Știuca: foto, descriere, proprietăți benefice și rețete

Nu-i băga degetul în gură – aceasta este o expresie populară comună, care caracterizează de obicei o personalitate umană prădătoare și tenace, ceea ce se poate aplica pe deplin și știucii. Este puțin probabil să poată mușca un deget, dar poate răni grav. Prădătoarea fără milă nu ratează niciunul dintre peștii care trăiesc cu ea în același bazin – de la clean și roșioară până la crap și plătică. Ea este capabilă să înghită și ghimpoiul spinos, strângându-l mai întâi cu fălcile, astfel încât acesta să-și piardă capacitatea de a se zbate. Șoarecii, broaștele sau chiar veverițele care, din întâmplare, se află pe cioturile râurilor sau lacurilor, devin prada știucii.

Știuca: ce fel de pește este, cum arată și unde se găsește

Nu trebuie întotdeauna să puneți la îndoială spusele pescarilor pasionați care povestesc că în weekend-ul trecut au prins o știucă de un metru lungime și 10 kg greutate. Aceasta este o dimensiune complet normală și reală. Există exemplare care ating 1,5 m și chiar 1 m 80 cm, cu o greutate de 35 kg. Dar cel mai des se prind exemplare cu greutatea între 1 și 2 kg, lungimea de 40–50 cm.

Corpul știucii este lung, destul de îngust, asemănător atât cu o săgeată, cât și cu o torpilă – datorită capului mare și ascuțit. Maxilarul inferior iese mai în față decât cel superior. Ochii sunt plasați destul de sus, iar în gura enormă se află până la trei sute de dinți ascuțiți. Cei mai mari, asemănători cu colții, se află pe maxilarul inferior. Deși sunt de diferite mărimi, peștele prădător prinde prada destul de ferm cu ei – astfel încât victima nu are practic nicio șansă să scape.

Maxilarul superior este literalmente acoperit cu dinți mici, dar la fel de ascuțiți, iar la toți vârful este orientat spre faringe – astfel încât victima să alunece ușor în interiorul gurii. Pentru a nu permite prăzii să scape, acești dinți se pot ridica și o țin ferm. Degetul pescarului care, din neatenție, ajunge în gura știucii, va avea de suferit cu siguranță.

Dar există perioade când prădătoarea nu este atât de 'mușcătoare'. Acest lucru se întâmplă în timpul schimbării dinților, când cei vechi și ascuțiți s-au resorbit deja, iar cei noi sunt încă moi. În această perioadă, știuca nu poate nici să rețină prada mare, nici să apuce momeala, astfel încât chiar și cel mai norocos pescar se întoarce acasă fără pește.

Întregul corp al știucii este acoperit cu solzi mici și destul de denși, care pot chiar să ajungă pe branhii, iar coloritul sau nuanța depinde de mediul în care trăiește acest pește de apă dulce. În cea mai mare parte, corespunde vegetației lacului, iazului sau râului și poate fi atât gri-verde, cât și gri pur, precum și gri-gălbui sau brun. Partea cea mai închisă este de obicei spatele, spre laterale intensitatea culorii scade, dar pe ele apar pete întunecate care se îmbină într-un ornament dungat, iar burta poate fi chiar deschisă, aproape albă. Ocazional există știuci de culoare argintie, dar se prind destul de rar.

Înotătoarea dorsală superioară este mare, are o formă rotunjită. Înotătoarea anală inferioară este situată mult în spate, ceea ce sporește capacitatea de viteză a peștelui. Aceste înotătoare neperechi au de obicei aceeași culoare ca și coloritul principal al corpului – gri-gălbui, brun sau gri-verzui, cu pete mai închise. Înotătoarele perechi inferioare, situate mai aproape de cap, au de obicei o nuanță portocalie.

Amatorii de icre încearcă întotdeauna să găsească o femelă. Ele sunt de obicei mai mari decât masculii și se deosebesc de aceștia prin orificiul urogenital în formă de adâncitură ovală înconjurată de o margine roză, în timp ce la mascul orificiul este o fantă îngustă.

Cele mai răspândite habitate ale știucii sunt lacurile, iazurile, carierele. Dacă este un râu, atunci unul lent, leneș și liniștit. Este un locuitor tipic al apelor dulci, preferând apa stătătoare, nu curgătoare. Se pescuiește știuca atât în toată Rusia, cât și pe continentul nord-american.

În golfurile marine desalinizate apare și ea – undeva aproape de râurile care se varsă. Se întâlnește pe coastele golfului Taganrog din Marea Azov, precum și în Marea Baltică – în golfurile Curland, Riga, Finlanda. Pescarii experimentați știu că este mai bine să o caute în estuarele râurilor cu fund nisipos sau în bălțile liniștite nu departe de mal, unde își pregătește ambuscada pentru pradă în alge, cioturi sau gropițe naturale și adâncituri pe fund. Această prădătoare acvatică este foarte pretențioasă la oxigen: dacă apa conține o cantitate insuficientă de oxigen, știucile mor.

Specii

În apele dulci se întâlnesc 5 soiuri: știuca comună, americană, maskinong, neagră (sau dungată) și de Amur.

1. Știuca comună. Familiară locuitorilor țărilor fostei URSS, se întâlnește cel mai des pe teritoriul Europei și Asiei. Se pescuiește și în America de Nord.
2. Știuca americană. Nu este la fel de răspândită ca cea comună – se poate întâlni doar în estul continentului nord-american. În regiunile nordice ale arealului său trăiește o subspecie a știucii americane, și anume știuca cu aripioare roșii (denumită altfel știuca nordică). Mai la sud domnește subspecia de iarbă (sau sudică), casa sa fiind bazinul râurilor din Golful Mexic, în special Mississippi.
3. Maskinong. Cea mai mare și destul de rar întâlnită știucă de apă dulce. Habitatul său este America de Nord. Această prădătoare de culoare argintie cu dungi întunecate dispuse vertical pe laterale.
4. Neagră, sau dungată. Locuiește în lacuri și bălți liniștite ale râurilor din toată America de Nord – de la Canada până în Florida. Este mai mică decât alte rude ale sale și nu crește mai mult de 70–80 cm, iar greutatea maximă înregistrată este de 4,3 kg. Acest pește se remarcă printr-o colorație atractivă în mozaic.
5. Amur. Poate fi prinsă doar în estul Rusiei – în Sahalin, precum și în pâraiele care se varsă în Amur. Crește până la 1 m, iar greutatea poate ajunge la 20 kg.
6. Blindată. Merită o atenție deosebită. Nu este un locuitor de apă dulce, poate trăi liniștită în mare, unde crește până la 3 m. De la distanță, din lipsă de experiență, poate părea un crocodil. Are și un al doilea nume potrivit: pește-aligator. Trăiește în ape calde: în zona insulelor Caraibe, pe coasta Cubei și a Americii Centrale.

