ci, în general, îmbunătățește starea pereților vasculari. Gustul astringent al fructelor și al dulceții din ele este dat de antioxidanții polifenoli prezenți în coajă. În principal, aceștia sunt tanini și catechine, care se găsesc, de exemplu, în ceaiul verde. Ele au efect antiinflamator, servesc drept protecție împotriva bolilor oncologice și previn îmbătrânirea prematură. Din acest motiv, la prepararea dulceții, nu se recomandă eliminarea cojii.

Astfel, dulceața din fructe de feijoa:

1. Are un efect tonic și de întărire generală.
2. Servește ca profilaxie a bolilor oncologice.
3. Crește imunitatea naturală.
4. Îmbunătățește starea vaselor de sânge.
5. Asigură funcționarea normală a rinichilor și elimină toxinele din organism.
6. Previne depresia, ajută la reducerea stresului și la eliminarea oboselii cronice.
7. Are proprietăți antiinflamatorii.
8. Normalizează metabolismul și contribuie la pierderea în greutate.
9. Are efect antibacterian (s-a demonstrat că substanțele conținute în aceste fructe ucid stafilococul și Escherichia coli).

Datorită compoziției chimice unice a fructelor, dulceața „vie” este recomandată femeilor însărcinate pentru a asigura organismul cu toate substanțele utile și vitaminele. De asemenea, este considerată un excelent remediu natural împotriva aterosclerozei și a hipertensiunii arteriale. Datorită proprietăților antibacteriene, ajută în cazul pielonefritei.

Cum să prepari dulceață de feijoa: rețete

Pentru ca dulceața să fie gustoasă și sănătoasă, trebuie mai întâi să selectați fructe de feijoa de calitate. După cum am spus, este mai bine să luați fructe mari, examinându-le cu atenție, astfel încât pe coajă să nu existe crăpături sau pete întunecate. Dar nici coaja nu trebuie să fie lucioasă, aceasta indicând că fructul nu este încă copt (un alt semn al acestuia este codița verde). Din păcate, foarte des fructele care se vând în magazine sunt necoapte. Motivul este că transportul fructelor este dificil, deoarece în stare coaptă ele devin moi.

Apropo, acesta este un alt mod de a verifica coacerea lor. Fructele coapte sunt moi; dacă le strângeți ușor cu degetele, pulpa cedează bine la presiune. Dacă fructul este tare și nu reacționează la strângere, înseamnă că nu este copt. Nu este nimic grav în asta; acasă, după ce stau câteva zile într-un loc cald, fructele se coc.

O metodă mai sigură de verificare este evaluarea pulpei la tăietură. Fructele coapte au o pulpă transparentă de consistență gelatinoasă. Mai aproape de coajă, aceasta rămâne mai densă (apropo, în cosmetică este folosită pentru scruburi și măști). În același timp, coaja rămâne verde; culoarea sa nu spune nimic despre coacere. Fructele necoapte se deosebesc printr-o pulpă verzui sau albă lăptoasă. Dacă aceasta are o nuanță maronie, indică faptul că fructele sunt prea coapte. Nu trebuie consumate, deoarece pot provoca diaree. Din același motiv, nu sunt potrivite pentru dulceață. Cu toate acestea, se poate obține suc din ele, care este folosit în cosmetică.

Dulceață „vie”

Dulceața vie, care nu trece printr-un tratament termic, este considerată cea mai sănătoasă. Pentru prepararea ei sunt necesare fructe amestecate cu zahăr în proporții egale. Dacă vă place gustul acrișor, puteți lua 0,7 kg de zahăr la 1 kg de feijoa, adică cu 30% mai puțin.

Fructele trebuie spălate, îndepărtând vârfurile și codițele. Apoi, fructele trebuie trecute prin mașina de tocat carne sau mărunțite în blender, pentru a nu se oxida la contactul cu metalul, adăugați lămâie. După aceea, trebuie acoperite cu zahăr, amestecate până la dizolvarea acestuia și puse în borcane sterile, închise ermetic cu un capac de polimer.

