Para: proprietăți benefice și contraindicații

Para fragedă, suculentă și dulce este folosită intens în gastronomie, fiind un preparat rafinat și plăcut pentru fiecare zi. Fructul este foarte benefic și, încă de la descoperirea sa, a fost utilizat intens în medicină. Datorită gustului său excelent, chiar și Homer, în marea sa operă «Odiseea», a numit para darul zeilor. Inițial, fructele proveneau din Asia, dar erau cunoscute încă din cele mai vechi civilizații ale Mesopotamiei, iar pe vremea Greciei Antice erau cultivate în Europa. Para poate fi consumată proaspătă, conservată, sub formă de suc, fiartă în compoturi, coaptă sau supusă altor tratamente termice.

Ce este mai benefic: para sau mărul

Acestea sunt două fructe asemănătoare, care sunt adesea folosite în aceleași rețete. Cu toate acestea, este pur și simplu imposibil să alegeți un lider clar. Este ideal să folosiți în dietă atât mere, cât și pere, cu atât mai mult din punct de vedere gustativ ele se completează perfect una pe cealaltă.

Un măr mediu (distribuția vitaminelor și mineralelor depinde serios de soi) are puțin mai multe vitamine, în special A, E, B5 și B6. Dacă ne uităm la calorii, diferența este minimă – 52 față de 57 pentru pară la 100 g. Totuși, un măr copt are mai multe fibre alimentare benefice pentru organism decât o pară similară. De asemenea, trebuie avut în vedere că soiurile mai acrișoare, cele mai benefice, pot stimula apetitul atunci când sunt consumate crude.

Para are o compoziție minerală bogată, și anume fier, calciu, potasiu, cupru, zinc. Și avantajul este foarte semnificativ. Dintre vitamine, un avantaj semnificativ îl au K – cu peste 100% față de măr, și B3. Dacă ne uităm la restul compoziției, atunci, la egalitate de grăsimi nocive, para are o cantitate semnificativă de acizi grași mono- și polinesaturați, care sunt extrem de benefici.

Mărul are, fără îndoială, mai multe vitamine și fibre alimentare benefice. Para, în schimb, posedă o mulțime de micro- și macroelemente, fiind un furnizor important de vitamina K, precum și de acizi grași poli- și mononesaturați.

Compoziția și conținutul caloric

Trebuie de înțeles că nu există o compoziție universală pentru pară. Prezența vitaminelor și mineralelor este influențată de locul de creștere, saturația solului, soiul concret. În medie, la 100 g de pară se conțin:

• calorii – 57 kcal;
• carbohidrați – 15,22 g;
• grăsimi – 0,14 g;
• proteine – 0,36 g;
• cenușă – 0,32 g;
• apă – 83,86 g.

În mod separat, trebuie evidențiat conținutul de aproximativ 9 g de zaharuri din fructe și 3 g de fibre. Printre vitamine, micro- și macroelemente se regăsesc:

• vitamina K – 4,4 mcg sau 3,9% din necesarul zilnic;
• vitamina B3 – 0,2 mg;
• vitamina C – 4,3 mg;
• vitamina E – 0,1 mg;
• calciu – 9 mg;
• potasiu – 116 mg sau 3% din norma zilnică;
• cupru – 0,1 mg sau 9% din necesarul zilnic;
• mangan – 0,2 mg;
• magneziu – 7 mg;
• fier – 0,2 mg;
• fosfor – 12 mg;
• zinc – 0,1 mg.

Beneficiile perei

Beneficii generale

Para este folosită în mod activ și în diete. Este un produs cu puține calorii și, în același timp, foarte gustos, care întărește organismul. Prezența numeroaselor elemente, a acizilor grași polinesaturați și mononesaturați, precum și a vitaminei K face din pară un remediu universal care acoperă necesitățile organismului.

O substanță specială – arbutina – are un efect antibacterian ușor, de aceea para poate fi inclusă cu succes în diete în cazul diferitelor afecțiuni de natură bacteriană.

O combinație bună de substanțe și zaharuri elimină arsurile la stomac. Nutriționiștii recomandă consumul perei dimineața în cazul afecțiunilor hepatice și al gastritelor.

Potasiul, împreună cu vitaminele, are un efect benefic asupra sistemului cardiovascular. De asemenea, s-a remarcat rolul pozitiv în normalizarea activității tractului gastrointestinal, în eliminarea proceselor stagnante din intestine și în restabilirea tranzitului intestinal normal.

Pentru femei

Para este un fruct hrănitor extrem de ușor de digerat. Se integrează perfect în orice dietă, previne riscul de a renunța, potolește excelent pofta de a mânca ceva dulce și dăunător. Substanțele speciale – quercetinele – sunt antioxidanți excelenți, însă pentru aceasta este necesar să consumați para cu coajă, deoarece exact acolo se află 82% din această substanță.

Fructul este hipoalergenic, iar femeia îl poate consuma fără grijă chiar și în timpul sarcinii și alăptării.

Pentru bărbați

În China antică, para era considerată un simbol al longevității. Și acest lucru nu este lipsit de temei. Cantitatea mare de potasiu și minerale susține excelent sistemul cardiovascular, deosebit de vulnerabil la bărbați.

Uleiurile esențiale și fibrele alimentare ajută la eliminarea consecințelor ospățului de ieri. Ele stimulează procesele digestive și previn fenomenele de stagnare. Nutriționiștii recomandă consumarea unei pere dimineața după sărbătoare.

