Cum să eliminați amăreala din ceapă: 7 metode

Ceapa este leac pentru șapte boli – așa descriau strămoșii această legumă. În vremuri vechi, vindecătorii populari au observat că nu este doar gustoasă, ci posedă și o multitudine de proprietăți utile – de la reglarea digestiei și îmbunătățirea apetitului până la capacitatea de a combate răcelile, protejând oamenii de bacterii și virusuri.

Astăzi este imposibil să ne imaginăm o supă sau o salată fără ceapă. Totuși, nu tuturor le place gustul ei iute, iar amăreala, care unora li se pare o desfătare de basm, este insuportabilă pentru alții. Copiii sunt deosebit de pretențioși – un mic mofturos va împinge farfuria de fiecare dată când simte acolo miros sau gust de ceapă. De aceea, mamele și bunicile trebuie să găsească metode de a elimina amăreala din ceapă.

Cauzele amărelii excesive a cepei

Cât timp ceapa nu este tăiată, ea este o legumă strălucitoare și plăcută la vedere. Este suficient să-i alterați structura cu cuțitul, iar imediat se răspândește un miros înțepător care provoacă lacrimi. Astfel, planta încearcă să se protejeze de deteriorări. Natura a creat un astfel de mecanism de protecție datorită căruia nu doar se eliberează fitoncide benefice pentru organism, ci are loc și distrugerea celulelor ce conțin acid sulfonic în bulb. Aceasta declanșează reacții chimice care formează un gaz, al cărui component este acidul sulfuric, ce irită suprafața mucoasă a ochilor.

Amăreala cepei este, de asemenea, un fel de „protest” al plantei față de tăiere, adică față de distrugerea celulelor sale. De ce este ceapa uneori foarte amară, alteori destul de suportabilă sau aproape dulce? La această întrebare există mai multe răspunsuri.

1. În primul rând, gradul de amăreală este determinat de soiul cepei. Există soiuri foarte iuți – numite picante, semipicante, precum și soiuri dulci – cu un conținut mare de zaharuri naturale.
2. În al doilea rând, chiar și bulbii de același soi pot varia foarte mult în ceea ce privește gradul de amăreală – totul depinde de condițiile de cultivare. În special, o importanță deosebită are cantitatea de îngrășăminte fosfatice administrate în patul de cultură. Lipsa acestora se reflectă negativ asupra calităților gustative ale legumei, iar aceasta începe să fie foarte amară.
3. În al treilea rând, planta trebuie udată abundent. Din cauza lipsei de apă, în bulbi crește concentrația tuturor componentelor, inclusiv a celor care le dau amăreală, și a uleiurilor esențiale. De aceea, grădinarii cu experiență acordă neapărat o atenție deosebită udării, mai ales pe vreme caldă și vântoasă.
4. Și, în al patrulea rând, asupra cantității de amăreală influențează momentul recoltării. Fapt este că, în perioada maturării, spre sfârșitul verii, concentrația de uleiuri esențiale atinge maximul, de aceea ceapa de toamnă, târzie, este mai amară decât ruda sa de vară.

Totodată, trebuie menționat că soiurile mai amare – cum ar fi Centurion, Pogarski, Hercules, Sturon – conțin mai multe fitoncide, care luptă cu succes împotriva microbilor patogeni, capabili să facă față chiar și agentului patogen al tuberculozei – bacilul Koch. Prin urmare, ele sunt mai benefice atunci când sunt consumate ca profilaxie a răcelilor sezoniere. De asemenea, astfel de soiuri se păstrează mai bine; bulbii de mărime medie de ceapă tare și semi-tare pot rezista fără a-și pierde aspectul comercial și proprietățile de consum până la 10 luni, în timp ce cei dulci abia rezistă 5.

De aceea, în cea mai mare parte, atât fermierii particulari, cât și întreprinderile agricole preferă să cultive soiuri de ceapă tare.

Cum să eliminați amăreala din ceapa uscată

Puteți elimina amăreala din ceapă în mai multe moduri. Există gospodine care s-au obișnuit să trateze ceapa în cuptorul cu microunde literalmente timp de 10 secunde, încălzind-o la putere medie. Este important să nu o lăsați prea mult, pentru ca leguma să nu devină moale, și să o răciți înainte de consum.