Există numeroase rețete de preparare a dulceții vii de feijoa, care nu necesită tratament termic. Iată doar câteva dintre ele:

1. Dulceață de feijoa cu nuci. La 1 kg de fructe se ia aceeași cantitate de zahăr, o lămâie, nuci – după gust. Fructele se spală și se opăresc cu apă doar fiartă, apoi se mărunțesc în blender direct cu coaja și se amestecă cu zahărul și nucile mărunțite și lămâia. Zahărul din rețetă poate fi înlocuit cu miere.
2. Dulceață de feijoa cu ghimbir și lămâie. La 500 g de fructe se ia aceeași cantitate de zahăr, 1 lămâie, 3 linguri de rădăcină de ghimbir rasă. Fructele se spală, se usucă, se taie codițele, apoi se mărunțesc în blender cu ghimbir și zahăr. După aceasta, se poate păstra la frigider 2–3 luni. Există o a doua variantă – după mărunțirea în blender, masa se pune într-o cratiță, se adaugă 0,5 căni de apă, se fierbe timp de 10–15 minute și se pune în borcane sterilizate. Această dulceață se poate păstra până la sfârșitul iernii și nici măcar nu trebuie ținută la frigider.
3. Dulceață de feijoa și mere. La 1 kg de feijoa se ia aceeași cantitate de mere, 1 kg de zahăr și 1 lămâie (pentru ca fructele să nu se întunece). Merele și feijoa se spală, iar coaja nu trebuie îndepărtată. Merele se taie, se îndepărtează semințele, la fructele de feijoa se taie vârfurile și codițele, se taie grosier. Lămâia poate fi tăiată în felii și se scot sâmburii. Toate ingredientele se mărunțesc în blender și se amestecă cu zahărul, apoi se repartizează în recipiente.
4. Dulceață de feijoa, kiwi, portocală și struguri. La 300 g de fructe de feijoa se iau două kiwi, o portocală, 100 g de struguri, coaja unei lămâi. Zahărul se adaugă după gust, ținând cont că strugurii conțin multă glucoză. Fructele trebuie spălate și curățate. Pentru a avea mai puțină bătaie de cap cu kiwi, se poate tăia în jumătăți și se scoate pulpa cu o linguriță. Portocala se separă în felii și se scot sâmburii. Toate ingredientele menționate, cu excepția strugurilor, se trec prin mașina de tocat sau se bat în blender. Strugurii se lasă întregi. Se adaugă în masă împreună cu zahărul, se amestecă bine, apoi desertul se repartizează în borcane. Se poate păstra la frigider 2–3 săptămâni și, datorită cojii de lămâie, nu își va pierde nuanța frumoasă.

Feijoa se poate combina și cu alte fructe și nuci (de exemplu, alune sau migdale). Singura excepție este arahida.

Aceste fructe se combină foarte bine cu nectarinele. Unele gospodine prepară feijoa și cu prune. Însă cu căpșuni feijoa nu se fierbe, deși există rețete de tincturi pe bază de aceste două fructe. Motivul este că această dulceață se oxidează rapid și se întunecă foarte repede. Se poate adăuga mai puțin zahăr în rețetă, atunci desertul va fi acrișor. Dulceața sa poate fi reglată cu miere și scorțișoară. Dintre condimente, în dulceață se mai adaugă uneori și vanilie.

Dulceață de feijoa și merișoare
Dulceața de feijoa și merișoare capătă o culoare foarte frumoasă – datorită acidului din fructe, produsul nu își pierde nobila nuanță roșu-închis. La 1 kg de feijoa se iau 0,5 kg de merișoare și 1 kg de zahăr (dacă fructele sunt prea acide, se poate adăuga miere). Se bat toate într-un blender până la omogenizare. Apoi dulceața se toarnă în borcane și se închide cu capac. Merișoarele conțin componente datorită cărora acest amestec se îngroașă și se geleifiază ușor (ca și în cazul coacăzelor roșii), deci nu este necesar să fie fiert, deoarece ar putea căpăta o consistență prea densă. În plus, merișoarele conțin multă vitamină C, care se poate distruge în timpul tratamentului termic.