Pentru bărbații care doresc să-și mențină silueta, se recomandă organizarea de zile cu pere o dată la două săptămâni. Într-o astfel de zi, trebuie consumate doar pere și produse cu un conținut predominant de acest fruct.

În timpul sarcinii

Para este indicată pentru consum în timpul sarcinii, dar nu pe stomacul gol. Astfel, se reduc manifestările toxicozei; s-a constatat o scădere a plângerilor privind constipația și tulburările stomacale.

Complexul de vitamine influențează benefic calitatea sângelui, în special vitaminele B3 și B9. Acest lucru este deosebit de important pentru organismul femeii însărcinate. Fructul este complet hipoalergenic și nu prezintă niciun pericol pentru făt.

În timpul alăptării

Mamei care alăptează i se recomandă să consume de la 1 la 3 fructe pe zi, cu intervale zilnice pe parcursul săptămânii. Para se integrează excelent în dietă; ea asigură organismul și laptele cu mineralele necesare.

Influența semnificativă a factorului de întărire generală și normalizarea funcționării digestive, ceea ce îmbunătățește calitatea vieții și reduce diverse riscuri pentru lactație. Cu toate acestea, studiile nu au confirmat o creștere a producției de lapte în urma dietelor cu pere.

Pentru copii

Para este un fruct dorit de orice copil. Se poate administra începând cu luna a 8-a, inițial sub formă de piure și nu mai mult de 20–30 g. După un an, se pot prepara pere coapte în bucăți.

Potasiul și vitaminele din complexul B întăresc sistemul cardiovascular al copilului, eliminând riscul de a dezvolta anemie infantilă. De asemenea, se recomandă administrarea perelor sub formă de piure, suc călduț sau compot, ca terapie de susținere în infecțiile virale respiratorii acute.

Pentru slăbit

Este un produs indispensabil pentru cei care doresc să slăbească. Para se integrează bine în orice dietă, fiind un aliment cu puține calorii și extrem de benefic în general pentru organism.

Există și utilizări speciale pentru curățarea organismului. De exemplu, se introduc zile speciale cu pere o dată sau de două ori pe săptămână, când se consumă numai pere în diverse forme. În celelalte zile, consumul fructului seara va încărca tractul digestiv cu muncă și va preveni acumularea de grăsimi. Para la micul dejun stimulează digestia pentru întreaga zi, asigurând o mai bună absorbție a tuturor alimentelor ulterioare.

Beneficiile perelor uscate și deshidratate

Fructele proaspete sunt sezoniere, se păstrează prost și necesită conservare sau uscare. Deshidratarea și uscarea nu modifică practic compoziția inițială. Se pierd doar câteva vitamine din complexul B. În schimb, un astfel de produs poate fi folosit tot anul, înmuiat în băuturi, fiert în compoturi sau adăugat în alte preparate.

Datorită concentrației generale mai mari la 100 g, para uscată și deshidratată are un efect diuretic, expectorant și antipiretic mai pronunțat. De asemenea, astfel de fructe, deși stimulează sistemul digestiv, cresc ușor aciditatea sucului gastric și au o ușoară proprietate constipantă. Prin urmare, persoanele care suferă de constipație ar trebui să le consume cu precauție.

Decocturile din pere deshidratate au fost folosite din cele mai vechi timpuri pentru combaterea nervozității excesive și a insomniei. Cu toate acestea, mecanismele specifice de acțiune nu au fost încă elucidate.

Cum se usucă

Uscarea perelor este destul de simplă, deoarece coaja nu trebuie îndepărtată. Trebuie selectate fructe coapte, dar nu prea coapte, fără deteriorări majore sau zone de putrezire. Perele mici pot fi uscate întregi. Cu toate acestea, tipul de tăiere este arbitrar. Se pot tăia în jumătăți, în trei părți, felii sau rondele.

Uscarea se face în cuptor la o temperatură de 55–60 de grade. Pe tavă trebuie așezate feliile sau perele întregi într-un singur strat uniform. Din punct de vedere al timpului, va dura 12–18 ore. O temperatură mai mare este permisă, dar doar în fazele finale. Altfel, sucul va începe pur și simplu să fiarbă, feliile își vor pierde aspectul și vor începe să se crape.

Este posibil tipul clasic de uscare la soare. Trebuie să așezați perele sau feliile pe un grătar și să le plasați într-un loc însorit bine ventilat. În apartament se poate folosi balconul. Uscarea durează două zile însorite și încă două zile într-un loc bine ventilat, dar întunecat sau umbrit.

Beneficiile frunzelor de pară

Adesea totul se concentrează în jurul fructelor, iar restul este nemeritat uitat. Totuși, frunzele de păr sunt extrem de benefice. Ele conțin semnificativ mai multe vitamine, inclusiv vitamina C, posedă substanțe antiseptice, motiv pentru care anterior se recomanda să beți ceai din frunze de păr în caz de răceală și angină.

Frunzele tinere au multe fungicide, este un medicament antimicotic natural excelent. Tocmai el este adăugat în multe unguente. Din astfel de frunze se poate face o pastă și se poate unge pe zonele afectate ale corpului.

Este benefic sucul de pară?

Marele medic roman antic Galen prescria sucul de păr în caz de febră. Patricienii îl beau la ospețe. Este extrem de plăcut la gust, ușor revigorant și răcoritor, ușor de asimilat de către organism, de aceea este indicat în diverse afecțiuni ale stomacului și intestinelor.

