Cum să beți corect whisky

Procesul de degustare a băuturilor alcoolice oferă plăcere gustului. Pentru fiecare tip este nevoie de un decor adecvat, de vase, de gustări, iar whisky-ul nu a făcut excepție. Despre onoarea de a fi numit patria sa, Scoția și Irlanda se disputează de mult timp, iar noi modalități de consumare a whisky-ului auriu și puternic sunt inventate cu entuziasm aproape în întreaga lume.

Ce este whisky-ul

Așa se numește o băutură alcoolică puternică, single malt sau blended, cu o tărie de 32–50%, care a trecut prin etapele de fermentare, distilare, maturare în butoaie de stejar. Există o restricție strictă privind atribuirea denumirii. Scotch se numește doar whisky-ul scoțian din orz, iar bourbon – băutura produsă în America de Nord.

Istoria băuturii

Istoricii tind să creadă că numele băuturii provine din celticul „uisge beatha” sau „apă vie”. În condițiile aspre ale munților stâncoși, în lipsa grădinilor și a podgoriilor, localnicii au luat ca bază orzul, obținând o băutură excelentă din punct de vedere gustativ. Despre originea sa există 2 versiuni, în care apar Scoția și Irlanda, pretinzând la exclusivitatea invenției lor. Ambele sunt parțial confirmate de fapte, dar destul de controversate.

Scoția
În cronici, prima mențiune despre distilare și obținerea băuturii este consemnată în anul 1494. Există o suspiciune întemeiată că producția a început mult mai devreme. Metoda a fost preluată de la misionari, care au adoptat-o după vizitarea țărilor arabe. Varianta inițială de whisky semăna cu samogonul. Era, de asemenea, degustată imediat după distilare. Unii fermieri mai vizionari au încercat să realizeze maturarea în butoaie, dar mostrele experimentale erau adesea consumate înainte de a atinge un efect vizibil. Cu toate acestea, ideea s-a impus, iar soiurile de înaltă calitate sunt cu siguranță plasate în butoaie de stejar pentru a obține un gust bogat și celebra nuanță auriu-chihlimbarie.

La început, producția era realizată doar de călugări, apoi s-au alăturat și țăranii obișnuiți, care au apreciat nu doar proprietățile medicinale ale «apei vii», ci și excelentele sale calități euforizante. Statul, văzând ce sursă de îmbogățire scapă pe lângă trezorerie, a încercat în secolul al XVI-lea să preia controlul producției, acordând permisiunea de fabricare doar nobilimii și reprezentanților aristocrației. În secolul următor au fost inventate accizele, care au fost acordate celor 8 cele mai mari distilerii. Dar poporul a continuat să producă și să bea whisky fără nicio permisiune de sus. A fost necesar ca în secolul al XIX-lea să se introducă o amnistie și să se legalizeze distileriile mari și mici.

Rețeta specială, cristalizată de-a lungul secolelor, acordă dreptul doar Scoției de a plasa pe etichete inscripția scotch.

Irlanda
Locuitorii au dat dovadă de multă iscusință, nu doar producând și degustând băutura, ci și vânzând-o englezilor, care se luptau cu scoțienii pentru teritoriu. Astfel, și-au asigurat accesul pe piața internațională. În legende, rețeta whisky-ului le-a fost dăruită de Sfântul Patrick, care, totodată, i-a convertit pe păgâni la adevărata credință și a alungat șerpii veninoși de pe Insula de Smarald.

Primul brevet comercial a fost acordat în 1608 și includea obligatoriu «cota regală» pentru comerț. Dar irlandezii întreprinzători nu au arătat niciodată volumele reale de producție, iar acestea creșteau constant, deoarece cererea de alcool tare și de calitate era în creștere.

Pe lângă aceste două țări, whisky de calitate se produce și în America și Japonia. Mărcile lor sunt, de asemenea, apreciate de gurmanzi și se bucură de popularitate.

Specii

Clasificarea se face după materie primă și metoda de fabricație, țara producătoare.

Soiuri

1. Maltul este considerat tradițional, de calitate și scump. Se fabrică în două moduri. Single malt se produce din orz de la o singură distilerie, fiind permisă amestecarea spirtelor de diferite perioade de învechire. Blended vatted malt permite achiziționarea și utilizarea de material din alte distilerii. Prin amestecarea spirtelor și a materiilor prime se obțin nuanțe de gust mai variate.
2. Whisky-ul de cereale aproape că nu se folosește pur. El servește ca bază pentru alte soiuri, deoarece nu are un gust și un aromat distinct. Se produce din porumb, orz tratat special.
3. Blended-ul constituie aproximativ 90% din produsul destinat exportului. Se obține după amestecarea soiurilor malt și de cereale.
4. Bourbon-ul este evidențiat separat. Producția se bazează pe porumb, iar învechirea se face doar în butoaie de stejar ars.