Rețete clasice

De asemenea, se poate prepara dulceața după schema clasică, care implică tratament termic. Aceasta conține mai puține substanțe benefice, iar zahărul se adaugă în cantitate destul de mare, dar chiar și un astfel de produs aduce o anumită utilitate pentru sănătate. De exemplu, bucătarii experimentați recomandă următoarele varietăți ale acestui desert:

1. Dulceață clasică de feijoa. Pentru aceasta se iau fructele și zahărul în proporție de 1:1. Fructele se spală, se usucă și se mărunțesc, dar nu se îndepărtează coaja. Fructele mărunțite se presară cu zahăr, se adaugă 0,5 căni de apă, se amestecă, se aduc la fierbere, apoi se fierb la foc mic timp de 5–7 minute. După aceea, se lasă dulceața să se răcească, se aduce din nou la fierbere și se răcește. În final, produsul finit se toarnă în borcane tratate anterior cu abur și se închid ermetic cu capace.
2. Dulceață din feijoa întregi. Pentru aceasta, vor fi necesare 0,5 kg de fructe, o cană de zahăr, 1 lingură de coniac sau brandy, 0,5 l de apă. O astfel de dulceață se prepară destul de simplu, întreaga procedură durează aproximativ o oră. În acest caz, fructele întregi arată mai frumos, iar conținutul de zahăr din această rețetă este redus. Fructele se spală, se taie coaja pentru a elimina aciditatea (dar nu se aruncă). Fructele curățate se țin în apă acidulată cu suc de lămâie. Într-un vas cu fundul suficient de gros se diluează cantitatea indicată de zahăr, adăugând 3 linguri de apă. Acest amestec se aduce la fierbere și se ține la foc mic până când siropul se întunecă. Apoi se toarnă cu grijă 0,5 l de apă clocotită, se adaugă coaja tăiată de feijoa, se fierb împreună timp de 8 minute și se strecoară. În siropul deja filtrat se adaugă fructele de feijoa, după care se aduce la fierbere și se lasă la foc mic timp de 40 de minute. Cu câteva minute înainte de final, se toarnă coniacul sau brandy-ul, se amestecă. După aceasta, dulceața poate fi turnată în borcane pregătite anterior.
3. Dulceață caramelizată de feijoa cu ghimbir. Pentru 0,5 kg de fructe se ia un pahar de zahăr, 0,5 l de apă, 1 lingură de pudră de ghimbir sau 2 linguri de rădăcină de ghimbir rasă (aceasta conferă un gust mai puțin concentrat), 1 lingură de coniac. În general, procesul de preparare va fi același ca în rețeta descrisă mai sus. Doar că în acest caz, ghimbirul se adaugă simultan cu fructele de feijoa, se aduce la fierbere și se fierbe timp de 40 de minute.
4. Dulceață de feijoa și pere cu adaos de vin muscat. Para face acest desert mai fin, iar vinul dezvăluie aroma fructelor. Pentru prepararea dulceții vor fi necesare 0,5 kg de feijoa, două pere de orice soi, un pahar de zahăr, 50 ml de muscat alb semidulce. Fructele trebuie spălate, uscate cu grijă, tăiate vârful cu sepalele, dar nu este nevoie să fie curățate. Apoi feijoa se pasă în blender și se transferă piureul obținut într-un vas pregătit în prealabil. Perele se curăță de coajă și de semințe, pulpa se taie cuburi și se adaugă la piureul de feijoa. Apoi fructele se toarnă cu muscat, se amestecă bine, se aduce la fierbere și se lasă pe foc mic încă 15 minute. În tot acest timp, masa se amestecă pentru a nu se arde. Apoi vasul se ia de pe foc, se adaugă zahărul și se lasă câteva minute până se topește. Apoi se pune din nou vasul pe foc și se fierbe încă 10–15 minute, fără a uita să se amestece. După aceea, dulceața se toarnă în borcane și se închid în mod obișnuit.

Avantajul feijoei constă în faptul că poate fi combinată practic cu orice fructe de pădure și fructe. Acest lucru permite păstrarea gustului proaspăt și face nuanța dulceții mai plăcută.