Compoziția și conținutul caloric

Particularitatea cărnii de știucă este că nu conține deloc carbohidrați, iar grăsimile sunt doar 2–3 %, de aceea medicii, într-un glas, îl consideră un produs dietetic. În schimb, în 100 g din acest pește se găsește aproape jumătate din necesarul zilnic de fosfor, 30% seleniu, mult mangan. În lista substanțelor utile și chiar necesare organismului uman intră componente precum magneziu, iod, calciu, cupru, fluor, zinc, precum și cupru, fier și cobalt.

Prădătoarea de apă dulce abundă, de asemenea, în diverse vitamine din grupul B: B1, B2, B3 (PP), B5, B6, B9, B12, precum și A și C. În plus, știuca este bogată în proteine, iar acestea se absorb mult mai ușor decât cele din carne.

Conținutul caloric al peștelui este scăzut – doar 82 kilocalorii la 100 g de produs. Dar în funcție de metoda de preparare, conținutul caloric poate varia – astfel, la știuca fiartă crește la 98 kcal, la cea prăjită – 127 kcal, iar la cea afumată – 162 kcal.

Proprietățile benefice ale știucii

Beneficii generale

1. Datorită gamei largi de vitamine din grupul B, știuca menține în ordine funcționarea sistemului nervos. Aceste vitamine, împreună cu aminoacizii, ajută la controlul metabolismului și al fondului hormonal. În lista proprietăților benefice se include și capacitatea de a menține un nivel normal de insulină, devenind astfel un mijloc de prevenire a diabetului zaharat. Consumul regulat de carne de știucă permite reducerea colesterolului nociv.
2. Vitaminele A, E, C sunt responsabile pentru menținerea forțelor imunitare și a stării normale a pielii și părului.
3. Întărirea sistemului osos și cardiovascular este posibilă datorită fosforului și calciului, iodul este responsabil de funcționarea glandei tiroide.
4. Proteinele benefice contribuie la ameliorarea stării pacienților cu boli ale organelor digestive, deoarece se absorb ușor și rapid.

Pentru femei

Pentru femei, știuca este interesantă, în primul rând, ca un produs gustos care permite prelungirea frumuseții și tinereții. Datorită prezenței fosforului, calciului și acizilor grași, unghiile se întăresc, părul devine mai neted, mătăsos, iar pielea – mai fermă. Magneziul conținut în carnea de știucă ajută la calmarea nervilor și normalizarea somnului.

Pentru bărbați

Pentru bărbați, știuca este benefică din punctul de vedere al efectului pozitiv asupra stării inimii și vaselor de sânge, întârziind infarctul periculos pentru sexul puternic. În plus, datorită conținutului scăzut de grăsimi, alături de prezența proteinelor, ajută la creșterea masei musculare. Iar icrele de știucă cresc libidoul și îmbunătățesc capacitatea de a concepe.

În timpul sarcinii

Pentru femeile însărcinate, peștele este necesar deoarece conține calciu, fosfor și proteine necesare pentru formarea oaselor, dinților și altor organe ale bebelușului. Iar potasiul și magneziul, prezente în știucă, sunt necesare viitoarei mame, deoarece reduc riscul de crampe musculare, care apar adesea în ultimele etape ale sarcinii. Dar femeile însărcinate nu trebuie să abuzeze de știucă; pot mânca de 2-3 ori pe săptămână.

În timpul alăptării

Dacă mama a mâncat știucă în timpul sarcinii și nu a resimțit niciun disconfort, poate să își permită această plăcere și în timpul alăptării. Pentru organismul în creștere al bebelușului și pentru formarea scheletului său puternic, sunt necesare calciul, fosforul, vitaminele și proteinele din pește. Este important ca bebelușul să nu dezvolte alergie. De aceea, introducerea știucii în dieta mamei care alăptează trebuie făcută cu precauție, în porții mici, urmărind reacția organismului celui mic.

Cel mai probabil, dacă mama a mâncat acest pește în timpul sarcinii, produsul îi este cunoscut bebelușului, așa că nu ar trebui să apară probleme.

Pentru copii

Orice pește este benefic pentru copii, iar știuca, datorită conținutului scăzut de grăsimi, este deosebit de recomandată. Dar trebuie să fiți atenți la reacțiile alergice. De aceea, știuca ar trebui să ajungă pe masa copiilor nu mai devreme de când copilul împlinește un an. Se recomandă să fierbeți fileul de știucă, să îl mărunțiți cu blenderul și să îl treceți prin sită pentru a nu rămâne cele mai mici oase. La început, este mai bine să amestecați peștele cu piure de cartofi sau de legume. Inițial, nu dați mai mult de jumătate de linguriță și urmăriți reacțiile cutanate.

Dacă organismul copilului reacționează normal la pește, de la un an și jumătate puteți include cotolete de știucă în alimentația lui.

Pentru slăbit

Deoarece știuca are un conținut caloric scăzut și conține multe vitamine diferite, este potrivită pentru alimentația dietetică. Capacitatea de a influența benefic funcționarea sistemului digestiv permite reglarea metabolismului. Tocmai de aceea, nutriționiștii recomandă insistent știuca drept una dintre componentele obligatorii ale alimentației pentru slăbire. Desigur, cei care au decis să scape de kilogramele în plus nu ar trebui să consume pește sărat, prăjit, afumat sau conserve. Este mai bine să mănânce preparate fierte, coapte sau înăbușite.

Este benefică știuca uscată?

Fără îndoială, știuca uscată conține întregul set de substanțe benefice, deci ar putea fi considerată un produs sănătos, recomandat pentru alimentația fiecărei persoane, dacă nu ar fi cantitatea excesivă de sare utilizată în procesul de preparare. De aceea, pentru cei care suferă de afecțiuni renale, cardiovasculare și patologii asociate cu tulburări metabolice, este mai bine să fierbeți sau să înăbușiți știuca – beneficiul va fi mai mare.