Sucul de păr furnizează organismului vitamine, acizi grași polinesaturați și mononesaturați, precum și minerale. Uleiurile esențiale ajută la combaterea infecțiilor, reduc intensitatea inflamației. De asemenea, sucul stimulează sistemul digestiv, eliminând efectele de stagnare și atenuând toxicozele.

Cum se prepară

Obținerea sucului de păr este o sarcină destul de dificilă. Ideal ar fi să aveți un storcător. Acolo totul este ușor, este suficient să mărunțiți fructele, să le puneți în aparat și să obțineți suc proaspăt și aromat. De la 1 kg de pere se obține aproximativ 600 ml de lichid la stoarcerea casnică. Totuși, sucul proaspăt trebuie băut imediat. Dacă este necesară păstrarea, atunci este necesară sterilizarea timp de 20 de minute, se poate direct în borcan.

Când nu aveți storcător, puteți folosi un blender sau o mașină de tocat, dar va necesita mai mult efort, iar randamentul sucului va fi mai mic. Trebuie să mărunțiți fructul într-un piure omogen. Apoi turnați piureul într-un tifon împăturit de 6-8 ori și, așezând o sită, stoarceți sucul. Cel mai bun rezultat se obține prin metoda de răsucire, astfel se poate atinge efortul maxim. Randamentul sucului variază de obicei în jurul a 500 ml de la 1 kg.

Para în medicină

Medicina modernă recomandă fără echivoc includerea perelor în lista produselor recomandate. Totuși, fructul este considerat exclusiv ca fiind util în diete, dar nu terapeutic.

Medicina populară folosește semințele de pere pisărite în lupta împotriva viermilor intestinali. Frunzele mărunțite pot trata dermatitele și afecțiunile fungice. Un compot special ameliorează simptomele prostatitei și ale litiazei renale. Fructele coapte erau folosite în tuberculoză.

În cazul diabetului zaharat

Para este întotdeauna inclusă în dieta pacienților cu diabet de orice tip. Pentru asimilarea produsului nu este necesară insulina, de aceea este extrem de ușor pentru organism. În același timp, fructul posedă o mulțime de substanțe utile și vitamine.

În lupta împotriva excesului de greutate și a edemelor, se recomandă să beți suc de păr, câte 70–100 ml, cu o jumătate de oră înainte de masă. Aceasta stimulează sistemul digestiv și are un efect diuretic ușor.

Important: indicele glicemic al perei — 38 de unități.

Pentru pancreatită

Se permite includerea perelor în dietă. Aceasta permite diversificarea alimentației, fără a suprasolicita pancreasul, deoarece fructul proaspăt este asimilat în doar 40 de minute.

Totuși, există și contraindicații serioase. Para conține carbonat de calciu, cutină și silice, iar în anumite evoluții ale bolii, aceste elemente pot complica grav starea. De aceea, para este introdusă în dieta pentru pancreatită doar sub supravegherea medicului.

Pentru gastrită

Boala necesită diagnosticare. Para are proprietatea de a crește aciditatea și agravează starea în anumite forme de gastrită. Dacă medicul aprobă includerea în dietă (de obicei în cazul evoluției cronice sau hipoacide a bolii), atunci se recomandă consumul de pere coapte și fără coajă.

Pentru intestine

Para are un efect stimulant asupra întregului intestin. Sucurile și compoturile au un efect astringent, ele constipă ușor, iar la consumul sistematic pot provoca constipații.

Perele proaspete sau coapte au un efect ușor laxativ. De asemenea, ele furnizează organismului fibrele alimentare necesare, ceea ce duce la normalizarea scaunului.

Pentru constipație

Nu se recomandă consumul de sucuri și orice forme de pere fără pulpă. Este un remediu slab, dar totuși constipant, adică va agrava doar situația.

Este permis consumul de pere proaspete sau coapte, dar de preferat în cantități mici și în combinație cu fructe sau fructe de pădure cu efect laxativ evident, de exemplu, prune uscate.

Cercetările moderne arată că consumul sistematic de pulpă de pere normalizează funcția intestinală și elimină constipațiile cronice cauzate de procese stagnante și peristaltism slab.

Pentru gută

Para face parte din dieta clasică nr. 6, care este prescrisă pentru gută. Este un produs ușor și sănătos, care diversifică alimentația și are un efect tonic general. Cu toate acestea, după cum au arătat cercetările medicale moderne, consumul regulat și sistematic de pere în diferite forme nu a influențat harta plângerilor și calitatea generală a vieții pacienților.

Pentru colită

Este interzis consumul de pere crude. Fibrele grosiere vor irita pereții intestinali și vor duce la agravarea stării. Medicul, pe baza unei diagnostici obiective, poate include în dietă pere coapte, fierte sau înăbușite în cantități mici. Sucurile și compoturile nu conțin fibre, deci pot fi adăugate liber în alimentație.

Pentru ficat

Acizii organici au o ușoară stimulare a rinichilor și ficatului. De aceea, para poate fi inclusă în dietele pentru anumite boli hepatice. De asemenea, ea atenuează bine manifestările exceselor de ieri. Cu toate acestea, în cazul bolilor grave, decizia privind forma, cantitatea și includerea perei în dietă trebuie luată de medic.

