Chefal și pelengas: ce fel de pești sunt și care sunt diferențele?

Chefal și pelengas — două specii asemănătoare de pești, cunoscute majorității gospodinelor. Pentru a nu greși la alegere, trebuie să știți cum arată și prin ce se deosebesc unul de altul.

Pelengas: cum arată și unde se găsește?

Pelengas, Pilengas sau Belingas aparține genului Chefali-Liza din familia Chefalide. Peștele marin face față excelent variațiilor de salinitate, se simte bine în apa caldă vara și în cea rece iarna.

Baza dietei pelengasului o constituie resturile organice care se depun pe fund, viermii marini, nevertebratele mici, țulca și hamsia.

Reprezentanții speciei ating maturitatea sexuală în jurul vârstei de doi ani. Pentru depunerea icrelor, care începe în iunie, aleg gurile de râu și apele de coastă cu o salinitate de 32–35 de părți la mie.

Cum arată

Peștele comercial este considerat a fi cel cu o greutate de 2–7 kg și o lungime de 0,6–1 m.

Pelengasul de banc are corpul în formă de torpilă, de culoare gri-argintiu, acoperit cu solzi cicloizi mari. Flancurile și burta sunt mai deschise decât spatele.

Capul este ușor aplatizat, cu o parte frontală largă. Caracteristici distinctive:

1. Ochii cu iris roșu sau portocaliu.
2. Un pliu larg de piele deasupra gurii, format de maxilarul superior proeminent.
3. 7 dungi longitudinale întunecate pe flancuri.
4. Prezența unei pleoape adipoase slab dezvoltate.

Înotătoarele pectorale sunt de culoare roșcată, cea caudală este furcată, ascuțită la capete.

Unde trăiește

Patria pelengasului este Marea Japoniei, de la limanul Amur până la coasta Coreei de Sud. În anii ’70 ai secolului XX, peștele a fost adus experimental în Marea Azov și Marea Neagră. Chefalidele s-au aclimatizat rapid în noua locație și au depășit ca dimensiuni rudele din Orientul Îndepărtat. Astăzi, pe coasta Mării Negre, captura de pelengas reprezintă jumătate din totalul prins în timpul sezonului de pescuit.

Vara, peștele preferă să trăiască pe bancurile marine. Odată cu venirea frigului, se îndreaptă spre zonele de adâncime ale râurilor Don, Nipru și Dunărea.

Teritorial, în funcție de habitate, pelengasul este împărțit în varietățile din Orientul Îndepărtat, Azov (Don) și Marea Neagră (Kuban).

Chefal: cum arată și unde trăiește?

Lobanul (lat. Mugil cephalus) — cel mai mare pește din familia Chefalide, genul Chefali Cenușii. În perioada de iernare și de îngrășare, această specie valoroasă comercial formează adesea aglomerări mari cu pelengasul. În momente de pericol, sare cu ușurință peste năvoadele fixe.

Lobanii se hrănesc cu detritus, viermi, moluște mici, crustacee și alge. Devin maturi sexual nu mai devreme de 5 ani. Reproducerea are loc din mai până în octombrie, atât în ape deschise, cât și în apele de coastă. Fecunditatea femelelor depinde de vârstă și greutate. În medie, un individ depune până la șapte mii de icre pelagice.

Cum arată

Corpul alungit, ușor aplatizat în față, acoperit cu solzi ctenoizi, atinge o lungime maximă de 1 m și o greutate de 12 kg. Dimensiunile medii ale peștelui sunt de 35–40 cm, cu o greutate de 1,5 kg.

Colorația corpului variază de la albastru-cenușiu pe spate la argintiu pe abdomen. Pe părțile laterale se observă clar dungi longitudinale brune.

Caracteristicile distinctive ale chefalului:

1. Cap mare cu fruntea lată, acoperit cu solzi până la vârful botului.
2. Pleoapă adipoasă care acoperă ochiul până la începutul pupilei.
3. Maxilarul superior drept, fără curburi.
4. Gură scurtă și transversală.
5. Înotătoarea anală și cea caudală bifurcată, colorate în galben-verzui, înotătoarele ventrale în galben-deschis, iar cele două înotătoare dorsale în gri-albăstrui.

Datorită solzilor cei mai întunecați dintre mugilide, chefalul este numit chefal negru.

Unde trăiește

Chefalul este comun în părțile de vest și de est ale Oceanului Atlantic. Peștele este răspândit de-a lungul coastelor insulelor din zona tropicală a Oceanului Indian și în partea de vest a Oceanului Pacific.

În Rusia, chefalul se întâlnește în Extremul Orient, în Strâmtoarea Tatar, în Marea Neagră, Marea Azov și în partea de sud a Mării Ohotsk.

Peștele se hrănește și se îngrașă în golfuri, limane și apele de coastă. Pentru iernare, se retrage în larg.

Cum să deosebiți chefalul de pelengas

Cele două specii de pești din familia Mugilidae se pot distinge după câteva caracteristici:

1. Dimensiunile pelengasului — greutatea medie de 3 kg la o lungime a corpului de 50 cm. Greutatea unui chefal adult este de 7 kg, iar lungimea de 0,4–0,9 m.
2. Solzii pelengasului — mari, acoperă capul până la vârful botului. La cel de-al doilea pește — mici, absenți pe cap.
3. Culoarea ochilor chefalului este albăstruie. La pelengas — roșiatică sau portocalie.
4. Comportamentul alimentar al chefalului — vânează în straturile superioare ale apei. Pelengasul — caută hrana pe fund.

Peștii devin maturi sexual la vârste diferite. Dacă femelele de pelengas depun icre începând cu al treilea an de viață, chefalul – cu al șaselea. La chefali, depunerea durează toată vara și septembrie, iar pelengasul se reproduce de la începutul lunii iunie până la mijlocul lunii iulie.

Care pește este mai gustos și mai sănătos?

În ceea ce privește gustul, carnea de chefal și de pelengas este similară. Este suculentă, fragedă și fără oase mici. Carnea acestuia din urmă este mai dulce, dar mai puțin calorică. Chefalul a câștigat o recunoaștere mai mare în lume. Acest lucru nu este surprinzător dacă comparăm arealele ambelor specii.

Chefalul și pelengasul se prepară la abur, se fierb, se înăbușă, se coc la cuptor, pe grătar sau pe jar.

Valoarea energetică a 100 g de chefal este de 150 kcal, proteine 25 g, grăsimi 5 g, carbohidrați 0 g. Caloriile a 100 g de pelengas sunt 117 kcal, proteine 19 g, grăsimi 4 g, carbohidrați 0 g, respectiv.

Chefalul conține mai multe proteine, vitaminele A, PP, din grupul B și minerale. Pelengasul conține colină, calciferol, tocoferol, care nu se găsesc deloc în chefal.

Chefalul și pelengasul sunt specii valoroase de pești comerciali, al căror consum normalizează nivelul colesterolului din sânge, întărește pereții vaselor de sânge și reduce riscul de formare a cheagurilor de sânge. Dacă includeți carnea de pește în alimentație de 2 ori pe săptămână, digestia se normalizează, rezistența organismului la răceli crește, iar starea generală de bine se îmbunătățește.