În plus, dacă lanțul tehnologic este întrerupt în timpul preparării știucii uscate, există un risc mare de infectare cu viermi. Printre acești helminți, cu ale căror larve peștele este adesea infectat, se numără tenia lată. Dacă o astfel de larvă ajunge în intestinele unei persoane, se va dezvolta acolo într-un adult uriaș (de până la 20 m). Purtătorul acestui parazit uriaș poate nici măcar să nu știe, timp de câțiva ani, pe cine a adăpostit în propriul organism. Prin urmare, este mai bine să supuneți știuca la tratament termic. Sau să preparați produse din ea după o congelare îndelungată (până la 12 ore).

Cu ce sunt benefice icrele de știucă

Atât medicii, cât și gurmanzii plasează icrele de știucă pe locul al treilea – după icrele negre și roșii. Acestea conțin o cantitate minimă de grăsimi, dar sunt bogate în proteine, microelemente și vitamine – exact ceea ce este necesar pentru o alimentație dietetică.

Cei care consumă frecvent icre de știucă observă că tensiunea arterială li se stabilizează, iar hemoglobina, anterior scăzută, revine la valori normale. Datorită prezenței aminoacizilor, icrele întăresc sistemul imunitar al organismului, iar vitaminele A și E din icre previn îmbătrânirea prematură: ele stimulează regenerarea celulelor pielii, o întineresc, o curăță și o fac mai elastică și mai frumoasă. Icrele hrănesc bine și părul și unghiile, îmbunătățindu-le starea și aspectul.

Acest produs este, de asemenea, benefic pentru îmbunătățirea funcționării creierului și reducerea riscului de a dezvolta ateroscleroză, deoarece organismul este curățat de excesul de colesterol, ceea ce este facilitat de acidul gras omega-3. Datorită conținutului ridicat de iod, are un efect pozitiv asupra funcționării glandei tiroide, permițând persoanei să simtă un val de energie și putere. Icrele ajută la refacerea forțelor persoanelor după boli grave sau operații, precum și femeilor însărcinate.

Cum să sărați

Acasă, icrele se sărează în două moduri – la cald și la rece.

Metoda rece
Clătiți icrele, tăiați-le în bucăți de 2–2,5 cm lungime și abia apoi curățați-le de membrana (pielița) care le înconjoară: cu o furculiță ridicați marginea membranei și împingeți-o ușor în lateral. Puneți icrele curățate într-un castron adânc. Când tot produsul este curățat, turnați peste el apă călduță și amestecați cu un tel pentru aluat. Membrana care nu s-a desprins cu furculița și a rămas pe icre se va înfășura în jurul telului.

Clătiți icrele astfel de 3 ori, turnând cu grijă apa. La final, căptușiți o strecurătoare cu tifon și turnați conținutul castronului în ea. Când toată apa s-a scurs (acest lucru va dura aproximativ 20–30 de minute), transferați icrele într-un castron, adăugați sare (de preferință grunjoasă) și amestecați bine cu o furculiță – până când apare spumă. Pentru 300 g de icre sunt necesare 2 linguri de sare.

Îndepărtați spuma – nu veți reuși să o eliminați complet, dar încercați să faceți acest lucru cât mai bine posibil. Transferați icrele într-un borcan, închideți cu capacul și puneți la frigider pentru două zile. În acest timp, icrele se vor săra, iar resturile de spumă vor dispărea. Produsul finit va deveni mai dens și va căpăta o nuanță frumoasă.

Poate că unora icrele li se vor părea ușor sărate, dar nu se poate lua mai puțină sare, deoarece trebuie să eliminăm paraziții din produs. Iar pentru un sandviș cu unt, acest grad de sărare este perfect potrivit.

Metoda la cald
Pregătiți icrele la fel ca pentru sărarea la rece. Lăsați resturile de apă să se scurgă prin tifon și sită. Între timp, pregătiți saramura: aduceți 1 litru de apă la fierbere cu 2 linguri de sare, răciți-o aproximativ 10 minute și turnați peste icrele puse în borcan. Amestecați bine icrele cu saramura și lăsați timp de un sfert de oră, apoi scurgeți excesul de lichid cu ajutorul tifonului și sitei. Adăugați 1,5–2 linguri de ulei vegetal și bateți până se îngroașă. După 6–7 ore, pot fi consumate. Icriele astfel obținute sunt puțin mai deschise la culoare decât cele preparate la rece și mai puțin sărate. Dar nu trebuie să vă temeți de paraziți: icrele sunt neutralizate prin menținerea în saramură fierbinte.

Se poate mânca ficatul de știucă?

Ficatul de știucă este bogat în substanțe extrem de necesare organismului uman. Astfel, în 100 g de produs se află jumătate din necesarul zilnic de fosfor, responsabil de metabolism și de starea sistemelor osos și cardiovascular, și aproape 40% din norma zilnică de riboflavină (vitamina B2), care contribuie la calmarea SNC, menținerea în stare normală a pielii, părului și unghiilor, stimulând descompunerea grăsimilor, proteinelor și carbohidraților.

Vitamina PP în 100 g de ficat reprezintă un sfert din norma zilnică, iar fără ea activitatea cerebrală normală și vederea umană sunt de neconceput. În plus, această vitamină participă la reglarea nivelurilor de colesterol și zahăr din sânge, la scăderea tensiunii arteriale și la îmbunătățirea funcționării sistemului circulator. Sarcina de a îmbunătăți circulația sângelui este îndeplinită și de fier, care este de asemenea un component al ficatului. Acesta contribuie și la menținerea forțelor imunitare ale organismului uman.

Așadar, ficatul de știucă este benefic, ajutând omul să fie mai activ, sănătos, energic și să mențină în ordine atât vederea, pielea și părul, cât și funcționarea organelor interne. Iar datorită conținutului caloric scăzut (131 kcal la 100 g de produs), poate fi folosit ca component al unei diete pentru slăbit. În formă fiartă sau înăbușită, fără sare în exces, poate fi consumat chiar și de persoanele care suferă de diabet zaharat, ulcer gastric și de femeile însărcinate. Singura contraindicație poate fi intoleranța individuală la ficat sau o reacție alergică la produsele din pește.

Ficatul de știucă se prepară cu smântână sau legume, cu frișcă sau verdeață. Poate fi înăbușit, fiert în cuptor sau preparat pe aragaz, fiind posibilă și prepararea în cuptorul cu microunde sau în multicooker. Iese mai fraged decât chiar ficatul de cod. Poate fi servit atât cald, cât și rece, cu garnitură sau în salate, sub formă de pateu, întins pe sandvișuri.