Pentru hemoroizi

Nu se recomandă consumul de sucuri și compoturi, ele vor duce la întărirea maselor fecale, ceea ce înseamnă că hemoroizii vor fi mai puternic traumatizați.

Pulpa proaspătă sau coaptă este indicată pentru consumul sistematic, conține fibre alimentare și are un efect general normalizator. Cu toate acestea, dieteticienii elaborează meniuri speciale pentru hemoroizi, unde fructul este asociat cu fructe sau fructe de pădure cu efect laxativ evident.

Pentru colecistită

Diagnosticarea este obligatorie. În general, efectul stimulant al perei este redus, însă este posibil ca tocmai acest efect să lipsească pentru a provoca o agravare bruscă a stării și o intervenție chirurgicală imediată. În cazul evoluției cronice și moderate, para este recomandată sub orice formă. Aceasta va ajuta la eliminarea arsurilor la stomac și la îmbunătățirea stării generale.

Para în cosmetică

Cosmetica modernă utilizează activ para pentru saturarea și împrospătarea vizuală a pielii. Substanțele speciale din fructe oferă un rezultat excelent pe pielea problematică a adolescenților. Frunzele sunt utilizate ca mijloc de reducere a inflamației și iritației pielii grase. Extractele de pere cu substanțe active intră în compoziția cremelor anti-îmbătrânire, nutritive și a produselor antifungice.

Pentru față

În principal se aplică măști, chiar și cele cu un singur component. Cea mai de bază pentru pielea normală, care o va hrăni, o va întineri vizual și va accelera vindecarea coșurilor, constă din piure de pere fără coajă. Amestecul trebuie aplicat pe un șervețel de tifon cu decupaje pentru ochi și plasat pe față timp de 20 de minute.

1. Procedura populară de întinerire de astăzi se realizează cu ajutorul următoarei compoziții: două linguri de piure de pere, o linguriță de ulei de migdale, puțină smântână. Se amestecă totul și se aplică pe piele, nu doar pe față, ci și pe zona decolteului sau a mâinilor. Se lasă să acționeze 25 de minute, apoi se clătește cu un decoct de mușețel, rostopască și sulfină.
2. Masca antiinflamatoare și reparatoare se prepară pe bază de o linguriță de suc de ceapă, trei linguri de piure de pere și aceeași cantitate de lapte. La amestec se adaugă o tabletă de aspirină pisată mărunt și se amestecă până la omogenizare. Se aplică pe zonele problematice ale pielii, se ține 15 minute, apoi se clătește cu apă călduță.

Pentru păr

1. Cosmetologii folosesc activ măști pe bază de pere pentru întărirea părului, eliminarea fragilității. De asemenea, datorită saturației cu vitamine și substanțe benefice, apare volumul, părul devine mai viu. O pară întreagă trebuie scufundată în apă clocotită timp de 30–40 de secunde, apoi curățată de coajă și semințe, măcinată în piure. Pentru ca amestecul să nu curgă, este necesar să se îngroașe cu o linguriță de gelatină și apoi să se aplice pe păr de la rădăcini până la vârfuri timp de 15 minute.
2. Pentru prepararea măștii reparatoare, se face piure dintr-o pară, se adaugă un gălbenuș de ou și o lingură de miere. Se amestecă totul și se aplică pe părul proaspăt spălat. Masca acționează timp de 20 de minute, apoi se clătește cu apă călduță.
3. Masca de întărire a părului se prepară pe bază de piure de pere fără coajă, un ou de găină, o lingură de ulei de brusture și suc de lămâie. Se amestecă totul bine și se aplică pe păr, iar o parte din masă trebuie masată în scalp. După 20 de minute, masca se clătește cu apă călduță.

Riscuri și contraindicații

Nu se recomandă consumul de pere imediat după alimente grase sau afumate, deoarece în acest caz vor complica serios digestia. Mai bine să așteptați 2–3 ore; o astfel de stimulare va duce la o bună digerare a alimentelor grele și la absența proceselor de stagnare.

Fructele prea coapte pot acumula acid acetic, dar concentrația sa este mică și neimportantă pentru o persoană sănătoasă.

Contraindicațiile se referă doar la anumite forme de consum. Astfel, în caz de ulcer, gastrite și colite nu se pot consuma fructe crude. În caz de constipație nu se recomandă să beți suc de pere sau compot.

Poate fi alergie la pară?

Para face parte din grupul fructelor hipoalergenice. Totuși, aceasta nu înseamnă absența totală a riscurilor. Uneori se înregistrează cazuri de alergie adevărată. De aceea, este necesar să respectați măsurile de precauție și să dați mai întâi puțin piure de pere, apoi să observați starea copilului.

Cum să alegeți și să păstrați para

Cele mai gustoase, aromate și sănătoase sunt perele coapte. Dar perioada de recoltare este destul de scurtă și se măsoară în câteva săptămâni. De aceea, este important să alegeți o pară bună și suculentă.

1. Inițial, este necesar să simțiți fructul, acesta nu trebuie să fie tare sau prea moale.
2. Uitați-vă la textură: dacă pe coajă apare o granulație vizibilă, acesta este un indicator al coacerii naturale, adică fructul s-a copt pe copac.
3. Când la codiță încep să apară pete maro – înseamnă că această pară a început deja să se strice.
4. Din păcate, nu vă puteți baza pe culoare, aceasta depinde de soi, nu de coacere. Este de dorit să cereți o bucată pentru probă sau să vă uitați la tăietură. Fructul trebuie să fie uniform dens, fără zone moi evidente. Dulceața este, de asemenea, un indicator – cu cât para este mai coaptă, cu atât este mai dulce.