În unele familii, de amăreala cepei se scapă punând leguma curățată în frigider. După câteva ore, ceapa devine mai blândă la gust, păstrându-și suculența. Pentru a accelera procesul, se poate pune și în congelator, dar pentru foarte scurt timp – literalmente timp de 3-4 minute, pentru a nu apuca să înghețe, altfel va dispărea nu doar amăreala, ci și gustul de ceapă.

Amăreala dispare și din ceapa care a fost tăiată în sferturi și pusă pentru câteva minute în apă acidulată cu oțet sau cu acid citric.

Dacă ceapa urmează să fie folosită într-o supă-cremă, nu merită să vă faceți griji pentru a elimina în prealabil amăreala: aceasta va dispărea de la sine în timpul fierberii.

Dar cele mai tradiționale metode de eliminare a amărelii sunt opărirea în apă fierbinte, prăjirea, călirea.

Cu ajutorul apei clocotite

Pentru a face ceapa să nu fie amară, de cele mai multe ori gospodinele o opăresc – adică o stropesc cu apă clocotită. Această metodă era folosită și de bunicile noastre, este simplă, fără bătăi de cap și nu necesită produse suplimentare.

Cel mai simplu mod de opărire este să stropiți cu apă clocotită direct din ibric ceapa tăiată, pusă într-o strecurătoare. După acest duș fierbinte, oferiți-i și un duș rece – adică stropiți-o cu apă rece de la robinet.

Dar există și o metodă mai corectă de opărire. Trebuie să aduceți apa la fierbere într-o cratiță, să stingeți focul sub ea și să turnați ceapa tăiată în apa clocotită. După un minut, scurgeți apa cu ajutorul unei strecurători, iar ceapa răciți-o rapid într-un vas cu apă cu gheață. Nu este bine să o țineți în apa clocotită mai mult timp, leguma s-ar putea găti ușor la exterior.

Ceapa preparată astfel va căpăta un gust mai blând, nu va mai fi amară și se va potrivi bine într-o salată de castraveți proaspeți, roșii și ardei gras dulce.

Dar această metodă de a scăpa de amărăciune are și un dezavantaj semnificativ – o astfel de legumă nu va mai fi crocantă și suculentă.

Pentru ca ceapa să nu devină fadă în timpul îndepărtării amărăciunii cu apă clocotită, unele gospodine folosesc și oțet: pun ceapa tăiată imediat după ce au opărit-o cu apă rece și o lasă un sfert de oră. Folosesc leguma după ce au scurs oțetul.

Există o metodă care combină atât apa clocotită, cât și oțetul. Trebuie să tăiați ceapa în rondele. Într-o cratiță, dizolvați 3 lingurițe de zahăr tos și jumătate de linguriță de sare într-un pahar cu apă. Imediat ce apa începe să fiarbă, adăugați 50 ml de oțet, opriți focul și turnați ceapa. Lăsați-o să stea în apa clocotită cu oțet timp de 5 minute, apoi scurgeți lichidul cu ajutorul unei strecurători, iar ceapa clătiți-o cu apă rece.

Leguma pregătită astfel se potrivește cel mai bine cu preparatele calde și reci din pește.

Prin prăjire

Prin prăjire se poate elimina amărăciunea din ceapa care urmează să fie folosită ca gustare de sine stătătoare – de exemplu, la bere. Pentru a pregăti o ceapă gustoasă, trebuie să preparați uleiul pentru prăjire, amestecând în părți egale unt topit cu ulei de floarea-soarelui sau de măsline.

Amestecul de uleiuri trebuie încins pe foc, obligatoriu într-o tigaie adâncă, deoarece va spuma atunci când se introduce produsul. Ceapa, înainte de prăjire, se taie în rondele nu prea subțiri sau în jumătăți de rondele, cu grosimea de aproximativ 3 mm. Se pot înmuia pentru scurt timp în vin alb sec înainte de prăjire, apoi se tăvălesc în făină. Nu este obligatoriu, dar această gustare va fi mult mai gustoasă și mai interesantă decât ceapa simplu prăjită. Cu grijă, încercând să nu vă ardeți, așezați rondelele în uleiul pentru prăjire; nu puneți prea multe, ele trebuie să plutească liber în uleiul încins. Iar pentru ca procesul să se desfășoare uniform și uleiul fierbinte să ajungă la fiecare centimetru de ceapă, leguma trebuie amestecată.

Prăjiți bucățile până devin aurii, apoi scoateți-le pe un prosop de hârtie pentru a elimina excesul de ulei.