Utilizarea știucii în medicina populară

Medicina populară cunoaște de mult timp proprietățile benefice ale cărnii de știucă. Totuși, pacienților moderni li se va părea cam ciudat modul în care vindecătorii din antichitate foloseau peștele pentru tratament – de exemplu, picurau fierea acestuia în ochi. Exista convingerea că astfel se poate vindeca albeața ochiului. Și nici legarea unei știuci vii de abdomen nu va vindeca probabil gălbinarea, deși o astfel de metodă era răspândită.

Dar unele rețete populare funcționează cu adevărat și sunt destul de potrivite pentru utilizare în viața modernă. Astfel, dacă pancreasul „joacă puțin feste”, leacurile recomandă să mâncați pe stomacul gol o bucățică mică de știucă fiartă (100 g).

Vitaminele conținute în acest pește contribuie la vindecarea rapidă a anemiei și a carențelor vitaminice, iar datorită proteinelor din compoziția sa, funcționarea glandei tiroide se normalizează. În plus, dacă în sezonul de gripă și răceală introduceți sistematic știuca în meniu, vă puteți feri de boală.

Medicina populară recomandă peștele și celor care au semne evidente ale sindromului de oboseală cronică sau depresie. Vindecătorii știu că consumul regulat de carne de știucă sau de alte produse ale acesteia (ficat, icre) poate readuce interesul pentru viață și poate îmbunătăți starea de bine.

Se poate mânca știucă în cazul diferitelor boli?

În cazul diabetului zaharat

Persoanelor care suferă de diabet li se recomandă cu insistență carnea de știucă. Aceasta conține o cantitate suficientă de proteine ușor digerabile, fără carbohidrați, exact ceea ce au nevoie diabeticii. Proteinele ajută organismul să sintetizeze propria insulină, iar potasiul, magneziul, fosforul și calciul din pește participă activ la procesul metabolic, ajutând la reglarea acestuia, precum și susținând funcționarea inimii și a vaselor de sânge.

Nutriționiștii nu recomandă supraîncărcarea organismului cu produse din pește și sfătuiesc să mâncați știucă cel mult de două ori pe săptămână – nu mai mult de 150 g pe zi.

Pacienților cu diabet li se recomandă să mănânce știucă la cuptor, înăbușită sau fiartă. Sunt bune și chiftelele, caserolele, piftia. Peștele sărat sau uscat nu trebuie consumat – la fel și ficatul de știucă. Icrele pot fi consumate ocazional și în cantitate minimă.

Pentru pacienții cu diabet zaharat, la pește se potrivesc perfect legumele la cuptor, fructele, sosurile și pâinea.

Pentru pancreatită

Știuca aparține speciilor de pești slabi, cu un conținut de grăsime care nu depășește 4%, de aceea medicii și nutriționiștii o recomandă pacienților care suferă de pancreatită. Proteinele din compoziția peștelui se absorb mult mai ușor și mai bine decât proteinele de origine animală. Datorită conținutului de aminoacizi, iod, fosfor, calciu, vitamine din grupul B și alte componente, carnea de știucă aduce diversitate în regim și îmbogățește alimentația dietetică. Totuși, puteți începe să mâncați pește doar la o săptămână după ce a avut loc un atac acut al bolii.

La început, cel mai bine este să preparați știuca la abur și numai sub formă tocată. Puteți măcina atât produsul deja gătit pentru a obține un sufleu, cât și să faceți din carne tocată crudă chiftele sau caserole la aburi. La pește se recomandă să serviți fie terciuri, fie legume ușoare, recomandate de medic în caz de pancreatită.

Puteți consuma peștele copt sau fiert într-o bucată întreagă nu mai devreme de o lună după atac. În plus, bulioanele de pește și supele pe bază de acestea nu sunt recomandate în caz de pancreatită. De asemenea, sunt interzise știuca sărată, afumată sau uscată, precum și conservele din ea.

Pentru gastrită

Pentru stomac, știuca este benefică și convenabilă, deoarece se digeră ușor. Deoarece conținutul său de grăsime nu depășește 4%, limita admisă în gastrită, este indicată pentru pacienții care suferă de această boală. Datorită substanțelor benefice care intră în compoziția cărnii de știucă, acest pește este capabil nu numai să stimuleze activitatea forțelor de apărare, dar și să elimine excesul de colesterol și să hrănească organismul cu vitamine și minerale, a căror absorbție este dificilă în gastrită. În plus, conținutul scăzut de grăsime nu va permite apariția durerilor în zona stomacului, a grețurilor și a diareei.

Dar în caz de gastrită, contează modul de preparare al peștelui. Este categoric interzis să mâncați știucă prăjită, sărată, marinată, afumată și conserve din ea, deoarece conservanții, condimentele și sarea irită puternic mucoasa gastrică deja inflamată. Peștele trebuie fiert, gătit la abur sau copt fără adaos de ulei.

Pentru gută

Guta se caracterizează prin depunerea de săruri de acid uric în articulații. Prin urmare, este important ca pacienții cu gută să excludă din meniu alimentele bogate în purine – compuși în urma descompunerii cărora se formează acest acid uric faimos. În pește, astfel de substanțe se găsesc, dar în cantități diferite. De aceea, dieteticienii împart tot peștele în cel care este interzis în gută și în cel care este permis. Știuca aparține grupului permis. Dar și un astfel de pește poate fi consumat de cel mult 3 ori pe săptămână.

Pentru cei cu gută, știuca trebuie fie fiartă, fie coaptă; se pot prepara chiftele sau perișoare la abur. Se permite și consumul de ciorbă de pește, dar aceasta trebuie fiartă în al doilea bulion, iar primul se aruncă, deoarece este prea gras. Nu se pot folosi condimente, iar cantitatea de sare se limitează la minimum.

Pentru a evita exacerbarea gutei, nu se poate mânca știucă cu terci, deoarece într-o astfel de combinație sarcina asupra stomacului crește semnificativ, iar în cele din urmă eliminarea sărurilor de acid uric se încetinește.

Riscuri și contraindicații

În ciuda tuturor proprietăților sale benefice, știuca nu poate fi complet sigură, la fel ca orice pește crescut și care trăiește în condiții naturale. Dacă apa din rezervorul de unde a fost prinsă prădătoarea este poluată, acest lucru va afecta cu siguranță calitatea știucii – atât carnea, cât și ficatul și icrele, care vor acumula substanțe nocive. Un astfel de pește nu poate fi mâncat sub nicio formă; se poate otrăvi – până la insuficiența funcției organelor interne. Prin urmare, este mai bine să prindeți știuca în zonele care sunt favorabile din punct de vedere ecologic.