Țări
Particularitățile de gust ale băuturilor sunt bine cunoscute de cunoscători. Ei nu vor confunda niciodată whisky-ul din Scoția și Japonia, în ciuda asemănării lor:

1. Cel scoțian are un gust profund și o coadă aromatică care se desfășoară treptat, cu o notă de fum.
2. Cel irlandez se distinge printr-un aromat persistent și o culoare intensă.
3. Cel american este ușor amar și foarte stabil ca structură.
4. Cel canadian este învechit cel puțin 3 ani, ceea ce îi conferă gustului profunzime și stratificare.
5. Cel japonez nu are gust de turbă, iar tocmai asta îl deosebește de cel scoțian.

Mărci cunoscute

Gradația dintre whisky și bourbon este foarte fină. De exemplu, gradul de prăjire a butoiului sau perioada de maturare poate înclina balanța într-o direcție sau alta. Cu toate acestea, cunoscătorii pur și simplu își numesc mărcile preferate și sunt gata să găsească o mulțime de argumente pentru a-și confirma alegerea. Pe piața mondială sunt bine cunoscute:

1. Jack Daniels este produs în America.
2. Chivas Regal, Scoția, are 6 varietăți în gamă.
3. Johnnie Walker este alcătuit din gama clasică, seria de colecție, segmentul de elită și colecția limitată.
4. Ballantine's a fost produs de scoțieni; în timp, gama a fost cumpărată de francezi; în sortiment sunt 12 tipuri; rețetele nu s-au schimbat de la înființarea companiei.
5. The Macallan oferă 7 tipuri și figurează în Cartea Recordurilor Guinness pentru vânzarea unei sticle de whisky în valoare de 250 de mii de lire sterline.
6. Hankey Bannister este renumit pentru calitatea whisky-ului single malt; compania a fost fondată în 1757; rețeta este păzită cu grijă și se recunoaște după cupajul moale și echilibrat din alcoolurile distileriilor firmei; nu se folosesc materii prime externe.
7. White Horse este numit după numele tavernei care aparține proprietarului distileriei; cupajul este creat din 40 de tipuri de alcooluri din malț și cereale.
8. The Famous Grouse este cunoscut pentru gustul său surprinzător de cremos după 10 ani de maturare.
9. Grant's a fost distins cu numeroase premii în segmentul whisky-ului maturat cel puțin 12 ani.
10. Black and White combină o aromă delicată de miere și un preț relativ scăzut, iar distileria în sine este recunoscută ca fiind cea mai înaltă ca amplasare din Scoția.
11. Jameson este produs de cea mai mare întreprindere din Irlanda, după o rețetă veche de 200 de ani.
12. Black Velvet este produs în Canada și are într-adevăr un gust catifelat.
13. Crown Royal a început să fie produs la mijlocul secolului XX și a obținut imediat un succes enorm; pe lângă gustul intens, un rol l-a jucat și designul superb al sticlei.

Dintre sortimentele japoneze se remarcă 10 de top, dar acestea merg la export în țările asiatice și ajung rareori pe rafturile rusești.

Compoziția și conținutul caloric

Ca bază se folosește una dintre culturile de cereale:

• secară;
• orz;
• porumb.

Mult mai rar se folosește hrișca; în Japonia se amestecă orez, porumb și mei. Tehnologia de producție este practic aceeași. Cel mai intens gust, la o calitate ridicată, se obține din orz. Exact aceste tipuri intră în categoria celor de colecție și de elită.

Valoarea calorică oscilează în jurul a 250 kcal. Indicatorul exact depinde de materia primă inițială.

Reguli de servire a whisky-ului

Pentru a obține o plăcere deplină și a vă bucura de ansamblul de gust și aromă al whisky-ului, va trebui să respectați anumite condiții de temperatură, să alegeți vesela potrivită și să creați un cadru adecvat.

