Tamarind: proprietăți utile și contraindicații

Se spune că în viață trebuie să încerci totul. Iubitorii de bucătărie rafinată înțeleg această expresie în sens literal. Fructele de tamarind sunt o mâncare obișnuită pentru popoarele din Africa și Asia, dar pentru europeni acest produs este încă un exotism culinar.

Ce este tamarindul

Tamarindul este un copac care crește în zona tropicală a planetei. În catalogul botanic este numit curmal indian sau tamarind indian. Planta aparține familiei leguminoaselor și este unicul reprezentant al speciei sale.

Cum arată

Tamarindul este un copac veșnic verde care crește până la 20 m. Lemnul plantei are un aspect neobișnuit: partea interioară a trunchiului este formată dintr-o inimă tare de culoare roșu-închis, iar alburnul moale este colorat în galben-deschis.

Frunzele mici, ovale, au o culoare verde și verde-moderat, lamele foliare sunt subțiri și moderat dure. Pe fiecare ramură se află între 10 și 40 de frunzulițe. Dispunerea frunzelor este aceeași ca la ferigă sau salcâm.

O dată pe an, tamarindul se acoperă dens cu inflorescențe bogate. Florile au o formă neobișnuită și frumoasă. Petalele alungite, ascuțite, sunt adunate într-o corolă, în interiorul căreia se află stamine și pistiluri lungi, sinuoase. Culoarea petalelor poate fi albă, roz-pal și roșiatică, iar culoarea petalelor inferioare și superioare poate diferi.

Fructele tamarindului sunt o păstaie (un bob). Lungimea păstăii este de 18–22 cm, grosimea – 2–3 cm. În interiorul cojii tari se află semințe, înconjurate de un pericarp dens, cărnos, care prin aspect și consistență amintește de pulpa curmalului. Semințele plantei sunt netede, mari, au formă unghiular-rotundă. Aspectul sâmburilor amintește de pietricele sau cristale rotunjite.

Unde crește

Locul de origine al copacului este tropicele Africii de Est și insula Madagascar, unde tamarindul crește în păduri uscate de foioase. Încă dinaintea erei noastre, călătorii luau semințe și răspândeau specii vegetale departe de aria naturală. În prezent, tamarindul crește nu numai pe continentul african, ci și în regiunile tropicale ale Asiei și pe insulele Oceaniei.

Deja în secolul al XVI-lea, copacul a fost adus în America Centrală și de Sud, planta s-a adaptat perfect solurilor locale. Specia este cultivată ca plantă ornamentală și agricolă.

Compoziția și conținutul caloric

În 100 g de tamarind crud se conțin 239 kcal. Compoziția produsului include:

• proteine vegetale – 2,8 g;
• carbohidrați – 57,4 g;
• grăsimi vegetale – 0,6 g;
• apă – 30–31 g;
• fibre – 5,1 g;
• substanțe minerale – 2,7 g.
• Valoarea energetică a 100 g de fruct – 1000 kJ.

Pulpa de tamarind crud conține o cantitate mare de vitamina A, beta-caroten, toate tipurile de vitamine din grupul B (folat, piridoxină, acid pantotenic, colină, tiamină și riboflavină). Produsul conține multă vitamină C (acid ascorbic), E, PP, K.

Tamarindul conține macro- și microelemente. Aici este mult potasiu, calciu, magneziu, sulf, fosfor, sodiu. Produsul este bogat în fier, zinc, cupru și seleniu. În tamarind există aminoacizi complecși, necesari pentru procesele metabolice – lizină, triptofan, metionină. Pulpa conține acizi grași – stearic, miristic, oleic (omega-9), linoleic și palmitic, precum și grupul omega-6. Tamarindul este bogat în zaharuri (di- și monozaharide) și pectină.

Proprietățile benefice ale tamarindului

Beneficii generale

Conținutul ridicat de vitamine și diversitatea microelementelor fac din tamarind un produs util și nutritiv. Acesta are, de asemenea, un efect terapeutic. Să enumerăm proprietățile benefice importante ale plantei.