Chiar și în cea mai curată apă din punct de vedere ecologic, infestarea știucii cu paraziți nu este exclusă. Aceștia mor în timpul tratamentului termic al peștelui, dar carnea sa uscată sau sărată poate fi periculoasă: atunci când se consumă o bucată, helminții ajung în sistemul digestiv uman și se stabilesc acolo pentru mulți ani.

Știuca sărată sau uscată, chiar și perfect preparată, din cauza excesului de sare este contraindicată celor care au rinichi sau inimă bolnavi, probleme cu ficatul.

Alergia la pește sau intoleranța individuală la știucă pot, de asemenea, să apară. În astfel de cazuri, trebuie să renunțați la produs în orice formă.

Cum se alege și se păstrează

Fără îndoială, cea mai bună opțiune este să prindeți singur știuca într-un corp de apă bine cunoscut și testat de ani de zile: nu trebuie să vă temeți că a crescut în condiții ecologice nefavorabile, iar prospețimea sa este clară.

Dacă totuși trebuie să alegeți la piață sau în magazin, în primul rând, trebuie să întrebați vânzătorul de unde provine știuca și să acordați atenție branhiilor sale: la peștele proaspăt, acestea sunt roz și strălucitoare. Ochii trebuie să fie limpezi, curați, iar coada – umedă.

Mirosul specific al știucii (de nămol) nu este pe placul tuturor, dar dacă peștele aflat pe tejghea miroase exact așa, fără amestec de alte mirosuri, atunci este proaspăt și merită să fie preparat pentru prânz.

Sub știuca congelată se poate ascunde un produs care a stat pe tejghea câteva zile și nu a fost vândut, adică nu de primă prospețime. De aceea, este mai bine să cumpărați pește congelat doar în cazuri extreme. În acest caz, trebuie să alegeți acela care nu are gheață: de obicei, gheața în exces indică faptul că produsul a fost supus unei decongelări repetate urmate de recongelare.

Dacă ați cumpărat știucă proaspătă, este mai bine să o spălați imediat, să o curățați și să o eviscerați și abia apoi să o puneți fie la frigider, fie la congelator. La frigider, știuca proaspătă poate sta maximum 4–5 zile, la congelator – până la șase luni, dar după câteva luni de păstrare, proprietățile sale gustative încep să se deterioreze.

Cum se curăță corect știuca

Trebuie să curățați cu o perie sub apă curentă toată murdăria și mucusul de pe știucă, să o spălați bine și să o uscați cu o cârpă sau un prosop de hârtie. Este mai bine să folosiți o placă de tăiat din plastic sau sticlă: cea din lemn se va impregna atât de mult cu mirosul de pește încât nu va mai putea fi îndepărtat. Sub placă, puneți prosoape de hârtie umede pentru a nu aluneca și a sta nemișcată.

Solzii de știucă zboară departe, așa că este mai bine să o curățați afară. Dacă nu este posibil, trebuie să acoperiți cu un ziar suprafețele din apropierea plăcii de tăiat. În timpul curățării, știuca se ține de coadă, iar pentru a nu aluneca, se presară sare pe ea.

Pentru a nu vă răni în timpul lucrului, trebuie să purtați două perechi de mănuși: mai întâi cele de cauciuc sau silicon, iar peste ele – cele din bumbac.

Solzii se vor curăța mai ușor dacă turnați apă clocotită peste știucă. Pentru a ușura procesul, o puteți înmuia și într-un lighean cu apă caldă în care s-a adăugat oțet.

Pentru curățarea știucii, este potrivit fie un cuțit lat și ascuțit, fie o răzuitoare specială cu dinți. Trebuie să îndepărtați solzii începând de la coadă și deplasându-vă spre cap. Dacă țineți cuțitul la un unghi ușor, solzii se vor reține pe lamă și se vor împrăștia mai puțin.

După ce ați terminat cu solzii, cu foarfecele trebuie să tăiați înotătoarele și să tăiați cavitatea abdominală cu un cuțit ascuțit, începând cu o perforație lângă cap. Apoi scoateți organele interne și îndepărtați branhiile, tăindu-le cu un cuțit sau smulgându-le cu degetele.

După terminarea curățării, spălați bine întreaga carcasă – atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru.

Cum să preparați delicios știuca: rețete

La cuptor

La cuptor, puteți găti știuca atât pe o tavă, cât și într-o tigaie adâncă (este important ca mânerul să nu fie din plastic). Dacă coaceți știuca cu legume sau smântână, va deveni mai suculentă.

Știucă cu asortiment de legume
Ca însoțitori pentru știucă, sunt potrivite varza, dovleceii, roșiile, vinetele, ardeii dulci, ceapa. Vineta trebuie să fie tânără, de pe ea trebuie să îndepărtați pielea lucioasă violetă.

Cantitatea de legume se bazează exclusiv pe preferințele bucătarului și ale membrilor familiei: unora le place mai multă varză și nu suportă dovleceii, alții nu suportă mirosul de ardei dulce, dar sunt nebuni după vinete. Așadar, proporțiile sunt în mâinile gospodinei. Singurul avertisment – morcovii la acest tip de gătire nu vor ajunge la consistența dorită și vor fi crocanți.

Tăiați legumele în bucăți destul de mari (sau fâșii de cel puțin 1 cm lățime), ceapa – în sferturi de inele. Amestecați-le într-un bol și adăugați puțină sare. Tăiați știuca (de preferat fileul) în bucăți de 3 până la 4 cm lățime.

Așezați bucățile de pește pe o tavă unsă cu ulei vegetal (nu una lângă alta, ci lăsând loc pentru legume), sărați-le. Apoi, în spațiile libere, așezați legumele. Stropiți conținutul tăvii cu ulei de măsline și suc de lămâie (este suficient un sfert de lămâie), puteți presăra piper negru măcinat. Trimiteți tava în cuptorul preîncălzit. Gătiți peștele cu legume la 170–180 de grade timp de 40–45 de minute. Rezultă o cină completă care nu necesită o garnitură suplimentară. Și la masă, presărați în fiecare farfurie mărar tocat.

Știucă în smântână
Pentru 1 kg de file de știucă, luați 3 linguri de smântână, 2 cepe de mărime medie și condimente după gust și preferință.

Tăiați fileul în bucăți de aproximativ 5–6 cm lățime, așezați-le într-o tigaie ușor stropită cu ulei vegetal. Deasupra puneți ceapa tăiată în jumătăți de inele, sărați și presărați condimente (puteți folosi doar un amestec de piper dintr-o râșniță). Diluați smântâna cu apă în proporții egale și turnați peste pește. Puteți pune tigaia în cuptor. Dacă este deja încinsă, știuca va fi gata în 35–40 de minute.