Confitură de feijoa

De exemplu, se poate prepara o confiture de feijoa, pepene galben și piersici. Aceasta este, de fapt, o variantă de dulceață, care se obține prin fierberea fructelor de pădure și a fructelor în sirop de zahăr, pentru a obține în final o masă gelatinoasă. Acest lucru permite estomparea ușoară a gustului înțepător sau neobișnuit al fructelor, așa că pentru feijoa este o variantă excelentă. Mai mult, în acest caz nici măcar nu va fi nevoie să se fiarbă fructele.

Pentru prepararea confiturii se iau câte 250 g de feijoa, piersici, pepene galben, 350 g de zahăr, 3,5 linguri de gelatină (deja pregătită), coajă proaspătă de portocală, câțiva căței de cuișoare. Pepenele galben se curăță de semințe, tăindu-i în prealabil coaja. Piersicile se recomandă a fi blanchinate, după ce s-a îndepărtat coaja și tăiate în felii subțiri. Dar totul depinde de soiul piersicilor. În unele cazuri, este suficient doar să se frece suprafața lor sub apă rece pentru a îndepărta pufu. Feijoa se taie felii, coaja poate fi lăsată. Toate fructele tăiate se amestecă cu zahărul, se adaugă gelatina, se acoperă cu un capac și se pun peste noapte la frigider, pentru ca după eliberarea sucului să se obțină o masă gelatinoasă. În coaja de portocală se înfig cuișoarele, se fierb 3–4 minute, se răcesc, se adaugă în vasul cu confitură pentru aromă.

Cum se păstrează dulceața de feijoa

În stare crudă, feijoa se păstrează foarte puțin timp. Perioada maximă de păstrare este de 2–5 zile la temperatura camerei. Cu toate acestea, la frigider poate fi ținută liniștită o lună întreagă. Acest lucru se aplică și dulceții „vii” din fructe, pasate cu zahăr. Totuși, dacă se adaugă lămâie și ghimbir, aceasta nu se întunecă, iar substanțele care intră în compoziția acestor adaosuri permit păstrarea dulceții mai mult timp – 2–3 luni. În treacăt, întunecarea dulceții nu indică faptul că s-a stricat. Este doar rezultatul faptului că în pulpă se conțin substanțele benefice menționate mai sus – antioxidanți sau grupuri de polifenoli. Oxidarea lor are loc în mediu alcalin sau sub acțiunea aerului. De aceea, se recomandă închiderea borcanelor cu capac etanș. În plus, prezența sucului de lămâie împiedică procesul de oxidare. În schimb, nu se recomandă congelarea fructelor pasate cu zahăr. Congelarea va distruge, de asemenea, o parte din substanțele benefice.

Dulceața clasică de feijoa, care a fost adusă la fierbere, poate fi păstrată timp de un an, fără a pune borcanele la frigider. Dar pentru aceasta, trebuie respectate toate regulile:

1. Dulceața trebuie turnată exclusiv în borcane de sticlă cu închidere ermetică. Volumul optim este de 0,5 litri, pentru ca acestea să nu stea deschise prea mult timp.
2. Înainte de a turna dulceața, borcanele trebuie sterilizate. Acest lucru se face în apă sau la abur, nu contează.
3. În niciun caz nu se toarnă dulceața gata preparată („vie” sau clasică) într-un recipient umed. Trebuie mai întâi să întoarceți borcanul cu gura în jos pe un șervețel de hârtie și să așteptați până se usucă complet. Pentru economisirea timpului, borcanele pot fi uscate în cuptor la temperatură minimă.
4. Capacele trebuie să fie întregi, fără deteriorări, cu acoperire uniformă. Cel mai bine este ca pe metal să existe un strat de polimer (așa-numitele capace „albe” – nu se oxidează).
5. Pentru dulceața vie, care se păstrează relativ scurt timp, se pot folosi capace polimerice. Dar se recomandă să acoperiți mai întâi gâtul borcanului cu hârtie pergament, îndoită de câteva ori.
6. Cu cât este mai mult zahăr, cu atât mai mult suc de lămâie este necesar, acest lucru va preveni apariția mucegaiului în borcane. Și cu cât produsul devine mai dens, cu atât mai bine, deoarece scade riscul de alterare a acestuia.

