Cum să beți corect țuica de casă

Istoria țuicii de casă a fost marcată de suișuri și coborâșuri uimitoare. Era distilată pentru nevoi proprii, folosită pentru prepararea de tincturi și medicamente. Timp de câteva decenii, a fost interzisă cu desăvârșire chiar și pentru uz personal, sub amenințarea pedepsei penale. Acum, aparatele de distilat se vând în magazine, pe piață, pe internet, asigurându-vă că nu există băutură mai bună. De fapt, țuica de casă, preparată și purificată conform tuturor regulilor, va lăsa cu mult în urmă ginul și brandy-ul străine. Cu ea se pot face și cocktailuri, sau se poate bea pur, dar cu moderație, pentru ca veselia să nu se transforme în beție.

Ce este țuica de casă

Băutura alcoolică tare și-a găsit admiratori în multe țări. Rețetele de preparare sunt multe, dar principiul este unul singur – mai întâi se pune la macerat, apoi are loc distilarea și purificarea. Materii prime folosite:

• grâu;
• porumb;
• sfeclă;
• cartofi;
• fructe, fructe de pădure;
• dulceață;
• pâine.

Tehnic, materia primă poate fi orice produs care conține zahăr și amidon, dar de obicei se preferă fructele și cerealele. Tăria variază între 35 și 70 de grade și mai mult.

Specii

Denumirea băuturii în diferite țări:

• Moonshine – englezească.
• Schwarzgebranntes – germană.
• Samogonas – lituaniană.
• Samogon – poloneză.
• Pontikka – finlandeză.
• Pálinka – maghiară.

Chiar și denumirile sunt asemănătoare în majoritatea cazurilor, mai ales în traducere. Băutura autohtonă în vremurile țariste avea câteva clase.

Polugar a primit numele pentru verificarea calității prin ardere. La o rețetă și tehnologie corecte, ardea exact jumătate din volum. Tăria ajungea la 42 de grade, era diluată cu apă. Baza erau cerealele.

Pennik avea un nivel de 50 de grade, conformitatea se verifica prin turnarea dintr-un recipient în altul. Un jet subțire trebuia să formeze spumă.

Vinul triplu probat era cel mai tare, atingea 55 de grade. La aprindere, ardea 2/3.

Clasificarea populară este mult mai largă, denumirile erau date după baza plămezii. Pe lângă rachiul de casă, cele mai cunoscute sunt:

• rachiu de pesmeți;
• rachiu cu hrean;
• rachiu de mesteacăn;
• lichior de ierburi;
• cooler;
• rachiu cu miere;
• sbiten;
• rachiu de merișoare.

Conținutul de alcool în diferite tipuri – de la 12 la 50 de grade.

Rachiul de casă pe zahăr conduce în topul popularității, urmat de cel din struguri, cel din fructe și băutura din dulceață.

În tehnologia de preparare există mici diferențe. Deosebit de important este produsul care asigură fermentarea. Cele mai populare și accesibile sunt drojdiile, dar acestea lasă un gust neplăcut și necesită o curățare suplimentară. Pe lângă ele, procesul poate fi sprijinit de conurile de hamei, mazărea, pasta de tomate. Sunt bune și drojdiile sălbatice, prezente pe suprafața boabelor și fructelor. Fructele se zdrobesc, se adaugă zahăr și apă, amestecul se toarnă într-o damigeană și se pune într-un loc cald și întunecos.

Important: Fructele și boabele nu trebuie spălate, altfel se spală ciupercile de drojdie; de aceea, materia primă pentru bază se culege de pe ramuri, fără a folosi fructele căzute.

Compoziția și conținutul caloric

Băutura permite numeroase variante de bază. Ea determină și compoziția. Plămădeala este formată din 3 fracții: baza solidă, alcooli lichizi și emanații gazoase. Rachiul de casă conține:

• alcooli, inclusiv metanol;
• uleiuri fuzel;
• aldehide;
• acizi;
• eteri.

Compoziția finală depinde de tipul de plămădeală, de prezența drojdiilor sau a altui agent de fermentare și de tehnologia de distilare.

Interesant: Printre substanțele utile se numără potasiul, sodiul, calciul, mono- și dizaharidele, cu o valoare calorică de 235 kcal.

În ciuda acestei variații a componentelor, din 2015 există un standard GOST pentru fabricarea băuturilor alcoolice de casă, în care se precizează că, la o tărie ridicată, este permisă diluarea cu apă și este obligatorie curățarea de majoritatea uleiurilor fuzel. Totodată, se recomandă utilizarea cărbunelui activ. Ca variantă, este însă permisă și curățarea cu sodă, lapte și alte componente.

Cum să beți corect țuica de casă

Băutura este destul de tare în orice formă. Ea cere prudență și cunoașterea măsurii; doar atunci va aduce beneficii. Rachiul de casă se deosebește de varietățile pretențioase, precum absintul sau tequila. Este puțin probabil să vedeți zâne verzi, dar diavoli de aceeași culoare, la depășirea dozei, apar foarte ușor.