În tigaie

Pentru ca știuca în tigaie să nu fie uscată, ci suculentă, trebuie să luați multă ceapă pentru preparare – jumătate din greutatea peștelui.

Tăiați știuca curățată și eviscerată în bucăți porționate, puneți-le pe o farfurie, piperați și sărați. În timp ce peștele se sărează ușor, pregătiți o tigaie (de preferat una grea, din fontă) și turnați făină într-un bol mic pentru a le da prin făină.

Așezați tigaia pe plită, turnați în ea ulei de floarea-soarelui fără miros și așteptați până se încinge bine. Abia apoi dați știuca prin făină și puneți-o la prăjit. Nu acoperiți cu capacul deocamdată!

Când pe partea de jos apare o crustă frumoasă, întoarceți peștele, adăugați ceapa tăiată în jumătăți de inele și abia acum acoperiți cu capacul. Din când în când ridicați capacul și amestecați ceapa. Cu câteva minute înainte de a fi gata, puneți în tigaie câteva bucăți mici de unt. Serviți știuca cu piure de cartofi foarte fin și salată de legume proaspete.

La multicooker

În multicooker se poate prepara bine știuca în sos de brânză, pentru care 1 kg de file de știucă se taie în bucăți porționate, se amestecă cu sucul de la o lămâie, ceapa tăiată în sferturi de inele, se sarează și se presară cu condimentele preferate. Se lasă la marinat circa 45–50 de minute. Se rade 100 g de brânză tare și se amestecă cu 100 g de smântână grasă. Se așează peștele cu ceapa în vasul multicookerului, se toarnă sosul de smântână și brânză. Se închide multicookerul și se setează pentru o jumătate de oră modurile „Pește”, „Fierbere lentă”. La sfârșitul procesului, se lasă știuca sub capacul închis încă 15–20 de minute. Acest fel de mâncare este mai bun consumat cald.

Pe mangal

În cărbunii încinși se poate coace știuca cu ajutorul foliei de aluminiu. Mai întâi, marinați știuca curată și eviscerată cel puțin o jumătate de oră: frecați-o pe toate părțile cu sare, sucul de la jumătate de lămâie și puneți în castron cu peștele ceapa tăiată rondele. După 30–40 de minute, întindeți folia pe masă, puneți jumătate din ceapă din castron, formând un fel de „perniță”, pe care apoi veți așeza peștele. În abdomenul știucii puneți lămâia tăiată în jumătăți de inele și mărar – cu cât încape mai mult, cu atât peștele va fi mai aromat. Deasupra pe corpul peștelui puneți cealaltă jumătate de ceapă și înfășurați cu grijă în folie. Înfășurați plicul rezultat în încă un strat de folie și așezați-l direct în cărbuni, făcând o adâncitură. Deasupra, acoperiți pachetul de folie cu cărbuni încinși. 25–30 de minute, cât se gătește peștele, în natură vor trece neobservate.

La grill

Pentru a pregăti știuca la grătar, trebuie mai întâi să o marinați. Marinada se prepară din sucul de la o jumătate de lămâie, 2 linguri de ulei vegetal, piper negru măcinat și sare (după gust). Acest lucru va fi suficient pentru a prepara 800 g de fripturi de știucă. După o jumătate de oră de la începerea marinării, așezați fripturile pe grătarul uns cu ulei vegetal. Gătiți până apare o crustă rumenită, întorcând grătarul din când în când. Un astfel de pește merge bine cu legume proaspete, verdețuri și sosuri.

Ce se poate prepara din știucă: rețete

Feluri întâi, feluri secunde și gustări – pentru toate este potrivită carnea de știucă. Mâncărurile din ea pot fi servite atât în cercul restrâns al familiei, cât și oferite oaspeților.

Chiftele

Chiftelele de știucă se pot prepara atât din știucă proaspătă, cât și din știucă fiartă. În primul caz, este mai dificil să scapi de toate oasele mici, dar dacă mașina de tocat este suficient de puternică, le poate măcina. Chiftelele de știucă se servesc cu garnitură, piureul de cartofi fiind deosebit de potrivit. Chiftelele de știucă se „împrietenesc” și cu castravetele proaspăt, așa că o salată va fi foarte binevenită.

Chiftele din știucă proaspătă
Spălați știuca de mucus, curățați-o, îndepărtați organele interne, spălați-o din nou, tăiați capul și aripioarele și tăiați-o pe lungime de-a lungul spatelui. Îndepărtați osul central, acesta, împreună cu aripioarele și capul, va fi util pentru ciorba de pește. Din pulpa rămasă, încercați să extrageți cât mai mult oasele mici, puteți folosi pentru aceasta fie o pensetă, fie un ac subțire. Dacă reușiți, și pielea este mai bine să o îndepărtați.

Fileul obținut se trece prin mașina de tocat împreună cu o ceapă și câțiva căței de usturoi. Deoarece carnea de știucă este destul de uscată, se poate adăuga în timpul tocării în compoziție puțină slănină nesărată de porc: pentru 1 kg de file, o bucată de mărimea unei brânze topite. Pentru ca chiftelele să fie mai fragede, tocați compoziția încă o dată prin mașina de tocat.

Amestecați bine compoziția, adăugând 2 ouă (la 1 kg de file de pește). Sărați și piperați după gust. Din compoziția gata, modelați chifteluțe, tăvăliți-le prin făină și prăjiți-le într-o tigaie încinsă cu ulei vegetal.

Dacă nu ați adăugat slănină în compoziție, pentru mai multă suculență, puneți în interiorul fiecărei chifteluțe câte o bucățică de unt (de mărimea unei jumătăți de linguriță). După ce chiftelele sunt prăjite pe ambele părți până se rumenesc, turnați puțină apă în tigaie și lăsați-le să fiarbă la foc mic, pentru a vă asigura că vă protejați pe dumneavoastră și pe cei dragi de infestarea cu paraziți.

Dacă chiftelele sunt destinate alimentației dietetice și grăsimile suplimentare sub formă de slănină sau unt sunt excluse, puteți adăuga în compoziție un morcov fiert de mărime medie. Acesta va adăuga suculență preparatului finit și îi va da o culoare interesantă.