Para coaptă se păstrează foarte puțin, câteva zile. Puteți cumpăra fructe necoapte, nu sunt ananas, se vor coace într-un loc întunecos și răcoros, deși vor fi mai puțin aromate decât cele care s-au copt pe copac. Para necoptă la frigider se poate coace până la două luni.

Cel mai bun mod de a păstra gustul minunat, aroma și substanțele nutritive pentru iarnă este conservarea.

Se pot congela?

Para suportă bine congelarea în orice formă – întreagă, tăiată în felii, umplută cu fructe de pădure, cu sirop și zahăr. Este suficient să spălați fructul, să-l ștergeți și să-l uscați cu un prosop, apoi să-l congelați în forma convenabilă. Singurul aspect – în prezent se recomandă utilizarea recipientelor etanșe sau a pungilor vidate, astfel încât mirosurile altor produse să nu pătrundă în pere. Puteți păstra această materie primă până la un an.

Cel mai important este să decongelați corect. Există chiar regula «Congelează rapid, decongelează încet». Nu se poate re-congela produsul, de aceea este mai bine să faceți porții mici de la început. Puneți preparatul pe o farfurie, pe raftul inferior al frigiderului. Trebuie să se dezghețe încet, o zi și jumătate până la două zile. Atunci se vor păstra forma și textura fructului.

Ce se poate pregăti din pere: rețete

Perele sunt utilizate activ în gastronomie, nu numai în cea de desert, ci și în cea de prânz. Din ele se produc o mulțime de feluri de mâncare interesante, se fac tincturi, cidru și chiar vin. Unicitatea perei constă în faptul că pe baza ei se poate crea o adevărată capodoperă culinară, în doar jumătate de oră cu un minim de efort. Iată un exemplu simplu, pentru care veți avea nevoie de:

• trei pere;
• nuci mărunțite;
• mierea;
• scorțișoară;
• aluat foietaj din magazin.

Trebuie să spălați perele și să le tăiați în jumătate. Îndepărtați miezul și codița. Presărați pulpa cu scorțișoară, apoi puneți pe o tavă. Acoperiți strâns deasupra cu aluat foietaj din magazin, înțepați-l cu o scobitoare și dați la cuptor la 180 de grade. După 15–20 de minute, delicatesa este gata. Întoarceți, presărați cu nuci și o linguriță de miere. Simplu, rapid, frumos și foarte gustos!

Dulceață

Din pere se poate face o dulceață de o savoare uimitoare. Nu este deloc dificil, fructul se combină excelent cu diverse condimente dulci, mere, citrice și multe fructe de pădure. Rețeta clasică și cea mai simplă constă din următoarele componente:

• pere – 2 kg;
• zahăr – 2 kg;
• un băț de scorțișoară, dar se poate folosi și măcinată;
• două lămâi;
• 200 ml de apă.

Este important să alegeți pere bune și gustoase, care nu trebuie să fie prea coapte sau deteriorate. Acestea pot fi tăiate cuburi sau felii mici, direct cu coaja. Puneți-le într-o cratiță sau o oală și acoperiți cu 1,5 kg de zahăr, apoi acoperiți și lăsați să stea două ore.

De la lămâie, îndepărtați coaja, apoi înlăturați coaja albă și tăiați fructele rondele, eliminând sâmburii. Puneți într-un bol, acoperiți cu zahărul rămas și lăsați 2–3 ore. Apoi puneți pe foc, turnați 200 ml de apă și aduceți la fierbere, apoi mențineți fierberea 10 minute. Direct în stare fierbinte, turnați totul în oala sau cratița cu pere și lăsați încă 4–5 ore, se poate până dimineața.

Acum este timpul să puneți întregul amestec pe foc, să aduceți la fierbere și să lăsați să fiarbă 10–12 minute, amestecând ușor. Apoi faceți din nou o pauză de 4–5 ore. În mod ideal, faceți 4 fierberi după această schemă, atunci dulceața va fi bogată și se va păstra excelent. În timpul celei de-a treia fierberi, adăugați un băț sau scorțișoară măcinată.

Se poate pune doar în borcane sterilizate, iar dulceața trebuie să fie fierbinte, direct din cratiță.

Compot

Aceasta este o conservare simplă și foarte gustoasă pentru iarnă. Compotul se poate bea, iar pulpa se poate adăuga în produse de patiserie, clătite, folosi în sosuri dulci. Pentru preparare sunt necesare:

• pere – 10 bucăți;
• zahăr – 200 g;
• apă – 2,5 l.

Se poate adăuga puțină vanilină, scorțișoară, alte fructe. De asemenea, este important să alegeți numai fructe întregi și nedeteriorate. O singură pară stricată poate strica întregul borcan.

Spălați perele și tăiați-le în bucăți porționabile, apoi puneți-le într-o cratiță și turnați apă cu zahăr. Aduceți la fierbere, apoi, reducând focul, fierbeți 20 de minute. Este suficient să amestecați o singură dată, astfel fructele nu se vor desface.

Compotul pentru păstrare se poate pune doar în borcane sterilizate. Turnarea trebuie făcută fierbinte, iar lichidul trebuie să ajungă exact până la gât, apoi închideți ermetic cu capac. Compotul răcit este gata de consum.