1. Produsul conține acizi organici, fibre vegetale și uleiuri, prin urmare îmbunătățește digestia și contribuie la funcționarea normală a tractului gastrointestinal.
2. Frunzele proaspete de tamarind sunt utilizate pentru tratarea erupțiilor cutanate, au efect antiinflamator, reduc iritația și mâncărimea.
3. Infuziile din fructe, coajă și frunze au efect calmant și relaxant.
4. Tamarindul este capabil să reducă cantitatea de acizi din stomac, ceea ce este important pentru vindecarea ulcerelor, tratarea colitelor, a proceselor inflamatorii bacteriene și nebacteriene.
5. Pulpa fructelor are proprietăți antiseptice și antibacteriene.
6. Produsul este capabil să restabilească fondul hormonal al organismului și funcțiile sistemului reproducător.
7. Substanțele care intră în compoziția fructului sunt antioxidanți și leagă radicalii liberi, care declanșează procesele de formare a tumorilor.
8. Prezența în fructe a potasiului, seleniului și sodiului contribuie la îmbunătățirea funcției inimii și a sistemului circulator.
9. Produsul este benefic pentru persoanele cu anemie, deoarece conține o cantitate mare de fier.
10. Fructele conțin vitamine care sunt importante pentru menținerea imunității.
11. Antioxidanții de care tamarindul este bogat contribuie la reînnoirea celulelor și încetinesc procesele de îmbătrânire a organismului.
12. Produsul reduce nivelul colesterolului „rău” și previne multe boli ale sistemului cardiovascular.
13. Tamarindul este benefic pentru persoanele care suferă de boală hipertensivă.
14. Locuitorilor din subtropicale le este bine cunoscut efectul tamarindului asupra digestiei. Persoanele care includ produsul în alimentație observă că acest fruct îmbunătățește apetitul.

Conform Ayurveda (medicina tradițională indiană), tamarindul este eficient pentru tratarea diareei. Vindecătorii consideră că în caz de diaree, intestinul se curăță rapid de substanțe toxice, patogene și iritante, după care organismul va declanșa procesele de recuperare.

Conform rețetelor tradiționale ale medicilor asiatici, din coajă și frunze se prepară decocturi pentru tratarea malariei. Băutura ajută în tratarea bolilor infecțioase din țările tropicale și a febrei nervoase.

Pentru femei

Tamarindul și preparatele cu adaosuri din acest fruct sunt benefice femeilor care suferă de dezechilibre hormonale. Poate fi consumat, administrat sub formă de infuzii și decocturi în afecțiunile feminine însoțite de procese inflamatorii.

Această plantă se numără printre afrodiziacele puternice, care acționează în mod special asupra femeilor. Produsul crește sensibilitatea și sexualitatea reprezentantelor sexului frumos.

Pentru bărbați

Produsul are un efect vindecător asupra oricăror focare de inflamație, de aceea este bine să fie inclus în alimentație în caz de inflamație acută a prostatei. Bărbații pot consuma tamarind în cazul bolilor infecțioase, pentru creșterea imunității și menținerea tonusului vital.

În timpul sarcinii

Nu există o opinie univocă privind includerea fructelor de tamarind în alimentația femeilor însărcinate. Unele surse susțin că viitoarea mamă trebuie să excludă complet astfel de produse din meniul său. Alți autori consideră că fructul poate fi consumat, dar nu des și în cantitate mică.

În timpul alăptării

Sursele publice nu conțin nicio informație despre nocivitatea tamarindului pentru mamele care alăptează. Cel mai probabil, astfel de studii nu au fost efectuate, așadar în timpul alăptării este mai bine să se excludă produsul din meniu. În orice caz, atât în timpul sarcinii, cât și în timpul alăptării copilului, se recomandă consultarea unui ginecolog și a unui medic pediatru.

