Genipa: ce fel de fruct este și pentru ce este benefic

Arborele fructifer genipa, din familia Rubiaceae, atinge o înălțime de până la 30 de metri. Este un copac zvelt, cu ramuri întinse, interesant prin fructele sale, pe care englezii le-au numit «cutia de marmeladă». În principal pentru că pielea este groasă și densă, iar pulpa este plină de dulceață aromată.

Genipa este o plantă de foioase. Frunzele ovale, lucioase, au margini dințate. Lățimea frunzelor variază între 4 și 13 cm, iar lungimea ajunge până la 33 cm. În mijloc se vede clar o nervură deschisă la culoare.

Inflorescențele sunt mari, cu diametrul de 5–6 cm, de tip rosaceu, au 5 petale de nuanță galbenă, roșie sau albă.

Fructele genipei sunt de formă ovală, cu lungimea de 9–15 cm, lățimea de până la 9 cm. Coaja este aspră, ca și cum ar fi ușor presărată cu făină. În interiorul fructului se găsesc semințe de culoare maro-deschis sau galbenă. Interesant, pulpa interioară este inițial de culoare crem, dar, intrând în contact cu aerul, se îngălbenește treptat. Și acestea nu sunt toate calitățile unice ale fructului de peste mări.

Unde crește

Genipa sălbatică ocupă teritoriile Cubei, Puerto Rico, Insulelor Virgine, Guadelupei, Trinidad – din sudul Mexicului, Columbiei și Venezuelei până în Peru, Bolivia și Argentina. Se cultivă în aceeași zonă ca plantă ornamentală și fructiferă. De mult timp se cultivă genipa în Filipine. În unele țări, copacul este crescut ca gard natural sau gard viu pentru pășuni.

La mijlocul anilor ’60 ai secolului trecut, America Latină a început implementarea unui proiect de înmulțire a genipei pentru restaurarea pădurilor în nord-estul Braziliei. Acolo au fost create plantații extinse. Fructele au fost folosite pentru producerea de lichioruri și alte produse alimentare, iar lemnul a fost utilizat pentru nevoi locale.

În Lumea Veche, genipa este necunoscută. Au existat încercări ale entuziaștilor filipinezi de a răspândi cultura în SUA. Copacul a crescut la stația de fitotehnie din Miami până la 6 m înălțime, dar nu a înflorit. La centrul științific agricol «Usadba» din Rusia, a fost crescut și un copac mare. Acesta nu a dat fructe, iar apoi a fost ucis de îngheț.

Probă la gust

Acest copac este cultivat pentru fructe. Din ele se prepară înghețată, jeleu, gem, marmeladă, sucuri și dulcețuri. În stare naturală, fructele pot fi mâncate doar când sunt prea coapte și devin moi. Gustul este acru, amintește de merele uscate.

Mai întâi, trebuie să rupeți ușor coaja subțire a fructului și să sugeți conținutul gelatiform. Toate semințele fructului și coaja se aruncă. Dacă totuși semințele au ajuns în cavitatea bucală, atunci trebuie să le scuipați.

Detaliu interesant: Sucul genipei este incolor. Dar în aer intră în contact cu pielea umană și se transformă într-o vopsea rezistentă de culoare albastru-închis, de aceea este utilizat ca colorant alimentar. Indienii desenează pe corp cu acest suc, iar culoarea rezistă bine, până la trei săptămâni.

O aplicare nu mai puțin exotică au găsit pescarii. Ei prepară momeală din fructe necoapte, iar locuitorii apelor se adună cu plăcere la delicatesă, căzând în undiță.

În țările tropicale fierbinți este răspândit compotul de genipă. Băutura care potolește bine setea se bea pură sau se adaugă în vin. O altă metodă este aplicată în Puerto Rico. Fructele se taie, se pun în apă și se așteaptă începutul fermentației. Abia când amestecul a fermentat, se adaugă fructe parfumate, fructe de pădure, substanțe aromatice. Pe lângă potolirea setei, infuzia are o proprietate tonică.

Se pot tăia pur și simplu fructele, se pun într-un vas cu apă, se adaugă zahăr și se obține o băutură ușoară pentru o zi călduroasă, care amintește de limonadă. Pe străzi, comercianții vând concentrat îmbuteliat cu gheață. În Filipine, băuturile răcoritoare sunt apreciate, precum și jeleurile, șerbetul și înghețata. Pulpa servește uneori ca aditiv, înlocuitor al pectinei, care ajută la gelifierea sucurilor de fructe. Țăranii din Brazilia prepară din fructe dulceață, sirop, băutură nealcoolică, vin și lichior tare.

Fructele, după cum arată cercetările, conțin proteine, carbohidrați, acid malic. Conținutul caloric – 113 kcal/100 g.

Calități medicinale ale genipei

Compotul de genipă nu este doar plăcut la consum și potolește eficient setea. El are calități mai valoroase.

