Peștele peled: fotografii, descriere, proprietăți benefice și rețete

Peleadi sau șiroc (Coregonus peled) — unul dintre puținele specii de pești de apă dulce care sunt capturați în sălbăticie la scară industrială și crescuți artificial în ferme piscicole. Carnea de peleadi are un gust rafinat, saturează organismul cu proteine de calitate, substanțe minerale benefice care susțin funcțiile sistemelor și organelor interne.

Peleadi: ce fel de pește este, cum arată și unde trăiește

Peleadi din genul Coregonus (sîgi) al familiei Salmonidae crește până la 40–55 cm, cu o greutate de 2,5–5 kg. Șirocul se întâlnește în râuri, unde efectuează migrații prelungite de hrănire și sezoniere, este obișnuit în lacurile nordice, bălțile și canalele râurilor cu curent liniștit. Se adaptează rapid la diferite temperaturi ale apei, dar preferă ape mai reci (nu mai mult de 22°C).

Locuitorii de apă dulce se adună în bancuri, uneori intră în apele ușor sărate ale deltelor, dar nu intră în mare.

Cum arată

Corpul peleadii, cu solzi strâns lipiți, este înalt, comprimat lateral, oval, colorat în argintiu. Spatele, care se ridică abrupt după ceafă, este aproape negru. Pe capul proporțional în formă de con, precum și pe înotătoarea dorsală, sunt împrăștiate puncte negre. Spre deosebire de alți coregoni, șirocul are mai mulți spini branhiali (49–68) și maxilarul superior este puțin mai lung decât cel inferior, deși gura este considerată terminală.

În perioada jocurilor de împerechere, culoarea peștilor se schimbă. Spatele și capul devin albastre sau turcoaz. Direct în timpul depunerii icrelor, de-a lungul laturilor se formează mici umflături cutanate albicioase, mai vizibile la masculi. Localnicii le numesc „risipiri de perle”.

Unde trăiește

Șirocul este răspândit în râurile Oceanului Arctic, de la Mezen, care curge pe teritoriul Komi și al regiunii Arhangelsk, până la lacul Ilirnei din Ciukotka. Peleadi este numeroasă în Ob, Irtîș și afluenții lor, în lacurile de tundră și taiga din districtele Iamalo-Neneț și Hantî-Mansi. Se întâlnește în regiunea Habarovsk (râul Amur).

Peștele preferă corpuri de apă adânci cu curent liniștit sau lacuri, unde trăiesc două forme de coregoni — cea obișnuită și cea pitică. Puietul se adună în bancuri mai aproape de mal, iar indivizii maturi sexual se țin singuratici la adâncime în coloana de apă.

După topirea primăvăratecă a gheții, peleadi intră în zonele inundabile, bălțile de la cursul inferior, urcă pe afluenți. Când apa scade la nivelul normal, peștele se întoarce în habitatele obișnuite.

Cu ce se hrănește

Baza dietei o constituie zooplanctonul. Toamna și iarna, peleada consumă moluște, mici crustacee (copepode, cladocere) care trăiesc pe fund. Vara se hrănește preponderent cu larve și pupe de insecte. Exemplarele mari consumă icre, alevini de plătică, biban și caras.

În perioada migrației de reproducere și a depunerii icrelor, peștele se hrănește foarte puțin sau deloc.

Procesul de reproducere

Declanșarea maturității sexuale depinde direct de condițiile de viață și, în primul rând, de baza trofică. În medie, peleadele devin capabile de reproducere la 3–6 ani.

Depunerea icrelor în lacuri începe în noiembrie, după formarea gheții. În râuri, peleada depune icrele din septembrie până în decembrie, când temperatura apei nu depășește 8 grade. Exemplarele mari pornesc în migrația de depunere mai devreme decât celelalte. Ele se ridică mult în amonte, iar după depunere reușesc să se lase în josul curentului. Peleadele mai mici rămân să ierneze în locurile de depunere.