Pentru copii

Vindecătorii populari recomandă administrarea unui decoct de tamarind pentru eliminarea viermilor, inclusiv la copii. Aceeași băutură are efect laxativ și calmant. Dacă mama are îndoieli cu privire la utilizarea plantei în scopuri terapeutice, este mai bine să se consulte cu un pediatru. Medicul va oferi recomandări cu privire la vârsta de la care copilul poate fi tratat cu astfel de mijloace și cum să fie preparate.

Pentru slăbit

Produsul poate suprima senzația de foame și poate opri chiorăitul stomacului care apare la vederea alimentelor. De această proprietate a fructului beneficiază persoanele care slăbesc și îl includ în alimentația lor în timpul dietei.

Fructele plantei conțin acid hidroxicitric, care interacționează cu enzimele stomacale, reducând timpul de interacțiune al acestora cu alimentele. Astfel se previne acumularea excesivă a nutrienților.

Acidul hidroxicitric, obținut din fruct, face parte din compoziția suplimentelor alimentare bioactive pentru cei care doresc să slăbească. Această substanță poate fi găsită și în alte mijloace pentru slăbit.

Cu ce este benefică pasta de tamarind

Există două tipuri de fructe de tamarind. Fructele se deosebesc prin calitățile gustative. Fructele dulci și dulci-acrișoare se consumă fără nicio prelucrare, în stare naturală. Ele au un gust caracteristic, care amintește de un amestec de prune uscate de calitate și caise uscate sau de marmeladă de fructe de pădure. Pasta se face din soiurile acrișoare. Ambele tipuri de fructe emană o aromă fructată puternică și bogată.

Pasta de tamarind vândută în magazine este o masă densă, de culoare maro închis. Produsul fabricat industrial se deosebește de pasta artizanală printr-o densitate și vâscozitate mai mari. Pasta de tamarind de casă poate fi cumpărată de pe piețele din Asia de Sud-Est. La gătit, se ține cont de concentrația produsului: cu cât vâscozitatea masei este mai mare, cu atât cantitatea de tamarind necesară bucătarului este mai mică. La o "supradoză", mâncarea poate deveni prea acră, astringentă și înțepătoare.

Pasta are aceeași compoziție ca și fructul crud. Produsul păstrează toate vitaminele, acizii organici, macro- și microelementele, la fel ca și materia primă. Masa concentrată de fructe are acțiune bactericidă, antimicrobiană, laxativă. Produsul prezintă proprietăți afrodisiace la fel ca și pulpa fructelor proaspete.

Pasta de tamarind se vinde în borcane de sticlă, containere de plastic, ambalaje moi din plastic și reprezintă un concentrat lichid sau vâscos. Poate fi un suc gros, puternic concentrat, gata de consum.

Tamarindul în cosmetologie

În China, Thailanda și alte țări din Asia, tamarindul este utilizat pe scară largă în saloanele de cosmetică. Infuziile, decocturile și compresele din frunze proaspete tratează acneea și alte boli de piele. Din materia primă vegetală se fac măști și băi. Pulpa fructului este folosită pentru comprese și înfășurări.

Concentratele și extractele din frunzele și fructele arborelui intră în zeci de preparate cosmetice fabricate industrial. Componentele materiei prime vegetale sunt un ingredient important în loțiunile, cremele de iluminare și măști. Tamarindul se găsește în geluri, tonice, scruburi de curățare. Produsele cosmetice au efect de întinerire, bactericid, antimicrobian, calmant.

Întreprinderile farmacologice și producătorii de cosmetice folosesc ca materie primă nu doar frunzele și pulpa, ci și semințele plantei. Acestea sunt măcinate până la o stare pulverulentă, se fac extracte și se adaugă în cremele anti-rid, produsele de îngrijire a pielii uscate și îmbătrânite. Cu utilizarea regulată a produselor, pielea se reînnoiește, se declanșează procese de regenerare și întinerire celulară.