Cu ajutorul sării

Există încă o metodă simplă și ieftină de a scăpa de amărăciunea cepei. Ajută sarea de bucătărie obișnuită. Luați o lingură de sare, dizolvați-o într-un pahar cu apă și turnați lichidul obținut peste ceapa tăiată în prealabil în bucățele mici sau în jumătăți de rondele. Cu cât leguma este tăiată mai mărunt, cu atât mai repede va dispărea amărăciunea. Pentru o ceapă tăiată mărunt, sunt suficiente 10 minute. După acest timp, clătiți cu apă rece de la robinet.

Prin călire

De asemenea, se poate face ceapa neamară prin călire – adică prin încălzire în tigaie. Trebuie tăiată ceapa așa cum cere preparatul în care va fi folosită: în bucățele mici, jumătăți de rondele sau rondele – și pusă în tigaia cu ulei vegetal, unde se ține puțin pe foc. Este necesar ca ceapa să devină translucidă, dar să nu se prăjească. Pentru aceasta, procesul trebuie să se desfășoare cu amestecare frecventă. Între amestecări, tigaia trebuie acoperită cu un capac.

O astfel de ceapă își dezvăluie deosebit de bine calitățile gustative și aroma în salatele calde cu carne sau ciuperci.

Cum să eliminați amăreala din ceapa verde

Frunzele verzi de ceapă sunt considerabil mai fragede decât ceapa obișnuită, așadar trebuie tratate mult mai delicat. Ele nu vor suporta opărirea cu apă clocotită – se vor găti foarte repede, își vor pierde aroma, gustul lor va deveni cu totul altul, culoarea va avea de suferit, și se va distruge o parte semnificativă din vitamina C conținută în frunzele verzi. Prin urmare, pentru eliminarea amărăciunii sunt necesare alte metode.

Când ceapa verde este tăiată, trebuie să o zdrobiți ușor cu un zdrobitor de cartofi sau cu un sucitor, iar dacă nu aveți, pur și simplu cu mâinile. După aceea, stropiți cu o cantitate mică de unt topit. Pentru a o adăuga într-o farfurie de supă, într-o salată caldă de carne sau la cartofi, carne sau pește, ceapa verde este bună și în această formă. Pentru a o folosi într-o salată de castraveți proaspeți și roșii, firicelele se clătesc mai bine cu apă călduță.

Cum să eliminați amăreala din ceapa roșie

Ceapa roșie rareori este amară; cel mai probabil, acest lucru se întâmplă din cauza lipsei de udare sau a îngrășămintelor fosfatice. Cu o agrotehnică de calitate, soiurile roșii conțin de obicei puține uleiuri esențiale și mulți zaharuri, de aceea sunt cultivate în principal pentru salate. Într-un preparat cald, această legumă își pierde rapid culoarea frumoasă și devine gri-murdar. Din același motiv, nu trebuie tratată cu apă clocotită.

Prin urmare, dacă totuși ceapa roșie pare amară, pentru a scăpa de amărăciune trebuie să o înmuiați timp de 10 minute, fie în apă sărată (o lingură de sare la un pahar de apă), fie în apă cu adaos de acid citric (jumătate de linguriță la un pahar de apă).

De asemenea, este posibil să marinați ceapa roșie – culoarea ei nu va avea de suferit, dimpotrivă, va deveni mai strălucitoare și mai interesantă, iar pulpa în sine va avea un gust mai profund și va dobândi o plăcută picantitate.

Cum să marinați ceapa pentru a elimina amăreala

Marinarea elimină eficient amărăciunea din ceapă, aceasta devenind mai aromată, mai picantă și mai suculentă. Marinatele pot fi preparate atât cu oțet, cât și fără.

Cu oțet

Pentru un pahar de oțet sunt necesare câte o linguriță de zahăr, sare și ulei vegetal. Amestecați ingredientele până la dizolvarea substanțelor solide și puneți ceapa în marinada obținută timp de o jumătate de oră. Oțetul nu trebuie să fie foarte concentrat; tăria lui nu poate depăși 3%. Oțetul de 9% cumpărat din magazin trebuie diluat cu apă în proporție de 1:3.

Nu trebuie să clătiți ceapa după ce a fost scoasă din marinată. O puteți folosi imediat în salate, pentru a orna hering filetat sau alte aperitive.