Femelele depun 9–85 de mii de icre cu diametrul de 1,5 mm o singură dată. Perechile construiesc locurile de depunere pe fundul de pietriș sau nisip-pietriș, la ieșirea izvoarelor subterane, care împiedică înghețarea acestei zone a bazinului.

Eclozarea larvelor de 8 mm are loc la 4–6 luni după topirea gheții. În primele zile, acestea primesc substanțe nutritive din sacul vitelin, iar mai târziu încep să se hrănească independent cu zooplancton.

Soiuri

În funcție de habitate și dimensiuni, se deosebesc trei tipuri de peleade:

Peleada de râu
Reprezentanții acestei varietăți trăiesc în râuri, cresc rapid, devin maturi sexual până la al treilea an de viață. Depun icrele pe pragurile de pietriș și în alte sectoare cu curent rapid.

Peleada obișnuită de lac
Trăiește într-un singur lac de tundră sau taiga. Crește până la 50 cm cu o masă corporală de 2 kg. Durata maximă de viață a peleadelor mari de lac este de 13 ani.

Peleada pitică de lac
Trăiește în lacuri mici cu o bază trofică săracă. Dimensiunea medie este de 30 cm, masa – 300–500 g.

Cum se pescuiește peștele șiroc: când, unde și cu ce?

Peleada este un pește precaut, nu se lasă aproape. Pentru a prinde o peleada, este nevoie de echipament de camuflaj, liniște și aruncări lungi. La mușcătură are loc o smucitură bruscă, care necesită o înțepare instantanee, dar atentă, deoarece peștele are buze moi. Un interes deosebit pentru pescari este scoaterea exemplarelor mari, care opun o rezistență înverșunată.

Când se prinde

Peleada se pescuiește tot anul, în timpul zilei și al nopții, în orice vreme.

Unde se prinde

Peleada în bancuri ocolește locurile cu curent puternic și desișurile de plante de pe mal. Stă în masa apei la o distanță de 0,7–1 m de fund, uneori iese la suprafață când vânează insecte. Localizarea sa este determinată de stropi și cercuri care se răspândesc pe suprafața bazinului.

Cu ce se prinde

Vara, peleada se prinde cu undița cu flotor fără plumb, cu o lansetă de 5 m, un flotor ușor care menține pe linia de plutire o mormyshka, cârlig nr. 4, 5. Firul potrivit este monofilament cu diametrul de 0,2 mm. Pentru ca coregonul să reacționeze la nadă, aceasta trebuie să fie în mișcare continuă.

La pescuitul cu muscă (fly fishing) se folosesc muște uscate și care se scufundă. Dintre momelile naturale, capricioasa peleagă preferă larve de chironomide, râme de mare și de pământ, țânțari, viermi de carne, scuturi (amfipode) și tocat de moluște.

La pescuitul de iarnă la adâncime se folosește un plumb „drobincă” (plumb mic) care se fixează la o distanță de 70 cm de cârlig. Înainte de pescuit, în gaură se aruncă câte un pumn de gamarus uscat și congelat, iar gheața pe o distanță de doi metri în jurul găurii se umbrește cu zăpadă. În acest timp, momeala poate fi aruncată la suprafață (6–10 cm de sub marginea inferioară a gheții). Dacă nu se produce nicio mușcătură, nada (burete colorat, romburi, piramide) se ține la o distanță de 1 m de fund.

Compoziția și conținutul caloric

Peleaga este bogată în proteine ușor asimilabile, acid nicotinic, fosfor, potasiu, zinc.

Compoziția pelegăi include:

• vitamina PP;
• Macroelemente: fosfor, sulf, potasiu, magneziu, sodiu, calciu;
• Microelemente: zinc, fier;
• Acizi grași saturați și nesaturați.

Pentru 100 g de parte comestibilă de peleagă: proteine 19,1 g, grăsimi 5,5 g, carbohidrați 0 g. Valoarea energetică — 126 kcal.

Cu ce este benefic peștele peleadi pentru organismul uman

Carnea de peleagă controlează funcțiile sistemului nervos, îmbunătățește metabolismul glucidic, proteic și lipidic, împiedică depozitarea lipidelor în țesutul adipos subcutanat.