Vin

Vinul de casă din pere combină un gust rafinat cu o tărie moderată, se bea ușor și va fi întâmpinat cu mare interes la masa festivă. Pentru preparare sunt necesare:

• pere acre sau acrișoare-dulci – 10 kg;
• zahăr – 5 kg;
• apă – 10 l.

Se pot adăuga diverse ingrediente, suc de scoruș și lămâie, mere, vanilie, miere. Schema de preparare va rămâne neschimbată.

Pentru preparare, este mai bine să aveți un recipient special – un vas de fermentare. Pentru această proporție de ingrediente, veți avea nevoie de o damigeană de 20 l. Apa trebuie să fie curată, filtrată, dar nu fiartă; amestecați-o cu zahărul și turnați-o în recipient. Tăiați perele în felii și puneți-le în sirop. Amestecați din nou totul. Indicatorul clasic de fermentare este o mănușă medicală obișnuită cu un deget înțepat. Se pune pe gâtul recipientului, de aceea este mai bine să folosiți damigene mari.

Condițiile externe sunt cele mai importante. Pentru a nu strica masa, trebuie să mențineți temperatura între 19 și 24 de grade. Procesul de fermentare va dura o lună sau mai mult. Imediat ce totul se liniștește, mănușa se dezumflă. Aceasta înseamnă că puteți filtra lichidul în sticle de vin pentru păstrare îndelungată. Vinul tânăr de pere poate fi consumat imediat, dar cunoscătorii recomandă să îl lăsați să se maturizeze încă 2–3 luni în pivniță.

Cidru

O băutură blândă, foarte aromată și ușor alcoolizată poate fi preparată din pere chiar acasă. Va fi nevoie de timp pentru fermentarea naturală, însă toate operațiile sunt elementare. Sunt necesare doar ingredientele de bază:

• pere – 8 kg;
• zahăr – 1,3 kg;
• stafide – 50 g.

Puteți experimenta cu rețeta, adăugând diverse condimente și ingrediente.

Este mai bine să alegeți pere din soiuri acrișoare sau dulci-acrișoare, cu o structură moale a fructului. Îndepărtați partea cu semințe și codița, tăiați-le în sferturi pentru mașina de tocat sau blender și obțineți o pastă omogenă.

Adăugați zahărul în masă și amestecați bine până la omogenizare. Acum puteți transfera compoziția în damigene sau borcane, adăugați acolo o mână de stafide și piureul de pere cu zahăr. Compoziția va fermenta, așa că trebuie să lăsați cel puțin o treime din recipient goală.

Borcanele sau damigenele trebuie acoperite cu tifon pliat în 4–5 straturi. Trebuie să așteptați fermentarea. Filtrați lichidul în alte borcane sau damigene. Strângeți toată pulpa într-o pungă de tifon și stoarceți-o bine până la ultima picătură. În continuare, lucrați doar cu lichidul – viitorul cidru. Puneți recipientele într-un loc întunecos și răcoros, de exemplu în pivniță, și lăsați-le să se macereze până la o lună și jumătate.

Când toate procesele din lichid se vor încheia, este necesar să filtrați încă o dată fracțiile de sediment și să turnați totul în sticle. Cidrul aromat de pere este gata.

Magiun

Un magiun de pere gustos și bogat – o conservă excelentă pentru iarnă. Este un desert universal; cu el puteți îndulci clătitele, îl puteți unge pe o chiflă sau îl puteți folosi ca umplutură în produsele de patiserie. Pentru prepararea magiunului tradițional de pere aveți nevoie de:

• pere de un soi potrivit – 2 kg;
• zahăr – 1 kg;
• lămâie;
• un pahar de apă.

Tăiați perele în treimi sau sferturi, îndepărtând miezul. Dacă intenționați să folosiți blenderul sau mașina de tocat pentru mărunțire, este mai bine să îndepărtați coaja; dacă ați ales metoda de trecere prin sită, atunci o puteți lăsa.

Transferați fructele tocate în cratiță, turnați apă și porniți încălzirea. Trebuie să fierbeți până când fructele devin moi. Apoi scoateți-le și măcinați-le până obțineți un piure. Puteți folosi blender, mixer, mașină de tocat sau puteți pasa prin sită metalică. Continuați să fierbeți perele încă aproximativ o oră, până când masa se reduce la jumătate. Adăugați acid citric și zahăr, amestecați și țineți încă pe foc timp de jumătate de oră. Apoi turnați în borcane sterilizate sau serviți rece.

Salată

Para face parte din numeroase salate, atât simple, cât și rafinate. De altfel, fructul poate fi folosit fript sau copt. Totuși, salata italiană cu rucola, pară și nuci este cea mai interesantă, sănătoasă și ușor de preparat. Veți avea nevoie de:

• trei pere destul de suculente;
• nuci – 180 g;
• brânză parmezan sau Dor Blue – 100 g;
• rucola proaspătă – 100 g;
• o linguriță de muștar francez;
• două lingurițe de miere;
• sucul unei treimi de lămâie;
• trei linguri de ulei de măsline.

Puteți adăuga semințe prăjite, busuioc, spanac, ienibahar. Mai întâi, spălați, uscați și rupeți rucola în bucăți mici.

Tăiați perele în felii pentru porții; este mai bine să nu îndepărtați coaja. Rupeți o parte dintre nuci în bucăți mari, iar aproximativ o treime zdrobiți.