Substanța activă din materia primă vegetală este xiloglucanul. Acest compus organic leagă moleculele de apă mai activ decât acidul hialuronic. Ca urmare, umiditatea și prospețimea pielii se mențin chiar și în aer uscat, ceea ce este deosebit de important pentru pielea matură și îmbătrânită.

Proprietățile de albire permit eliminarea petelor pigmentare legate de vârstă. Cremele care includ extractul vegetal al plantei sunt utilizate pentru protecția împotriva razelor UV solare. Antioxidanții conținuți în semințele de tamarind contribuie la păstrarea și refacerea colagenului din piele.

Din semințele plantei, prin metode artizanale și industriale, se produce uleiul de tamarind (chihlimbar), care este, de asemenea, utilizat în cosmetologie și medicină. Produsul se obține prin metoda presării directe; materia primă de calitate nu conține alte uleiuri vegetale, aditivi străini sau coloranți.

Uleiul de tamarin se adaugă în măștile pentru față și păr sau se freacă direct în scalp. Cu utilizare regulată, părul devine strălucitor, gros și neted. Mâncărimea încetează, pielea se hidratează, iar cuticulele părului se refac. Uleiul distruge infecțiile fungice și paraziții cutanați, de aceea este utilizat în afecțiuni dermatologice.

Riscuri și contraindicații

Fructele de tamarin nu trebuie consumate de persoanele cărora li s-au diagnosticat ulcer gastric și ulcer duodenal. Fructul are efect laxativ, de care trebuie să țineți cont dacă aveți tendință la diaree. Produsul se exclude din alimentație dacă persoana urmează un tratament cu medicamente care subțiază sângele, deoarece asocierea acestui grup de medicamente cu fructul exotic poate duce la hemoragii interne.

Diabeticii ar trebui să se consulte cu medicul curant, deoarece pulpa plantei conține zahăr. Dacă apare o reacție alergică, produsul se exclude complet din dietă. Fructul se consumă cu prudență și în porții mici dacă există afecțiuni renale și hepatice. Este interzis în cazul bolilor infecțioase însoțite de diaree – dizenterie și salmoneloză.

Nu se pot consuma fructele necoapte și nici nu se poate folosi pulpa lor în scopuri cosmetice. Boabele verzi conțin o cantitate mare de substanțe tanante și sunt amare chiar și după o tratare termică îndelungată.

Cum se alege și se păstrează

Fructele proaspete de tamarin se pot cumpăra în țări cu climă tropicală, unde se cultivă tamarinul. În Europa și Rusia, acest fruct se vinde foarte rar. La alegerea produsului, se acordă atenție stării cojii fructului. Coaja unui fruct de calitate este tare, netedă, cu o culoare uniformă.

Un semn al alterării fructului este coaja zbârcită și moale. Dacă păstaia prezintă deteriorări, crăpături, pete moi, se poate presupune că în interiorul fructului a pătruns mucegaiul. Un fruct proaspăt și de calitate, după curățare, emană un puternic parfum fructat.

Păstăile necurățate se păstrează între 5 și 7 zile, iar locul de depozitare este sertarul inferior al frigiderului. Dacă țineți fructele în cameră, ele rămân proaspete cel mult 1–2 zile. Tamarinul uscat pierde o cantitate mare de apă, iar zahărul din fructe acționează ca un conservant. Prin urmare, termenul de valabilitate al fructelor uscate și al concentratului presat de pulpă este de 1,5–2 ani.

Cum se mănâncă corect tamarindul

Păstaia se crestează în lungime cu un cuțit ascuțit, de-a lungul fructului, pentru a deschide toată pulpa. Acest lucru nu este greu de făcut, deoarece coaja fructului este subțire și destul de moale. După ce ați făcut crestătura, luați păstaia în mâini și rupeți-o ușor în două. Apoi, pulpa fructului se scoate și se extrag semințele. Se îndepărtează, de asemenea, fibrele filamentoase care nu sunt comestibile. Semințele de tamarin nu se mănâncă, ele pot fi aruncate.