Fără oțet

1. Ca marinată se poate folosi suc de lămâie pur, proaspăt stors din fruct. Cât să luați se stabilește în funcție de cantitatea de ceapă tăiată. La suc se poate adăuga o linguriță de zahăr. În această marinată, înmuiați ceapa tăiată timp de o jumătate de oră. Sucul va elimina perfect amărăciunea și iuțeala cepei, rămânând în același timp la fel de aromat și acid cum a fost la început, fără nicio picătură de amărăciune sau miros de ceapă. Acest suc, după ce a fost scos ceapa, poate fi folosit, dacă este necesar, ca bază pentru un dressing de salată.
2. Puneți ceapa tăiată într-un bol (de preferință din sticlă sau ceramică), adăugați o jumătate de linguriță de sare și o linguriță plină de zahăr, presărați 10–12 cristale de acid citric și turnați o lingură de suc de lămâie. Adăugați în bol puțină apă fiartă și răcită, astfel încât să acopere toată ceapa. Amestecați. Dacă doriți, puteți pipera marinada și adăuga ierburi aromatice. Lăsați ceapa în această soluție timp de 30–40 de minute, apoi scurgeți lichidul, clătiți leguma cu apă rece și folosiți-o pentru salată.
3. Pentru a elimina amărăciunea din ceapa destinată pregătirii frigăruilor, puteți folosi chefir. Este adevărat că va dura mai mult timp decât la marinarea cu oțet sau acid citric, deoarece acțiunea chefirului este mult mai blândă. Amestecați un pahar de chefir într-un bol cu o jumătate de linguriță mică de sare și ierburi aromatice, puneți ceapa tăiată rondele în acest amestec și amestecați. Lăsați la marinat timp de o oră, după care clătiți leguma sub jet de apă rece.
4. O altă metodă simplă de marinare a cepei este înmuierea în suc de roșii. Dar sucul cumpărat din cutie nu este potrivit, deoarece conține mulți aditivi nenaturali și zaharuri. Cel mai bine este să stoarceți sucul din roșii din propria grădină; pentru aceasta, puteți pur și simplu să treceți roșia prin mașina de tocat carne, fără a fi nevoie să îndepărtați semințele. Tăiați ceapa în rondele sau semicercuri (bucățile mai mici vor fi dificil de scos din suc). Turnați un pahar de suc într-un bol, adăugați o linguriță de sare, piperați și adăugați condimente. Puneți ceapa în bol, amestecați cu sucul și lăsați la marinat timp de 40 de minute. Când timpul indicat a expirat, scoateți leguma cu o spumieră, clătiți și folosiți în salată sau ca adaos la preparatele din pește sau carne.

Soiuri dulci de ceapă

Ceapa dulce nu este chiar dulce în sensul obișnuit. În esență, este o ceapă obișnuită, dar cu un gust mai blând, lipsit de ascuțime, amărăciune și iuțeală pronunțată. De asemenea, face ochii să lăcrimeze, dar nu la fel de intens ca rudele sale iuți și semi-iuți. Și asta pentru că soiurile dulci conțin mai puține uleiuri esențiale care conferă iuțeală și conțin sulf. De asemenea, au mai puține fitoncide, care creează o barieră de protecție împotriva microbilor și virușilor atunci când se consumă ceapă. Dar în ceea ce privește conținutul de vitamine, căpățânile dulci nu sunt mai prejos decât cele iuți.

Lista cepei dulci este dominată de soiuri cu coaja exterioară și pulpa de culoare albă sau roșie. Forma bulbului este cel mai adesea alungită, ovală.

Cu cât ceapa conține mai mult zahăr, cu atât este mai puțin iute și amară, de aceea este mai potrivită decât alte soiuri pentru prepararea salatelor.

Arpagic
Primul care apare la începutul primăverii este arpagicul – această specie este perenă. Dacă abordăm strict clasificarea botanică, este mai degrabă o plantă erbacee perenă care, în zona centrală a Rusiei, ne încântă cu verdeața sa tânără și proaspătă de la începutul lui aprilie și pe tot parcursul lunii mai – până la primele recolte de ceapă adevărată. Poporul i-a dat încă câteva nume, de aceea este cel mai adesea cunoscut ca ceapă tăiată, ceapă de tufă sau ceapă siberiană.

„Cu tufă” i se spune pentru că nu crește în bulbi individuali, ci în colonii mici, destul de dense. Nu se scoate întreg din pământ, ci se taie doar verdeața, de unde și numele arpagic – în traducere din germană înseamnă „ceapă tăiată”.