Chiftele din știucă fiartă
Curățați știuca, eviscerați-o, spălați-o, porționați-o în bucăți mari, puneți-le într-o oală încăpătoare cu apă și așezați-o pe aragaz. Când fierbe, îndepărtați spuma și fierbeți peștele până este gata. Apoi luați de pe foc, scoateți bucățile din zeamă și lăsați-le să se răcească. Zeama va fi utilă pentru ciorba de pește.

Separați peștele răcit de oase. Din știuca fiartă este foarte ușor să scoateți toate oasele mici. Curățați o ceapă mare, tăiați-o mărunt și căliți-o în tigaie cu ulei vegetal până devine aurie. Răciți-o. Înmuiati în lapte o pâine albă (calculând 100 g de pâine la 1 kg de file).

Tocați prin mașina de tocat fileul fiert de pește împreună cu pâinea înmuiată, adăugați ceapa călită și două ouă de găină, piperați și sărați. Se poate adăuga verdeață proaspătă tocată mărunt, mărarul fiind deosebit de potrivit aici.

Amestecați bine carnea tocată, modelați chiftele și prăjiți-le în ulei vegetal într-o tigaie încinsă. Deoarece peștele pentru carnea tocată a fost fiert, nu este necesar să mai fierbeți chiftelele suplimentar.

Supă de pește

Ciorba de știucă preparată într-un ceaun pe foc de tabără din pește proaspăt prins este un preparat clasic pentru orice grup de bărbați care petrece timpul în natură.

Ciorba de știucă la foc de tabără
Clătiți știuca de mucus, curățați de solzi, eviscerați și spălați din nou bine. Tăiați în bucăți mari, îndepărtați branhiile din cap. Puneți peștele într-un ceaun sau o cratiță cu apă și puneți pe foc. Nu acoperiți cu capac – astfel se va evapora mai repede mirosul specific al știucii.

Când apa fierbe, sărați-o, aruncați în ceaun 6–7 boabe de piper ienibahar și câteva foi de dafin. Fierbeți din momentul clocotirii timp de 10 minute, apoi scoateți bucățile de pește, strecurați tot supa pentru a nu rămâne oase, și puneți din nou pe foc. Adăugați în ceaun cartofi tăiați cubulețe și morcovi, precum și o ceapă întreagă. Scoateți ceapa după 10 minute și aruncați-o. În timp ce legumele fierb, îndepărtați oasele mari din știuca fiartă și puneți-o înapoi în ceaun cu 5 minute înainte de sfârșitul fierberii.

Înainte de a da ceaunul de pe foc, adăugați în ciorbă o lingură de votcă și un pumn de verdeață tăiată. Cel mai bine este să mâncați o astfel de ciorbă dintr-un castron de lut cu o lingură de lemn.

Ciorba de știucă în condiții casnice
Dacă aveți supă în care a fiert deja știuca pentru chiftele, o puteți folosi ca bază. Dacă nu aveți o astfel de supă, nu este nicio problemă: curățați, eviscerați și tăiați în bucăți o știucă de aproximativ 1 kg, turnați apă peste ea și puneți pe foc mic. Nu acoperiți cu capac.

Curățați 5–6 cartofi de mărime medie, un morcov nu foarte mare și câteva cepe mici. Supa cu pește va fi clocotit până atunci. Îndepărtați spuma, sărați și piperați. După 15 minute, luați cratița de pe aragaz, strecurați supa, iar peștele îl puneți deoparte pentru moment.

Puneți cratița cu supa înapoi pe foc, adăugați cartofi tăiați cubulețe și morcov ras. După 10 minute de la începutul fierberii, adăugați ceapa. Cu 5 minute înainte de sfârșitul fierberii, scoateți și aruncați ceapa și adăugați bucățile de pește. După preferință, puteți adăuga în cratiță orz fiert în prealabil. Chiar înainte de a stinge focul, adăugați în ciorbă 3–4 rondele de lămâie.

La servire, presărați în fiecare farfurie verdeață proaspătă tocată – aceasta va accentua aroma peștelui. Puteți servi suplimentar alături de ciorbă o salată de castraveți și roșii proaspeți.

Conserve

Puteți prepara singur și conserve de știucă. Se păstrează atât în pivniță, cât și la frigider, și se consumă fie cu cartofi sau legume, fie cu terciuri. Deoarece oasele din conserve se înmoaie atât de mult încât devin moi, conservele pot fi folosite fără probleme și la supă.

Conserve de știucă la slow cooker
Slow cooker-ul ușurează foarte mult prepararea conservelor, deoarece acest aparat modern de bucătărie poate nu doar să controleze temperatura, ci și să se oprească automat după terminarea procesului. Se pot prepara conserve de știucă în sos de roșii la slow cooker. Pentru aceasta, sărați (veți avea nevoie de o lingură de sare, de preferat grunjoasă) și lăsați timp de o jumătate de oră 3 kg de știucă tăiată în bucăți mici. Prăjiți-le pe ambele părți câte 2 minute în slow cooker la setarea corespunzătoare. Adăugați 3 cepe tăiate în jumătăți de rondele și 2 morcovi răzuiți, prăjiți încă 5-6 minute. Dizolvați 200 g de pastă de roșii în 700 ml de apă, turnați totul în vasul slow cooker-ului, adăugați câteva foi de dafin și presărați piper din râșniță.

În modul „Fierbere lentă”, continuați gătirea încă 4 ore. În acest timp, pregătiți borcane de sticlă cu capace, sterilizați-le, puneți conservele în borcanele fierbinți și sigilați-le ermetic.

Conserve de știucă la cuptor
Dacă nu aveți un slow cooker, puteți folosi cuptorul, deși este puțin mai complicat. Mai întâi, pregătiți știuca: spălați, curățați, îndepărtați organele interne, tăiați în bucăți mici și sărați, amestecați și lăsați o jumătate de oră. Pentru prepararea a 3 kg de pește veți avea nevoie de o lingură de sare fără vârf.

Pregătiți borcane de jumătate de litru. Pe fundul fiecăruia puneți ceapă tăiată în jumătăți de rondele, câte 1 căpățână de cuișoare, 4–5 boabe de piper și câte o foaie de dafin. Apoi așezați peștele în borcane, bine îndesat. Deoarece se va așeza în timpul gătirii, puteți pune mai mult. Adăugați ulei vegetal fără aromă în fiecare borcan, acoperiți cu folie și puneți-le în cuptorul neîncălzit. Pentru prima jumătate de oră, setați temperatura la 150 de grade, în acest timp conținutul borcanelor va fierbe, apoi reduceți temperatura la 110 grade.