Fructul este bine să fie consumat dimineața, înainte de micul dejun sau în locul acestuia. Acest produs poate înlocui desertul în timpul prânzului și al gustării de după-amiază.

Utilizare în gastronomie

Fructele de tamarind sunt potrivite pentru prepararea sucurilor, a ceaiului răcoritor și tonic, a băuturilor revigorante. Fructul este folosit ca aditiv de cofetărie în produse de patiserie, prăjituri și deserturi. Din acest produs se prepară jeleuri și gemuri, dulcețuri și marmelade, deoarece pectina este un agent de îngroșare natural. Tamarindul înmoaie carnea și îi conferă un gust exotic și picant. În bucătăria asiatică există numeroase rețete de marinate, sosuri și garnituri picante, acrișoare și dulci, care se servesc cu sushi, rulouri, preparate din orice tip de carne, pasăre și pește.

La preparatele picante se prepară adesea apă aromată, în care se adaugă tamarind. O astfel de băutură înmoaie și completează gustul condimentelor orientale.

Sos dulce-acrișor din fructe proaspete

Pentru prepararea sosului sunt necesare:

• fructe de tamarind dulce-acrișor;
• curmale;
• ardei roșu;
• usturoi;
• ghimbir.

Procesul:

1. 3-4 păstăi de tamarind se curăță, se extrage pulpa și se îndepărtează semințele. Pasta se toarnă cu apă fiartă călduță și se lasă timp de 20-30 de minute, după care apa se scurge.
2. Curmalele se taie, se îndepărtează sâmburii și se îndepărtează coaja tare a fructelor. Pulpa se taie în bucățele mici.
3. Ingredientele se pun într-o cratiță mică, se adaugă un praf de ardei roșu iute și o bucățică de rădăcină de ghimbir, rasă pe răzătoarea fină. Un cățel de usturoi se curăță, se presează prin presă (presă de usturoi) și se adaugă și el în recipient.
4. Componentele sosului se bat cu furculița sau cu telul. Se adaugă 150 ml de apă, se pune cratița pe foc, se aduce la fierbere și se oprește plita. Sosul se fierbe sub capac timp de 5-8 minute și se ia de pe plită.

Băutură tonică

Pentru prepararea băuturii sunt necesare:

• un pahar de zahăr brun din trestie;
• 4 stele de anason stelat (se pot înlocui cu aceeași cantitate de anison);
• un pahar de pastă lichidă de tamarind;
• 3 bețișoare de scorțișoară;
• 4 pahare de suc de ananas;
• un pahar de apă.

Procesul:

1. Zahărul se dizolvă în apă și se fierbe siropul. Cu câteva minute înainte de sfârșitul fierberii se adaugă anasonul stelat. Siropul gata se ia de pe plită, se răcește și se toarnă într-un recipient mare (într-un borcan sau o cratiță).
2. În sirop se adaugă pasta de tamarind și se toarnă tot sucul de ananas. Ingredientele se amestecă. Băutura poate fi servită.

Conform acestei rețete, se prepară băutura tonică în toate țările din Asia de Sud-Est. În varianta vietnameză a rețetei, în băutură se adaugă arahide prăjite măcinate și un praf de sare.

Creveți cu sos de tamarind

Pentru prepararea a două porții se iau:

• 300 g de creveți mari;
• 2-2,5 linguri de pastă de tamarind (fără vârf);
• 2 căței medii de usturoi;
• ardei iute;
• o crenguță mică de coriandru.

