Dulceață de măceș: rețete de preparare

Arbustul delicat și rezistent de măceș este bine cunoscut gospodinelor, peisagiștilor și fitoterapeuților. Este extraordinar de frumos primăvara, când se deschid petalele roz semitransparente ale florilor cu un miros dulceag, și este împodobit toamna, acoperindu-se cu fructe alungite de un roșu aprins. Proprietățile sale sunt folosite cu succes în medicina tradițională și populară, cosmetologie și gastronomie. Pe lângă decocturile vitaminice, din fructe și petale se prepară deserturi ușoare și dulceață delicioasă.

Secretele trandafirului sălbatic

Arbustul este numit uneori copacul libertății, i se atribuie proprietăți medicinale și magice. Are propria sa sărbătoare, care se sărbătorește anual pe 6 iunie. Originea numelui este necunoscută, iar despre apariția acestei plante există o legendă tristă. O fată tânără și frumoasă a fost logodită cu un bărbat distins și bogat, dar pe care nu-l iubea. Pentru a evita nunta, s-a sinucis la marginea pădurii. În acel loc, după un an, a crescut un arbust luxos cu flori delicate, ale căror petale amintesc vag de o inimă, iar fructele roșii – de picături de sânge.

Măceșul pare inofensiv doar la prima vedere. Pe ramurile sale, sub frunzele de un verde smarald, se ascund spini ascuțiți și curbati, ca un avertisment și o protecție împotriva oaspeților neinvitați. Planta este tratată cu respect. S-a observat că, dacă te plimbi pe lângă un arbust înflorit, neliniștea și melancolia dispar, starea de spirit se îmbunătățește, iar respirația devine mai liberă.

Interesant: în multe regiuni, pentru a scăpa copilul de temeri nocturne și anxietate, femeile mai în vârstă din familie îl duceau la arbustul de măceș și îi spuneau micuțului, cu voce blândă, o poveste bună.

Pe 6 iunie, se scoteau din casă obiectele care aveau un miros neplăcut sau înăbușit și se așezau sub arbustul de trandafir sălbatic. Seara, orice obiect capăta un miros de iarbă și prospețime. Forța vindecătoare a plantei nu constă doar în miros. Fructele intră în compoziția cocktailurilor vitaminice și a amestecurilor de plante.

Compoziție

Într-o singură boabă se ascunde un buchet enorm de componente benefice:

• vitaminele A, K, E, PP, C, grupul B;
• acizi organici;
• taninuri;
• pectine;
• potasiu;
• magneziu;
• calciu;
• fier;
• crom;
• mangan;
• cupru;
• antociani;
• ulei esențial;
• glicozide;
• saponine;
• quercetină;
• flavonoizi.

O astfel de compoziție asigură o gamă largă de utilizări ale fructelor pentru tratarea diferitelor tulburări și menținerea tonusului general al organismului. Fructele coapte au un gust ușor acru, datorat prezenței acizilor fructiferi. Conținutul caloric al 100 g de boabe este de 109 kcal. La fructele uscate, indicatorul aproape că nu crește.

Proprietățile benefice ale măceșului

Ele sunt bine cunoscute omului încă din timpuri preistorice, ceea ce este confirmat de descoperirile din săpăturile vechilor așezări din Elveția. Din fructe și petale se preparau decocturi, ceaiuri, bomboane, cvas, suc de fructe, chisel, pastila (fructe presate), marmeladă, pastă și dulceață. O parte din vitamine se pierd în timpul tratamentului termic, dar o mare parte din substanțele utile rămân. Măceșul, sub orice formă, are acțiune antiinflamatorie, antipiretică, bactericidă și fitoncidă.

Mijloacele pe bază de măceș se aplică:

• în caz de imunitate scăzută;
• dermatite;
• boli ale tractului gastrointestinal;
• stagnarea bilei;
• edeme cronice;
• avitaminoză;
• la anemie;
• scorbut;
• scarlatină;
• epuizare generală a organismului.