Regula principală de consum este să-l beți din păhărele mici și să luați o gustare consistentă după fiecare. Mâncarea trebuie să fie extrem de simplă, dar gustoasă și săturoasă. Clasice sunt slănina, castravetele murat, pâinea neagră și un cap de ceapă. Nu degeaba într-o anecdotă populară soția rea îi repetă soțului: „Nu bea!”, iar cea bună îl îndeamnă: „Ia o gustare!”.

Obiceiurile voinicești de a bea un pahar fațetat dintr-o înghițitură nu sunt altceva decât o atracție. Omul nu va avea nicio plăcere, în afară de o îmbătare foarte rapidă și de pierderea firului conversației. Porțiile mici permit menținerea capului într-o ceață plăcută de relaxare, fără a depăși limitele decenței.

Cea mai bună perioadă pentru degustare este seara. În acest timp, organismul poate primi porții mici fără prea mult rău, descompunând rapid alcoolii și eliminând toxinele. Băutura se toarnă în păhărele mici sau pahare simple, fără picior, de preferință cu fund gros. Rachiul de casă se bea răcit, astfel resturile de uleiuri fuzel se simt mai puțin.

Cu ce se gustă

Dacă la ușă apar oaspeți care aduc o sticlă care gâlgâie apetisant, atunci pregătiți-vă pentru un ospăț îndelungat. Ca gustări, o gospodină experimentată va avea pe masă:

• ceapă verde;
• roșii;
• castraveți proaspeți și murați;
• mărar, pătrunjel;
• pui slab;
• vită;
• cartofi fierți sau copți;
• varză murată;
• usturoi marinat și leurdă;
• pește sărat și afumat;
• brânzeturi tari;
• platou de mezeluri.

În acest caz, este mai bine să măriți porțiile din farfurii decât să urmăriți o diversitate uluitoare.

De reținut: țuica cu miere are un gust ușor dulce. Pentru ea, cel mai bine este să pregătiți deserturi fructate acre, brânză, struguri.

Cu ce se bea

Unii preferă să bea ceva după alcool în loc de gustare. Pentru aceasta, sunt potrivite apa rece obișnuită, sucurile de fructe și citrice, Schweppes, băutura de roșii. Țuica se combină bine cu alte tipuri de alcool, dar aceasta nu mai este o însoțire, ci un adevărat cocktail.

Se poate bea țuica de casă după prima distilare

În principiu, da, dacă în locul unei strângeri de mână prietenoase, persoana preferă o lovitură largă cu pumnul. Tăria este de 80–85 de grade, gustul este dur, cu numeroase impurități și nu depinde de materia primă din care a fost făcut borhotul. În așa-numita «capiță», care reprezintă prima porție de produs, se găsește o concentrație mare de impurități nocive pentru organism. Partea principală, corpul, apare când tăria scade la 50 de grade. Distilarea continuă până când lichidul își păstrează capacitatea de a arde, ceea ce poate fi verificat. Pentru aceasta, se ia o porție într-o lingură și se aprinde. Reziduul slab alcoolic, coada, se folosește pentru a dilua un produs prea tare sau se toarnă în următoarea porție de borhot.

Primul distilat se folosește de obicei pentru prepararea tincturilor alcoolice și a frecțiilor după rețete populare sau este supus redestilării.

Cocktailuri cu țuică de casă: rețete

Băutura alcoolică tare se combină excelent cu alte tipuri de alcool, sucuri de fructe și legume, ceea ce deschide un spațiu larg pentru imaginația populară. Există o serie de combinații clasice care au câștigat de mult și ferm recunoașterea.

Mojitovca
O analogie rapid adoptată a cunoscutului mix, unde în loc de lime se folosesc diverse fructe de pădure și fructe. Rezultă o întreagă gamă de aperitive unice ca gust, la care nici gurmanzii occidentali nu s-au gândit. Vă puteți orienta după metoda clasică de preparare. La 1 litru de țuică se ia coaja a 4 lămâi, 25 de frunze de mentă proaspătă de orice fel, sirop de fructe de pădure sau fructe, gheață pisată. Cantitatea de sirop se reglează după gust, se împarte băutura în porții și se servește în pahare înalte și subțiri cu pai de cocktail.

Mix de fructe de pădure

Se potrivește perfect pentru compania doamnelor, moderat dulce, aromat și nu foarte tare. Compoziția:

• țuică – 500 ml;
• 2 tipuri de lichior de fructe de pădure, de exemplu, căpșuni și zmeură – câte 120 ml;
• suc proaspăt stors de același tip ca lichiorurile – 20 ml;
• gheață în cuburi mici.

Lichidele se amestecă, pe fundul paharului martini se pun câteva cuburi de gheață și se toarnă mixul alcoolic pe perete.

Șurubelniță

La 50 ml de samagon se iau 150 g de suc de portocale proaspăt stors, se agită într-un shaker, se servește răcit. Înlocuind portocala cu suc de roșii, se obține aproape un „Bloody Mary”. Straturile nu se mențin, dar gustul devine mult mai moale, iar aroma de fusel, dacă a existat, dispare.