Verdețurile sale sunt atât de fine și fragede, încât cel mai bine este să fie consumate proaspete, fără a fi supuse tratamentului termic. În schimb, primele salate de primăvară, datorită arpagicului, sunt pline de vitaminele atât de dorite, fără cel mai mic semn de amărăciune. Mai târziu, această ceapă devine foarte decorativă, producând zeci de inflorescențe rotunde, de culoare albă sau violetă.

Deși această ceapă este considerată perenă, este mai bine să-i reînnoiți plantațiile fie anual, fie o dată la doi ani, scoțând-o din pământ, împărțind-o în grupuri mici și replantând-o – din cauza aglomerării într-un smoc mare și dens, bulbii încep să se împingă unii pe alții mai aproape de suprafața solului și pot îngheța într-o iarnă aspră.

Ceapă eșalotă
De îndată ce perioada arpagicului se încheie, imediat ajunge pe masă verdeața proaspătă a cepei eșalote. Acest tip de ceapă este larg răspândit în bucătăria franceză, renumită pentru rafinamentul său, și este apreciată tocmai pentru lipsa mirosului puternic și a amărăciunii.

Poporul mai numește eșalota „ceapă de familie”, „ceapă cuibărită” sau „ceapă de patruzeci de dinți” – pentru că dintr-un singur bulb crește o întreagă familie – până la 20–25, poate chiar mai mulți bulbi, fiecare oferind un mănunchi de pene fragede. Dimensiunea medie a bulbului de eșalotă este de la 1 cm la 3 cm în diametru.

Spre deosebire de arpagic, aceasta este o ceapă anuală, se plantează fie toamna târziu, fie primăvara devreme, chiar și în pământ abia dezghețat. Rezistă bine înghețurilor, nu formează tulpini florale și dă destul de repede prima recoltă.

Eșalota este mult mai rezistentă la tratament termic decât arpagicul, de aceea este potrivită nu doar pentru salate, ci se pune și în felurile întâi și în cele secunde.

Dar și printre ceapa obișnuită, cu bulbi de dimensiuni normale, există destule soiuri care conțin mulți zaharuri și, prin urmare, nu necesită un tratament suplimentar pentru a elimina amărăciunea.

De obicei, bulbii soiurilor dulci sunt mai mari și mai cărnoși decât cei iuți și semi-iuți, și se coc mai devreme, deși în ansamblu printre ele există ceapă atât de maturare timpurie, cât și medie și târzie.

Din soiurile cu culoare roșie, se disting prin deosebita lor finețe Bagrovîi Mec, Retro, Kampillo, Greitful și Ciornîi Prinț, deși în grădinile grădinarului obișnuit predomină Red Baron. Dintre cele mai populare soiuri albe, merită menționate Cometa, Globo și Spaniol 313.

Nu orice soi dulce poate crește la toate latitudinile. De pildă, oricât s-au străduit grădinarii din regiunea Moscovei să cultive soiul Ialtinski, adus ca suvenir din Crimeea, din această încercare nu a ieșit nimic bun – nu există o recoltă normală, iar bulbii crescuți în zona de mijloc sunt cu mult inferiori, la gust, celor sudici.

În general însă, printre soiurile dulci există unele care pot suporta destul de bine înghețurile târzii de primăvară și sunt destul de nepretențioase.