Țineți borcanele în cuptor timp de 5 ore, apoi scoateți-le cu grijă și sigilați-le ermetic cu capace sterilizate.

În loc de ulei, puteți pune în fiecare borcan pastă de roșii – aproximativ 2 linguri.

Balâc

Pentru prepararea balâcului de știucă, nu trebuie să îndepărtați solzii. Pur și simplu, peștele bine spălat, cu capul și coada tăiate și organele interne scoase, trebuie tăiat pe lungime de-a lungul coloanei vertebrale în două jumătăți. Îndepărtați cu grijă toate oasele – atât cele mari cât și cele mici. Fileul pregătit se taie în bucăți de aproximativ 3 cm lățime. În această formă, peștele se va săra și se va usca mai repede.

Pentru 1 kg de file veți avea nevoie de 150 g de sare și 1,5 linguri de zahăr. Este foarte important să nu greșiți cantitatea de sare: dacă este prea puțin, balâcul finit se va strica repede, iar dacă este mai mult decât trebuie, carnea peștelui va fi prea tare și uscată.

Condimentele le puteți alege după preferință. Pentru balâc sunt potrivite boabele de piper negru, căpățânile de cuișoare, foaia de dafin. Important – nu exagerați cu condimentele, pentru a nu acoperi gustul știucii și a nu se suprima reciproc. Ca variantă – puteți cumpăra din magazin un amestec gata preparat special pentru pește.

Amestecați într-un bol sarea, zahărul și condimentele, apoi tăvăliți în acest amestec fileul de pește tăiat bucăți și așezați-l fie într-un borcan de sticlă cu gură largă, fie într-un lighean de plastic. Acoperiți bucățile cu o farfurioară și puneți deasupra ceva greu – de exemplu, un borcan cu apă. În această stare, sub greutate, peștele trebuie să stea o săptămână la frigider. În fiecare zi, bucățile de știucă trebuie întoarse pentru ca sărarea să fie uniformă.

După o săptămână, spălați fileul de pește cu apă curentă și puneți-l într-un loc bine ventilat pentru uscare. Desigur, puteți usca peștele și la cuptor, este mai simplu și mai rapid, dar rețeta clasică de balyk presupune aerisirea tocmai la aer. Bucățile mici vor fi gata în 2 zile, pentru cele mai mari poate fi necesară o săptămână. Dar în timp ce balykul se usucă, trebuie să gustați o dată la 2 zile – numai așa puteți obține cu siguranță un produs care să fie pe placul dumneavoastră.

Pentru ca în timpul aerisirii să nu se așeze insecte pe balyk, în special muște, trebuie să înfășurați peștele în tifon.

Cum să marinați

Marinada transformă literalmente știuca, conferindu-i un gust extraordinar de nobil. Carnea devine fragedă și în același timp picantă. Este mai bine pentru marinat să alegeți o știucă nu prea mare – de cel mult 1 kg, astfel de pești nu apucă încă să capete mirosul caracteristic de știucă.

Din știuca pregătită (curățată și eviscerată) faceți fileul, pentru care îndepărtați aripioarele și capul, tăiați-o în jumătate de-a lungul coloanei vertebrale și scoateți cu ajutorul pensetei toate oasele. Tăiați fileul în bucăți de aproximativ 1,5 cm lățime.

Preparați marinada: într-o cratiță mică, fierbeți 0,5 l de apă cu 2 linguri de zahăr, 1,5 linguri de sare, câteva foi de dafin, piper aromat boabe (6–7 bucăți), 2 inflorescențe de cuișoare și 0,5 linguriță de semințe de coriandru. Răciți și adăugați în marinadă esență de oțet (o linguriță).

Puneți bucățile de file de știucă într-un borcan de sticlă și turnați marinada peste ele. Peștele trebuie să marineze la o temperatură de 20–23 de grade timp de 2 până la 3 ore. În acest timp, amestecați conținutul borcanului de câteva ori, apoi puneți-l la frigider pentru 8–10 ore.

După acest termen, scoateți știuca din marinadă și puneți-o în alt vas, așezând straturile de pește cu ceapă tăiată în semicercuri (veți avea nevoie de aproximativ 2 cepe). Compactați puțin conținutul și turnați deasupra ulei vegetal. Puneți din nou peștele la frigider, de data aceasta pentru 15 ore, după care știuca poate fi servită la masă. Este deosebit de gustoasă cu cartofi și salată de castraveți proaspeți.

Fapte interesante

1. O femelă de știucă depune aproximativ 250 de mii de icre în timpul depunerii.
2. În primul an după naștere, știuca atinge o lungime de 60–70 cm, dar apoi viteza de creștere scade semnificativ, iar creșterea pentru fiecare an următor este de cel mult 2–3 cm.
3. Știuca de râu are corpul mai scurt și mai îngust decât cea de lac, deoarece locuitoarea râului trebuie să învingă forța curentului, iar acest lucru este mai convenabil cu un corp mai scurt și mai îngust. În același timp, musculatura sa este mai dezvoltată, prin urmare corpul este mai dens, motiv pentru care, la aceeași lungime, știuca de râu cântărește mai mult decât cea de lac.
4. Legenda spune că împăratul german Frederic al II-lea a prins personal, în 1230, o știucă de trei metri, cântărind aproape 70 kg. Au marcat-o cu un inel de aur și au eliberat-o înapoi în apă. Se spune că a fost prinsă din nou în același lac după 267 de ani. Cântărea deja 140 kg și avea o lungime de 570 cm. Adevărul este că biologii spun că sunt povești: știucile nu trăiesc mai mult de 33 de ani.
5. Știuca deschide gura atât de larg încât în ea încape o pradă mai lată decât propriul corp al prădătoarei. Cu toate acestea, preferă să atace peștii cu corpul îngust, plăticile rareori devin prânzul știucii. Apropo, pescarii observă că în lacurile în care trăiesc știuci, carasii au o formă mai rotundă decât în cele în care aceasta nu se găsește.
6. Canibalismul în societatea știucilor este un fenomen normal, ele mănâncă cu ușurință rudele mai mici. Astfel, un pește de 120 cm lungime poate mânca un semen de 70 cm.
7. În Rusia, la Nefteiugansk, a fost ridicat un monument al știucii.
8. În orașul american Hayward (statul Wisconsin), a fost construită o clădire în formă de știucă, cu o înălțime de peste 40 de metri. În capul prădătoarei de apă dulce se află o platformă de observație și o cafenea, iar corpul este dedicat muzeului gloriei pescarilor.

Foto știucă