Cola îmbătătoare

Limonada de import este potrivită ca ingredient pentru majoritatea tipurilor de băuturi alcoolice tari. Varianta cu samagon a fost îndrăgită de mulți. La 75 ml de sifon se iau 50 ml de băutură alcoolică. Se servește cu gheață în pahare mici cu pereți groși.

Cocktail stratificat

Numele acestei serii de băuturi se traduce prin „coadă de cocoș”. O prezentare foarte spectaculoasă și un gust original. Potrivit pentru orice sărbătoare unde scopul este socializarea și menținerea unei dispoziții bune. Pentru preparare se folosește o linguriță de desert, prin care se toarnă sub formă de fir subțire fiecare porție nouă. Ordinea:

• gheață;
• lichior de vișine – 20 ml;
• samagon – 70 ml;
• fresh de portocale – 40 ml;
• vin roșu – 30 ml.

Marginea paharului se decorează cu felii de kiwi, lămâie și portocală, creând o compoziție estetică completă.

Cum să preparați țuică de casă acasă

Pentru obținerea distilatului este necesar un aparat de samagon, pe care meșterii populari îl fac dintr-un samovar, o oală și chiar o găleată obișnuită. Urmează 3 etape:

• pregătirea plămezii;
• distilarea;
• purificarea.

Cea mai simplă rețetă de must se face din zahăr și apă curată, moale, nefiertă, în proporție de 2:10. Se adaugă drojdie, 30 g de drojdie uscată de alcool la 10 l de lichid. Temperatura acestuia nu trebuie să depășească 28 de grade, la o bază mai fierbinte ciupercile vor muri, iar în apă rece – fermentarea se va încetini semnificativ. Recipientul se sigilează ermetic, se pune într-un loc călduros și întunecat, se instalează un hidro-obturator. Pentru a fi gata, vor fi necesare 4–5 zile. Se determină prin absența spumei și gustul ușor amar.

Pentru îndepărtarea suspensiei tulburi se folosește bentonită. Consumul – 1 lingură la 10 l. Se lasă în repaus o zi, după care resturile produselor de fermentare cad pe fund ca sediment.

Apoi urmează distilarea primară prin aparatul de samagon, rezultând alcool brut. Capacitatea de umplere a rezervorului nu depășește 3/4. Pentru baza de miere nu se poate turna mai mult de jumătate, altfel procesul va fi perturbat de spumarea abundentă. Pentru îmbunătățirea calității produsului, distilarea se face de două ori.

Purificarea este o etapă obligatorie, se realizează prin macerare sau filtrare prin cărbune activ. Randamentul produsului finit conform acestei tehnologii – 2,5 l la 2 kg de zahăr.

Important: dacă se dorește reducerea tăriei băuturii, atunci alcoolul se toarnă în apă, și nu invers, altfel băutura va deveni tulbure.

Tehnologia rămâne aproape neschimbată pentru orice tip de materie primă, principalele nuanțe ale preparării vizează mustul.

Beneficiile și daunele țuicii de casă

Alcoolul tare în doze terapeutice de 30–50 ml are efecte antiinflamatoare, dezinfectante, ușor analgezice și vasodilatatoare. Stimulează activitatea inimii, pofta de mâncare, îmbunătățește evacuarea bilei, crește rezistența organismului la răceli, reduce riscul de dezvoltare a sclerozei. Pe baza băuturii se prepară frecții, comprese, tincturi.

Nu samogonul în sine dăunează organismului, ci consumul său excesiv. Dacă medicamentul se măsoară nu în picături, ci în pahare, în cele mai multe cazuri se transformă în otravă. Necunoașterea măsurii în consumul de alcool duce la modificări ireversibile la nivelul ficatului, slăbirea mușchiului cardiac, afectarea SNC, disfuncții ale tuturor sistemelor organismului. Unul dintre cele mai periculoase efecte este considerat formarea dependenței de alcool, care duce la distrugerea organismului și degradarea personalității.

Fapte interesante despre țuica de casă

1. Băutura are «cap» și «coadă», nepotrivite pentru consum, și partea principală, «corpul».
2. În diferite țări, băutura este cunoscută sub numele de tequila, brandy, rom, absint, grappa. Materia primă este diferită, dar tăria și tehnologia de preparare sunt foarte asemănătoare.
3. Samogonul era cunoscut încă din Egiptul Antic. Se distila din porumb și era folosit ca remediu.
4. La multe popoare, la socotelile dintre vecini se folosește o jumătate de litru – o sticlă de 0,5 l cu samogon.
5. Braga se prepară din orice conține amidon și zahăr.
6. Există foarte multe modificări ale aparatelor de samogon, dar principiul de funcționare este același.
7. Nivelul de tărie depinde de materia primă și variază între 12 și 55 de grade.
8. Fabricarea samogonului era cândva un privilegiu al aristocrației, acum este oficial permisă, dar numai pentru nevoi personale.
9. Inițial, samogonul era folosit doar ca medicament; prima mențiune despre el în Rusia se găsește în Cronica Novgorodului din anul 1533.
10. Pervaciul (primul distilat) are uneori o tărie care depășește 80 de grade.

Fotografie cu samogon