Whisky-ul este considerat o băutură aristocratică, nu se servește la masă pentru a însoți mâncarea. Poate fi un aperitiv sau un digestiv, dar întotdeauna separat de masă. Considerată o băutură bărbătească, whisky-ul impune reținere. Oricât de mult ar protesta feministele despre egalitate de șanse, oricât s-ar revolta împotriva acestei divizări pe genuri, floricelele și șervețelele din dantelă vor fi de prisos. În interioarele în care se plănuiește o plăcere lentă a whisky-ului, pielea, lemnul și iluminatul sobru sunt mult mai potrivite.

Băutura este tare, timpul ei vine după prânz sau seara. La aceasta contribuie și efectul său, calmant, care te pune într-o dispoziție filozofică și favorizează conversația prietenească fără grabă.

Temperatura

Marja admisă este foarte mică, între 18 și 20 de grade. Acest lucru se explică prin particularitățile compoziției. Un lichid mai cald va căpăta un miros aspru de uleiuri de fusele. O răcire mai profundă va face ca gustul și aroma să rămână neexplorate.

Alegerea vaselor

Nu există reguli stricte, sfaturile cunoscătorilor sunt diametral opuse. Unii consideră că sunt potrivite doar paharele joase, grele, cu fund gros. Alții spun că aroma se concentrează bine într-un pahar de vin. Probabil, trebuie să urmați chemarea sufletului și să alegeți din bufet ceva ce vă este confortabil să țineți în mână. La alegere, trebuie să țineți cont că doza optimă a unei porții nu depășește 30–50 g.

Particularități de servire
Sticla cu băutură nobilă nu se pune niciodată pe masa de mâncare. Pentru aceasta se pregătește separat o măsuță, poate una de cafea, lângă o canapea confortabilă sau fotolii moi. Whisky-ul este destinat conversației, nu potolirii foamei.

Respectarea etichetei

Normele de comportament în compania doamnelor și domnilor nobili nu au fost anulate, iar dacă doriți să le respectați, trebuie să țineți cont de următoarele:

1. În compania bărbătească, orice participant la conversație poate umple paharele.
2. Băutura nu se servește la petreceri zgomotoase; ea necesită liniște și relaxare.
3. Dacă în companie sunt doamne, atunci doar gazda casei se asigură că paharul este plin.
4. Soiurile deschise la culoare se folosesc ca aperitive, cele închise se oferă după masă.

Important: paiele de cocktail și whisky-ul sunt incompatibile, chiar și sub formă de cocktail.

Cum să beți corect whisky

Tăria băuturii este de la 32 la 50 de grade. Un păhărel se potrivește perfect cu o țigară de foi, dar o conversație mai lungă va fi imposibilă fără o gustare adecvată, chiar dacă masa festivă s-a încheiat de curând.

Cu ce se bea

Cunoscătorii nu admit amestecarea băuturilor, afirmând că este mai bine o picătură de whisky pur decât un pahar de whisky diluat. Ei au dreptate în felul lor, limitându-se la o porție după masă sau seara, stând într-un fotoliu confortabil cu o pătură pe genunchi și uitându-se la focul din șemineu. Dar se pot combina băuturile. Dacă se face corect, gustul nu se pierde, ci capătă note noi. Cel mai adesea se admite:

• cola;
• suc;
• cafea.

Meritați să rețineți: un păhărel mic de apă minerală fără gaze reîmprospătează posibilitățile gustative la degustarea mai multor sortimente.

Cu ce se gustă

Preferințele depind de țară, dar bazele rămân neschimbate.

1. Tipuri ușoare. Sunt cele mai ușoare, aroma poate fi ușor acoperită de o gamă intensă. De aceea, se recomandă diverse daruri ale mării, inclusiv pește roșu afumat sau preparat la aburi, creveți, midii, scoici, cocktailuri de mare la grătar cu sosuri delicate.
2. Scotch. Pe masă trebuie să fie obligatoriu limbă de vițel, vânat, măsline. Ca un bun adaos sunt recunoscute brânzeturile tari, pepenele galben, peștele afumat. Nu sunt permise sosurile picante, cantitățile mari de condimente, citricele.
3. Bourbon. Un steak suculent, toate tipurile de mezeluri vor putea nuanța aroma. Ca a doua opțiune admisibilă vor fi fructele, prăjiturile și ciocolata amară. Aristocratismul companiei va fi subliniat de o trabuc scump și o conversație liniștită.
4. Whisky japonez. Se admite prezența pe masă a brânzei și a produselor din bucătăria japoneză. Vor arăta bine sushi, tofu și preparatele din pește.