Alte efecte benefice ale pelegăi asupra organismului:

1. Are efecte pozitive asupra sănătății tractului gastrointestinal, a pielii și a mucoaselor.
2. Reglează tensiunea arterială.
3. Îmbunătățește conductivitatea impulsurilor nervoase.
4. Reglează echilibrul acid-bazic.
5. Face oasele mai dense, mineralizează smalțul dentar.
6. Normalizează tensiunea arterială.
7. Menține nivelul optim de glucoză în sânge.
8. Ajută la vindecarea depresiei.
9. Calmează spasmele stomacale.
10. Previne dezvoltarea aterosclerozei, rahitismului, osteoporozei, anemiei și anorexiei.
11. Întărește rădăcinile părului.
12. Protejează organismul de toxine.
13. Încetinește îmbătrânirea.
14. Crește rezistența.
15. Combate oboseala cronică.
16. Îmbunătățește somnul.

Peleaga sprijină funcționarea miocardului și sănătatea sistemului reproducător. Carnea de pește este benefică în slăbire, artrită și artroză.

Care sunt beneficiile peștelui uscat

Prin consumul de două ori pe săptămână a câte 100–150 g de peleagă uscată, se reduce riscul de anemie și ateroscleroză, se reglează fluxul sanguin și metabolismul, se îmbunătățește starea de spirit și se reduce intensitatea durerilor de cap. La uscare, substanțele benefice din compoziția peștelui se păstrează integral și într-o formă mai concentrată.

Peleaga uscată provoacă daune datorită conținutului ridicat de sare, care afectează funcția rinichilor și echilibrul hidric, ducând la retenția de lichide în organism. Lipsa tratamentului termic crește probabilitatea infestării cu helminți.

Cum se prepară

Este mai bine să uscați peștele primăvara sau toamna, când este mai gras. Începeți procesul de uscare cu sărarea. Umpleți fundul unui vas sau al unei cratițe emailate cu un strat de sare. Frecați fiecare pește cu cristale albe pe exterior și în interior, așezați-le strâns în recipient, în rânduri dense, cu spatele în jos sau pe o parte. Presați cu un capac, puneți o greutate, pentru ca peștele să lase zeamă. Trimiteți peleaga într-un loc rece timp de 3–10 zile, în funcție de mărimea peștilor.

Când peleții se întăresc, spălați-i și puneți-i timp de 4-5 ore într-un lighean cu apă rece pentru înmuiere. Dacă omiteți această etapă, peledul va ieși uscat, prea sărat, se va acoperi cu un strat alb și se va oxida în scurt timp.

După înmuiere, clătiți mucusul de pe corpuri, trimiteți-le să se usuce pe balcon sau atârnați-le pe sfori într-o încăpere răcoroasă și bine ventilată, învelindu-le în prealabil cu tifon.

Timpul de uscare depinde de condițiile meteorologice și de dimensiunile peștelui.

Este benefică peleadi afumată?

Peledul afumat, contrar opiniei comune, este benefic pentru menținerea funcțiilor inimii, creierului și organelor digestive. Produsul întărește imunitatea, țesutul osos, previne dezvoltarea cariilor, reglează procesele metabolice și prelungește tinerețea pielii și a părului.

La afumarea la rece se păstrează aproape toate substanțele nutritive. Afumarea la cald reduce timpul de preparare la patru ore, dar din cauza temperaturilor ridicate se pierde majoritatea proprietăților benefice.

Nu consumați produsul mai des de o dată pe săptămână. În timpul tratării cu fum, în pește se acumulează substanțe cancerigene care provoacă boli oncologice.

Rețetă

În condiții casnice, este mai simplu să preparați peledul prin afumare la cald, deoarece tratarea la rece cu fum necesită echipamente mai complexe, timp și concentrare.