Procesul:

1. Creveții se fierb, se curăță de carapace și se prăjesc în ulei de floarea-soarelui cel mult 2-3 minute. Se poate folosi ulei de măsline sau de muștar.
2. Ardeiul se curăță de semințe și se mărunțește cu blenderul împreună cu usturoiul și coriandrul.
3. Masa obținută se pune într-o cratiță metalică, se adaugă pasta de tamarind, o linguriță de zahăr tos, se toarnă ingredientele cu un pahar de apă și se amestecă până la omogenizare. Recipientul se pune pe plită și se aduce la fierbere amestecând.
4. Turnați sosul în tigaia unde se prăjesc creveții, acoperiți vasul cu un capac și fierbeți preparatul timp de 3 minute. Apoi distribuiți mâncarea în farfurii individuale și serviți la masă.

Sos Worcestershire de casă

Acest celebru sos a fost „inventat” în Anglia secolului al XIX-lea. Produsul este potrivit pentru aperitive calde, carne prăjită și legume înăbușite. Sosul este produs la scară largă în întreprinderile din industria alimentară, dar cu disponibilitatea actuală a produselor și condimentelor, îl puteți prepara în bucătăria de acasă. Veți avea nevoie de:

• 1 ceapă de mărime medie;
• 2 căței de usturoi;
• 25 g de rizom de ghimbir proaspăt;
• 2 anșoa mici;
• 2-3 boabe de piper negru;
• 3 linguri de muștar uscat;
• câte 0,5 linguri de curry, ardei roșu măcinat, zahăr;
• 2 bățuri de scorțișoară;
• 3-4 cuișoare uscate;
• 2 lingurițe de cardamom;
• 30 ml de oțet de masă;
• 0,5 linguriță de pastă de tamarind;
• un pahar de sos de soia;
• 100 ml de apă.

Procesul:

1. Tăiați ceapa, usturoiul și ridăcina de ghimbir în bucăți mici și puneți-le într-un bol. Adăugați pudră de muștar, ardei roșu, cardamom, scorțișoară și piper negru. Amestecați ingredientele și transferați-le într-un săculeț din trei straturi de tifon.
2. Legati săculețul cu un nod și puneți-l într-o oală. Deasupra, presărați zahăr și adăugați pulpa de tamarind, apoi turnați oțetul de masă și sosul de soia. Puneți oala pe aragaz, încălziți și fierbeți conținutul timp de 40 de minute la foc mic.
3. Într-o cană separată, combinați anșoa tăiate, curry, apa și sarea, amestecați ingredientele și adăugați amestecul în oală.
4. La final, luați sosul de pe aragaz și turnați-l într-un borcan de sticlă de volumul potrivit (împreună cu săculețul de tifon). Închideți recipientul cu un capac etanș și puneți-l în frigider.
5. O dată la două zile, deschideți vasul, scoateți săculețul cu condimente și stoarceți-l în lichid, apoi închideți din nou borcanul. După 2 săptămâni, aruncați săculețul.
6. Sosul este gata; turnați-l în sticle și puneți-l în frigider pentru păstrare. Înainte de utilizare, agitați lichidul.

Supă picantă cu costițe de porc

Acest fel de mâncare se prepară fără cartofi. Pentru preparare veți avea nevoie de:

• o ceapă de mărime medie;
• 5 căței de usturoi;
• 1 roșie coaptă;
• o treime de pahar de ulei de măsline;
• o jumătate de pahar de sos de pește;
• 1 ridiche albă;
• 2,5 linguri de pastă de tamarind;
• 0,6 pahare de apă;
• 2-3 crenguțe de spanac;
• sare.

Procesul:

1. Tăiați ceapa cubulețe. Radeți usturoiul pe răzătoarea fină. Prăjiți aceste ingrediente într-o tigaie adâncă, în ulei vegetal, până devin aurii (3-4 minute).
2. Spălați bine coastele de porc. Curățați ridichea și tăiați-o cuburi mari.
3. Puneți carnea și legumele tăiate în tigaie (peste ceapă și usturoi), adăugați sosul de pește. Amestecați conținutul, acoperiți tigaia bine cu un capac, aduceți preparatul la fierbere și fierbeți la foc mic timp de 10-12 minute.
4. Apoi turnați apă astfel încât legumele și carnea să fie aproape complet acoperite de bulion. Fierbeți supa timp de 10 minute, îndepărtând periodic spuma.
5. Apoi adăugați pasta de tamarind și sarea, acoperiți oala cu un capac și continuați fierberea până când carnea este gata (30-35 minute).
6. După aceea, adăugați roșia tăiată rondele și spanacul tocat mărunt. Mențineți supa pe foc mic încă 5-6 minute. Felul de mâncare este gata.