Beneficiile și daunele dulceții de măceș

La fierberea de scurtă durată, se descompun în principal vitaminele din grupa B. Celelalte substanțe sunt mai stabile și se păstrează neschimbate. Dulceața este considerată nu numai o delicatesă rafinată, ci și un remediu terapeutic. Ea va proteja de infecții în perioada epidemiilor sezoniere, va elimina sindromul de oboseală cronică, va corecta deficitul de microelemente, va stabiliza starea emoțională.

În câteva linguri de dulceață încape jumătate din doza zilnică de acid ascorbic, necesară pentru imunitate și funcționarea stabilă a sistemului cardiovascular. Delicatesa reduce tensiunea arterială și meteosensibilitatea, îmbunătățește circulația sângelui și elimină excesul de colesterol. Se recomandă introducerea dulceții în alimentație la riscul de dezvoltare a aterosclerozei, anemiei, bolilor sistemului nervos.

Important: gemul cu o cantitate minimă de zahăr va accelera descompunerea grăsimilor și eliminarea toxinelor.

Desertul este util pentru eliminarea nisipului și dizolvarea pietrelor mici din rinichi și vezica biliară, reducerea intensității proceselor inflamatorii, stabilizarea fondului hormonal.

În ciuda bogăției și a gamei largi de indicații, măceșul are și limitări în utilizare. Acestea includ tromboflebita, gastrita cu aciditate crescută, ulcerul peptic, insuficiența renală, îngroșarea bilei, constipația cronică, intoleranța individuală.

Când și cum se culege măceșul pentru dulceață

Delicatesa se prepară din petale și fructe coapte. În primul caz, pregătirea pentru culegere trebuie făcută în a doua jumătate a lunii mai, în al doilea – de la sfârșitul lui august până în octombrie. Fructele rămân pe tufișuri aproape până în primăvară, dar după primele înghețuri nu mai sunt potrivite pentru dulceață.

Măceșul crește adesea lângă drumuri sau întreprinderi, este nepretențios, nu necesită iluminare sau umiditate specială, dar acumulează rapid substanțe nocive în fructe. Prin urmare, astfel de desișuri vor trebui evitate. Cel mai bine este să culegeți fructele în locuri nepoluate. Trandafirul sălbatic se așează de bunăvoie pe pajiști, la marginea perdelelor forestiere.

Fructele și florile se culeg împreună cu pedunculii, fiind mult mai ușor de sortat în mediul casnic.

Cum se prepară dulceața de măceș: rețete

Pentru a păstra toate componentele importante, se preferă fierberea de scurtă durată în mai multe etape. Măceșul poate fi preparat în varianta clasică și cu ingrediente suplimentare.

Monocomponent

Aceasta este cea mai simplă dulceață de preparat, care conține doar fructe de pădure și zahăr. Deoarece sucul din fructe este puțin, va fi necesară adăugarea de apă. Toate componentele se iau în proporții egale, câte 1100 g. Fructele se fierb întregi sau se curăță de semințe și de puf. Mai întâi se fierb 2–3 minute în apă clocotită, apoi lichidul se scurge. Apa cu zahărul se aduc la fierbere și fructele pregătite se pun în sirop. Oala se ia de pe foc după 3 minute de fierbere. Trebuie să se răcească complet. A doua oară, timpul de fierbere este de 12–18 minute, în funcție de grosimea dorită.

Cinci minute

Pentru ea sunt necesare doar jumătățile curățate ale fructelor. Se spală bine cu schimbarea dublă a apei, se pun într-o strecurătoare. Apoi se acoperă cu zahăr, se adaugă apă și se fierbe masa timp de 5 minute.

Important: spuma trebuie îndepărtată la timp, altfel va strica aspectul produsului finit.

Pentru finalizarea produsului sunt necesare 3 etape cu pauze de 5–6 ore. La ultima fierbere, masa dulce se transferă imediat în borcane sterilizate și se sigilează ermetic.

Pentru 1 kg de fructe curățate sunt necesare 750 g de zahăr și un pahar de apă.

Cu lămâie

Un desert splendid și o umplutură pentru plăcinte se obține dintr-o dulceață groasă și aromată, în care se combină măceșul și citricele. Pentru preparare se iau 2 lămâi mari, 1 kg de fructe, 700 g de zahăr, un pahar de apă.