Cum să beți whisky de diferite tipuri

Ca răspuns la această întrebare, va urma cu siguranță o cerere de a preciza exact ce sortiment este vizat. Și acest lucru este firesc, deoarece fiecare marcă are propriile nuanțe de aromă pentru care sunt iubite de gurmanzi.

Jack Daniels

Cunoscătorii sunt înclinați să creadă că nu merită să strici aroma băuturii cu aditivi și gustări. Pentru menținerea temperaturii și dezvăluirea aromei se folosesc cuburi de gheață sau pietre speciale răcite. În cocktailuri, se preferă rețete clasice, cum ar fi «Manhattan», în compoziție se folosesc varietăți obișnuite.

White Horse

Pe masă se pune obligatoriu apă răcită. Combinația specială de aromă de fum și turbă din băutură are uneori nevoie de neutralizare după câteva înghițituri. Nu există subtilități speciale în consumul acestei mărci, varietățile de elită se beau în stare pură, altele admit diluarea cu suc de mere sau sifon.

Un mic truc: primul înghițitur trebuie să fie ținut puțin în gură și să simțiți procesul de dezvăluire a aromei.

Red Label

De asemenea, se obișnuiește să se bea nediluat, bucurându-se de combinația unică de fum de turbă și bază învechită în apa specială a izvoarelor locale. Are multe minerale care conferă sortimentului o aromă ușor recognoscibilă. În cocktailuri se folosesc varietăți cu perioadă minimă de învechire, combinându-le cu cola, cafea sau suc.

Jameson

În pub-urile irlandeze se obișnuiește să se servească alături de whisky un ulcior cu apă cristalină, bine răcită. Ca gustare se servește o farfurie cu brânză și pește afumat. Aici se termină deliciile culinare, deoarece începe o plăcere profundă a băuturii. Pentru cocktailuri sunt potriviți sucuri cu gust neutru.

Se poate bea whisky după alte băuturi

Se poate, dar de ce? Tăria permite «să crești gradul» fără a avea dimineața o mahmureală cumplită. Dar merită să rețineți că whisky-ul este un egoist aristocratic și nu tolerează rivali.

1. Berea și whisky-ul sunt produse din orz, materia primă este similară, combinația este destul de bună, dacă nu cădeți în fanatism și nu măsurați plăcerea în litri.
2. Combinația cu vinul nu este cea mai bună alegere. Ambele băuturi au un buchet gustativ individual, așa că nu este nevoie să le amestecați. Singurul fapt care ar scuza un astfel de amestec ar fi trecerea la altă companie. Dar atunci ar trebui să începeți cu vinul.
3. După vodcă, doar amatorii de senzații extreme beau whisky. Deși nivelul de tărie este aproape identic, materia primă este diferită, ceea ce se va resimți cu siguranță asupra stării de dimineață. Și cel mai important – fără șampanie nici înainte, nici după.

Cocktailuri cu whisky: rețete

Acest tip de alcool nu suportă concurenți, caracterul său este aspru și direct. Rețetele de cocktailuri nu conțin ingrediente complexe și sunt simple de preparat.

Manhattan

Se consideră că rețeta a fost creată la sfârșitul secolului al XIX-lea, a devenit rapid clasică și acum este un punct obligatoriu în meniul majorității barurilor. Pentru preparare, în părți egale, se iau suc de portocale și suc de caise, whisky și puțină gheață. Amestecul se agită în shaker, se toarnă într-un pahar de martini și se decorează cu o cireașă.

Whisky-Cola

Simplu până la absurd și, de asemenea, popular. Cele două ingrediente se iau în proporții egale, se amestecă și se servesc imediat la masă, cât timp băutura carbogazoasă nu și-a pierdut faimoasele bule.

Cafea irlandeză

Mai complex de preparat, dar oferă impresii gustative de neuitat prin combinația de cremă, cafea, sirop de zahăr, apă și whisky de calitate, bine maturat. Mai întâi se fierbe cafeaua, apoi în compoziția gata preparată se adaugă restul ingredientelor și se decorează cu cremă bătută.

Whisky Sour

În ceea ce privește popularitatea, se menține cu încredere în primele cinci. Se prepară din whisky, suc de lămâie și sirop de zahăr. Acestea echilibrează gustul, iar whisky-ul intensifică buchetul obținut din note proaspete de citrice și aroma profundă a alcoolului de calitate superioară. După amestecarea în shaker, compoziția se toarnă într-un pahar înalt, se adaugă câteva picături de vin roșu și 2 cuburi de gheață. Paharul se decorează cu o spirală de lămâie sau de portocală.