1. Cometa – dacă vrem să fim exacți, nu este un soi, ci un hibrid. Aparține cepei de salată universale. Are un aspect plăcut și este ușor de cultivat, deoarece a fost adaptat pentru diferite latitudini, inclusiv se dezvoltă normal în zona de mijloc a țării și se caracterizează prin rezistență la bolile fungice – putregaiul roz și fuzarioza. Bulbul este alb, solzii sunt suculenți și se lipesc strâns unul de celălalt. Recolta poate fi strânsă la 3,5–4 luni după apariția primilor lăstari, dar Cometa, ca toate soiurile dulci, nu se păstrează foarte mult timp – cel mult șase luni, așa că este mai bine să consumați ceapa înainte de sărbătorile de Anul Nou, ca să nu se strice. Poate fi folosită atât în salate, cât și supusă tratamentului termic, adică adăugată în orice fel de mâncare întâi sau al doilea, precum și în garnituri.
2. Spaniol 313 – acest soi cu maturare târzie este cultivat în multe regiuni – de la sudul Moldovei până în regiunea Moscovei. În zonele mai nordice nu dă recolte constante și bogate în câmp deschis, dar poate fi cultivat în sere. Este tot un soi alb, cu bulb dens și suculent, dar este puțin mai iute decât Cometa. În scopuri culinare, este mai bine să fie folosit proaspăt, fără tratament termic.
3. Globo – un altul dintre cele mai bune soiuri albe de ceapă, aparținând soiurilor cu maturare târzie. Este apreciat nu doar pentru nivelul ridicat de rezistență la bolile fungice tradiționale pentru această legumă, ci și pentru pulpa suculentă și lipsa mirosului caracteristic de ceapă. În plus, Globo se păstrează destul de bine și se remarcă prin dimensiunea mare a bulbului – până la 800 de grame.
4. Campillo – ceapă roșie cu maturare medie, se recoltează la sfârșitul lunii august. Este pretențioasă față de fertilitatea solului, de soare și de cantitatea suficientă de umiditate. În gustul dulce și delicat se simte o ușoară notă iute. Bulbii au o nuanță ușor violetă. Dar pigmentul roșu nu pătează mâinile și nu lasă urme pe veselă. Poate fi păstrată mai mult decât soiurile dulci obișnuite – până la 7–8 luni.
5. Red Baron – această ceapă este cultivată în aproape fiecare a doua grădină. A fost îndrăgită de grădinari datorită nepretențiozității, productivității ridicate și gustului intens, care se potrivește perfect cu frigărui și salată. Totodată, este ușor de folosit, deoarece fiecare bulb este destul de mic, putând fi folosit dintr-o dată, fără să vă gândiți unde să puneți resturile. Recolta de Red Baron, uscată corect, poate rezista până la începutul lunii februarie, însă trebuie răsfoită periodic pentru a îndepărta exemplarele nepotrivite pentru păstrare ulterioară.
6. Candy este o varietate hibridă de ceapă dulce galbenă. Nu se remarcă doar prin gustul dulce, dar este și foarte timpurie – se coace în mai puțin de trei luni după plantare și în două luni și jumătate după primele răsaduri. Agrotehnica sa este simplă, Candy nu necesită o atenție deosebită, deoarece este foarte nepretențioasă. Cele mai mari recolte ale sale sunt obținute de grădinarii din regiunile sudice, deși este potrivită și pentru cultivarea în zona de mijloc. Dar o astfel de ceapă nu se păstrează mult timp – maximum șase luni, și acesta este, probabil, singurul său dezavantaj. Candy are solzi exteriori foarte subțiri și delicate, care se îndepărtează foarte ușor, iar în interiorul bulbul este alb și suculent. Această ceapă este perfectă atât ca variantă de salată – adică pentru consumul în stare proaspătă, cât și ca ingredient pentru preparate calde.

Nu toate soiurile enumerate sunt potrivite pentru Siberia și regiunile situate la nord de Moscova – acolo unde condițiile naturale limitează posibilitățile grădinarilor. Dar și pentru ele există soiuri de ceapă dulce care pot da recolte și într-un mediu nu foarte favorabil.

1. Sibirski odnoletni – numele acestui soi vorbește de la sine, este zonat pentru Siberia și, prin urmare, rezistent la iarnă, adică este capabil să suporte atât înghețurile de întoarcere de primăvară, cât și frigul de la sfârșitul verii. De obicei, reușește să se coacă înainte de apariția frigului și a ploilor, deoarece este un soi timpuriu. Se remarcă printr-o bună capacitate de păstrare, poate fi păstrat până în aprilie. Nu se poate spune că Sibirski este un soi absolut dulce, în gust există totuși o ușoară notă picantă.
2. Bessonovski – un soi cunoscut de mult timp nu numai de siberieni, ci și de grădinarii din zona Moscovei. Are bulbi nu prea mari, cu solzi exteriori galbeni, dulci la gust și, în același timp, picante, ușor iuți – ca atare, nu are un gust amar pronunțat. Poate fi păstrat aproximativ 9 luni.
3. Strigunovski – unul dintre cele mai vechi soiuri rusești. Poate că locuitorilor din sud sau din zona de mijloc li se va părea ușor iute, dar pentru condițiile Siberiei poate fi considerat practic dulce. Bulbul este galben la exterior, solzii exteriori sunt rezistenți, în interior pulpa este albă, densă și puțin suculentă. Soiul este destul de rezistent la secetă. Strigunovski se coace rapid, se păstrează maximum 6 luni.