1. Locuitorii Americii Centrale s-au obișnuit de mult să folosească compotul ca expectorant în caz de tuse puternică. Tratează cu el și răceli și amigdalita. Decoctul florilor servește ca antipiretic, la fel ca și sucul frunzelor.
2. În fructe se observă un conținut bogat de calciu, fosfor și acid ascorbic (vitamina C). Este firesc ca fructele să aibă un efect tonic și de întinerire asupra organismului uman.
3. Este obișnuit pentru populația locală să recurgă la fructele de genipă în cazurile de boală de icter și să le folosească ca antihelmintic.
4. Acțiunea diuretică face fructele de neînlocuit în edeme de diverse etiologii, boli ale sistemului urinar.
5. Medicina populară recomandă măcinarea fructelor necoapte și utilizarea lor împreună cu decoctul de scoarță în tratamentul faringitei și al bolilor venerice. În plus, decoctul rădăcinii este și un puternic laxativ.
6. Scoarța genipei este de asemenea utilă. Este bogată în tanin, ceea ce o face de neînlocuit în tratamentul infecțiilor cutanate. Dacă se face o incizie pe trunchiul copacului, din coajă curge o rășină de culoare deschisă, dulce la gust. Iată acesta este acel puternic dezinfectant. Rășina se diluează cu apă și cu soluția rezultată se spală nu doar rănile și zgârieturile, ci chiar și ochii inflamați.
7. Se observă, de asemenea, o influență antibacteriană activă a produselor de genipă asupra microbilor patogeni, adică acționează ca antibiotic. Semințele măcinate pot fi folosite ca emetic.

Contraindicații

Experiența oamenilor care cultivă genipa, consumă fructele sale, au studiat proprietățile florilor, scoarței, frunzelor, rădăcinilor sugerează că nu există contraindicații. Este posibilă doar intoleranța individuală.

Unde se utilizează genipa

În Guyana, fructele necoapte sunt folosite în principal ca momeală pentru pești. Fructele căzute la pământ sunt mâncate de animale sălbatice și domestice. Frunzișul servește ca un bun supliment alimentar pentru vite.

Scoarța este adesea folosită în prelucrarea pielii, servind la producerea fibrelor. Adevărat, astfel de fire sunt potrivite doar pentru îmbrăcăminte grosieră.

Lemnul tânăr este folosit ca lemn de foc și stâlpi de gard. Copacii de zece ani sunt tăiați pentru cherestea. Lemnul este gălbui-alb sau chiar ușor rozaliu, cu vene roșiatice abia vizibile. Are o fibră bună, este dur, dar elastic și rezistent. Cu toate acestea, termitele iubesc foarte mult acest lemn, ceea ce pune la îndoială rezistența sa.

Din lemnul de genipă se fabrică multe tipuri de ustensile de uz casnic, până la articole de tâmplărie. Florile servesc ca o bună sursă de nectar pentru albine.

Cum se cultivă

Genipa poate fi înmulțită prin semințe și butași. Semințele nici măcar nu trebuie pregătite în mod special. Este suficient să plasați sămânța într-un sol bine afânat, la o adâncime de jumătate de centimetru. Locul trebuie să fie cald, peste 23 de grade. Solul trebuie udat constant, dar nu făcut să fie ud.

Mugurii apar după 25–30 de zile. La vârsta de 6 până la 12 luni, trebuie să fie replantați. Copacul nu este pretențios la atenție, supraviețuiește și prosperă excelent chiar și în situații dificile.

Dacă prioritatea este cultivarea fructelor, atunci distanța dintre copaci se face de 10–15 m. Frunzele căzute servesc la îmbogățirea solului plantației.

Cultura crește literalmente sub ochii noștri. După trei ani, trebuie să vă așteptați la primele fructe. De cele mai multe ori, copacul rodește o dată pe an. Dar există soiuri deosebit de productive care își încântă proprietarii tot anul. Genipa este tolerantă la excesul de apă și se simte bine pe soluri periodic inundate, dar nu suportă deloc frigul și la o ușoară îngheț nu supraviețuiește, ci moare.

De aceea, această cultură nu se întâlnește în zonele muntoase, unde vremea este instabilă și diferită de tropicele calde și umede.

Unde să cultivați
Locul trebuie ales însorit, luminos, dacă există umbră, puțină. Solul preferat este neutru sau ușor acid ca reacție. Udarea trebuie să fie abundentă, pentru a menține solul constant umed vara – exact cazul în care este mai bine să udați prea mult decât prea puțin.

Fertilizarea trebuie efectuată de cel puțin două ori pe lună, alternând îngrășăminte organice și minerale. Iarna, nu este necesară fertilizarea.

O cerință importantă pentru regim este căldura. Iarna, temperatura se menține la 15–20 de grade, vara – cu cât mai cald, cu atât mai bine. Desigur, genipa poate supraviețui unei scăderi temporare a temperaturii până la 0, dar este mai bine să nu riscați.

Fapte interesante

1. În diferite țări, genipa este numită hagua, cibara, lana, vitu, maluco.
2. În apele din Peru trăiește somnul parazit „candiru”. Acesta paralizează literalmente de frică populația locală. Poate pătrunde în orice loc, chiar și în cel mai intim al omului, și se poate fixa acolo cu țepii ascuțiți de pe branhii. Parazitul se hrănește cu sânge și cu țesuturile din jur, nu doar că provoacă dureri puternice, dar poate duce la deces. Extragerea nu se poate face fără intervenție chirurgicală. De asemenea, ajută sucul fructelor de genipa sau frunzele arse. Introducerea acestor produse la locul de fixare al candiru ucide peștele, iar apoi acesta poate fi extras.
3. Amerindienii din Guatemala atribuie arborelui o semnificație sacră. În cadrul anumitor ritualuri, ei poartă fructele în mâini, sperând și crezând că acestea îi vor salva de nenorociri și boli.

Fotografie cu fructul de genipa