Pentru a afuma singuri peștele și a obține un preparat gustos, veți avea nevoie de câțiva pești proaspeți de peled (sau decongelați treptat) de aceeași dimensiune și de o afumătoare cu tavă.

Etapele de preparare:

1. Deschideți abdomenul și scoateți măruntaiele.
2. Presărați peștii cu cap cu tot cu sare pe toate părțile. Așezați-i strâns într-un vas, apăsați-i cu o farfurie plată întoarsă și puneți o greutate deasupra.
3. După 3-5 ore, spălați peștele și agățați-l timp de o oră deasupra chiuvetei pentru a se scurge apa.
4. Puneți în tavă 2-3 pumni de așchii de ienupăr, arin, păr, măr sau cireș. Aprindeți.
5. Ungeți grătarul cu ulei vegetal, așezați peștii.
6. Când așchiile s-au consumat, montați afumătoarea. Puneți tava și grătarul.
7. După apariția fumului dens, cronometrați 40 de minute. În timpul afumării, nu se recomandă deschiderea capacului.

După preparare, țineți peledul afumat într-un recipient închis timp de o jumătate de oră pentru stabilizarea structurii. Serviți peștele cu cartofi fierți, orez sau la bere.

Icrele de peleadi

Icrele mici de culoare gălbuie ale peledului sunt un produs dietetic gustos care contribuie la pierderea în greutate. Valorile nutriționale per 100 g de delicatesă: 12,7 g proteine, 2,5 g grăsimi și 5 g carbohidrați. Valoarea energetică este de 93 kcal.

Beneficii și efecte nocive

Compoziția icrelor de peled include, în cantități semnificative, colină, cobalamină, seleniu și fier.

Produsul întărește mușchiul inimii, îmbunătățește circulația sângelui, previne formarea plăcilor de colesterol și îngustarea vaselor. Antioxidantul seleniu îmbunătățește funcționarea sistemului imunitar, accelerează regenerarea celulelor țesutului muscular și a pielii, sprijină funcția tiroidei și reduce riscul de apariție a tumorilor.

Cantitatea mare de clorură de sodiu este un motiv de a evita consumul de icre pentru persoanele cu afecțiuni renale, hipertensiune sau tendință la edeme.

Cum se sărează

Pentru a săra 0,5 kg de icre de pește proaspăt pescuit, veți avea nevoie de un vas emailat sau de sticlă, un litru de apă și câte o lingură de sare și zahăr.

Cum se prepară:

1. Turnați apă într-o cratiță. Adăugați zahăr și sare gemă cu granulație grosieră.
2. Puneți vasul pe aragaz și aduceți la fierbere.
3. Eliberați sacii cu icre de membrane, trecându-i printr-o strecurătoare. Sau puneți produsul în apă călduță și bateți cu furculița.
4. Răciți saramura la 50 de grade. Puneți icrele decojite de membrane în ea. Lăsați pentru 15–20 de minute sau mai mult. De la durata de păstrare depinde intensitatea sărării.
5. Turnați saramura cu icre într-o strecurătoare. Când lichidul se scurge, transferați produsul finit într-un borcan de sticlă. Închideți recipientul bine cu capacul și puneți-l în frigider, unde icrele se vor păstra până la cinci zile.

Delicatesa sărată poate fi consumată la 4 ore după preparare.

Reguli de păstrare

Ca orice alt pește refrigerat, peletea își păstrează prospețimea în frigider pe gheață timp de două zile. Congelatorul prelungește termenul de păstrare până la patru luni. Peștele se păstrează mai bine dacă este eviscerat înainte de congelare.

Peletea sărată sau afumată la cald este comestibilă până la 10 zile, dacă a fost păstrată la o temperatură de 0–2°C.

De unde se cumpără și cât costă

Peletea este greu de găsit într-un magazin alimentar obișnuit. Se comercializează în puncte de vânzare specializate, aproape de zonele de pescuit, și pe platforme de vânzare online.

Prețurile variază în funcție de starea, dimensiunile peștelui și de regiune. Peștele proaspăt congelat se vinde la Omsk de la 11 lei până la 27,5 lei la Moscova. Peletea uscată și afumată costă de două ori mai mult.