Nu este obligatoriu să păstrați dulceața care a suferit tratament termic la frigider. Dar totuși, este de dorit să alegeți un loc răcoros pentru ea. În mod ideal, va fi nevoie de o cămară special amenajată sau de dulapuri pe balconul neîncălzit. În același timp, trebuie evitată expunerea borcanelor la razele solare directe, deoarece sub acțiunea lor dulceața se va oxida și se va strica mai repede. Într-o casă particulară, nu se recomandă amplasarea dulceții de feijoa în pivniță, deoarece din cauza temperaturii scăzute aceasta se poate strica, iar la o răcire bruscă, borcanul poate fi „spart”.

Dulceața care a fost supusă unui tratament termic se poate păstra cel puțin un an. Unii bucătari consideră că poate rezista chiar și câțiva ani, deoarece feijoa nu are sâmburi precum, de exemplu, cireșele, care conțin o cantitate mare de acid cianhidric toxic. Iar dacă feijoa se fierbe cu mere, piersici sau caise, atunci se recomandă scoaterea sâmburilor din acestea. Totuși, este mai bine să nu riscați: un an este termenul optim.

Fapte interesante despre feijoa

Europenii au aflat despre existența feijoa abia în 1815. A fost descoperită de biologul german Friedrich Sellow în timpul expediției sale în jungla Braziliei. Cu toate acestea, planta nu poartă numele lui, ci al naturalistului João de Silva Feijó, care, de altfel, a contribuit și el la cercetarea Braziliei. Un fapt și mai interesant este că naturalistul însuși purta numele de Barbosa, iar pseudonimul l-a luat în cinstea filozofului Feijó e Montenegro, popular în anii tinereții sale. Așadar, aceasta este o poveste încâlcită.

Ce altceva interesant se poate spune despre feijoa? De exemplu, iată câteva fapte:

1. Această plantă înflorește cu flori albe foarte frumoase, cu un adevărat foc de artificii de stamine roșii. În sălbăticie, este polenizată de păsări colibri minuscule. Iar pentru varietatea de grădină a feijoa nu rămâne decât varianta cu albine.
2. Petalele florilor de feijoa sunt, de asemenea, considerate comestibile, având un gust ușor dulce. Ele se adaugă fie în salatele de fructe, fie se usucă și se prepară ceai cu ele.
3. Gustul feijoa le amintește europenilor de căpșuni, iar locuitorilor Americii Latine – de guava; în aceste țări, fructele sunt adesea numite guava de ananas.
4. Feijoa a început să fie cultivată în Europa, în Franța, în anii 1890, datorită botanistului francez Edouard André.
5. În Noua Zeelandă, feijoa s-a adaptat bine încă de la început. Astăzi, aici se obțin recolte record ale acestui fruct. Prin urmare, în țară s-au inventat numeroase metode de procesare. Feijoa se adaugă în diverse băuturi nealcoolice din fructe, se face vin și cidru, se fierbe dulceață și se prepară dulceață „vie”, se folosește ca umplutură pentru plăcinte, se produce chiar și înghețată și iaurt. Dar un succes deosebit îl are votca locală, la care se adaugă, pe lângă feijoa, ingrediente exotice precum maracuja, kiwi, mierea de arbore de ceai.
6. Decojirea fructelor coapte de feijoa este destul de dificilă. Pulpa lor este fragedă, dar coaja este dură și uneori poate strica gustul prin aciditatea sa. Dacă fructele sunt mari, se taie pur și simplu în jumătate, iar apoi se scoate pulpa cu o linguriță. Dacă vă pricepeți, puteți sparge pur și simplu fructele și stoarce conținutul jumătăților direct în gură.
7. În unele țări, feijoa se usucă, după ce este tăiată în prealabil în felii. Acestea pot fi consumate împreună cu alte fructe uscate și, de asemenea, se prepară ca ceai, la fel ca și coaja. Și din ele se fac compoturi.

Este interesant, de asemenea, că în limba română cuvântul „feijoa” este de genul feminin (deoarece este un fruct – precum căpșuna, zmeura sau afinul) și este considerat un substantiv invariabil. Dar nu se formează un adjectiv de la el, oricât s-ar strădui glumeții în spirit de inteligență.