Preparați dressingul într-un bol separat; adăugați acolo muștarul, mierea, uleiul și stoarceți sucul de la o treime de lămâie. Amestecați totul până devine omogen; puteți gusta și adăuga orice condimente.

Asamblarea salatei se face într-un bol; puneți la bază frunzele de rucola, apoi para și nucile rase. Turnați dressingul și amestecați ușor. Presărați deasupra bucăți mari de nuci și serviți.

Smoothie

Prepararea unui smoothie din pară este extrem de ușoară; este suficient să o mărunțiți în blender. Va fi delicios chiar și pentru copii. Totuși, adevăratul elixir de sănătate și bunăstare se prepară cu iaurt și nuci. Pentru aceasta veți avea nevoie de următoarele produse:

• o pară medie;
• 20 g de nuci;
• o lingură de miere;
• 250 ml de iaurt natural.

Baza sănătoasă, adică iaurtul, poate fi înlocuită cu chefir sau lapte acru. Nucile trebuie măcinate în blender, râșniță de cafea sau mojar. Acum turnați iaurtul în blender și adăugați para fără coajă, tăiată în bucăți. După ce ați mixat de câteva ori, adăugați nucile și mierea și mixați până obțineți consistența dorită a smoothie-ului. Puteți turna în pahare sau cupe de cocktail și adăuga o frunză de mentă. Este un cocktail de dimineață excelent pentru începutul unei zile bune.

Piure de pere pentru iarnă

Un piure de pere gustos, aromat și delicat poate fi pregătit pentru toată iarna. Va fi un desert excelent; îl puteți întinde pe o baghetă sau îl puteți folosi ca umplutură pentru clătite. Pentru preparare veți avea nevoie de:

• 7 pere medii;
• 50 ml de apă sau suc de mere;
• jumătate de lămâie;
• 1 cană zahăr;
• puțină vanilie.

Pentru păstrarea pe termen lung este obligatorie prelucrarea termică, așa că perele trebuie tăiate fără coajă în bucăți potrivite pentru blender și puse în cratiță. Turnați acolo sucul de la jumătate de lămâie, pentru ca fructele să nu se înnegrească, precum și apa sau sucul de mere. Încălziți totul și fierbeți la foc mic timp de 20 de minute.

Înainte de a măcina, perele trebuie să se răcească, apoi trebuie doar puse în blender și transformate într-un piure omogen. Apoi, masa trebuie returnată în cratiță, adăugați zahăr și vanilină, fierbeți până la atingerea consistenței dorite, amestecând regulat.

Pentru păstrare, masa trebuie pusă numai în borcane sterilizate cu capace etanșe. Păstrați într-un loc răcoros și întunecat până la 8 luni.

Tartă Tatin cu pere

Din pere puteți pregăti o plăcintă minunată care va ocupa un loc de onoare pe masa de sărbătoare. Astăzi este deosebit de simplu, deoarece puteți achiziționa un aluat foliat congelat bun (400 g). Nu va rămâne decât să pregătiți umplutura, și anume:

• șase pere;
• o lămâie;
• nuci – 100 g;
• unt – 50 g;
• zahăr – 100 g.

La tarta Tatin se potrivesc excelent vanilina și scorțișoara, se pot folosi unele fructe uscate și câteva felii de măr dulce.

De pe pere îndepărtați coaja și tăiați miezul. Tăiați felii, dar puteți folosi cuburi mari. Dați pe răzătoare coaja unei lămâi întregi, apoi tăiați o treime și stoarceți zeama peste perele tăiate, acest lucru le va păstra culoarea deschisă și naturală.

Într-o cratiță turnați zahărul, topiți-l și preparați caramelul. Apoi adăugați untul, coaja și acidulați cu zeama lămâii rămase. După amestecare, adăugați perele tăiate și fierbeți 5–7 minute.

Folosind o spumieră, scoateți feliile sau cuburile mari de fruct și așezați-le într-o formă de copt unsă în prealabil cu unt. Caramelul se fierbe încă 5 minute, apoi se toarnă peste pere. Deasupra presărați nuci măcinate, scorțișoară și vanilină. Apoi acoperiți cu aluatul foliat, întorcând marginile înăuntru, faceți o margine și dați la cuptor pentru o jumătate de oră la 180 de grade.

Tarta Tatin trebuie răsturnată înainte de servire, acest lucru se poate face direct cu ajutorul tăvii, ținând blatul cu o farfurie.

Confitură

Un confit de pere extrem de sănătos și gustos se poate prepara chiar și acasă. Se pot adăuga diverse ingrediente, de exemplu, boabe de cafea sau caramel. Gustul poate varia considerabil în funcție de tipul de rețetă. Printre altele, trebuie evidențiată pera super-sănătoasă cu ghimbir, pentru care sunt necesare următoarele produse:

• pere dulci – 1,5 kg;
• zahăr, se poate brun, – 800 g;
• rădăcină proaspătă de ghimbir – 30 g;
• jumătate de lămâie.

Perele trebuie spălate și tăiate cubulețe. Pentru a nu se închide la culoare, stropiți totul cu zeamă de lămâie, sunt suficiente doar câteva picături.

Acum trebuie să fierbeți caramelul: puneți zahărul într-o cratiță, adăugați resturile de zeamă de lămâie și 150 ml de apă. Caramelul trebuie gătit la foc mediu până la finalizare. Adăugați ghimbirul dat pe răzătoare fin, apoi cubulețele de pere. Amestecați totul fără a da de pe foc. Fructul va elibera rapid zeamă și poate părea prea apos, dar după o oră de fierbere consistența va reveni la normal.