Cum se prepară delicios peștele peleadi: rețete

Peștele cu conținut scăzut de calorii se coace pe tavă și în oale cu smântână, se prăjește în pane în tigaie sau pe grătar, se înăbușă, se sărează, se usucă, se afumă, se umple. În Siberia, populară este peletea marinată, care înlocuiește heringul.

La cuptor

Pentru a coace 3 pelete, veți avea nevoie de produse suplimentare:

• 30 ml de ulei de măsline;
• 3 felii de lămâie;
• 1 lingură de suc de lămâie;
• un buchet de pătrunjel;
• sare, piper.

Mod de preparare:

1. Curățați peștele, eviscerați-l. Tăiați coada, capul, înotătoarele. Clătiți sub apă curentă, uscați.
2. Frecati carcasele pe exterior și interior cu un amestec de sare și piper. Stropiți cu suc de lămâie.
3. Porniți cuptorul să se preînălzească la 200°C.
4. După 10–15 minute, ungeți forma cu ulei și așezați carcasele pe ea.
5. Introduceți în burți câte o crenguță de pătrunjel, apoi ungeți deasupra cu restul de ulei, folosind o pensulă culinară.
6. Coaceți în cuptor 20 de minute, acoperind cu o foaie de folie.

Serviți preparatul finit cu verdeață, crudități de legume sau legume la grătar.

În tigaie

Pentru a prăji peștele moale în interior și crocant în exterior, pregătiți setul de produse:

• 1 kg de pelete;
• o jumătate de lămâie;
• făină pentru pane;
• ulei pentru prăjit;
• sare, piper.

Cum se prepară:

1. Filetați peștele. Tăiați în bucăți porționate.
2. Frecați-le cu sare, piper și stropiți cu suc de lămâie.
3. Încingeți pe aragaz o tigaie cu ulei vegetal.
4. Pregătiți un recipient cu pane.
5. Treceți fiecare bucată prin făină pe ambele părți și prăjiți până se formează o crustă apetisantă.

Alături de peletea prăjită, serviți orez fărâmicios sau piure de cartofi, legume, smântână.

Întrebări și răspunsuri

Consumatorii de pește sunt interesați de calitățile gastronomice ale produsului și dacă peletea este o sursă de infecție cu opistorhi.

Ce gust are peleadi?

Carnea de peleag își menține bine forma, la degustare nu se desface în fibre separate. Gustul este caracterizat ca fiind delicat, plăcut, fără gust de noroi sau apă stătătoare.

Este gras sau nu?

Peleagul este greu de numit gras, deși la consum se creează senzația de topire în gură. În 100 g de pește se conțin doar 5,5 g de grăsimi.

Are multe oase?

Deși peleagul nu este un pește de mare, nu are oase mici. Scheletul peleagului constă din coloană vertebrală și oase costale ușor separabile la filetare.

Este peștele opistorhict?

Până de curând, numai ciprinidele erau considerate purtătoare de opistorhizi, dar aceiași viermi plați au fost descoperiți în mod repetat la coregonide.

Peleagul este masiv infestat, trăind în cursurile inferioare ale râurilor Ob, Irtîș, în zonele locuite de popoarele indigene din Nord, care preferă peștele crud în locul celui tratat termic.

Exemplarele bolnave se deosebesc de cele sănătoase prin întârzierea creșterii și dezvoltării. În stadiul inițial al bolii, recunoașterea peștelui bolnav fără o examinare parazitologică este dificilă.

Pentru a neutraliza opistorhizii, peleagul se congelează timp de o săptămână la o temperatură de -12 grade. Paraziții mor la afumare la cald, la fierbere în apă clocotită timp de cel puțin 20 de minute.

Peleagul sălbatic și cel crescut artificial sunt un produs dietetic sănătos, din care se prepară multe feluri de mâncare gustoase. Este important să nu uităm că orice pește de apă dulce ascunde pericolul infestării cu paraziți.