Frigărui de pui

Acesta este un preparat foarte gustos și original pentru un picnic festiv în aer liber. Pentru preparare, vor fi necesare următoarele ingrediente:

• 0,6 kg de file de pui sau piept de pui;
• o ceapă de mărime medie;
• 2 căței de usturoi;
• 1 ardei verde iute;
• jumătate de linguriță de chimen măcinat;
• un pahar de suc de tamarind (pastă diluată în apă după gust);
• 150 g de fire de ceapă verde.

Procesul:

1. Mai întâi se prepară legumele. Usturoiul și ceapa se curăță și se toacă mărunt pe o placă. Ardeiul se taie, se curăță de semințe și se taie în bucăți mici.
2. Într-o tigaie cu ulei vegetal încins se pune ceapa, ardeiul și usturoiul și se adaugă chimenul. Componentele amestecului se amestecă și se prăjesc până când ceapa devine moale.
3. Peste legumele prăjite se toarnă sucul de tamarind și se aduce conținutul tigăii la fierbere. Apoi temperatura aragazului se reduce la minim și se fierbe sosul 5–6 minute.
4. Tigăia se ia de pe aragaz și conținutul său se amestecă cu un blender pentru a pasa legumele până la o masă omogenă. Sosul se toarnă într-o cratiță și se începe prepararea cărnii.
5. Pieptul de pui (sau fileul) se taie în bucăți și se înșiră pe frigărui de lemn pregătite în prealabil. Carnea se unge cu ulei de măsline, se sare și se pune pe grătar. Frigăruile se prăjesc până devin ușor aurii, câte 6–7 minute pe fiecare parte. În timpul prăjirii, bucățile se ung cu sos și se întorc până când carnea este gata. Înainte de servire, frigăruile se așază pe un platou mare și se presară cu ceapă verde. Sosul rămas se servește într-o cratiță.

Pilaf vegetarian cu tamarind

Pilaful se prepară rapid și are o aromă neobișnuită, iar gustul acrișor și iute al ingredientului principal – orezul – va surprinde plăcut iubitorii bucătăriei vegetariene. Va fi nevoie de următoarele:

• 300 g de orez cu bob lung aburit;
• 2 linguri de pastă groasă de tamarind;
• jumătate de pahar de ulei de măsline;
• 1 ceapă de mărime medie;
• un ardei iute uscat;
• 6 semințe de cuișoare uscate;
• jumătate de păhărel de fulgi de cocos.

Procesul:

1. Orezul se spală, se pune într-o oală largă și se toarnă apă (0,6 l). Se aprinde aragazul și se fierbe orezul până când este gata.
2. Într-o tigaie mică se prăjește ușor fulgii de cocos până capătă o nuanță aurie, apoi se transferă produsul într-un bol. Se pune din nou tigaia pe foc, se prăjește ceapa în ulei de măsline, adăugând chili mărunțit, cuișoare și sare.
3. Se adaugă pasta de tamarind în vas. După 5–7 minute se pune orezul fiert și se amestecă totul. Preparatul este gata. Pilaf se servește în boluri sau farfurii porționate și se presară cu fulgi de cocos.