Mai întâi se fierb în apă timp de 10 minute fructele curățate de semințe și de puf, apoi se adaugă lămâia tăiată cubulețe și coaja rasă. După ce amestecul a fiert 5 minute, se răcește și se pasează cu blenderul până la o consistență de piure. Amestecând cu zahărul, masa se pune din nou pe foc până se îngroașă. Produsul finit se păstrează într-un loc întunecos și răcoros.

Cu mere

În acest caz, baza de mere este completată cu componenta vitaminică a măceșului în proporție de 3:1. Dacă se ia 1 kg de mere, se adaugă 350 g de fructe curățate și 1 kg de zahăr. Pentru aromă și îmbogățirea gustului, este necesară o lămâie mică și 50 g de fulgi de rădăcină proaspătă de ghimbir.

Lămâia, împreună cu coaja, se taie în rondele subțiri semi-transparente, merele în felii, măceșul rămâne în jumătăți. Ingredientele se presară cu zahăr și se lasă 2 ore până la obținerea sucului. Acesta va fi suficient, deci nu este nevoie să se adauge apă. Se va fierbe timp de 5–7 minute în 3 etape. Între ele, dulceața «se odihnește» 8–10 ore. Prin această metodă de preparare, feliile de mere rămân întregi, devin transparente și se îmbibă complet cu sirop. Ghimbirul se adaugă la ultima fierbere, cu 5 minute înainte de final.

Cu portocală în multicooker

Delicatesa are o aromă intensă, un aspect foarte atrăgător și un gust divin. Se recomandă să o preparați în porții mici. Pentru 800 g de fructe curățate, se ia pulpa a 2 portocale cu coaja și 500 g de zahăr. Ingredientele se pun în vas, se toarnă un pahar de apă și se setează programul «Înăbușire» pentru 30 de minute. Apoi masa se pasează în piure și se mai fierbe încă 60 de minute. Delicatesa fierbinte se repartizează imediat în borcane mici, sterilizate uscat.

Desfătare florală

Un desert magnific se obține din petale. Seamănă ușor cu dulceața de trandafiri. Compoziția:

• flori de măceș – 220 g;
• zahăr – 540 g;
• suc de lămâie – 75 g;
• apă – 350 ml.

Pentru preparare sunt potrivite doar petalele proaspăt culese care nu s-au ofilit. Acestea se spală sub jet de apă, iar excesul de lichid se îndepărtează prin strecurătoare. Amestecul se așează în straturi. Prima jumătate de flori se stropește cu jumătate din sucul de lămâie și se presară cu 1/4 din zahăr. Urmează al doilea strat. Deasupra se toarnă 50 ml de apă, masa se presează ușor și se lasă la loc răcoros timp de 4 ore. Din apa și zahărul rămase se fierbe siropul, se aduce la o stare limpede și omogenă, se toarnă peste petale. Împreună cu acestea se fierb 6–7 minute, se ia de pe foc și se lasă sub capac timp de 8 ore. Este necesară 3 fierberi. În etapa finală, masa se fierbe până la consistența dorită, verificând cu o picătură pe farfurie.

Dulceața se pune în borcane de volum mic, se păstrează la frigider sau într-o cămară răcoroasă.

Fapte interesante despre măceș

1. Al doilea nume al plantei este trandafir sălbatic.
2. Proprietățile curative ale fructelor au fost utilizate încă dinaintea erei noastre.
3. Există aproximativ 50 de mii de soiuri de măceș.
4. În Rusia se numără 50 de soiuri endemice.
5. Durata medie de viață a tufișului este de 50 de ani. Plantele longevive bat recorduri cu 100–120 de ani.
6. Cel mai popular este considerat măceșul de mai.
7. Florile se închid noaptea și înainte de ploaie.
8. Specia franceză se poate transforma într-o plantă asemănătoare lianei.
9. Cel mai mare tufiș crește în Arizona, ocupă o suprafață de 740 m², iar la înflorire formează până la 200 de mii de flori.
10. Conținutul de vitamină C în fructele de măceș depășește de 10 ori cel al coacăzei.

O dulceață neobișnuită, aromată și sănătoasă de măceș va împodobi cina în familie și prânzul festiv, va ridica imunitatea și starea de spirit, va aminti de vara generoasă.

Fotografie cu dulceață de măceș