Beneficiile și riscurile whisky-ului

În majoritatea cazurilor, alcoolul tare a fost la început un medicament și se prescria în picături. Remedia excelent tulburările de stomac, vindeca infecțiile intestinale și acționa relaxant asupra trupului și sufletului. Primii care au experimentat proprietățile medicinale au fost monahii. În spitalele mănăstirești, whisky-ul era folosit pentru dezinfecție, ca somnifer ușor, antiinflamator și antibacterian. O doză terapeutică mică stimulează activitatea mușchiului cardiac, circulația sângelui și viteza de percepție a informațiilor.

În diagnosticarea tumorilor canceroase, porțiile mici de whisky blochează degenerarea ulterioară a celulelor, oferind timpul necesar pentru efectuarea tratamentului. 30 ml pe zi vor elimina sputa din plămâni, vor înlătura constipația și vor servi drept scut care protejează de dezvoltarea bolii Alzheimer.

Prejudiciul nu este cauzat de produsul în sine, ci de cantitatea excesivă. De asemenea, consumul de alcool nu este recomandat copiilor, femeilor însărcinate și persoanelor cu instabilitate psihică.

Cum să faceți whisky acasă

Admiratorii băuturii nu se găsesc doar în Scoția și Irlanda. Uneori doriți să preparați singur produsul îndrăgit, iar acest lucru este perfect realizabil. Pentru preparare veți avea nevoie de:

• 8 kg de malț de orz;
• 32 l de apă;
• 300 g de drojdie vie presată.

Important: drojdia se diluează doar cu apă caldă decantată. În apă rece, fermentația nu va începe; în apă fierbinte, cultura se va găti.

Gustul este influențat nu doar de calitatea malțului, ci și de apă. Cel mai bine este să folosiți apă de izvor sau filtrată. Apa fiartă este inutilă.

Malțul se zdrobește în bucăți de mărime medie; pentru începători este mai simplu să cumpere materia primă de dimensiunea dorită. Recipientul cu apă se încălzește până la 70 de grade, iar malțul se toarnă în el, amestecând continuu în sensul acelor de ceasornic. Amestecul trebuie să fie omogen, fără cocoloașe. Se acoperă bine cu un capac, se aduce la 65 de grade și se menține la o temperatură constantă timp de 1,5 ore. Finalizarea procesului se determină prin separarea amestecului, când lichidul se limpezește, iar suspensia se depune pe fund.

Recipientul se răcește rapid până la 25 de grade, se toarnă drojdia diluată, se instalează un hidroizolator și se mută într-o încăpere întunecată și răcoroasă. Fermentația durează 15 zile; amestecul se amestecă zilnic cu mâna sau cu un băț. Apoi se efectuează o dublă distilare, iar randamentul produsului finit va fi de 4–5 l, cu o tărie de aproximativ 45 de grade.

Cea mai importantă parte este maturarea într-un butoi de stejar sau într-un recipient cu țepușe de lemn. Aceasta durează cel puțin 6 luni. Numai în acest caz, băutura va căpăta paleta necesară de gust și aroma de neuitat.

Fapte interesante despre whisky

1. Băutura are cel mai mic interval de temperatură recomandat pentru servire, de doar 3 grade, între +18 și +20.
2. În stare sigilată, se poate păstra un secol întreg fără a-și pierde calitatea.
3. Churchill a fost un mare cunoscător de whisky și, chiar și în timpul recesiunii economice, nu a permis reducerea volumelor de cultivare a orzului.
4. Disputa dintre Irlanda și Scoția despre cine a descoperit rețeta whisky-ului nu s-a încheiat nici până astăzi.
5. Whisky se traduce ca „apă vie”, așa era denumit de călugării care se ocupau de producția sa.

Există părerea că au fost dezvoltate și se produc aproximativ 5000 de soiuri de băutură, dacă se iau în calcul și cele mai mici modificări ale rețetei. Conoscătorii susțin că whisky-ul nu suportă amestecarea cu alte tipuri de alcool, iar în această afirmație există cu siguranță un sâmbure de adevăr. Și, cel mai important, această băutură nu tolerează graba și consumul pe fugă. Ea necesită o atmosferă potrivită și abia atunci dezvăluie întreaga profunzime a gustului și magia aromelor.

Fotografie whisky