Sos chinezesc de arahide

Acest produs are un gust iute de nuci, creat prin combinația de arahide și ardei iute. Sosul finit conține o iuțeală picantă, o notă acrișoară discretă, în el se simt sarea și dulceața. Sosul se prepară pentru orez fiert, carne fiartă și prăjită. Vor fi necesare următoarele:

• 300 g de arahide;
• 3 căței de usturoi;
• un ardei chili mic;
• 2 cepe eșalotă;
• o treime de cană de zahăr brun;
• jumătate de lingură de pastă de tamarind;
• rădăcină de ghimbir;
• jumătate de lime mic;
• o treime de cană de ulei vegetal;
• 400 ml de apă;
• sare.

Procesul:

1. Arahidele se curăță de coajă și de pelicula care acoperă miezul. Dacă pielicioara roșiatică nu se desprinde bine, nucile se opăresc cu apă fierbinte. După curățare, arahidele se pun în blender și se mărunțesc.
2. Prin sită sau răzătoare se trece o bucată de ghimbir pentru a obține o jumătate de lingură de pastă, care se pune într-o ceașcă. Lămâia verde se taie și se stoarce sucul într-un vas separat. Ardeiul chili se toacă mărunt. Usturoiul se rade pe o răzătoare fină specială sau se presează printr-un presă (presă de usturoi).
3. Într-un castron separat se combină ingredientele pregătite – pasta de usturoi, ghimbirul ras, ardeiul chili tocat și sucul de lime. Ceapa de șalotă se curăță de coajă și se toacă mărunt.
4. Într-o tigaie cu pereți groși se toarnă ulei de floarea-soarelui și se încălzește. Se adaugă ceapa de șalotă și se prăjește până devine aurie, dar nu mai mult. Apoi se pun în tigaie usturoiul, chili, ghimbirul și sarea. Sosul se fierbe 15–20 de minute, amestecând constant.
5. La ingrediente se adaugă arahide mărunțite, zahăr și apă, iar sosul se amestecă până devine omogen. Amestecul trebuie să fiarbă bine, amestecând constant, fără a se arde. Se fierbe până când sosul se îngroașă, ceea ce va dura aproximativ 20 de minute. Înainte de a-l da de pe foc, se adaugă pasta de tamarind.

În congelator, sosul de nuci poate fi păstrat până la șase luni. Pe raftul frigiderului, produsul își păstrează calitățile gustative până la 5–6 zile.

Fapte interesante despre tamarind

1. Tamarindul este cultivat acasă ca plantă de interior. Ca material de plantare se folosesc semințe sau butași. Pentru a accelera germinarea, coaja dură a semințelor este adesea tăiată.
2. Planta este adesea cultivată ca bonsai. Acest copac suportă bine tăierea și modelarea sistemului radicular. Un bonsai peren arată foarte frumos, copacul mic dezvoltă un trunchi gros și o coroană bogată.
3. În Sudan, curmalul indian este o specie invazivă. Copacul se dezvoltă excelent în pădurile tropicale.
4. În Asia, pulpa fructelor de tamarind este folosită pentru a curăța statuile zeilor, elementele din alamă și bronz din temple. Acizii curăță bine suprafețele metalice de grăsime și pelicula de oxizi (patină).
5. Tamarindul este înfățișat pe stema unei provincii din regatul Thailanda. Această plantă a devenit simbolul orașului cubanez Santa Clara.
6. Din lemnul roșu de tamarind se fac scânduri pentru podea, parchet și mobilă. În secolele trecute, din crengile flexibile ale plantei se confecționau vergi.
7. Uleiul obținut din sâmburii fructului este folosit pentru fabricarea lacului pentru mobilă. Stratul devine rezistent și durabil.
8. Corona întinsă a copacilor adulți formează un baldachin dens prin care nu pătrund razele soarelui fierbinte. Acest lucru este folosit în sudul Indiei. Copacii sunt plantați de-a lungul drumurilor pentru a crea umbră.
9. În unele țări asiatice se consideră că sâmburii de tamarind trebuie purtați constant cu sine. Aceștia protejează împotriva atacurilor hoților, a evenimentelor neplăcute și a rănilor, atrag succesul și norocul.

Foto fruct tamarind