Turnați confitul fierbinte în borcane sterilizate și închideți-le imediat ermetic. Serviți felul de mâncare rece.

Cum să coaceți

Para se coace destul de simplu, este suficient să puneți fructul într-un cuptor preîncălzit la 180–200 de grade. Timpul mediu de preparare este de 20 de minute, dar poate fi variat, coacând mai mult pentru o textură mai moale. Cel mai bine este să pregătiți un desert gustos și sănătos:

• dintr-o pară mare;
• o lingură de nuci;
• două linguri de miere;
• un praf de scorțișoară măcinată;
• o linguriță de suc de lămâie.

Tăiați para în jumătate, scobiți miezul cu o linguriță pentru a obține o adâncitură uniformă. Codita tare poate fi tăiată cu un cuțit.

În adâncitură puneți nucile, turnați miere peste toată para și presărați scorțișoară. Ungeți ușor tava cu ulei și așezați fructele. Coaceți în cuptor la foc mare (180–200 de grade). După 15 minute scoateți, turnați suc de lămâie și mierea rămasă. Dați la cuptor pentru încă 5 minute. Puteți verifica dacă este gata cu ajutorul unei scobitori.

Serviți fierbinte. La nivel de restaurant – coaceți cu un băț de scorțișoară. Para se potrivește bine cu o lingură de înghețată sau smântână grasă.

Cum să mâncați corect para

Perele pot fi consumate în orice formă și fără restricții speciale. Singura complicație pentru digestie sunt celulele speciale cu structură densă, care se simt chiar în gură ca niște formațiuni pietroase. De aceea, nu se recomandă consumul de pere imediat după mese grele și consistente. Cel mai bine este să așteptați 2–3 ore, astfel para nu va suprasolicita sistemul digestiv, ci dimpotrivă, va continua stimularea.

Para coaptă poate fi consumată în perioada de recuperare după operații sau traume, chiar și în perioada celor mai stricte diete. Nu contează dacă este consumată pe stomacul gol sau împreună cu alte alimente.

Cât puteți consuma pe zi

Doza recomandată pentru un adult este de 1–2 pere pe zi sau un volum similar de suc, compot, produse procesate. Se pot consuma mai multe, dar pe măsură ce organismul se saturează de vitamine și minerale, beneficiile scad.

Copiilor începând cu 8–10 luni, cel mai bine este să li se dea piure fiert sau copt în cantitate de 30–50 g. De la un an și jumătate, se poate da până la o pară pe zi. Astfel va fi cel mai benefic.

Se pot consuma seara și pe stomacul gol?

Nu se recomandă consumul de pere din soiuri tari, acestea au fibre prea dure care vor irita grav intestinele și vor duce la disconfort.

A mânca o pară pe stomacul gol și noaptea – aceasta este o condiție a anumitor diete, care va elimina procesele de stagnare și va ajuta la slăbire.

Nutriționiștii recomandă să mâncați o pară dimineața pe stomacul gol, mai ales după o masă copioasă de seară. Acest lucru va elimina senzația de greutate, arsurile și va regla sistemul digestiv pentru noua zi.

Se pot da pere animalelor?

Includerea unui mic platou cu fructe în dieta săptămânală a pisicilor și câinilor este extrem de recomandată, aceasta va ajuta digestia și va asigura organismul cu substanțele necesare. Fructul trebuie tăiat și miezul îndepărtat. O dietă normală este de 1–2 pere pe săptămână, nu mai mult.

Hamsterii și alte animale mici se pot bucura și ele de o pară, dar este mai bine să nu le satisfacem prea mult poftele. Un aspect important: un hamster obișnuit poate mânca un fruct întreg într-o zi. Totuși, aceasta poate duce la probleme digestive extrem de grave, nefiind exclusă nici moartea. Prin urmare, nu trebuie lăsat animalul nesupravegheat cu o pară. Optim este să i se administreze bucăți mici, porționat, în cantitate de un sfert de pară pe săptămână.

Papagalilor le place și lor acest deliciu, mai ales semințele. Nu trebuie să li se dea prea multe, dar cu siguranță merită să fie introduse în alimentație.

Fapte interesante despre pere

1. Înainte de apariția tutunului în Europa, se fumau tocmai frunzele de păr. Acestea erau uscate, măcinate și fumate.
2. Părul a fost prețuit din cele mai vechi timpuri nu numai pentru fructele sale, ci și pentru lemn, care este extrem de rezistent și cu o textură aparte. Din el se confecționau instrumente muzicale, aparate științifice complexe, rigle de precizie și mobilier regal.
3. Cultivarea părului a început pentru prima dată în China antică, în jurul anilor 1100 î.Hr. Fructul a ajuns în Europa foarte devreme, însă livezile au început să fie create abia în anii 200 î.Hr. America nu a cunoscut deloc perele până în 1620, dar, de îndată ce pomul a ajuns acolo, s-a adaptat excelent și a devenit strămoșul a peste 500 de soiuri americane.
4. Grecii antici ofereau pere ca jertfă zeițelor Hera și Afrodita, iar la Roma – Iunonei și Venerei. Homer, în lucrarea sa «Odiseea», numea fructele sale daruri ale zeilor.

Fotografii cu pere